Demersul psihomoral - pre¬dispozitiile temperamentelor

□ - Demersul Psihomoral - avind ca subiect pre­dispozitiile temperamentelor evidentiaza faptul ca nu am indraznit mai mult decit a sugera un eventual mod de a rationa in miezul acestei chestiuni.

Descrierea la scara globala a feno­menului ne arata ca orice tentativa de ierar­hizare a temperamentelor dupa dispozitii mo­rale este eronata. □ - In schimb, este imperativ a recunoaste o anume specificitate morala pen­tru fiecare tip de temperament.

Aceasta speci­ficitate pe care ne-am straduit sa o punem in evidenta ne-a fost permisa de utilizarea crite­riilor proprii conceperii genetice a lumii mo­rale.

Din alta perspectiva - ne/genetica - lu­crurile pot lua o cu totul alta turnura.

Cita dreptate avem, e greu de spus !

Esen­tial pare ca pe un atare itinerar putem dobindi un repertoriu de indicii de plauzibilitate cu valoare operationala pentru a detecta cu un minim de certitudine aptitudinile morale ale omului si in functie de temperamentele sale.

Cel putin ca ipoteza de lucru, analiza noastra, speram, rezista unui examen, fie si foarte exi­gent. Sa nu uitam, apoi, ca implicit sau expli­cit, dar in trecere, problema este constienti­zata.

□ - Cei mai avizati se arata scriitorii si, sur­prinzator, oamenii obisnuiti.

- Daca intuitia o admitem, de ce nu si logica ?

** ** *****

Pentru a nu ramine la impresia ca luam lucrurile pe cont propriu, recursul la presti­giul unui psiholog de talia lui Karl Leonhard poate da seama despre ceea ce vrem sa spunem.

Spre exemplu, in admirabila sa lucrare "Perso­nalitati Accentuate", el afirma la un moment dat:

□ - Karl Leonhard - Modul in care sint prelucrate launtric trairile prezinta, de asemenea, deosebiri indivi­duale si poate modifica firea omului.

Pe de o parte, este vorba aici de desfasurarea reactiilor afective, de rapiditatea cu care ele cresc si apoi descresc, de profunzimea la care ajung; pe de alta parte, este vorba de felul reactiilor voli­tive, de care tin nu numai forta sau slabiciu­nea vointei, dar si excitabilitatea vointei in sen­sul asa-numitului temperament coleric sau, in­vers, lipsa de excitabilitate, in sensul asa-numItului temperament flegmatic.

Insusirile aces­tei sfere, afectiv-volitive - cum ar putea fi definite -, sint si ele favorabile formarii unor variatii de comportament, determinind anu­mite trasaturi individuale ale omului'.

□ - Karl Leonhard - Si mai departe, savantul, afirma: "In extraversiune predomina - (in gindire si actiune) - Lumea Perceputa, pe cind in introversiune este pre­ponderenta, Lumea Reprezentarilor (imaginarul)."

□ - Extraverti­tul - este mai inclinat sa ia hotariri rapide, de­oarece el ia in considerare mai putine posibili­tati asupra carora ar trebui sa chibzuiasca decit o face un ins care are tendinta de a taia firul in patru.

□ - La extravertiti, mai exista, in­dependent dn gindire, o inclinatie mai mare spre o atitudine activa in lumea exterioara, adica ei au o impulsivitate mai mare - trasa­tura de caracter comuna cu copiii.

□ - Introverti­tul - sovaie si din cauza unor factori care tin de gindire, dar si fara ei este mai putin prompt in luarea de hotariri.

□ - Pentru lumea morala, ceea ce spune Karl Leonhard este capital, din punctul de vedere al conturarii spatiului substantial pe care insul si-l asuma si din premisele lui temperamentale, desi nu numai. Dar aceasta este deja suficient pentru a legitima efortul de a produce o miscare de translatie intre temperament si morala.