Conceptul ce izvor al dreptului. Legea ca izvor al dreptului.

Conceptul ce izvor al dreptului. Legea ca izvor al dreptului

Ce sunt izvoarele dreptului? Stiinta juridica defineste izvoarele dreptului ca formele concrete de exprimare a normelor juridice care actioneaza in cadrul unui sistem de drept, in diferite etape ale evolutiei sale. Mai simplu spus, izvorul de drept reprezinta modali-tatea principala prin care dreptul devine cunoscut de cei al caror com-portament il regleaza.

In sens material, sunt considerate izvoare ale dreptului, factorii de configurare a dreptului (care au fost analizati in capitolul special din prima parte a cursului nostru), dreptul natural si constiinta juridica (ratiunea umana). Izvoarele materiale, denumite si "izvoare substan-tiale" ale dreptului sunt expresia conditiilor vietii economice, sociale, politice, culturale si ideologice. Factorii economici, sociali, politici, ideologici etc. sunt cei care dau continut dreptului pozitiv, normelor juridice concrete in care se exprima in chip concentrat nevoile si exigentele reale ale vietii sub forma comenzilor sociale pe care dreptul le receptioneaza.

Dupa ce a receptionat aceste comenzi sociale, dreptul analizeaza realitatea sociala si formuleaza raspuns la nevoile societatii prin elabo-rarea actelor normative si a reglementarilor care sa satisfaca cerintele formulate, comenzile transmise.

Din acest punct de vedere, conceptul de izvor al dreptului este legat de activitatea de creare, de elaborare a dreptului. Ca urmare, puterea de stat reactioneaza in doua moduri:

- fie elaboreaza direct (prin organele specializate: legislative, executive, ale administratiei publice) normele juridice pe care le include in acte normative (legi, decrete, hotarari, ordonante, decizii etc.);

- fie recunoaste valoarea juridica a unor reguli formulate prin alte procedee, existente deja; obiceiuri, precedentul judiciar, acte emise de organisme nestatale etc.).

Cele expuse mai sus ne conduc pe teritoriul izvoarelor de drept formale, care se refera la modalitatea concreta de exprimare a drep-tului, forma exterioara pe care o imbraca acesta.

Ca orice stiinta, dreptul are propria sa istorie si arheologie, denumite istorie si arheologie juridica, in care identificam izvoarele sale formale, respectiv documente, materiale care atesta elemente esentiale ale unui sistem de drept. Din acest punct de vedere, constituie izvor de drept. Tablitele cerate descoperite la Rosia Montana (denumite si Tripticele din Transilvania), Testamentele de la Marea Moarta, regulile Coranului inscrise pe tablite, pe bucati de piele, pe granit, Pergamentele din Egiptul Antic, Scrierile lui Confucius in China etc.

Categorii de izvoare ale dreptului:

- izvoare scrise si izvoare nescrise;

- izvoare oficiale si izvoare neoficiale;

- izvoare directe si izvoare indirecte.

Exemplificari

- obiceiul face parte din categoria izvoarelor nescrise; actul nor-mativ este un izvor scris;

- obiceiul si doctrina sunt considerate izvoare neoficiale in majoritatea sistemelor de drept;

- legea si jurisprudenta fac parte din categoria izvoarelor oficiale;

- izvoarele directe sunt actul normativ si contractul normativ;

- izvoarele indirecte sunt obiceiul si normele elaborate de orga-nizatiile nestatale, intrucat ele trebuie validate de autoritatea statala competenta.

Intr-o opinie exprimata de I. Rosetti-Balanescu, izvoarele de drept pot fi clasificate in: izvoare create si izvoare interpretative; in prima categorie sunt incluse legea si cutuma, pentru ca ele creea za norme juridice noi; in a doua categorie, jurisprudenta si doctrina, care au doar un rol interpretativ si nu creator.

Profesorul C. Stegaroiu propune clasificarea izvoarelor dreptului in: izvoare potentiale care exprima posibilitatea de a elabora modifica sau abroga norme juridice la cererea vointei sociale, exprimata prin puterea de stat si izvoare actuale reprezentate de totalitatea actelor normative in vigoare.

O alta clasificare a izvoarelor dreptului o gasim in lucrarea profesorilor Gh.I. Mihai si Radu I. Motica Fundamentele Dreptului:

- izvoare fundamentale: Constitutia, Principiile dreptului, tratatele internationale privind drepturile si libertatile omului;

- izvoare generale: legile ordinare si codurile;

- izvoarele detaliatoare: decretele, ordonantele guvernamentale, deciziile si teoriile juridice;

- izvoare intregitoare: cutuma si jurisprudenta.

Studiul izvoarelor dreptului dezvaluie o multitudine de opinii si teorii formulate in literatura juridica, situatie explicata de complecsi-tatea si dinamica relatiilor sociale, specialitatea sistemelor de drept si nevoia unei riguroase si complete abordari a domeniului.

Astfel, literatura juridica recunoaste existenta a doua conceptii de abordare a izvoarelor dreptului:

- conceptia genetica, cea care evidentiaza factorii care stau la baza aparitiei si existentei normei juridice;

- conceptia gnoseologica, cea care pune in valoare indiciile dupa care se poate recunoaste caracterul juridic al unei reguli de conduita.