Dreptul international al muncii

1. Consideratii  generale

Caracteristici ale dreptului international al muncii. Este fara nici o indoiala ca in stadiul actual al societatii contemporane problemele muncii se pun si se rezolva in cadrul national al fiecarui stat, dreptul muncii avand, prin natura sa, caracter intern. in principiu, nu exista deasupra statelor organe internationale competente sa impuna reguli obligatorii pentru patronii si salariatii dintr-o anumita tara.

Dupa incheierea primului razboi mondial, Comunitatea internatio­nala a depus mari eforturi pentru imbunatatirea conditiilor de munca si viata ale salariatilor, pentru reglementarea raporturilor dintre munci­tori si patroni. Aceste stradanii au condus la elaborarea unor norme care alcatuiesc ceea ce se numeste dreptul international al muncii. Importanta acestui drept capata noi dimensiuni in prezent, inclusiv pentru tara noastra, in conditiile in care organismele internationale competente fac eforturi pentru eliminarea lacunelor din legislatiile interne ale statelor si a deosebirilor dintre ele, pentru asigurarea unui minimum de drepturi si libertati cetatenilor tuturor tarilor lumii.

Dreptul international al muncii se deosebeste atat de dreptul inter­national public, cat si de dreptul international privat. Pe cand dreptul international public reglementeaza raporturile dintre state si alte subiecte cu caracter international, iar dreptul international privat "reprezinta totalitatea normelor care solutioneaza conflictul de legi ori conflictul de jurisdictii, precum si cele privind conditia juridica a strainului', drep­tul international al muncii - alcatuit din totalitatea normelor elaborate de organismele internationale, cu atributii in acest domeniu, in primul rand Organizatia Internationala a Muncii, precum si Consiliul Europei si Comunitatea (Uniunea) Europeana - priveste imbunatatirea condi­tiilor de munca si de viata ale salariatilor, raporturile dintre angajati si patroni.

Dreptul international al muncii se deosebeste de dreptul interna­tional public si prin aceea ca, desi creat si aplicat prin vointa statelor, se manifesta ca realitate numai ca urmare a aplicarii sale in legislatia Interna. Legat indisolubil de dreptul intern, el "implica in toate cazu­rile referinte la acesta, capata o anumita individualitate si personalitate care ii distinge de toate celelalte ramuri ale dreptului international'. Chiar si in situatia raporturilor juridice de munca cu element de extra­neitate, pe baza regulilor dreptului international privat, se aplica drep­tul intern al uneia dintre parti si nu dreptul international al muncii ..pur', astfel cum este el elaborat de organismele competente.

Dreptul international al muncii asadar, nu este un "drept mon­dial, constituit din norme universal valabile in orice stat si orice zona geografica. intr-adevar, normele organismelor internationale mentionate nu produc efecte prin ele insele, ci numai, in principiu, ca urmare a ra­tificarii lor de statele membre si a transpunerii in practica in legislatia interna.

Dreptul international al muncii, in esenta sa, se caracterizeaza prin aceea ca este international prin izvoarele sale si intern prin obiectul sau. Izvoarele au caracter international pentru ca provin de la organisme in­ternationale - Organizatia Internationala a Muncii, institutie specializata a Organizatiei Natiunilor Unite in problemele muncii si securitatii so­ciale,  Consiliul Europei si Uniunea Europeana, organisme regionale cu largi atributii, inclusiv in problemele mentionate. Dreptul international al muncii are caracter intern prin* obiectul sau pentru ca el este destinat unui anumit domeniu al activitatii interne a statelor si anume reglemen­tarea relatiilor sociale de munca.

Pentru dreptul tarii noastre, normele elaborate de organismele citate nu au aceeasi importanta. Preeminenta au, fara nici o indoiala, avand in vedere obiectul specific de reglementare, sfera problemelor abordate, in­fluenta asupra, legislatiei noastre interne, normele Organizatiei Interna­tionale a Muncii, printre fondatorii careia se numara si Romania. Ur­meaza normele - conventiile si acordurile - Consiliul Europei, din ran­dul careia face parte si tara noastra9. in sfarsit, normele Uniunii Europene. - prezinta importanta pentru tara noastra, tinand seama de obligatiile asumate, prin acordurile de asociere a Romaniei la aceasta uniune, in­clusiv cea de apropiere a legislatiei prezente si viitoare interne de cea a comunitatii.