Executarea pedepsei inchisorii intr-un loc de detinere. inceperea executarii.

EXECUTAREA PEDEPSEI INCHISORII INTR-UN LOC DE DETINERE. INCEPEREA EXECUTARII.

PUNEREA IN EXECUTARE A PEDEPSEI INCHISORII

ASPECTE DE DREPT PROCESUAL PENAL

Pedeapsa   inchisorii, prin natura ei de pedeapsa privativa de libertate, se executa intr-un penitenciar. In Legea nr. 23 din 1969 (art. 1 si 2) se prevede expres ca "executarea pedepsei inchisorii se face in locuri de detinere numite penitenciare". Din punct de vedere procesual penal, indata dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare la pedeapsa inchisorii, aceasta devine executorie si, conform principiului executabilitatii, pedeapsa trebuie pusa imediat in executare, adica internarea condamnatului in penitenciar.

Punerea in executare necesita un act de drept procesual penal si anume : emiterea mandatului de executare si aducerea lui la indeplinire.

Sectiunea I-a - Temeiul juridic al punerii in executare.

A.Mandatul de executare. Primul act necesar pentru punerea in executare a pedepsei inchisorii este emiterea mandatului de executare. In art. 420 Cod proc.pen. se prevede ca "pedeapsa inchisorii se pune in executare prin emiterea mandatului de executare". Mandatul de executare constituie temeiul juridic al punerii in executare, fiindca, in primul rand, emiterea acestuia presupune existenta unei hotarari judecatoresti definitive de condamnare ("hotararile instantelor penale devin executorii de la data cand au ramas definitive" - art. 415 Cod proc.pen.), hotarare prin care s-au rezolvat problemele de fond ale cauzei (existenta infractiunii, existenta vinovatiei condamnatului, aplicarea pedepsei, etc.).

Emiterea mandatului de executare se efectueaza de un organ competent si anume instanta de executare ("hotararea instantei penale ramasa definitiva la prima instanta de judecata sau la instanta de recurs se pune in executare de instanta de executare" - art. 418 Cod proc.pen.). Cand hotararea ramane definitiva in fata instantei ierarhic superioare, aceasta trimite de indata instantei de executare respectiva hotarare sau extras din acea hotarare, cu datele necesare punerii in executare (art. 418 alin. 3 Cod proc.pen.).

B.Continutul si aducerea la indeplinire a mandatului. Mandatul de executare, potrivit legii, trebuie sa cuprinda o seama de date absolut necesare si anume : a) denumirea instantei care a emis mandatul; b) data emiterii mandatului; c) datele privitoare la persoana condamnatului (nume, prenume, data si locul nasterii, numele parintilor, cetatenia, studii, situatia militara, loc de munca, ocupatie, adresa, antecedente penale si alte date pentru stabilirea situatiei sale personale); d) numarul si data hotararii care se executa si denumirea instantei care a pronuntat-o; e) pedeapsa pronuntata si textul de lege aplicat; f) timpul retinerii si arestarii preventive care s-a dedus din durata pedepsei; g) mentiune daca cel condamnat este recidivist; h) ordinul de arestare si detinere; i) semnatura presedintelui instantei care a emis mandatul. Datele sunt necesare pentru asigurarea legalitatii punerii in executare a pedepsei inchisorii si pentru posibilitatea celui condamnat ca, in cazul ca intervin unele nelamuriri ori incidente, de a face contestatie la executare.

Mandatul de executare, odata emis, este adus la indeplinire de organul de politie, care procedeaza la arestarea condamnatului in vederea depunerii lui (internarii lui) in penitenciar. Se au in vedere doua situatii : cand condamnatul este in stare de arest si cand condamnatul este in stare de libertate. In primul caz, celui arestat i se inmaneaza mandatul de executare, iar cel de-al doilea exemplar se preda penitenciarului si se trece la executarea pedepsei. In cazul al doilea, in cazul in care condamnatul este liber, i se prezinta mandatul de executare, dupa care este arestat si condus la locul de detinere cel mai apropiat si unde organul de politie preda celalalt exemplar al mandatului de executare.

Poate sa apara situatia ca persoana impotriva careia s-a emis mandat de executare sa nu fie de gasit. O atare situatie este posibila, de regula, cand inculpatul este judecat in stare de libertate sau cand cel judecat in stare de arest a reusit sa evadeze si sa e ascunda. In lege se prevede procedura de urmat intr-o asemenea situatie (art. 422 alin. 3, 4, 5, 6 si 8 Cod proc.pen.) si anume , urmarirea, arestarea si depunerea condamnatului la locul de detinere cel mai apropiat.

Sectiunea a II-a - Nelamuriri si incidente privind punerea in executare. Contestatia la executare.

Cu prilejul punerii in executare a hotararii judecatoresti privind pedeapsa inchisorii pot aparea unele nelamuriri, incidente ori impedimente referitoare la buna si legala indeplinire a acestei proceduri. In asemenea situatii se apeleaza la institutia procesuala a contestatiei la executare.

A. Cazuri. Potrivit art. 461 Cod proc.pen. , contestatia la executare a unei hotarari judecatoresti penale se poate face in urmatoarele cazuri :

a) cand s-a pus in executare o hotarare judecatoreasca penala care nu era definitiva;

b) cand executarea este indreptata impotriva altei persoane decat cea prevazuta in hotararea de condamnare;

c) cand se iveste o nelamurire cu privire la hotararea care se executa sau vreo impiedicare la executare;

d) cand se invoca amnistia, prescriptia, gratierea ori alta cauza de stingere ori de micsorare a pedepsei, precum si orice alt incident ivit in cursul executarii.

Piedicile ce pot aparea sunt de doua feluri : unele de procedura si altele care vizeaza insasi legalitatea pedepsei aplicate, insasi fondul juridic al hotararii de condamnare.

B. Elemente de practica judiciara. Cu privire la cazurile de contestatie la executare prev. de art. 461 lit. a (punerea in executare a unei hotarari care nu era definitiva) si lit. b (punerea in executare a unei hotarari indreptate impotriva altei persoane decat cea aratata in hotarare), trebuie observat ca, potrivit legii, rezolvarea lor se face de catre judecatorul delegat cu executarea si, la nevoie, de instanta de executare.

In practica judiciara in legatura cu aplicarea acestor dispozitii legale, au aparut unele decizii interesante :

a) In caz de revocare a executarii pedepsei prin munca.

In cadrul unei contestatii la executarea pedepsei nu pot fi invocate decat motive ivite in cursul judecatii.

Conform art. 461 alin. 1 lit. d Cod proc.pen., amnistia si gratierea pot constitui temeiul unei contestatii la executare numai daca au intervenit dupa ramanerea definitiva a hotararii de condamnare si judecatorul delegat cu executarea nu a facut aplicarea actului de clementa; daca insa au fost acordate anterior judecatii sau in cursul acesteia, amnistia si gratierea nu pot fi valorificate pe calea contestatiei la executare.

C. Aspecte procesuale. Potrivit art. 461 alin. 2 C.proc.pen. se prevad urmatoarele cai de rezolvare a contestatiei la executare. In cazurile prevazute de art. 461 lit. a (cand s-a pus in executare o hotarare ce nu era definitiva); art. 461 lit. b (cand executarea este indreptata impotriva altei persoane decat cea aratata in hotararea de condamnare); art. 461 lit. d (in care se invoca amnistia, gratierea, orice alt incident aparut in cursul executarii), contestatia se rezolva de catre instanta de executare ori de catre instanta in raza careia se gaseste locul de detinere; in cazurile prev. de art. 461 lit. c (in care se iveste vreo nelamurire cu privire la hotararea care se executa sau vreo alta impiedicare la executare), contestatia se rezolva de catre instanta care a pronuntat hotararea ce se executa, deoarece acea instanta a judecat si cunoaste mai bine cauza.

In art. 462 Cod proc.pen. cu privire la procedura de urmat, se face trimitere la procedura prevazuta in art. 460 Cod proc.pen. conform careia, se procedeaza la o noua judecata cu citarea partilor (condamnatul, procurorul, aparator din oficiu), iar dupa ascultarea acestora instanta se pronunta prin sentinta. Sub raportul dreptului executional penal, dupa noua hotarare, ramasa definitiva, se face o noua punere in executare conform procedurii prevazute de lege, mai sus discutata.

INCEPEREA EXECUTARII

Internarea condamnatilor in penitenciar

O data cu arestarea si depunerea condamnatului in penitenciar si o data cu inmanarea catre conducerea penitenciarului a mandatului de executare, actele de punere in executare a pedepsei si aplicare a normelor de drept procesual s-au incheiat. Cu acest moment, condamnatul intra in detentia penitenciarului iau nastere relatii noi, cele de executare a pedepsei inchisorii, se aplica norme de drept executional penal si iau nastere raporturi juridice de drept executional penal. Pentru aceasta, sunt necesare alte acte, cele de internare, inregistrare, repartizare si altele, potrivit unor dispozitii de drept executional penal.

Document online: Contract financiar pentru granturi de studiu erasmus Document online: Daune-interese, clauza penala

A. Internarea. Internarea condamnatului in penitenciar implica mai multe operatii si anume :

a) stabilirea identitatii condamnatului si verificarea legalitatii documentelor pentru primirea in penitenciar;

b) perchezitia si aplicarea de masuri de igiena;

c) controlul sanitar, riguros.

B. Inregistrarea. Este o operatie importanta si consta in trecerea in mod obligatoriu a condamnatului intr-un registru special pentru evidenta nominala a condamnatilor intrati sau depusi pentru executarea pedepsei inchisorii, cu toate datele necesare, cum sunt : datele personale (varsta, domiciliu etc.), pedeapsa la care a fost condamnat, durata pedepsei, infractiunea comisa etc., durata arestului preventiv dedus din durata pedepsei ce se executa.

Dosarul individual de penitenciar al fiecarui detinut, cuprinde acte si date importante privind persoana acestuia; potrivit dispozitiilor, dosarul trebuie sa cuprinda : a) mandatul de executare a pedepsei; b) copia dupa sentinta penala; c) fisa de examinare medicala; d) fisa individuala (cu date psiho-fizice si sociale); e) copia dupa cazierul judiciar; f) buletin de identitate sau pasaport, precum si fotografia condamnatului; g) alte documente privind persoana si conduita condamnatului anterior incarcerarii; h) pentru minori este obligatorie o copie de pe ancheta sociala de la dosarul cauzei.

C. Aducerea la cunostinta condamnatului a obligatiilor de comportare in penitenciar. Acestora trebuie sa li se aduca la cunostinta, obligatiile ce le revin.

Informarea consta in aducerea la cunostinta condamnatului a dispozitiilor legale privind, in primul rand, obligatiile ce le are in penitenciar, cum ar fi : a) obligatia de a avea o buna comportare; b) de a respecta dispozitiile conducerii; c) de a se abtine de la actiuni de indisciplina, dezordine; d) de a introduce ori de a poseda obiecte de atac : arme, cutite; e) obligatia de a munci si de a se supune la disciplina muncii; f) de a se supune la actiunea de scolarizare, calificare profesionala si actiuni de reeducare. Totodata, se aduc la cunostinta drepturile condamnatilor : dreptul la hrana, ingrijire medicala, imbracaminte, petitionare, retribuirea muncii, vizite, corespondenta, pachete. In sfarsit, condamnatii sunt informati asupra unor incalcari ale obligatiilor ce le revin si asupra masurilor disciplinare aplicabile.

Repartizarea condamnatilor in diferite sectii ale penitenciarului

Indata dupa intrarea in penitenciar, condamnatul este repartizat la una din sectiile din penitenciar. Dupa prima repartizare facuta de instanta de executare, la unul din penitenciarele din tara, a doua repartizare ce se efectueaza de catre conducerea penitenciarului in care intra si care priveste repartizarea condamnatului intr-una din sectiile acestui penitenciar.

CALCULUL SI CONSEMNAREA DURATEI EXECUTARII

Preliminarii

Cunoasterea duratei exacte a executarii pedepsei inchisorii este necesara de la inceputul executarii acesteia atat de catre condamnat, cat si de administratia locului de detinere (penitenciarului). De durata executarii pedepsei depinde repartizarea intr-un anumit penitenciar, apoi intr-o anumita sectie a penitenciarului, precum si regimul de executare si altele.

In principiu, durata executarii pedepsei este aceea aratata in hotararea judecatoreasca de condamnare ramasa definitiva si consemnata in mandatul de executare. Insa durata din hotararea de condamnare nu coincide intotdeauna cu durata executarii reale a pedepsei inchisorii, deoarece ulterior apar elemente care pot modifica aceasta durata, de regula, in sensul reducerii duratei, fara a fi exclusa si modificarea in sensul sporirii acesteia.

Ziua inceperii si ziua terminarii duratei executarii

O prima problema privitoare la stabilirea duratei executarii pedepsei se refera la determinarea momentului de incepere si a momentului de terminare a executarii. In lege se prevede ca durata executarii "se socoteste din ziua in care condamnatul incepe sa execute hotararea definitiva de condamnare si se termina in ziua in care aceasta se termina".

Ziua cand incepe executarea este ziua in care condamnatul, dupa emiterea si inmanarea mandatului de executare, este arestat si depus intr-un loc de detinere in vederea executarii pedepsei. De regula, arestarea si depunerea la penitenciar se efectueaza in aceeasi zi. In cazul in care acestea se petrec in zile diferite, inceperea executarii se calculeaza din ziua arestarii, deoarece privarea de libertate a inceput in acea zi.

Cu privire la ziua de terminare a duratei executarii pedepsei inchisorii, legea prevede ca aceasta este ziua in care executarea ia sfarsit.

In sfarsit, in lege se mai prevede ca, pentru calculul exact al duratei executarii pedepsei inchisorii, ziua in care incepe executarea si ziua in care se termina executarea "se socotesc in durata executarii" (art. 87 alin. 2 Cod penal). Zilele respective se socotesc zile intregi executate (24 ore) si se includ in durata executarii chiar daca nu s-au executat in acele zile 24 ore, adica indiferent de ora arestarii si ora liberarii.

Computarea retinerii si arestarii preventive.

Durata executarii pedepsei inchisorii este influentata si de existenta unei retineri ori arestari preventive care a precedat condamnarea definitiva. Potrivit legii (art. 88 Cod penal) durata arestarii preventive, ca si a unei detineri preventive, se scade din durata pedepsei stabilita de instanta de judecata.

Alte aspecte privind durata executarii

Elementele de mai sus privind calculul duratei executarii pedepsei inchisorii nu sunt singurele. In lege (art. 87 alin. 3 Cod procedura penala) se mai prevede ca timpul in care condamnatul, in cursul executarii pedepsei se afla bolnav in spital se include in durata executarii pedepsei, considerandu-se ca acesta se afla in regim de privare de libertate, chiar daca acest regim nu are rigoarea regimului de executare pedeapsa. Aceasta includere consta in aceea ca cel condamnat s-a imbolnavit in timpul executarii pedepsei si in locul de detinere.

REGIMUL PENITENCIAR GENERAL

Executarea pedepsei inchisorii in penitenciar se efectueaza intr-un anumit regim, care poate fi sever sau mai putin sever, mai greu sau mai usor.

Prin regim penitenciar, se intelege felul cum este organizata executarea pedepsei privative de libertate in penitenciar sau felul cum este organizata viata si activitatea condamnatului in penitenciar pe durata executarii pedepsei in scopul reeducarii lui si al prevenirii savarsirii de noi infractiuni.

Regimul penitenciar priveste executarea pedepsei privative de libertate in penitenciar, adica executarea pedepsei in regim inchis.

Regimul penitenciar presupune un ansamblu de obligatii si unele drepturi ale condamnatului. Condamnatului la pedeapsa inchisorii, internat in penitenciar, ii revine obligatia de a ramane in penitenciar, ii mai revine obligatia de a munci, obligatia de a fi disciplinat etc. Condamnatului ii revin si unele drepturi (de ex. dreptul la intretinere, adapost, ingrijiri medicale, dreptul la primirea unei cote din retributia muncii etc.)

Continut

Organizarea executarii pedepsei inchisorii impune un anumit regim penitenciar, adica un regim de viata in care se cuprind multiple elemente juridice, obligatii si drepturi, incepand cu internarea si detinerea condamnatului in penitenciar si cu regimul de detinere, continuand cu regimul de munca si calificare profesionala, cu regimul de reeducare civila si morala etc., cu drepturile condamnatului, cu masurile disciplinare ce se aplica in caz de incalcari posibile ale obligatiilor ce revin condamnatilor si terminand cu liberarea definitiva.

Obligatii

obligatia condamnatului de a se supune masurii internarii in penitenciar;

obligatia de a respecta si suporta un anumit regim de detinere, de privare de libertate (de exemplu, regimul comun si, in anumite cazuri, regimul celular);

obligatia de a se supune unui anumit regim de ordine si disciplina interioara, a unui program zilnic de activitate;

obligatia de a depune o munca si de a respecta un anumit regim de munca;

obligatia de a se incadra intr-un anumit sistem de calificare profesionala, invatatura si reeducare, prin mijlocirea carora sa se desprinda a se abtine de la comiterea de infractiuni si sa se reintegreze ulterior in viata sociala normala.

Obligatia de a suporta si executa anumite sanctiuni disciplinare in caz de comitere de incalcari ale ordinei si disciplinei in penitenciar si ale obligatiilor de comportare in penitenciar.

Condamnatul are si unele drepturi care fac parte din continutul regimului penitenciar si anume :

dreptul la incartiruire, hrana, imbracaminte, cazarmament;

dreptul la odihna si plimbare;

ingrijire medicala si

alte drepturi care, impreuna, asigura viata si sanatatea condamnatului.

Condamnatului in penitenciar i se lasa la dispozitie si unele posibilitati de relatii cu lumea din afara penitenciarului, cu familia, prietenii etc.

REGIMUL DE DETINERE

Condamnatul, dupa emiterea mandatului de executare a pedepsei inchisorii, este internat in penitenciar, fiind privat de libertate si izolat de lumea din afara. Este o prima privare si limitare a libertatii. Dar, in penitenciar, o data introdus, el poate suporta si alte forme de privare de libertate, in sensul ca poate fi supus la regim de detinere comun sau la regim de detinere celular.

Regimul de detinere in comun

Aceasta forma de regim, se caracterizeaza prin aceia ca, in penitenciar persoanele condamnate, sunt tinute impreuna atat ziua cat si noaptea; ele iau masa in sali comune, dorm in dormitoare comune, lucreaza in ateliere comune etc. Femeile sunt tinute separat de barbati. Acest regim este mai usor de organizat, este mai suportabil, deoarece pastreaza elemente de viata sociala.

Regimul de detinere in comun are si unele laturi negative, implicand si unele pericole, care nu trebuie subestimate. Acest regim, presupune contacte intre condamnati de diferite feluri, anume, intre condamnati primari si condamnati recidivisti, intre condamnati periculosi si condamnati ocazionali.

Regimul penitenciar in comun creeaza piedici serioase in reincadrarea sociala a fostilor detinuti, deoarece, dupa liberarea definitiva acesti detinuti se reintalnesc si se recunosc ca fosti detinuti; unii ajung in situatia dificila, de a fi stigmatizati, in urma denuntarii fostilor "colegi" ca "fosti detinuti" ori de a fi santajati.

Regimul de detinere celulara

Regimul de detinere celulara a aparut dupa regimul de detinere in comun, reflectand preocuparea de a-l amenda pe acesta din urma. El isi are originea in politica penitenciara din Italia (Roma, Milano, etc.) si din Marea Britanie unde, s-a construit inchisoarea celulara din Bedford.

Regimul de detinere celulara conta in tinerea condamnatilor inchisi in celule separate, ziua si noaptea; Regimul celular consta in tinerea condamnatilor in izolare totala sau aproape totala. Condamnatul ia masa in celula, acolo doarme, acolo eventual, lucreaza.

In regimul celular, se evita, in oarecare masura, influentele negative, infractionale, ale condamnatilor periculosi.

Regimul de detinere mixt

Potrivit acestei forme de detinere, condamnatul este tinut ziua in comun, iar noaptea in celula.

S-a pus problema ca regimul de detinere in penitenciar sa se diferentieze si sa se desfasoare pe faze, anume, de la faze mai severe spre faze mai putin severe, in functie de comportarea si munca condamnatilor; cei cu o comportare buna sa aiba posibilitatea de a trece de la o faza mai grea spre o faza mai usoara si, in final, sa ajunga la liberarea conditionata.

REGIMUL DE ORDINE SI DISCIPLINA

In Legea nr. 23/1992 pentru executarea pedepselor, ca si in Regulamentul de punere in aplicare a legii, se face mentiune expresa despre obligatiile condamnatilor cu privire la ordinea si disciplina in penitenciar.

Obligatii de indeplinire a unor actiuni ori atitudini.

Condamnatii sunt obligati sa respecte :

a)     programul zilnic;

b)     disciplina si linistea interioara;

c)     sa execute dispozitiile date de conducere si personalul penitenciarului;

d)     sa se supuna perchezitiilor;

e)     sa respecte regulile de igiena si prescriptiile medicului locului de detinere;

f)      sa indeplineasca in bune conditiuni muncile la care au fost repartizati;

g)     sa respecte regulile de ordine interioara stabilite de conducere, disciplina la locul de munca;

h)     sa aiba o atitudine cuviincioasa fata de personalul penitenciarului si fata de orice alta persoana;

i)       sa se supuna perchezitiei la primirea in penitenciar si in cursul detinerii;

j)      sa se comporte cu grija fata de bunurile proprietate publica;

REGIMUL DE MUNCA SI CALIFICARE PROFESIONALA

Obligatia condamnatului de a munci este o componenta de baza a regimului penitenciar, obligatie inscrisa in Codul penal (art. 58), in Legea nr. 23 din 1969 pentru executarea pedepselor (art. 7-14) si in alte acte normative.

Pedeapsa privatiunii de libertate trebuie folosita pentru reeducarea si obisnuirea condamnatilor cu munca, pentru ca, la liberare, condamnatul sa se poata integra in munca. Art. 52 Cod penal prevede tocmai acest aspect : prin executarea pedepsei se urmareste formarea unei atitudini corecte fata de munca, fata de ordinea de drept si fata de regulile de convietuire sociala. In art. 5 al Legii nr. 23 din 1969 privind executarea pedepselor, se prevede ca, "reeducarea condamnatilor se realizeaza prin munca. Condamnatii sunt obligati sa presteze o munca utila pentru care sunt apti. In al treilea rand, obligarea la munca se fondeaza si pe necesitatea acoperirii cheltuielilor de intretinere a condamnatului in penitenciar, altfel el ar deveni un fel de intretinut ("bursier") al statului.

Condamnatii obligati la munca

Urmand dispozitiile din art. 61 alin. 2 al legii, obligatia de a munci revine, in principiu, tuturor condamnatilor.

In lege se prevad unele exceptii de la obligarea la munca. Astfel, se prevede in art. 61 ca "nu sunt obligati sa munceasca cei care urmeaza o forma de invatamant sau de calificare profesionala". De asemenea, femeile gravide si minorii nu pot fi pusi sa munceasca in mediu toxic sau vatamator. In afara de aceasta, miscarea si munca devin o necesitate organica. Pentru aceste considerente, munca este o obligatie (si un drept) ce revin in principiu, tuturor condamnatilor.

Locurile de munca si repartizarea la munca

In penitenciar munca se organizeaza pe perioade determinate (ani, luni); aceste masuri se concretizeaza intr-un program de lucrari de executat (art. 65), in care se prevad lucrarile mai importante. De altfel, orice penitenciar are un serviciu de organizare a muncii (grupe de munca sau compartimente de munca), caruia ii revine sarcina si obligatia de a organiza munca condamnatilor.

Sectoarele de munca.

Condamnatii sunt repartizati la diferiti agenti economici in sectorul industrial, sectorul constructii, sectorul agricol.

Repartizarea la munca

Cu privire la repartizarea condamnatilor in munca trebuie retinut ca aceasta operatie se efectueaza numai cu respectarea unor criterii obiective si subiective cat mai precise. Pentru aceasta, mai intai, se tine seama de necesitatile obiective de munca.

In al doilea rand, se tine seama de sanatatea si capacitatea de munca a condamnatilor.

In al treilea rand, repartizarea condamnatilor se face dupa criteriul calificarii profesionale a condamnatilor.

Organizarea muncii

Grupele de munca.

Munca condamnatilor trebuie bine organizata, atat sub raportul continutului (felul muncii), cat si sub raportul formei organizatorice. Munca condamnatilor se organizeaza pe anumite grupe sau formatiuni, care pot fi mai usor conduce si supravegheate. Prima conditie la alcatuirea grupelor de munca consta in aceea ca barbatii sa fie separati de femei si recidivistii de condamnatii primari; de asemenea, sunt separati, pe cat posibil, tinerii majori de ceilalti majori.

Paza si supravegherea condamnatilor la munca constituie o problema importanta.

Pentru a evita asemenea situatii, in reglementarile privitoare la executarea pedepsei privative de libertate este prevazuta instituirea pazei condamnatilor (art. 29-30 din Legea nr. 23/1969). Aceasta inseamna ca iesirea la munca, desfasurarea muncii si intoarcerea de la munca se desfasoara sub paza.

Exercitarea pazei se desfasoara de unitati speciale de paza, potrivit unui regulament special.

Condamnatii care muncesc fara paza sau care supravegheaza pe alti condamnati. Potrivit disp. legale (art. 10 din Legea nr. 23/1969) unii condamnati, in anumite conditii, pot presta munca fara paza in afara penitenciarului. Conditiile prevazute de lege se refera la condamnatii care : a) au executat o parte din pedeapsa (o cincime); b) dau dovezi temeinice de indreptare; c) staruinta si disciplina in munca. O asemenea masura se ia cu multa precautie, dupa multiple verificari si observatii incat de ea beneficiaza numai cei care merita cu adevarat.

Potrivit dispozitiilor din acelasi text (art. 10 din Legea nr.23/1969) unii condamnati care indeplinesc conditiile de mai sus, pot fi folositi la paza celorlalti condamnati. O asemenea masura are caracter exceptional si denota o mare incredere ce se acorda unor condamnati. Ea presupune o conduita buna si o verificare amanuntita.

Durata zilei de munca, normele de munca si evidenta muncii.

Durata zilei de munca este determinata.

In Legea nr. 23/1969 se prevede ca "durata programului de munca este de 8 ore pe zi, daca legea nu prevede o durata mai mica pentru anumite categorii de munci grele sau in mediu vatamator ori pentru minori sau alte categorii de persoane". In cazuri exceptionale, cum ar fi calamitati naturiale, necesitatea prevenirii unor pericole si altele asemanatoare, programul de munca poate fi adoptat in mod corespunzator. Femeilor gravide, celor care au nascut si au copii mai mici de un al la locul de detinere, minorilor precum si condamnatilor care muncesc in mediu vatamator nu li se poate prelungi durata zilei de munca peste 8 ore. (art. 65).

Un aspect important al muncii condamnatilor il constituie evidenta muncii fiecarui condamnat. Acest lucru este necesar din mai multe puncte de vedere : a) se probeaza daca fiecare condamnat si-a indeplinit obligatia legala de munca din punct de vedere cantitativ si calitativ; b) se probeaza daca s-a efectuat munca incredintata in vederea posibilitatii retribuirii; c) se dovedeste cantitatea si calitatea muncii in scopul reducerii duratei pedepsei, ca urmare a prestarii unui volum de munca; d) se dovedeste staruinta si disciplina in munca, necesare pentru obtinerea unei munci fara paza si a liberarii conditionate.

Retribuirea muncii

La inceput s-a sustinut, fiind vorba de condamnati, oameni pedepsiti, ei trebuie sa munceasca fara nici o retribuire. Ulterior, avandu-se in vedere si scopul stimularii acestora in munca, s-a sustinut si introdus retribuirea muncii.

Aceasta idee este reluata si in Legea nr. 23/1969 (art. 67), unde se prevede ca "munca prestata de condamnati potrivit art. 64 alin. 1 este retribuita".

Muncile retribuite

O munca cu caracter permanent se plateste. Muncile nepermanente, intamplatoare, mai ales cele din incinta penitenciarului, sunt putine si acestea nu se platesc.

Raspunderea civila a condamnatului pentru pagubele provocate din vina lui in timpul executarii pedepsei.

In Legea nr. 23/1969 si in proiectul din 1992 se reglementeaza o situatie intalnita in timpul executarii pedepsei, anume situatia cand condamnatul cauzeaza pagube materiale in locul de detinere (penitenciar) sau la locul de munca. Potrivit legii, condamnatul raspunde de pagubele materiale provocate in timpul executarii pedepsei.

Dispozitiile din art. 69 alin. 1 prevad ca exista o asemenea raspundere civila atunci cand : a) s-a produs o paguba materiala; b) paguba s-a produs la locul de detinere sau la locul de munca (la o unitate productiva); c) paguba s-a produs din vina condamnatului.

Condamnatul nu raspunde in cazul cand este vorba de uzura normala a lucrurilor incredintate spre folosinta sau de un risc normal al muncii.

Daca sumele consemnate la CEC, din munca nu acopera valoarea pagubei si condamnatul se libereaza, pentru diferenta va fi urmarit dupa liberare.

Calificarea si recalificarea profesionala

Din datele statistice privind pregatirea profesionala a condamnatilor rezulta ca un mare procent al acestora sunt fara o calificare profesionala. Se pune problema calificarii profesionale a condamnatilor, mai cu seama a celor tineri. Se pune si problema recalificarii profesionale a condamnatilor, fiindca unii condamnati au avut o calificare si au pierdut-o prin condamnare (de ex.; daca s-a aplicat si o pedeapsa complimentara a interzicerii unei functii ori profesii) ori vechea calificare nu este mai buna, nu mai este rentabila, nu mai este actuala ori cautata. Din aceste motive, calificarea si recalificarea profesionala au devenit componente importante ale regimului penitenciar.