Factori caracteristici lumii coperniciene

Factori caracteristici lumii coperniciene

Globalizarea, integrarea planetara accentuata sunt caracteristicile lumii coperniciene caracterizata de urmatorii factori:

1. Procesul de integrare progresiva a planetei

Ordinile juridice nu vor putea niciodata exista in afara lumii in care traim. Situatia in care o ordine juridica este complet separata de celelalte, aceasta este iluzorie, indiferent cat de mari ar fi barierele politice, sociale sau militare, intotdeauna va exista o interferenta minima intre diferitele ordini juridice.

intreaga istorie mondiala este de fapt un proces de integrare progresiva. Dupa evolutii lente si anevoioase, caracterizate in principal de cuceriri geografice, odata cu marile descoperiri stiintifice si progresul tehnic tot mai accelerat, procesul de integrare a capatat si el viteze tot mai mari.

Procesul de integrare se desfasoara continuu atat vertical cat si orizontal si va ajunge intr-o forma sau alta sa se finalizeze in unitate mondiala. Procesul de integrare a inceput de la activitatea de comert, de la factorul economic, si va duce treptat la integrarea politica (de aici si modelul de constructie europeana, dat de Comunitatile Europene).

La ora actuala nu se mai poate realiza conducerea unei societati in mod autonom, separat de celelalte state si popoare. Aproape niciun fenomen, de orice natura, nu mai poate fi complet izolat si controlat exclusiv in limitele nationale. Cooperarea internationala, organizatiile interguvernamentale sau supranationale, multiculturalismul si multi­lingvismul au devenit definitiile vietii politice contemporane.

Exista acum entitati supranationale din ce in ce mai puternice, care devin autonome fata de statele care le finanteaza sau au dobandit de-a lungul timpului caracter supranational. Aceste "organisme fara drapel', de pilda Fondul Monetar International, au exercitat o influenta relevanta in formarea drepturilor nationale in statele postcomuniste.¹²

in literatura de specialitate ³ s-a spus chiar ca organizarea politica a societatii internationale, transpunerea - pe plan international - a practicii organizarii statelor ca federatii si chiar prefigurarea unui stat (guvern) mondial stau la baza aparitiei si dezvoltarii organizatiilor

internationale.

Dintre toate disciplinele dreptul este cel mai afectat de aceasta miscare de unificare continua a lumii. Dreptul trebuie actualizat continuu, astfel incat sa acopere toate aspectele noi ale vietii con­temporane. Apar permanent noi intinderi si noi domenii ale dreptului, noi planuri de aplicare sau modalitati de reglementare. Ceea ce ieri era o fictiune astazi devine un aquis.

Tot asa, metoda comparativa iese din politica de inspiratie oca­zionala si devine treptat o metoda rationala, stiintifica, care va sta la baza elaborarii stiintei dreptului comparat.

2. Largirea cadrelor politice

Este un alt factor care a contribuit la modificarea structurii lumii, dinamizand-o.

Simultan si paralel cu procesul de integrare a lumii se petrece un proces de largire a unitatilor politice si care, in fiecare perioada istorica anume, corespunde unei oarecare forme de organizare politica.¹⁴

Dupa ce secole intregi statul national a fost cea mai raspandita si mai buna forma de organizare statala, la ora actuala se tinde spre forma de organizare a federatiei de anvergura continentala sau alte forme simi­lare. Elocvente exemple sunt organizarea Statelor Unite ale Americii, China, fosta U.S.S.R., aparitia si dezvoltarea Uniunii Europene etc.

Treptat are loc transferul puterii de decizie de la stat la orga­nizatia federala, iar cadrul politic se extinde de la limitele mici ale statului autonom la marimea intregii organizatii.

Procesul de largire a cadrului politic va avea asupra dreptului o influenta necesara si nelimitata. Se schimba in mod esential atat aria si modul de reglementare cat si raportul dintre individ si drept sau dintre ordinile juridice nationale. Statele suverane si autonome devin state membre ale aceleiasi formatiuni care vor aplica reguli federale comune.

Influenta principala a lumii coperniciene asupra dreptului este deci, aceea de a obliga pe juristi sa regandeasca pozitia statica a dreptului lor si de a gasi mijloacele care sa adapteze lumea ptolemeica a dreptului la perspectivele coperniciene ale lumii. Aceasta face intre­buintarea metodei comparative necesara iar existenta stiintei dreptului comparat indispensabila.¹⁵

Toate aceste miscari asupra dreptului comparat au o influenta aproape la fel de mare cat a avut dreptul comparat asupra lor in vremea celei de-a doua perioade de dezvoltare.¹ Dreptul comparat capata noi dimensiuni, daca nu chiar noi denumiri. Dupa ce initial capata o importanta vitala, mai tarziu devine greu de discutat despre drept comparat intre statele care fac parte din aceeasi federatie, in masura in care se extind reglementarile comune, metoda comparativa treptat isi va fi atins scopul si nu isi va mai gasi aplicare. Se va ajunge astfel la utilizarea sa numai intre ordini juridice si institutii apartinand unor entitati federative distincte, nu intre ce pana acum a fost cunoscut ca fiind state autonome.