Notiunea si clasificarea obligatiilor - continutul raportului obligational

1. Notiunea si clasificarea obligatiilor

NOłIUNEA SI CLASIFICAREA OBLIGAłIILOR

Notiunea de obligatie civila

obligatia este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul

subiectului activ, numit creditor, de a cere subiectului pasiv, numit debitor, a

da, a face sau a nu face ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in caz de

neexecutare de bunavoie.

clasificarea obligatiilor

obligatiile se pot clasifica in functie de mai multe criterii:

. dupa izvoare:

1) obligatii nascute din acte juridice;

2) obligatii nascute din fapte juridice.

. dupa obiectul lor:

1) obligatii de a da, obligatii de a face si obligatii de a nu face;

2) obligatii pozitive si obligatii negative;

3) obligatii de rezultat sau obligatii determinate;

4) obligatii de mijloace sau obligatii de prudenta si diligenta.

. Dupa sanctiunea juridica proprie:

1) obligatii civile perfecte;

2) obligatii civile imperfecte sau naturale.

. Dupa opozabilitatea lor:

1) obligatii obisnuite;

2) obligatii reale;

3) obligatii opozabile si tertilor.

2. Continutul raportului obligational

Este raportul juridic stabilit intre 2 sau mai multe persoane, in continutul caruia intra subiectul activ denumit creditor, de a cere subiectului pasiv denumit debitor - caruia ii revine indatorirea corespunzatoare - sa dea, a faca sau sa nu faca ceva.

Structura raportului juridic obligational implica trei elemente: subiectele, continutul si obiectul.

3. Izvoarele obligatiilor

Prin izvor de obligatii se intelege acel fapt juridic - in sens larg - care

da nastere unui raport juridic obligational. Sunt izvoare de obligatii: actele

juridice: contractul si actul juridic unilateral; faptele juridice: faptele juridice

licite si faptele juridice ilicite.

4. Notiunea si clasificarea contractului

Notiune. Potrivit art.942 C. civ., contractul este acordul intre doua sau mai multe persoane, pentru a constitui sau a stinge intre dansii raporturi juridice. In doctrina, contractul este definit ca fiind acordul de vointa intre doua sau mai multe persoane, prin care se nasc, se modifica sau se sting drepturi si obligatii, adica un raport juridic de obligatii.

Clasificarea contractelor

Contractele se clasifica in functie de mai multe criterii.

1. Dupa modul de formare:

- contracte consensuale - acele contracte care se incheie prin simplul acord

De vointa al partilor; in dreptul nostru, contractele consensuale constituie

Regula;

- contracte solemne - acele contracte pentru a caror incheiere valabila se

Cere respectarea unei anumite forme, care, de regula, este forma autentica;

- contracte reale - acele contracte care se caracterizeaza prin faptul ca pentru

Formarea lor manifestarea de vointa a partilor trebuie sa fie urmata de

Remiterea materiala a lucrului.

2. Dupa continutul lor:

- Contracte sinalagmatice - acele contracte care se caracterizeaza prin

Reciprocitatea si interdependenta obligatiilor;

- contracte unilaterale - acele contracte care dau nastere la obligatii numai in

Sarcina uneia din parti, cealalta parte avand numai calitatea de debitor.

3. Dupa scopul urmarit de parti:

- Contracte cu titlu oneros - acele contracte la incheierea carora fiecare parte

Urmareste obtinerea unui folos patrimonial in schimbul folosului patrimonial

Procurat celeilalte parti. La randul lor, acestea se subclasifica in : contracte

Comutative - acele contracte la incheierea carora fiecare parte cunoaste atat

Existenta, cat si intinderea obligatiilor; contracte aleatorii - acele contracte la

Incheierea carora partile cunosc doar existenta obligatiilor, nu si intinderea

Acestora, existand sansa unui castig sau riscul unei pierderi, care depinde de

Un eveniment incert, viitor, alea; contracte cu titlu gratuit - acele contracte la

Incheierea carora o parte procura celeilalte parti un folos patrimonial, fara a

Urmari obtinerea, in schimb, a unui folos patrimonial.

Contractele cu titlu gratuit se subsclasifica, la randul lor, in: contracte

Dezinteresate - acele contracte prin care se urmareste a se procura un folos

Patrimonial, fara ca dispunatorul sa-si micsoreze patrimoniul; liberalitati -

Contractele prin care se procura un folos patrimonial prin micsorarea

Patrimoniului dispunatorului.

4. Dupa modul de executare:

- contracte cu executare imediata - acele contracte a caror executare se

Realizeaza printr-o singura prestatie din partea debitorului;

- contracte cu executare succesiva - acele contracte in care executarea

Prestatiei se face in timp sub forma unor prestatii succesive.

5. Dupa efectele produse:

- contracte constitutive - acele contracte care dau nastere la drepturi si

Obligatii care nu au existat anterior incheierii lor;

- contracte translative - acele contracte prin care are loc transmiterea unui

Drept patrimonial, de la transmitator la dobanditor;

- contracte declarative - acele contracte prin care se consolideaza un drept

Existent anterior.

6. Dupa modul de reglementare:

- contracte numite - acele contracte care au o denumire si reglementare

proprie;

- contracte nenumite - acele contracte care nu au o denumire si reglementare

proprie.

7. Dupa corelatiile existente intre ele:

- contracte principale - acele contracte care au o existenta de sine statatoare,

soarta lor juridica nedepinzand de soarta altor contracte;

- contracte accesorii - acele contracte care au o soarta juridica dependenta

de alte contracte preexistente.

8. dupa modul de realizare a acordului de vointa:

- contracte negociate - acele contracte prin care partile contractante convin

Asupra clauzelor contractuale;

- contracte de adeziune - acele contracte care cuprind in continutul lor clauze

Prestabilite de una dintre partile contractante, cealalta parte neputand

Negocia, avand insa optiunea de a le accepta, si atunci contractul se incheie,

Sau de a nu le accepta;

- contracte obligatorii - acele contracte a caror incheiere este impusa prin

Lege.

5. Incheierea contractului. Conditiile de fond

Incheierea contractelor este guvernata de principiul bunei - credinte

Art.1183 alin.2 noul Cod civil, prevede ca partea care se angajeaza intr-o negociere este tinuta sa respecte exigentele bunei - credinte. Partile nu pot conveni limitarea sau excluderea acestei obligatii, iar conform alin.3, este contrara exigentelor bunei - credinte, intre altele, conduita partii care initiaza sau continua negocieri fara intentia de a incheia contractul

Conditiile de fond sunt cele referitoare la:

- manifestarea de vointa- caracterul precis al ofertei si intentia de a se obliga

- destinatarul ofertei

Termeni introdusi de noul Cod civil:

- propunere cu caracter public, adica cea adresata unor persoane nedeterminate care nu este, de fapt, o oferta, decat in anumite conditii (art.1189);

- solicitarea de oferte - solicitarea de a formula oferte, adresata uneia sau mai multor persoane determinate, nu constituie, prin ea insasi, oferta de a contracta (art.1190).

6. Oferta de a contracta

Oferta de a contracta. prin aceasta se intelege o propunere - scrisa, verbala sau tacita - facuta in acest scop unei anumite persoane sau publicului de a incheia un contract in anumite conditii. oferta de a contracta reprezinta prima manifestare de vointa a consimtamantului si trebuie sa intruneasca conditiile generale ale acestuia, adaptate insa la specificul ofertei.

7. Acceptarea ofertei

Acceptarea ofertei este a doua latura a consimtamantului si reprezinta un raspuns in care se manifesta acordul cu oferta primita.

8. Principiul fortei obligatorii a contractului. Exceptiile de la principiu

Acest principiu este reglementat in art.1270 contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante.

Exceptiile de la principiu sunt :

- cazurile de restrangere a fortei obligatorii

- cazurile de extindere a fortei obligatorii

- impreviziunea

Cazuri de restrangere

- Situatiile prevazute in mod expres de lege in care contractul isi inceteaza efectele inainte de termen, datorita disparitiei unui element al sau

- Incetarea contractului de locatiune din cauza pieirii totale sau considerabile a lucrului - art.1818 alin.1

- Incetarea contractului de inchiriere a locuintei in termen de 30 de zile de la data inregistrarii decesului chiriasului - art.1834 alin.1

Incetarea contractului de mandat din cauza mortii, incapacitatii sau falimentului mandantului ori a mandatarului - art.2030 lit.c

cazuri de extindere

- Prelungirea efectelor contractului cu executare succesiva datorita suspendarii temporare a executarii acestuia, pe tot timpul cat dureaza cauza de suspendare

- Moratoriul legal - acordarea prin lege a unui termen care are ca efect amanarea generala a executarii unor obligatii contractuale de catre o anumita categorie de debitori, in considerarea unor imprejurari exceptionale (crize economice, conflicte militate etc)

impreviziunea

- Revizuirea efectelor anumitor contracte din cauza ruperii echilibrului contractual in urma schimbarii imprejurarilor avute in vedere de parti in momentul incheierii contractului

- Vizeaza contractele sinalagmatice, cu titlu oneros, comutative si cu executare succesiva

Reglementarea legala - art.1271 noul Cod civil

9. Principiul relativitatii efectelor contracrului. Exceptii de la principiu

Principiul relativitaTii efectelor contractului

Acest principiu poate fi definit ca regula potrivit careia contractul produce efecte numai faTa de parTile contractante, el neputand sa profite sau sa dauneze altor persoane.

ExcepTia reala de la acest principiu este stipulaTia pentru altul sau contractul in folosul unei terTe persoane.

Contractul in folosul unei terTe persoane este acel contract prin care o persoana - numita promitent - se obliga faTa de alta persoana - numita stipulat - sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva in folosul unei persoane straine de aceasta convenTie - numita terT beneficiar.

10. Opozabilitatea contractului fata de terti.

Opozabilitatea reprezinta modul de a defini obligativitatea contractului in raport cu terTii. Aceasta inseamna ca orice contract se impune terTilor ca o realitate juridica, ce nu poate fi ignorata.

ExcepTia de la acest principiu apare in cazul in care un terT va fi indreptaTit sa ignore existenTa unui contract si, pe cale de consecinTa, a drepturilor si obligaTiilor nascute din acesta.

Referat: Contract de leasing financiar Lucrare: Contract de inchiriere - model

11. Simulatia

Este operaTiune juridica in care, printr-un contract aparent - public, ostensibil -, dar mincinos, nereal, se creeaza o alta situaTie juridica decat cea stabilita printr-un contract ascuns, dar adevarat -contrainscrisul.

Pentru a ne gasi in prezenTa simulaTiei este necesar ca actul secret sa  fie incheiat concomitent sau, eventual, inainte de incheierea contractului aparent.

SimulaTia se poate infaTisa in trei forme: contractul fictiv; contractul deghizat; contractul prin interpunere de persoana.

12. Exceptia de neexecutare a contractului

ExcepTia de neexecutare a contractului este un mijloc de aparare aflat la dispoziTia uneia din parTile contractului sinalagmatic, in cazul in care i se pretinde executarea obligaTiei ce-i incumba, fara ca partea care pretinde aceasta executare sa-si execute propria obligaTie.

Nu exista in Codul civil o reglementare de principiu a excepTiei de neexecutare, dar exista aplicaTii ale sale in materie de vanzare, schimb si depozit neremunerat.

13. Rezolutiunea contractului

RezoluTiunea contractului este o sancTiune a neexecutarii culpabile a contractului sinalagmatic cu executare imediata, constand in desfiinTarea retroactiva a acestuia si repunerea parTilor in situaTia anterioara.

Temeiul juridic al rezoluTiunii il reprezinta art.1020 C. civ.

RezoluTiunea este de doua feluri: judiciara si convenTionala.

14. Rezilierea contractului

Rezilierea se aplica in cazul neexecutarii culpabile a unor contracte sinalagmatice cu executare succesiva si face sa inceteze efectele contractului numai pentru viitor.

15. Riscul contractului

Riscul contractului este o consecinTa a neexecutarii contractului ca urmare a unei imposibilitaTi fortuite, adica a unei cauze independente de orice culpa a vreuneia dintre parTi.

In contractul sinalagmatic, riscul il suporta debitorul obligaTiei imposibil de executat, in sensul ca, neputand sa-si execute propria obligaTie, dintr-un motiv de forTa majora sau caz fortuit, el nu poate pretinde celeilalte parTi sa-si execute obligaTia.

In Codul civil nu exista dispoziTii de principiu privind riscul contractului, dar sunt aplicaTii ale acestui efect specific in materia contractului de locaTiune si a contractului de antrepriza.

In cazul contractelor translative de proprietate, regula consacrata in legislaTie este aceea ca riscul contractului il suporta partea care avea calitatea de proprietar in momentul pieirii fortuite a lucrului - res perit domino.

16. Gestiunea de afaceri

Este un fapt ilicit si voluntar, prin care o persoana numita gerant savarseste fapte materiale sau incheie acte juridice in interesul altei persoane, numite gerat, fara a avea mandat din partea acestuia.

Reglementata de prev. Art. 987 - art. 991 Cod civil

17. Plata nedatorata

Executarea de catre o persoana a unei obligatii la care nu era tinuta si pe care a facut-o fara intentia de a plati datoria altuia.

Persoana care efectueaza plata se numeste solvens, iar persoana care primeste plata se numeste accipiens.

18. Imbogatirea fara justa cauza

Este faptul juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este marit pe seama patrimoniului altei persoane, fara ca pentru aceasta sa existe un temei juridic.

19. Formele raspunderii civile delictuale

1. Raspunderea pentru fapta proprie (art. 998-999 cod civil)

2. Raspunderea pentru fapta altei persoane ce poate fi de 3 feluri:

-raspunderea parintilor pentru faptele ilicite savarsite de copii lor minori (art. 1000 alin 2 cod civil);

-raspunderea institutorilor si mestesugarilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. 1000 alin 4 Cod civil)

-raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de prepusii lor in fuctiile incredintate (art. 1000 alin 3 Cod civil)

3. Raspunderea pentru lucrari, edificii si animale, care poate fi la randul ei de trei feluri, si anume:

-raspunderea persoanei pentru prejudiciile cauzate de lucrarile aflate in paza sa juridica(art. 1000 alin 3 Cod civil)

-raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale aflate in paza juridica a unei persoane (art. 1003 Cod civil)

-raspunderea proprietarului unui edificiu pentru prejudiciul cauzat prin ruina sau viciul de constructie (art. 1002 Cod civil)

20. Prejudiciul, conditie a raspunderii civile delictuale

Prejudiciul poate fi definit ca fiind rezultatul, efectul negativ suferit de o anumita persoana ca urmare a faptei ilicite savarsite de o alta persoana ori ca urmare a faptei unui animal sau lucru pentru care va fi angajata raspunderea unei anumite persoane.

Ca urmare a producerii unui prejudiciu, daca sunt indeplinite si celelalte conditii de existenta, va fi angajata raspunderea civila delictuala a autorului faptei ilicite sau, dupa caz, si raspunderea penala a acestuia. Ca urmare a angajarii raspunderii penale delictuale, daca autorul faptei ilicite este gasit vinovat, acestuia i se va aplica de catre instanta de judecata o sanctiune civila care consta in obligarea lui la acoperirea daunelor produse, deci la plata despagubirilor.

21. Fapta ilicita, conditie a raspunderii civile delictuale

Fapta ilicita este un element si o conditie esentiale, atat in cadrul raspunderii civile in general, fie ea delictuala sau contractuala, cat si in cazul formelor raspunderii civile delictuale, alaturi de prejudiciu, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, vinovatia celui care a cauzat prejudiciul si capacitatea delictuala a autorului faptei.

Astfel, pentru a putea fi angajata raspunderea civila delictuala si, astfel a obliga autorul faptei la plata despagubirilor, este necesar ca prejudiciu sa fi fost produs printr-o fapta ilicita.

Fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale este definita ca fiind orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane.

22. Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu

Este necesar intotdeauna ca pentru a fi angajata raspunderea unei persoane sa existe o legatura intre fapta ilicita savarsita si prejudiciul cauzat. Acest raport reprezinta atat un element dar si una din conditiile esentiale pentru existenta raspunderii civile delictuale, precum si ale tuturor formelor de raspundere, alaturi de fapta ilicita, prejudiciu, vinovatie si capacitatea delictuala.

Pentru determinarea raportului de cauzalitate au fost propuse urmatoarele criterii:

-sistemul cauzalitatii necesare: potrivit caruia cauza este fenomenul care, precedand efectul, il provoaca in mod necesar;

-sistemul indivizibilitatii cauzei cu conditiile: care considera ca fenomenul -cauza nu actioneaza izolat, ci este conditionat de mai multi factori care nu produc in mod nemijlocit efectul, dar il favorizeaza, astfel incat aceste conditii alcatuiesc, impreuna cu imprejurarea cauzala, o unitate indivizibila, in cadrul careia ele ajung sa dobandeasca, prin interactiune cu cauza, un rol cauzal.

23. Vinovatia, conditie a raspunderii civile delictuale

Este reglementata de prev. art. 998-999 Cod civil.

Vinovatia reprezinta atitudinea psihica pe care autorul faptei ilicite a avut-o in momentul imediat anterior savarsirii faptei ilicite, fata de fapta si fata de urmarile acesteia. Fapta ilicita, ca manifestare exterioara, presupune ca antecedent un proces psihic complex, de constiinta si de vointa, proces care ia sfarsit prin a se manifesta in exterior, deci a se obiectiva sub forma actiunii sau a inactiunii.

Pentru a fi considerata raspunzatoare de propria fapta se cere ca persoana sa aiba discernamantul faptelor sale, adica sa aiba capacitate delictuala. Lipsa discernamantului echivaleaza cu absenta factorului intelectiv, respectiv a lipsei vinovatiei.

24. Raspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdictie

Parintii raspund integral fata de victima pentru prejudiciul cauzat de minor. Cand minorul a avut discernamant la momentul savarsirii faptei ilicite, victima are posibilitatea sa cheme in judecata fie pe minor singur, fie pe parintii sai singuri, fie deopotriva pe parinti si pe minor.

Temeiul juridic al raspunderii parintilor minorului este art. 1000 alin 2 cod civil iar temeiul juridic al raspunderii minorului va fi art. 998 sau 999 Cod civil, deci el va raspunde pentru fapta proprie.

In cazul in care s-a stabilit judecatoresc raspunderea atat a parintilor cat si a minorului, raspunderea lor va fi solidara, n temeiul art. 1003 Cod civil.

25. Raspunderea comitentului pentru fapta prepusului

Sediu materiei il constituie art. 1000 alin 3 cod civil care prevede "Comitentii raspund de prejudiciul cauzat de prepusii lor in functiile care li s-au incredintat".

Comitentul este persoana care are posibilitatea de a da instructiuni, de a directiona, indruma si controla activitatea celeilalte persoane, denumita prepus, care are obligatia de a urma indrumarile si directivele primite.

Comitentul este un garant legal pentru repararea daunei provocate de prepus. El a fost instituit raspunzator nu pentru ca ar avea vreo culpa in savarsirea faptei ilicite si producerea prejudiciului, ci in scopul de a asigura victimei repararea integrala a pagubei. Comitentul are dreptul sa ceara prepusului sau restituirea in intregime a despagubirilor avansate victimei. Acest drept al comitentului este un drept specific al obligatiei "in solidium", temeiul sau constituindu-l art. 1108 Cod civil, pct. 3. Daca prejudiciul a fost cauzat de doi sau mai multi prepusi ai aceluiasi comitent, acesta poate cere oricaruia dintre ei restituirea intregii sume platite, deoarece fata de comitent prepusii care au savarsit fapta raman solidar obligati, potrivit prevederilor art. 1003 Cod civil. Impotriva regresului comitatului prepusul se poate apara numai dovedind fapta proprie a comitentului, fapta care ar fi determinat, in tot sau in parte, producerea prejudiciului.

26. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale

Raspunderea paznicului juridic pentru prejudiciul cauzat de animale reprezinta un alt tip de raspundere civila delictuala indirecta si are un caracter obiectiv, unde nu se cere proba existentei culpei celui care are atributul supravegherii animalului, operand prezumtia absoluta care nu poate fi rasturnata probandu-se contrariul.

Temeiul juridic al raspunderii paznicului pentru repararea daunei pricinuite de animale care se afla sub supravegherea lor se afla in art. 1001 Cod civil care instituie urmatoarele: "proprietarul unui animal, sau acela care se serveste cu/de dandul, in cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau ca animalul se afla sub paza sau, sau ca a scapat".

27. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de ruina edificiului

Raspunderea proprietarului pentru ruina edificiului reprezinta o alta forma a raspunderii civile delictuale care are un caracter obiectiv, intrucat nu se mai cere a se proba culpa proprietarului in ipoteza cand ruina edificiului asupra caruia are un drept de proprietate a cauzat unei alte persoane un prejudiciu.

Astfel, art. 1002 Cod civil precizeaza "proprietarul unui edificiu este responsabil pentru prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, cand ruina este urmarea lipsei de intretinere sau a unui viciu de constructie".

Persoana responsabila (proprietarul edeficiului) se poate exonera de raspundere numai in urmatoarele cazuri:

-atunci cand ruinarea edificiului a avut loc datorita fortei majore, nu si cazului fortuit;

-cauza determinata a prabusirii imobilului nu a fost lipsa de intretinere sau vreun viciu de constructie, ci fapta unei terte persoane;

-cauza ruinei edificiului a fost chiar fapta victimei.

28. Raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general

Temeiul juridic al raspunderii "paznicului" pentru prejudiciile cauzate de lucruri in general se afla in dispozitiile art. 1000 alin 1 Cod civil care precizeaza expresis verbis ca : "suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligati a raspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastra".

Pentru a fi natrenata raspunderea civila delictuala a paznicului juridic, in termeiul art. 1000 alin 1 Cod civil, victima prejudiciului va trebui sa dovedeasca :

-existenta si intinderea prejudiciului;

-raportul de cauzalitate dintre "fapta lucrului" si prejudiciul creat ( nu se refera la fapta paznicului juridic in raport cu prejudiciul, intrucat fata de acest raport exista o prezumtie absoluta de cauzalitate).

Daca aceste doua conditii generale sunt probate de victima, atunci celelalte elemente ale raspunderii paznicului juridic sunt prezumate.

29. Modalitatile obligatiilor.Conditia

Conditia este un element viitor si nesigur ce se va produce, care suspenda fie nasterea, fie stingerea unui contract sau a unei obligatii.

La conditie incertitudinea vizeaza realizarea evenimentului viitor.

Caracteristiciile conditiei sunt: este un eveniment viitor, este nesigur ca se va intamppla si afecteaza existenta obligatiei.

30. Modalitatile obligatiilor.Termenul

Termenul (art. 1022-1025 Cod civil) este un eveniment viitor si sigur ca se va produce, de care depinde executarea sau stingerea unei obligatii.

In ceea ce priveste termenul suspensiv, trebuie subliniat  faptul ca acest termen nu afecteaza existenta obligatiei, ci numei exigibilitatea, cu alte cuvinte obligatia exista, dar nu este exigibila.

Termenul extinctiv marcheaza momentul stingerii obligatiei, astfel incat, raportul juridic de obligatie isi produce efectele doar in momentul implinirii acestuia. Termenul extinctiv consta, din punct de vedere practic, intr-o succesiune de termene suspensive. Acest termen reprezinta data stingerii obligatiei.

Renuntarea la termen. Cel in favoarea caruia este prevazut, poate renunta la el. Aceasta inseamna ca obligatia devine pura si simpla, adica imediat exigibila.

Decaderea din beneficiul termenului intervine cand debitorul se afla in stare de insolvabilitate sau cand debitorul micsoreaza in mod culpabil garantia oferita creditorului (gaj, ipoteca, privilegii).

31. Obligatiile divizibile

Obligatia conjuncta sau divizibila este acea obligatie cu pluralitate de prestatii in privinta posibilitatii de a plati.

32. Obligatiile indivizibile

Obligatia indivizibila este acea obligatie care, datorita obiectului ei sau conventiei partilor, nu poate fi impartita intre subiectele ei, activ sau pasiv.

33. Obligatiile solidare

Obligatia solida este acea obligatie cu subiecte multiple in cadrul careia fiecare creditor poate cere debitorului intreaga datorie sau fiecare dintre debitorii solidari poate fi obligat la executarea integrala a prestatiei datorate de toti debitorii

34. Executarea obligatiilor.Plata

Plata reprezinta efectul specific raportului juridic operational. Poate fi definita ca fiind executarea voluntara a unei obligatii catre debitor, indiferent de obiectul ei sau o conventie intre cel care face plata si cel care primeste plata.

Plata este reglementata de art. 1092-1121 Cod civil.

35. Mijloacele de protectie a drepturilor creditorului

Pentru a evita ca la scadenta debitorul sa apara ca fiind insolvabil, legea acorda creditorilor chirografari anumite mijloace juridice destinate a asigura conservarea patrimoniului debitorului lor.

Aceste masuri sunt:

1) cererea de a pune sechestru asigurator pe anumite bunuri ale debitorului;

2) cererea de efectuare a inscriptiei sau transcriptiei imobiliare;

3) dreptul creditorului de a interveni in procesele debitorului cu privire la bunuri din patrimoniul sau si in procesele de imparteala ale debitorului;

4) dreptul creditorului de a intenta actiunea in declararea simulatiei.

36. Cesiunea de creanta

Cesiunea de creanta este actul juridic incheiat intre cedent, cel care transmite creanta, si cesionar, cel care dobandeste creanta, prin care primul substituie in locul sau pe al doilea, acesta devenind noul debitor al debitorului - numit debitor cedat.

Codul civil reglementeaza cesiunea de creanta in materia vanzarii - cumpararii in art. 1391 -1398.

Conditiile cesiunii de creanta sunt urmatoarele: sa indeplineasca toate conditiile de valabilitate ale contractului; nu este necesar consimtamantul debitorului cedat; pentru opozabilitatea fata de terti se cere notificarea debitorului sau acceptarea cesiunii facuta de debitorul cedat.

Cesiunea de creanta produce efecte intre parti si fata de terti.

37. Subrogatia

Subrogatia in drepturile creditorului prin plata creantei este institutia juridica prin care, in temeiul conventiei (subrogatie conventionala) sau in temeiul legii (subrogatie legala), o persoana care plateste o datorie a altuia - solvens -catre creditor - accipiens - ia locul creditorului platit. Din definitie rezulta ca subrogatia poate fi legala sau conventionala, care, la randul sau, poate fi consimtita de creditor sau consimtita de debitor.

38. Preluarea datoriei

Modurile de transferare a obligatiilor sunt novatia (prezentata mai jos) si delegatia.

39. Novatia

Novatia este o conventie prin care partile unui raport juridic obligational sting o obligatie existenta, inlocuind-o cu o noua obligatie.

Felurile novatiei

1) novatia obiectiva - se produce intre creditorul si debitorul initial, dar in raportul juridic obligational se schimba obiectul sau clauza acestuia;

2) novatia subiectiva:

. novatia prin schimbare de debitor - are loc atunci cand un tert se

angajeaza fata de creditor sa plateasca datoria, fara ca, pentru aceasta, sa se

ceara concursul debitorului initial;

. novatia prin schimbare de creditor - consta in substituirea unui

nou creditor celui vechi, debitorul devenind obligat fata de noul creditor si

fiind liberat fata de cel vechi.

Conditiile novatiei sunt urmatoarele: sa fie respectate toate conditiile de validitate ale contractului; existenta unei obligatii valabile; noua obligatie sa contina un element nou fata de vechea obligatie; sa existe intentia de a nova - animus novandi.

Partile acestui raport juridic sunt: delegant - debitorul initial, delegat

- debitorul care se obliga, delegatar - creditorul care primeste angajamentul.

40. Compensatia

Compensatia este acel mod de stingere specific obligatiilor reciproce, in cadrul carora aceleasi persoane sunt, in acelasi timp, creditor si debitor, una fata de cealalta, prin care obligatiile se sting pana la concurenta celei mai mici.

Reglemenatarea generala a compensatiei este data de dispozitiile art. 1143-1153 Cod civil.

41. Confuziunea

Este acel mod de stingere a obligatiilor care consta in intrunirea in aceeasi persoana a calitatii de creditor si de debitor al aceleiasi obligatii.

Confuziunea se aplica tuturor obligatiilor de natura contractuala sau extracontractuala, existand intre persoane fizice sau persoane juridice.

In raporturile dintre persoane fizice, confuziunea apare in materia succesiunii, atunci cand succesiunea este acceptata pur si simplu.

In raporturile dintre persoanele juridice, confuziunea opereaza in cazul in care doua persoane juridice intre care exista un raport obligational se reorganizeaza prin comasare sau divizare.

Confuziunea stinge obligatia cu toate garantiile si accesoriile sale.

42. Remiterea de datorie

Este renuntarea cu titlu gratuit a creditorului de a-si valorifica creanta pe care o are impotriva debitorului sau.  Intr-o alta formulare, este un mod voluntar de stingere a obligtiei care consta in renuntarea creditorului, cu consimtamantul debitorului, la dreptul de creanta.

Remiterea de datorie este reglementata de art. 1138-1142 Cod civil.

43. Imposibilitatea fortuita de executare

Imposibilitatea fortuita de executare a obligatiei de catre debitor este un mod de stingere a obligatiei care opereaza datorita faptului ca debitorul este in imposibilitatea absoluta de executare a prestatiei pe care o datoreaza, din cauza de forta majora.

Acest mod de stingere a obligatiei este reglementata de art. 1156 Cod civil.

44. Fidejusiunea

Fidejusiunea este un contract , intrucat fidejusorul "se leaga de catre creditor", prin care acesta se indatoreaza catre cealalta parte (creditor) sa execute obligatia asumata de al treilea (debitor), daca cel din urma nu o face.

Este reglemenatata de art. 1652 Cod civil, conform caruia "cel ce garanteaza o obligatie catre creditor de a indeplini el insusi obligatia pe care debitorul nu o indeplineste".

Aceasta "legare" poate avea loc chiar fara stirea debitorului, dupa cum prevede legiuitrul in art. 1655 alin 1 Cod civil - poate deveni fidejusor chiar "fara ordinea si chiar fara stirea celui pentru care se obliga".

In consecinta, vom intalni doua contracte, unul principal care vizeaza pe debitorul si creditorul obligatiei, care garanteaza personal si unul accesoriu care are ca parti creditorul anterior si fidejusorul. Fidejusorul fata de partile contractului principal este un tert, intrucat el nu s-a obligat direct fata de creditor si nu este parte contractanta.

Contractul de fidejusiune este un contract accesoriu, consensual, unilateral si cu titlu gratuit.

45. Garantiile autonome

Scrisoarea de garantie . (1) Scrisoarea de garantie este angajamentul irevocabil si neconditionat prin care o persoana, denumita emitent, se obliga, la solicitarea unei persoane denumite ordonator, in considerarea unui raport obligational preexistent, dar independent de acesta, sa plateasca o suma de bani unei terte persoane, denumita beneficiar, in conformitate cu termenii angajamentului asumat. Art. 2.321-2.322

(2) Angajamentul astfel asumat se executa la prima si simpla cerere a beneficiarului, daca prin textul scrisorii de garantie nu se prevede altfel.

(3) Emitentul nu poate opune beneficiarului exceptiile intemeiate pe raportul obligational preexistent angajamentului asumat prin scrisoarea de garantie si nu poate fi tinut sa plateasca in caz de abuz sau de frauda vadita.

(4) Emitentul care a efectuat plata are drept de regres impotriva ordonatorului scrisorii de garantie .

(5) In lipsa unei conventii contrare, scrisoarea de garantie nu este transmisibila odata cu transmiterea drepturilor si/sau obligatiilor din raportul obligational preexistent.

(6) Beneficiarul poate transmite dreptul de a solicita plata in cadrul scrisorii de garantie, daca in textul acesteia s-a prevazut in mod expres.

(7) Daca in textul scrisorii de garantie nu se prevede altfel, aceasta produce efecte de la data emiterii ei si isi inceteaza de drept valabilitatea la expirarea termenului stipulat, independent de remiterea originalului scrisorii de garantie .

Art. 2.322. Scrisoarea de confort. (1) Scrisoarea de confort este acel angajament irevocabil si autonom prin care emitentul isi asuma o obligatie de a face sau de a nu face, in scopul sustinerii unei alte persoane, denumita debitor, in vederea executarii obligatiilor acesteia fata de un creditor al sau. Emitentul nu va putea opune creditorului nicio aparare sau exceptie derivand din raportul obligational dintre creditor si debitor .

(2) In cazul in care debitorul nu isi executa obligatia, emitentul scrisorii de confort poate fi obligat numai la plata de daune-interese fata de creditor, si numai daca acesta din urma face dovada ca emitentul scrisorii de confort nu si-a indeplinit obligatia asumata prin scrisoarea de confort.

(3) Emitentul scrisorii de confort care a cazut in pretentii fata de creditor are drept de regres impotriva debitorului.

46. Notiunea si caracterele juridice ale privilegiilor

Privilegiul este dreptul recunoscut unui creditor, care decurge din

calitatea creantei sale, de a fi preferat celorlalti creditori, chiar daca acestia sunt ipotecari.

Caracterele juridice:

47. Clasificarea privilegiilor

Conform Codului civil, privilegiile pot fi clasificate in trei categorii:

a) privilegii generale: privilegii generale asupra tuturor bunurilor

mobile si imobile ale debitorului; privilegii generale asupra tuturor bunurilor mobile;

b) privilegii speciale asupra anumitor bunuri mobile;

c) privilegii speciale asupra anumitor bunuri imobile;

d) privilegiile sunt reglementate in art. 1722.-1745 si art. 1780-1815 C. civ. completat cu art. 409 C. pr. civ.

48. Notiunea si caracterele juridice ale ipotecii

Notiune: este acel drept real accesoriu avand ca obiect un bun imobil al debitorului sau al altei persoane, fara deposedare, care confera creditorului ipotecar dreptul de a urmari imobilul respectiv in stapanirea oricum s-ar afla si de aplati cu prioritate fata de ceilalti creditori din pretul acelui bun.

Caractere juridice:

Ipoteca este un drept real, imobiliar, accesoriu, indivizibil si specializat.

Este un drept real intrucat poarta asupra unui bun care ramane in posesia debitorului sau tertului garantat, care nefiind deposedati de acel bun exercita in continuare atributele dreptului de proprietate asupra acestuia, posesia si folosinta nefiind cedate creditorului ipotecar, ca si in cazul dezmembramintelor dreptului de proprietate. Dreptul este opozabil erga omnes daca sunt respectate formalitatile de publicitate.

Ipoteca este un drept real imobiliar, intrucat poarta numai asupra bunurilor imobile prin natura lor (art. 462-465 Cod civil), cat si asupra accesoriilor lor (bunuri imobile prin destinatia lor potrivit art. 468-470 Cod civil). De asemenea, potrivit art. 1750 pct. 2 cod civil, se mai poate ipoteca si uzufructul asupra acestor imobile. Imobilele trebuie sa se afle in circuitul civil.

Este un drept accesoriu, intrucat garanteaza un drept de creanta de a carei valabilitate si existenta depinde, potrivit adagiului : "accesorium sequitur principale". Ipoteca confera creditorului ipotecar, asa cum rezulta si din definitie, posibilitatea de urmarire a bunului, indiferent in mana cui s-ar afla, precum si posibilitatea de prioritate fata de ceilalti creditori.

Potrivit art. 1746 alin 2 Cod civil, ipoteca este indivizibila in sensul ca se intinde asupra intregului imobil, chiar daca s-a facut o plata divizibila.

De asemenea, garantia imobiliara trebuie sa fie specializata, intrucat alminteri nu este valabila. Astfel se cere a se determina imobilul ipotecat, dar si valoarea creantei garantate.

49. Felurile ipotecii

In legislatia noastra ipoteca este de 2 feluri - legala si conventionala (art. 1748 Cod civil)

Potrivit art. 1749 alin 2 cod civil "ipoteca conventionala este aceea care ia nastere din conventia partilor, cu formele prescrise de lege". In vederea incheierii unui contract de ipoteca, se cer a fi indeplinite conditiile generale de validitate a unui contract, instituite de art. 948 Cod civil (capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii ce se obliga, un obiect determinat si o cauza licita). Pe langa aceste conditii, mai trebuie indeplinite si niste conditii speciale -capacitatea de a garanta (capacitatea deplina de exercitiu, in sensul ca cel care are capacitate de a instraina un imobil are si capacitatea de a-l ipoteca), persoana care constituie ipoteca (debitorul sau o terta persoana) trebuie sa fie titularul dreptului de proprietate asupra bunului ipotecat, precum si respectarea conditiilor de forma impuse art. 1772 Cod civil (nerespectarea formei autentice duce la nulitatea absoluta a contractului de ipoteca)

In cazul ipotecii legale , ca si in cazul gajului legal, este fara deposedare.

Constituirea garantiei se face prin contract incheiat in scris, fara ca legiuitorul sa impuna "ad validitatem" necesitatea formei autentice.

50. Conditiile de fond ale ipotecii conventionale

Conditiile de fond privesc persoana care constituie ipoteca, care trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina si calitatea de proprietar actual al bunului.

51. Conditiile de forma ale contractului de ipoteca

Sunt impuse de art. 1772 Cod civil care precizeaza ca "ad validitatem" se cere forma autentica a actului de constituire a ipotecii.

Trebuie sa cuprinda urmatoarele 3 elemente:

-indicarea naturii si situatiei si situatiei fiecarui imobil destinat garantiei ipotecare de catre proprietarul imobilului (garant ipotecar sau fidejusor ipotecar de catre cei doi impreuna);

-precizarea prin act a sumei pentru care s-a constituit ipoteca;

-stabilirea cauzei obligatiei garantate, in sensul precizarii raportului juridic operational preexistent in continutul actului subsecvent de constituire a ipotecii.

52. Ipoteca legala

Ipoteca legala este acea forma de ipoteca care ia nastere in virtutea unei dispozitii legale.

Dispozitiile prevazute in Codul civil cu privire la cazurile de ipoteca legala au fost abrogate.

In prezent se poate retine ca sunt cazuri de ipoteca legala:

1. ipoteca prevazuta de art. 10 din Legea nr. 22/1969, potrivit caruia garantiile suplimentare a caror obligativitate este stabilita de lege pot sa constea nu numai in fidejusiune ori in gaj, dar si intr-o ipoteca;

2. ipoteca legatarilor cu titlu particular al unor sume de bani sau bunuri fungibile asupra bunurilor imobile succesorale, prevazuta de art. 902 alin. 2 Cod civil;

3. ipoteca prevazuta de art. 12 din Decretul - Lege nr. 61/1990 conform caruia creditele acordate de Casa de Economii si Consemnatiuni pentru cumpararea de locuinte din fondurile statului vor fi garantate prin constituirea unei ipoteci asupra locuintei dobandite si art. 15 din Legea nr. 85/1992 modificata prin Legea nr. 76/1994, conform caruia, in cazul in care vanzarea se face cu plata pretului in rate, unitatea vanzatoare isi garanteaza incasarea pretului prin inscrierea ipotecii asupra locuintei;

4. ipoteca prevazuta de art. 166 Cod procedura penala, care reglementeaza o ipoteca legala cu caracter asigurator avand ca obiect bunurile imobile sechestrate.

53. Efectele ipotecii

Ipoteca produce 3 categorii de efecte:

1. fata de debitor

2. fata de creditor

3. fata de tertul dobanditor al imobilului.

54. Transmiterea ipotecii

Transmiterea drepturilor asupra obiectului ipotecii

(1) Debitorul ipotecar nu are dreptul sa dispuna de proprietatea ipotecata fara acordul scris al creditorului ipotecar.

(2) Actul juridic prin care este transmis dreptul de proprietate asupra bunului imobil ipotecat fara consimtamintul scris al creditorului ipotecar este nul.

(3) Transmiterea in folosinta a bunului imobil ipotecat fara consimtamintul scris al creditorului ipotecar este nula.

(4) Exceptie de la regula stabilita la alin.(1) sint cazurile in care proprietatea ipotecata este lasata prin testament. Este nula clauza care limiteaza dreptul debitorului ipotecar de a lasa prin testament bunul imobil ipotecat.

(5) In cazul transmiterii, inclusiv al instrainarii bunului imobil ipotecat catre terti, ipoteca subzista, cu exceptia cazurilor in care creditorul ipotecar consimte in scris asupra incetarii ipotecii.

55. Stingerea ipotecii

Ipoteca se poate stinge pe 2 cai:

a) pe cale accesorie, ca urmare a stingerii raportului juridic operational garantat. Obligatia garantata se poate stinge prin plata, darea in plata, remiterea de datorie, compensatia, confuziunea, etc. Efecte identice vor produce si nulitatea sau anulabilitatea actului de constituire a obligatiei garantate.

b) pe cale principala, adica intr-un mod independent de obligatia garantata. Art. 1800 Cod civil enumera cateva moduri de stingere a ipotecii: prin renuntarea creditorului la ipoteca, prin purga realizata de dobanditorul imobilului ipotecat, prin prescriptia achizitiva(in ipoteza in care imobilul ipotecat este uzucapat de un tert, prin anularea actului constitutiv al ipotecii, prin rezolutiunea dreptului de proprietate al constituitorului ipotecii (debitor sau o terta persoana), prin pieirea bunului ipotecat, caz in care are loc o subrogatie cu titlu particular, intrucat garantia se stramuta fie asupra indemnizatiei de asigurare, fie asupra despagubirii primite de la persoana responsabila pentru pierderea lucrului.

56. Notiunea si caracterele juridice ale gajului

Gajul (amanetul) reprezinta un contract accesoriu, real, unilateral si indivizibil, in virtutea caruia debitorul sau o terta persoana remite (preda material) creditorului sau unei terte persoane un bun imobil corporal sau necorporal individualizat sau determinat generic ori universalitatea de bunuri mobile, pentru a garanta executarea unei obligatii.

Caractere juridice:

Contractul de gaj este un contract accesoriu, real, unilateral si indivizibil.

Este un contract accesoriu intrucat soarta lui juridica depinde de soarta juridica a unui contract principal(spre exemplu contract de imptrumut).

Este un contract real daca este cu deposedare, intrucat se considera ca s-a incheiat valabil numai daca acordul de vointa al partilor este urmat si de remiterea materiala a bunului fie catre creditor, fie catre "al treilea ales de parti" (art. 1688 Cod civil)

Este un contract unilateral, intrucat naste obligatii doar in persoana creditorului gajist, care are obligatia de a pastra bunul pana la executarea obligatiei de catre debitor sau alta persoana interesata sau chiar neinteresata. Dupa acest moment, creditorul gajist are indatorirea de a restitui bunul persoanei de la care l-a primit.

Caracterul indivizibil rezulta din faptul ca, in principiu, bunul care formeaza obiectul contractului de gaj are menirea de a garanta in intregime obligatia principala.

57. Dreptul de retentie

Notiune: Exista atunci cand creditorul poate refuza restituirea unui bun debitorului, desi bunul nu constituie obiectul unui drept de gaj. In asemenea situatiei legea sau principiile generale ale dreptului recunosc existenta unui drept de retentie in persoana debitorului, desi nu a existat un acord de vointa al partilor cu privire la aceasta posibilitate.

Dreptul de retentie nu este reglementat explicit in Codul civil, fiind rolul creantei moderne a doctrinei de specialitate, in urma sintetizarii practicii judiciare, existand si in prezent unele rezerve cu privire la retinerea acestuia in cadrul garantiilor reale.

Se mai poate defini ca fiind un drept real imperfect de garantie potrivit caruia creditorul are dreptul de a refuza atata timp cat nu i s-a platit datoria remiterea unui bun mobil sau imobil, apartinand debitorului sau, daca datoria se afla intr-un raport de conexiune cu acel bun.