STATUL, CREATOR AL DREPTULUI
Statul, "expresie potentiala a societatii",
reprezinta un ansamblu de institutii politice al "caror
specific" este dat de organizarea "in numele interesului comun a puterii
centrale, pe un teritoriu delimitat", unde isi exercita prerogativa
de a elabora si aplica dreptul.
Statul a aparut
intr-un anumit moment al dezvoltarii societatii cand
evolutia vietii materiale a cerut o forma superioara de
organizare sociala, avand drept criterii constitutive teritoriul,
populatia si puterea de stat. Primele organizari statale s-au
constituit in Orientul antic, in urma cu aproape 6 milenii (Egipt,
Babilon, China, India, Persia). Platon vorbea de statul etern, creat de
"demiurg", iar Aristotel considera ca statul cel mai bun era acela care se
baza pe suveranitatea poporului. Statele medievale aveau ca forma de
conducere preferabila monarhia absoluta. Liberalismul clasic plasa
cetateanul in centrul preocuparilor statului modern, iar
ideologia materialist-istorica plasa intreaga problematica a statului
in contextul luptei de clasa. De la Platon la Marx, din antichitate pana in
prezent, istoria statului a cunoscut numeroase crize. Continutul puterii,
structura interna si externa au determinat forma statului: forma
de guvernamant, structura de stat si regimul politic. Ca forma
de guvernamant (monarhia - monarhie absoluta,
constitutionala, parlamentara etc. si republica -
republica parlamentara, prezidentiala etc.), structura
de stat (stat unitar, federativ, simplu, compus sau unional) si regim
politic (democratic, oligarhic, monocratic), statul a reprezentat tot timpul
vointa puterii politice. Avand garantia fortei statului, dreptul s-a manifestat ca expresie a
puterii politice.
La inceputul
mileniului al III-lea, se deruleaza o vie dezbatere despre actuala
criza a statului si dreptului, a ceea ce este si ar trebui sa
fie statul-providenta, egalitatea reala a
cetateanului, Justitia sociala, imobilismul, functia
normativa si chiar "negarea statelor". Efectele globalizarii
isi pun amprenta asupra definirii functiilor statului, asupra
garantarii securitatii si pacii civile si,
desigur, a coeziunii societatii.
Puterea de stat apare
astazi ca o componenta esentiala a continutului
statului, fiind definita de o serie de prerogative printre care
suveranitatea guverneaza intregul angrenaj social, economic si
politic. Functia legislativa, functia executiva si
administrativa, functia jurisdictionala si
functia externa sunt expresii ale manifestarii
suveranitatii poporului.
Istoria
omenirii are o varsta matusalemica. Chinezii din Antichitate
considerau aparitia cerului, pamantului, a fiintelor cu 594.000
de ani in urma. Babilonienii evaluau la 1.680.000 de ani durata
formarii primelor grupari sociale, iar egiptenii isi
mentionau o viata nomada inainte de stabilirea lor in valea
Nilului. In mileniul al IV-lea i.Chr. au aparut primele formatiuni
statale; cele mai vechi state s-au dezvoltat pe vaile marilor fluvii,
Nilul, Tigrul, Eufratul, Indus, Gange, Huan-Ho etc., sub forma despotiilor
orientale, apoi sub forma statelor sclavagiste clasice (Atena, Roma etc.).
Proprietatea comuna asupra pamantului in cadrul obstilor
satesti, apoi proprietatea privata au determinat o
suprastructura sociala si politica mereu in transformare
care a necesitat reguli si moralitate ce s-au materializat in legi,
institutii, forme de stat si de regimuri politice.
Bazinul mediteranean a constituit centrul unor civilizatii
stralucitoare care au luat uneori forma unor mari imperii ce si-au
disputat stapanirea asupra "circuitelor economice" si bunurilor
materiale din aceasta parte a lumii si nu numai: la sud, imperiul
egiptean al faraonilor; la est, cetatile feniciene care au dominat
zona de coasta; la nord, micenienii ce s-au manifestat ca mostenitori
ai civilizatiei cretane si au inglobat, in a doua jumatate a
mileniului II i.Hr., Sicilia, coastele Italiei de Sud, Etruria si
importante tinuturi ce se intindeau pana la Adriatica; grecii, ce au
constituit o civilizatie ce avea sa influenteze cultura
materiala si spirituala a numeroase popoare euro-asiatice;
latinii, care au constituit secole de-a randul un univers compus din Occidentul
latin si Orientul greco-latin, univers ce avea sa se disocieze, "in
Antichitatea tarzie", in lumea din jurul Romei si lumea din jurul
Constantinopolelui.
Bazinul occidental, Peninsula Iberica, ca si regiunile
litorale ale Magrebului, locuite de populatii cu o dezvoltare
materiala foarte diferita, au fost influentate de vechile
civilizatii si au influentat, la randul lor, statele ce vor
aparea in aceasta zona pe tot parcursul epocii medievale.
