Gestiunea memoriei in unele sisteme de operare: Linux si Windows

1. Gestiunea memoriei in  Linux

In Linux se aloca si se elibereaza pagini fizice, grupuri de pagini, blocuri mici de memorie.

In ceea ce priveste administrarea memoriei fizice, alocatorul de pagini poate aloca la cerere intervale contigue de pagini fizice. Politica de alocare este cea bazata pe puteri ale lui 2, metoda camarazilor.

Pentru administrarea memoriei virtuale, nucleul Linux rezerva o zona de lungime constanta din spatiul de adresare al fiecarui proces pentru propriul sau uz intern. Aceasta zona contine doua sectiuni:

- o sectiune statica care contine tabela de pagini cu referise la fiecare pagina fiica disponibila in sistem, astfel incat sa existe o translatie simpla de la adresele fizice la adresele virtuale atunci cand se ruleaza codul nucleului;

- o sectiune care nu este rezervata pentru ceva anume.

2. Gestiunea memoriei in Windows NT

Administratorul de memorie din sistemul de operatie Windows lucreaza cu procese nu cu threaduri. Se utilizeaza paginarea la cerere, cu pagini de dimensiune fixa, maximum de 64 Kb ( la Pentium se utilizeaza o pagina de 4Kb). O pagina poate fi in urmatoarele stari:

-libera

-rezervata

-angajata (commutted).

Paginile libere si cele rezervate au pagini shadow pe disc, iar accesul la ele provoaca intotdeauna eroare de pagina.

SO WINDOWS poate utiliza maximum 16 fisiere de swap. De mentionat ca segmentarea nu este utilizata.