Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate stiintaSa fii al doilea inseamna sa fii primul care pierde - Ayrton Senna





Aeronautica Comunicatii Drept Informatica Nutritie Sociologie
Tehnica mecanica




Sociologie


Qdidactic » stiinta & tehnica » sociologie
Adaptare/Inadaptare



Adaptare/Inadaptare


Adaptare/Inadaptare


Termenul de societate reprezinta, intr-un sens mai rudimentar, gruparea indivizilor legati intre ei prin institutii (cum ar fi: famili, religie, scoala, justitie, munca, armata, etc)care garanteaza respectarea obligatiilor ce fac posibila o viata in colectiv. Procedura care asigura permanenta grupurilor sociale (educatia, riturile de trecere, regulile de buna crestere, ceremoni oficiale etc.) compun o cultura, care este pastrata asemenea unei traditii din generatie in generatie, stabilindu-se drepturile, datoriile si puterile care sunt distribuite fiecarui individ in functie de statutul si rolul fiecaruia. (Ogien, A., 2002, p.94)

Notiunea de cultura contine ideea ca apartenenta la un grup social implica pentru fiecare dintre membri sai sa posede obisnuintele si manierele de a vedea lumea pe care le mosteneste si care il definesc integral. Aceasta afirmatie poate fi uneori aplicata de asemenea si invers: existenta unui grup de persoane angajate in aceeasi activitate, unii trag concluzia ca acolo exista o traditie. Astfel unii indivizi ajung sa conceapa crima sau saracia ca pe o cultura, sau mai degraba o “sub- cultura”. Drept consecinta a acestei inversiuni, raufacatorul sau saracul dezvolta o serie de trasaturi distinctive (violenta, atractia spre viciu, spirit de frauda, refuzul muncii, lenevie, nepasare, iresponsabilitate, desfranare, etc) care devin atribute permanente ce fomeaza un stereotip.(Boncu S., 2000, p.89-94)



Un astfel de fenomen se numeste inadaptare. Autoarea Turliuc, M.N. (2007, p.132-126) defineste termenul de inadaptare astfel: “imposibilitatea unei personae de a-si satisface propriile nevoi si pe cele ale anturajului de a-si insusi si juca un rol normal in societate. Fenomenul de inadaptare cuprinde atat deficiente motorii, senzoriale, mentale si bolnavii psihici cat si copii cu diverse tulburari de comportament sau delincvent.

Potrivit lui J. Piaget inadaptarea rezulta din incapacitatea individului de a realize procesele de asimilare si acomodare. Acesta numeste procese de asimilare cand ele integreaza datele noi a unor pattern-uri comportamentale constituite anterior, iar procesele de acomodare, atunci cand noi transforma un pattern sau o schema preeexistenta pentru a o face compatibila la exigentele situatiei. (Petrache Z., 2001, p.56-63).


Herbert Spencer (1820–1903) este considerat unul dintre „pionierii” sociologiei, fundamentand o conceptie evolutionista (darwinism social), ce a servit ca suport doctrinar liberalismului capitalist.

Karl Marx (1818–1883) s-a considerat, mai degraba, ganditor si activist politic. si nu sociolog. Desi Lucien Goldmann ii neaga aceasta calitate, Georges Gurvitch proclama ca, dimpotriva, Marx a fost in primul si cel mai important rand sociolog. Scrierile lui acopera, insa, o mare diversitate de domenii. Chiar si cei mai inversunati critici ai sai ii considera lucrarile ca fiind importante pentru dezvoltarea sociologiei. Multe dintre ele s-au concentrat asupra problemelor economice, insa, intrucat a fost totdeauna preocupat sa lege problemele economice de institutiile sociale, opera lui a fost si mai este inca plina de semnificatii sociologice.

Punctul sau de vedere a fost fundamentat pe ceea ce Marx a numit conceptia materialista asupra istoriei. Potrivit acesteia, nu ideile sau valorile umane sunt cauza principala a schimbarii sociale. Nu constiinta determina modul real in care oamenii isi organizeaza viata lor sociala, ci mai curand aceasta este o „reflectare a vietii lor reale, materiale”. Semnificatia fenomenelor sociale nu trebuie cautata in constiinta autorilor lor, ci in ele insele, fiind produsele unui determinism obiectiv, similar cu cel care guverneaza si natura.

Karl Marx s-a concentrat asupra schimbarilor din vremurile moderne, desi a scris despre diferite epoci istorice. Cele mai importante transformari erau legate de dezvoltarea capitalismului. Acesta este un sistem de productie care contrasteaza radical cu sistemele economice anterioare din istorie, deoarece implica productia de bunuri si servicii vandute unor categorii largi de consumatori. Cei care detin capital formeaza clasa conducatoare. Populatia in masa formeaza o clasa de muncitori salariati, care nu poseda mijloace pentru a se intretine, trebuind sa-si gaseasca slujbe oferite de posesorii de capital. Prin urmare, capitalismul este un sistem de clasa, in care conflictul dintre clase este un fenomen frecvent intalnit. Prin aceasta, Marx fundamenteaza una dintre principalele perspective din sociologie, si anume, conflictualismul.

Emile Durkheim (1858–1917), considerat unul dintre fondatorii sociologiei stiintifice moderne, a militat pentru ca sociologia sa dobandeasca mai multa rigoare si un statut academic recunoscut. Desi a preluat si dezvoltat unele aspecte din opera lui A. Comte, Durkheim considera ca multe dintre ideile predecesorului sau erau prea speculative si vagi si ca acesta nu-si indeplinise misiunea – aceea de a pune bazele stiintifice ale sociologiei. Potrivit lui E. Durkheim, pentru a deveni stiintifica, sociologia trebuie sa studieze actiunile noastre ca indivizi, cum ar fi starea economiei sau influenta religiei. El credea ca trebuie sa studiem viata sociala cu aceeasi obiectivitate cu care oamenii de stiinta studiaza lumea naturala.

Multiplele fatete ale teoriei acestui fondator al sociologiei pot fi rezumate folosind conceptul de integrare. De ce si cum se integreaza indivizii in societate? Inca din lucrarea Despre diviziunea muncii sociale, Durkheim avea in vedere natura si cauzele evolutiei societatilor moderne spre o mai mare diferentiere a functiilor sociale, ridicand, din nou, problema organizarii sociale si contestand explicatia artificiala a contractului social. El propunea, in schimb, o teorie intemeiata pe norma si pe sanctiune, ca premise ale oricarei existente din societate.

Preocupat de schimbarile produse in societatea din timpul vietii sale, Durkheim credea ca ceea ce sustine o societate sunt valorile si obiceiurile impartasite de membrii ei. Analiza sa asupra schimbarii sociale se baza pe dezvoltarea diviziunii sociale, care a inlocuit treptat religia, ca baza a coeziunii sociale. Pe masura ce diviziunea sociala a muncii se adanceste, oamenii devin tot mai dependenti unul de altul, intrucat fiecare are nevoie de bunuri si servicii oferite de cei care le furnizeaza. Procesele schimbarii in lumea moderna sunt atat de rapide, incat dau nastere unor dificultati sociale majore, pe care el le leaga de anomie. Reperele si standardele morale traditionale, asigurate mai inainte de religie, sunt rasturnate de dezvoltarea sociala moderna, iar aceasta inoculeaza indivizilor din societatile moderne sentimentul ca viata lor cotidiana este lipsita de sens. In acest context, desi suicidul pare sa fie un act pur personal, el este determinat de factori sociali, una dintre influente fiind chiar anomia.

Lucrarea lui Durkheim, Regulile metodei sociologice, constituie prima fundamentare riguroasa a metodologiei sociologiei. Ea sublinia-za necesitatea inlaturarii din stiinta a prenotiunilor, propune criterii de distingere a normalului de patologic in viata sociala, stabileste regulile analizei tipologice, fundamenteaza explicatia sociologica determinista si prescrie regulile analizei comparative.

Max Weber (1864–1920). Sociologul german are o opera impresionanta, care se opune ideilor lui Marx si Durkheim. Ideile sale au marcat mai ales sociologia americana si pe cea germana. El a fondat un curent sociologic numit sociologia comprehensiva.

Influenta lui Max Weber este considerabila in toate ramurile sociologiei.

Potrivit conceptiei sale sociologice, fiecare participant la o cultura data este legat de anumite valori. Omul de stiinta traieste valorile, ca oricare alt om, conform unei anumite constiinte. Insa, intrucat el este si detasat de ele, cauta sa le inteleaga mai intai dintr-o perspectiva globala. Astfel, el poate porni de la aceasta intelegere catre semnificatia lor, dar si catre interpretarea rationala, care pune in legatura mijloacele si scopul utilizate de catre actorul social. Acest ansamblu de demersuri nu este posibil fara a admite ca orice conduita sociala are un sens si nici unul dintre ele nu trebuie interpretat ca intuitie.

Intelegand prin sociologie o stiinta a actiunii sociale, Max Weber distinge patru tipuri de actiuni:

actiunea rationala in raport cu un scop (actorul isi organizeaza mijloacele necesare atingerii scopului, pe care il concepe in mod clar);

actiunea rationala in raport cu o valoare (actorul este consecvent cu ideea pe care si-o face despre ceea ce este valid din punct de vedere moral);

actiunea traditionala (cea dictata de cutuma);

actiunea afectiva (care este o reactie pur emotionala).

Sarcina sociologului este, asadar, de a intelege sensul pe care actorul social il da conduitei sale.

Contributia lui Max Weber nu se reduce la aspectele metodologice. Intr-una din lucrarile sale celebre, Etica protestanta si spiritul capitalismului, Max Weber demonstreaza ca orice comportament individual nu este inteligibil decat atunci cand sunt luate in consideratie conceptiile generale si individuale despre lume, in cadrul carora credinta religioasa reprezinta numai o parte. El constituie, astfel, un tip al capitalismului din ideea de capitalism, asa cum apare ea din cunoasterea realitatii germane a epocii (protestantismul).

Merita, de asemenea, sa fie amintite preocuparile lui Max Weber privind birocratia, ca tip de organizare sociala. Birocratia, sistemul ierarhic functional, cu relatii oficiale intre membrii sai, reglementate de norme fixe, este instrumentul rationalizarii in lumea moderna. Forma superioara de organizare din punct de vedere tehnic, birocratia permite obtinerea eficientei si calcularea rezultatului, subordonand pe fiecare unei finalitati obiective.

C. Geneza si dezvoltarea sociologiei romanesti

Ca si in celelalte tari ale Europei, si in Romania sociologia poate fi identificata printr-o forma extinsa de gandire sociologica, precum si printr-o protosociologie, pe baza careia s-a ajuns la analiza sociologica propriu-zisa.

Inca in stadiul protosociologic, se pot distinge, in Romania, cele doua orientari sociologice de baza, identificate mai inainte pentru analiza sociologica europeana: o sociologie a ordinii (a echilibrului intre antiteze la I.E. Radulescu); o sociologie a schimbarii revolutionare (a clasei taranesti, la N. Balcescu).

In a doua jumatate a secolului al XIX-lea, s-au conturat cateva orientari ce au cristalizat optiunile fundamentale existente in societatea romaneasca.

Pe langa poporanism, avand ca reprezentanti pe Constantin Stere si Constantin Dobrogeanu-Gherea, si conservatorism, ilustrat de Titu Maiorescu, liberalismul, pozitivismul, evolutionalismul etc. au avut unii adepti, mai ales in ultima parte a secolului al XIX-lea si la inceputul secolului al XX-lea: de exemplu, Stefan Zeletin (1882–1934), care lupta pentru ascensiunea burgheziei liberale; Spiru Haret (1851–1912), care vedea in invatamant fundamentul dezvoltarii socio-culturale si economice a tarii, dar s-a preocupat si de analiza chestiei taranesti, a crizei bise

Sensul opus inadaptarii reprezinta adaptarea. In Dictionarul de Psihologie, LaRousse, (2006, p. 24) da doua definiitii acestui termen. Prima definitie :” Ansamblu al ajustarilor realizate de un organism pentru a supravietui si a-si perpetua specia intr-un mediu ecofizic dat”, a doua definitie data” ansamblu al modificarilor conduitelor care vizeaza asigurarea echilibrului relational intre organism si mediile lui de viata si in acelasi timp, al mecanismelor si proceselor care sustin acest fenomen”.

Atat adaptarea cat si inadaptarea se realizeaza la nivelul biologic, psihologic si social.

Psihiatria traditionala identifica adeseori devianta cu inadaptarea. Acest fenomen de devianta este localizat la nivelul unei adaptari deficitare a individului.(Turliuc, N.M., 2007)








Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2021 - Toate drepturile rezervate -|