Comportamentul normal si comportamentul deviant

Comportamentul normal si comportamentul deviant

Psihologia desemneaza prin notiunea de comportament mai multe elemente psihologice precum:

reactiile vizibile ale  persoanei umane

trairile afective pe care acesta le resimte

gandurile acesteia precum si limbajul folosit

Aceste comportamente ale conduitei exprima raspunsurile pe care subiectii le da solicitarilor care vin din mediul exterior.

Raspunsurilor subiectilor la solicitarile mediului, succesul si insuccesul indivizilor, se impart in doua mari categorii(Petcu M., 1999):

-comportamentul normal reprezinta conduitele corespunzatoare sub aspectul continutului si al  modalitatilor de desfasurare a normelor sociale si proprii colectivitatii umane careia subiectii ii apartin.

-comportamentul deviant- conduitele neobisnuite, necorespunzatoare care se manifesta prin incalcarea si nerespectarea normelor, regulilor sociale, care sunt pedepsite de lege.

Descoperirea acestor case de catre mass-media si de catre Occident, dupa 1989, a avut drept consecinta constientizarea guvernului roman asupra necesitatii reformarii acestui sistem de institutii pentru copii si a permis un ajutor din partea a numeroase organizatii umanitare. Este foarte greu sa emitem judecati obiective asupra acestor institutii, deoarece conditiile de viata din interior sunt foarte diverse si evolueaza inegal.

In majoritatea cazurilor, aceste conditii s-au ameliorat sensibil in ultimii ani. Organizatiile neguvernamentale si Guvernul roman au renovat unele dintre aceste cladiri si au marit numarul de personal.

Institutia de ocrotire poate fi considerata, cu rare exceptii, un "rau necesar". Ea reprezinta pentru multi copii "solutia lipsei de solutie" in asigurarea unui climat normal de dezvoltare. Este cunoscuta si lipsa de afectivitate de care sufera majoritatea acestor copii din institutii, numeroase scoli ajutatoare sau scoli speciale destinate copiilor cu dizabilitati.

c)      Situatia maritala a copiilor

Dintre "copiii strazii", 45,5% provin din familii destructurate. Punctul de vedere ca familia destructurata constituie o cauta directa a comportamentului de evadare sau deviant, nu mai este sustinut azi cu aceiasi fervoare, considerandu-se in schimb ca dezorganizarea familiei mareste in anumite conditii riscul aparitiei unei conduite antisociale sau de neacceptare a mediului familial. Copiii ajung in strada nu atat datorita disparitiei unuia dintre membrii cuplului parental, cat mai ales (in caz de divort ori parasirea domiciliului conjugal) datorita discordiei sau violentei care preceda despartirea si care deseori se caracterizeaza prin ignorarea cresterii si educarii copilului. Aceste tipuri de familie explica foarte mult aspecte legate de cauzele si motivele ajungerii copiilor in strada.

d)     Ocupatia parintilor

Ocupatia parintilor constituie alt indicator care poate explica situatia in care se afla copiii gasiti pe strada. O mare parte dintre parinti nu au ocupatii si implicit nu sunt aducatori de venituri (62,8%) in cazul mamelor si 37,5% in cazul tatilor. Situatia ocupationala a parintilor pune in evidenta dificultatile economice prin care trec aceste familii si imposibilitatea acestora de a asigura copiilor conditii de viata adecvate.

In 17% din cazuri, copiii sunt obligati sa castige bani, principala modalitate fiind cersitul. Cersetoria este prezenta azi la tot pasul in capitala. A devenit o afacere si singura sursa de supravietuire pentru multe familii care-si folosesc in acest scop proprii copii. Ingrijorator este insa faptul ca acesti copii care sunt trimisi de parinti sa cerseasca in parcuri, zone centrale, metrouri, gari, nu frecventeaza scoala, numarandu-se printre analfabeti si ajung sa se adapteze mediului strazii, fiindu-le usor sa ia decizia de a trai pe cont propriu. Parintii fara ocupatie permanenta sau cu venituri foarte reduse (pensionari, femeie de serviciu, muncitori necalificati, mame casnice) sunt cei care cu prioritate apeleaza la copii pentru a suplimenta veniturile zilnice ale familiei prin cersit sau diverse munci prestate "la negru". Inca o data ies in evidenta cauzele economice.

e)     Relatia copil-familie

Ipoteza de la care se porneste in analiza relatiei intre copilul de pe strada si parintii lui este urmatoarea: optiunea copilului de a parasi familia pentru a trai in strada este urmarea unor relatii disfunctionale in care saracia este asociata cu violenta si alcoolismul.

1. - foarte buna

2. - buna

3. mediocra 4. proasta

5. foarte proasta 6. nu e cazul

In locul investigat constatam ca situatia arata cu totul altfel. Majoritatea copiilor (64%) considera ca relatiile lor cu familia erau relativ bune. Cum se explica aceste rezultate?

Prima explicatie s-ar putea opri la formularea intrebarii. Aceasta nu face distinctie intre relatia cu mama si relatia cu tatal. Intr-o familie in care predomina conflictele exista, de regula, doua "tabere" (agresori- tatal natural, vitreg si agresati - mama si copilul). Copilul declara ca relatia lui cu familia este foarte buna, gan

Pruna T. (1994), considera ca comportamentul care evolueaza pe linia compatibilitatii cu normele sociale in vigoare se inscriu in registru conformist, facilitand integrarea si adaptarea individului in viata colectivitatii.

Comportamentul deviant ingreuneaza sau fac imposibila integrarea individului in cadrul societatii.

Actiunile indivizilor sunt considerate deviante atat timp cat societatea le considera o abatere de la norme, cand aceasta apreciere va inceta comportamentul nu va mai fi etichetat ca fiind  deviant.

Comportamentul deviant se manifesta prin agresivitate mare de aceea impotriva lor se actioneza prin masuri severe, prescrise de codul penal. Indivizii care comit infractiuni, ajung sub incidenta codului penal.