Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didactice Bani si dezvoltarea carierei Stiinta  si proiecte tehnice Istorie si biografii Sanatate si medicina Dezvoltare personala
referate bani Lucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi


Comunicare


Qdidactic » bani & cariera » comunicare
Aspecte ale comunicarii in procesul muncii - act de comunicare



Aspecte ale comunicarii in procesul muncii - act de comunicare


 

 

 

1. Generalitati

Importanta unei informari permanente a angajatilor cu privire la chestiunile de ordin general care le influenteaza rolul la locul de munca, consta in aceea ca duce la o mai buna intelegere a actiunilor conducerii, la reducerea neintelegerilor aparute in activitatile de zi cu zi si la sporirea increderii reciproce intre angajatori si angajati. Comunicarea insa, este un proces biunivoc-este un schimb reciproc de idei, sentimente si opinii. Ca urmare, in orice institutie, pentru obtinerea unui randament ridicat si a unei producutivtati crescute in procesul muncii, comunicarea trebuie sa aiba loc atat in sens acendent cat si descendent.

Comunicarea reprezinta transmiterea unui mesaj intr-un anumit context situational (spatio-temporal, socio-cultural, lingvistic) intre loc intre o persoana care vorbeste (emitator: E) si una care asculta (receptor: R). Cei doi parteneri isi transmit informatii, care au capatat o forma concreta, spre a putea circula in acest canal fizic care se gaseste intre emitator si receptor: informatiile sunt codificate cu ajutorul unui cod (al unui sistem de semne) si circula astfel codificate sub forma unui mesaj, care va fi decodat de catre receptor, pentru a obtine din nou informatia transmisa. Pentru a imbraca in forme sensibile si descifrabile informatia transmisa receptorului, si a-i da forma unui mesaj, emitatorul recurge, in cursul unor procese psihice constituind limbajul, la cod, comun ambilor parteneri, la un sistem de semne- in mod obisnuit, un sistem verbal lingvistic constituit: o anumita limba (Slama-Cazacu, 1999).



Figura 2. Schema procesului de comunicare

La nivelul institutiilor exista doua tipuri de comunicare (Emilian, 1999):

1.             Comunicarea externa: -se realizeaza in relatiile institutiei cu piata

(marketing)

- se realizeaza in relatiile cu partenerii de afaceri

(furnizori, clientela)

2.             Comunicarea interna: se dezvolta in cadrul relatiilor dintre resursele

umane ale institutiei

Rolurile comunicarii interne:

             de a prezenta: rezultate, bilanturi, performante obtinute

             de a transmite: informatii, cunostinte, meserii

             de a explica: o noua metoda folosita, un nou proiect, etc

Obiectivele comunicarii interne (Emilian, 1999):

             asigura o buna circulatie a informatiilor interne;

             in cadrul procesului de motivare, comunicarea face posibila identificarea,

cunoasterea si utilizarea corecta a diferitelor categorii de nevoi si

stimulente pentru satisfacerea anagjatilor;

             in cadrul grupurilor de munca, amplifica legaturile dintre membrii

acestora, dezvoltand un climat intern, bazat pe incredere si apartenenta la

grup; in acest fel consolideaza coeziunea grupurilor, o comunicare corecta

fiind baza eficientei muncii in grup;

             are un rol important in asigurarea protectiei muncii;

             in cadrul politicilor de personal ale institutiei, comunicarea contribuie la

desfasurarea cu rezultate pozitive a proceselor de recrutare, selectie,

evaluare, perfectioanre si promovare a personalului;

             imbunatateste performantele profesionale, contribuind astfel la cresterea

productivitatii muncii.

2. Componentele actului de comunicare

Componentele unui act de comunicare sunt (R.Emilian, 1999, T.Slama-Cazacu, 1999):

2.1. Emitatorul:

                                     este persoana care initiaza comunicarea;

                                     alege canalul si mijlocul de comunicare: oral/ scris;

                                     alege receptorii

                                     reusita comunicarii depinde de adecvarea continutului si a formei mesajului la nivelul de intelegere si repertoriul verbal al receptorului, la context si canalul de comunicare, precum si la starea sufleteasca a acestuia

2.2. Receptorul:

      este cel caruia i se adreseaza mesajul;

      cantitatea si calitatea decodarii depind de statutul receptorului: cu cat receptorul are un statut mai ridicat, cu atat ele va fi capabil sa decodeze mai rapid si mai corect mesajul;

      receptarea se poate face prin: lectura, ascultare mediata (in cazul comunicarii orale unilaterale) sau ascultare directa (in cazul comunicarii orale bilaterale)

2.3. Mesajul:

      trebuie sa fie simplu, clar, concis

      trebuie sa fie adaptat personalitatii receptorilor

2.4. Mijloacele de comunicare:

      Discutia/ dialogul fata in fata

      Rapoartele interne

      Sedintele

      Prezentarile orale (teleconferinte, televiziune prin circuit inchis, etc)

      Scrisorile

      Telefonul, telexul, telefaxul

      Avizierul, ziarul local

Trebuie luate in considerare: -viteza de vehiculatie a mesajului

-acuratetea mesajului

-costurile comunicarii

In general comunicarea de la om la om este mai eficienta decat cea telefonica iar telefonul este mai bun decat un raport.

In procesul de comunicare, transmiterea mesajului este insotita de operatii de codificare si decodificare, prin intermediul carora emitatorul si receptorul apeleaza la anumite simboluri pentru a facilita intelegerea mesajului, transmiterea si interpretarea informatiilor care fac obiectul comunicarii.

2.5. Codificarea: se refera la selectarea si combinarea celor mai potrivite

simboluri (sunete, litere, cuvinte, cifre, imagini, gesturi, etc),

capabile sa exprime semnificatia unui mesaj, tinand cont de

capacitatea receptorului de a intelege aceste simboluri si de a

diferentia in cadrul diferitelor culturi nationale si in cultura

organizatiei.

2.6. Decodificarea: se refera la interpretarea mesajului, transformand

simbolurile in informatii care adesea difera de informatia

pe care a dorit sa o transmita emitatorul, in functie de

capacitatea de intelegere areceptorului, de ce asteapta el de

la mesaj si de factorii perturbatori.

2.7. Feedback-ul:

      este inversul legaturii emitator-receptor, prin care emitatorului i se transmit reactiile receptorului;

      de el depinde eficacitatea comunicarii;

      necesitatea feedback-ului rezulta din urmatoarele:

-dorinta de a corecta eventualele erori in transmiterea informatiei;

-nevoia de autoevaluare a emitatorului;

-nevoia de a fi eficient a emitatorului;

-incercarea de reducere a nesigurantei si ambiguitatii (incertitudinii)

prin suplimentarea informatiei.

3. Tipuri de comunicare:

Modalitatile de comunicare se pot clasifica astfel (A. Manolescu, 1998, R.Emilian, 1999):

I.   Dupa gradul de oficializare:

1. Comunicare formala: -se deruleaza conform cu actele normative si

cu structura organizationala ierarhica

       -este legata indeosebi de desfasurarea

       procesului de munca

       2. Comunicare informala: -se stabileste spontan in cadrul relatiilor

                   dintre membrii organizatiei

                   -vehiculeaza informatii cu caracter personal/

                   general

II.                  Dupa directia in care circula informatia:

1. Comunicare descendenta (ierarhica) :

      mesajele pornesc de la un anumit nivel ierarhic si sunt destinate nivelurilor inferioare;

      se utilizeaza pentru formarea, informarea si dirijarea personalului;

      mijloacele de comunicare utilizate sunt: reuniunile, afisajele, informarile telefonice, etc.

2. Comunicare ascendenta (salariala):

      mesajele circula de la baza catre nivelurile superioare


      aceasta comunicare urmeaza adesea cai informale:

-directe: schimbul verbal, manifestul, scrisoarea deschisa

-indirecte: zvonurile

      desi uneori este neglijata, acest tip de comunicare este importanta atat pentru a cunoaste aspiratiile personalului, cat si pentru dezamorsarea eventualelor conflicte si tensiuni

      mijloacele de comunicare folosite sunt: cutia de idei, sondajele pe diverse teme, rubrici in cadrul ziarului institutiei

3.      Comunicarea orizontala (laterala):

      nu tine cont de relatiile ierarhice;

      este un schimb de la egal la egal intre sectoare, servicii/ departamente diferite;

      acest tip de comunicare este specific structurilor mici unde toata lumea se cunoaste si ocaziile de dialog sunt frecvente

      avantaje: -permite reunirea personalului

-contribuie direct la formarea acelui spirit de apartenenta care

apare adesea in cadrul institutiilor, si, indirect la o mai buna

coordonare in procesul de productie

In majoritatea institutiilor de mari dimensiuni, liniile de comunicare sunt verticale si strans legate de ierarhia manageriala. Accentul se pune, in acest caz, pe comunicarea in sens descendent, venind dinspre manageri, si pe cea in sens ascendent, venind dinspre gruprrile reprezentative. De obicei, atat fluxul cat si ponderea comunicarii inclina balanta in favoarea conducerii institutiei. In cazul institutiilor mai mici, unde relatiile de munca tind sa se stabuileasca in aceeasi masura in plan orizontal cat si vertical, fluxurile de comunicare au loc de obicei mai degraba in functie de cerintele de colegialitate decat urmarind strict linia de autoritate.

III.                Dupa modul de transmitere a informatiilor:

1. Comunicarea scrisa:

      se utilizeaza in cadrul oragnizatiilor pentru transmiterea notelor interne, rapoartelor, deciziilor, planurilor, scrisorilor, etc

      mesajul scris trebuie sa fie: complet, concis, concret, corect si in redactarea lui trebuie sa se tina cont de regulile de politete si curtoazie

      avantaje: -posibilitatea de difuzare nelimitata

-conservarea perfecta a mesajului

-posibilitatea consultarii in orice moment

-se poate utiliza de catre organizatii de toate dimensiunile

      dezavantaje: -are in cea mai mare parte un caracter formal

-nu beneficiaza de avantajele feedback-ului

imediat

1.      Comunicarea orala (verbala):

             este frecvent utilizata in cadrul organizatiilor

             poate fi: 3.1. interpersonala ( fata in fata)

- este importanta in situatiile de evaluare a performantelor si

motivare a personalului.

-eficienta ei este in stransa legatura cu capacitatea receptorilor

de a asculta

-avantaje: permite folosirea in acelasi timp a mijloacelor

verbale si nonverbale de comunicare; costurile sunt

mai reduse

-dezavantaje: are loc o pierdere de continut informational,

de distorsionare a mesajului in cadrul

transmiterii succesive prin diferitele trepte

ierarhice

-se realizeaza prin: discutii individuale, instructiuni,

reuniuni, conferinte, cercuri de calitate, vizite in

organizatie

-se utilizeaza in situatii ca: coordonarea muncii,

interventii in situatii critice, intervievare, instruire si

educatie

-prin intermediul ei se pot rezolva eventualele conflicte

care apar in cadrul organizatiilor si totodata se pot exprima

opiniile si atitudinile angajatilor

3.2. prin intermediul telefonului

2.             Comunicarea audio-vizuala:

      este o comunicare indicata pentru organizatiile mari, cu numerosi angajati

      avantaje: -fiind un mod deosebit de comunicare, este mai agreat de receptori si

de aceea mai usor de urmarit

-poate fi conservat si multiplicat usor

-mesajul poate fi retinut cu usurinta

      dezavantaje: -dificultatea pregatirii unei astfel de comunicari (nu poate fi

utilizata pentru o comunicare rapida)

-conceperea tehnica este uneori dificila necesitand specialisti

-costul conceperii, fabricarii si transmiterii este mare

      mijloacele de comunicare folosite sunt: retroproiectorul, diapozitivele, videotransmisiunile, televiziunea prin cablu, prezentarea cu ajutorul computerului, posta electronica (e-mail), filmele, etc

3.             Comunicarea nonverbala (CNV):

             aproape 90% din mesaj se transmite pe cale nonverbala

             CNV poate sprijini, substitui/ contrazice comunicarea verbala

             faciliteaza codificarea informatiilor si decodificarea mesajelor

             trebuie interpretata in context iar atunci cand este in contradictie cu mesajul verbal, este cea careia i se acorda credibilitate

             in cadrul ei putem vorbi despre:

-limbajul mimico-gesticular (pantomimica, miscarile si postura

corpului, expresia fetei, directia privirii, pozitia capului, etc)

-modul de folosire a spatiului

-limbajul lucrurilor si al culorilor

-limbajul timpului (precizia, punctualitatea, etc)

-limbajul paraverbal (pauzele in vorbire, caracteristicile vocii:

intensitatea vocii, timbrul, ritmul, etc)

4. Retele de comunicare:

Intr-un grup se formeaza anumite retele de comunicare, relative stabile prin care se transmite si circula mesajele. Ele exprima modul de distributie a mesajelor in sistemul comunicarii, ingloband atat pe emitatori (expeditorii) cat si receptorii (destinatarii), precum si retransmitatorii comunicarii din acel sistem, inclusiv pasii comunicarii (distantelor) dintre parteneri. Retelele pot fi (M. Vlasceanu, 1993,R.Emilian, 1999):

1. Descentralizate:

             Reteaua in cerc:

-participantii la comunicare sunt egali ca pozitii, ei se afla in relatii de

coordonare

-acest tip de retea caracterizeaza stilul de conducere democratic, participativ,

in care comunicarea este libera, toti partenerii comunica intre ei, existand un

feedback permanent intre toti participantii la comunicare

-este indicata in activitatile creative si cele de informare

-dezavantajul : consta in dificultatea luarii rapide a unei decizii in situatii

deosebite, datorita distributiei egale a responsabilitatii intre

membrii retelei si evitarii asumarii responsabilitatii de catre

unul dintre acestia

Figura 3. Retea de comunicare in cerc

             Reteaua in lant: -se diminueaza posibilitatile de comunicare manager-

subordonat, acest tip de retea corespunzand stilului de

conducere laissez-faire

-dezavantaj: are loc o diminuare a corectitudinii

mesajului, o pierdere de continut

informational ceea ce duce la

distorsionarea mesajului datorita distantei de

emitator si transmiterii succesive prin

partenerii de comunicare

Figura 4. Retea de comunicare in lant

2. Centralizate: -in cazul acestor retele participantii nu mai sunt egali, ei se afla

In raporturi de subordonare/ supraordonare

-aceste retele corespund stilului de conducere autoritar

-sunt recomandate pentru a fi utilizate in activitatile operative

care presupun luarea rapida a unor hotarari si decizii

             Reteaua in Y: caracterizeaza o conducere slab centralizate

Figura 4. Retea de comunicare in Y

             Reteaua in stea: caracterizeaza o conducere puternic centralizata

Figura 5. Retea de comunicare in stea

3. Retele multiple: -fiecare membru poate comunica cu toti ceilalti

-obtinerea feedback-ului este maximizata la fel ca si satisfactia

membrilor participanti la comunicare

-apare riscul imposibilitatii luarii rapide a unei decizii, a

rezolvarii unei sarcini in mod operativ, responsabilitatea fiind

diminuata

5. Bariere si cai de crestere a eficientei in comunicare :

Cele mai multe dintre studiile efectuate au relevat faptul ca in procesul de comunicare, cel mai frecvent se ajunge de la 100%-ceea ce are de spus emitatorul, la 20% ceea ce retine receptorul, intrucat exista niste diferente:

CE AM DE SPUS: 100%

CE MA GANDESC SA SPUN: 90%

CE STIU SA SPUN: 80%

CE SPUN EFECTIV: 70%

CE ASTEAPTA RECEPTORUL: 60%

CE ASCULTA RECEPTORUL: 50%

CE INTELEGE EFECTIV REPEPTORUL: 40%

CE ADMITE RECEPTORUL: 30%

CE RETINE RECEPTORUL: 20%

CE VA SPUNE RECEPTORUL/ VA REPETA: 10%

Aceste diferente rezulta datorita interventiei unor factori perturbatori care apar in procesul de comunicare. Acsti factori pot fi:

5.1. Factori perturbatori externi (care nu tin de emitator si receptor) (R.Emilian,1999, F.Tudose, 2000):

1.             Mediul fizic (iluminatul, temperatura, zgomotul):

             slaba iluminare impiedica receptarea comunicarii nonverbale

             caldura excesiva/ frigul creeaza o stare neplacuta interlocutorilor

             zgomotele impiedica receptionarea corecta a continutului comunicarii

2.             Timpul si circumstantele nepotrivite:

      momentul zilei: -comunicarea in cea de-a doua parte a zilei/ la ore tarzii, face dificla comunicarea datorita acumularii oboselii;

      comunicarea realizata inaintea evenimentelor importante poate fi un factor de aparitie a unor distorsiuni datorita interventiei starilor afective;

      durata intalnirii: intalnirile pe fuga, in graba sau prea prelungite sunt ineficiente.

3.      Distanta prea mare/ prea mica dintre interlocutori

4.      Stimulii vizuali:

      imbracaminte iesita din comun

      deplasari prin incapere ale unuia dintre partenerii de comunicare

      ticurile interlocutorilor

5.             Intreruperi repetate:

      apeluri telefonice

      intrari si iesiri ale unor persoane din incapere

6.             Mijloace tehnice cu functionare defectuoasa (telefon cu paraziti, etc)

7.             Structura organizationala cu canale formale (obligativitatea de a te adresa

sefului direct pentru ca acesta sa transmita mai departe sefilor superiori,

etc)

5.2. Factori perturbatori interni (tin de emitator si de receptor) (R.Emilian,1999, F.Tudose, 2000):

1.             factori fiziologici:

      epuizare fizica si psihica, boli

      starea nutritionala (foame, sete)

      nevoia de somn

      deficiente: verbale (balbismul), auditive (hipoacuzia, surditatea),

vizuale (diminuarea vederii, cecitatea)

2.             distorsiuni semantice:

      vocabularul incomplet/ prea tehnicist

      gramatica: greselile gramaticale vor denatura comunicarea, scazand relatiile de incredere si depreciind imaginea celui care le face

      sintaxa: constructiile verbale prea complicate/ dupa modelele altor limbi, perturba relatiile de comunicare

      conotatiile emotionale ale cuvintelor: anumite cuvinte cu semnificatii deosebite pentru unul dintre parteneri vor perturba mesajul, prin polarizarea atentiei/ suprasemnificarea unor fragmente din mesaj

3.             intereventia afectivitatii:

      implicarea afectiva: atat cea pozitiva cat si cea negativa tulbura precizia comunicarii, precum si felul in care ea este perceputa de auditor

      frica: teama comunicatorului ca prin ceea ce comunica ar putea intra intr-o situatie neplacuta/ cea a ascultatorului ca ar putea auzi lucruri neconvenabile

      presupuneri subiective: daca emitatorul crede ca receptorul ii este ostil/ indiferent atunci mesajul va fi distorsionat

4.             formularea defectuoasa a mesajului, lipsa de claritate a mesajului (emitatorul nu stie ce vrea sa spuna);

5.             limitele individuale: emitatorul/ receptorul detine prea multa sau prea putina informatie;

6.             distorsiunea seriala: apare atunci cand exista mai multi transmitatori in serie;

7.             distorsiunea perceptuala legata de propriile atitudini, convingeri, sisteme de valori, experienta de viata.

6. Strategia comunicarii eficiente: presupune parcurgerea succesiva a trei

etape:

I.   Stabilirea problemelor de baza:

      Emitatorul: Cine spune ?

      Receptorul: Cui spune ? (profilul auditoriului)

      Mesajul: Ce spune ?

      Impactul cautat: In ce scop ?

      In cat timp: Cat de imperativ este ca mesajul sa fie de actualitate ?

      Cu ce consecinte ?

II. Evaluarea exigentelor:

      Ce se asteapta de la mesaj din punct de vedere al intelegerii, deformarii, memorarii si conservarii ?

      De cu buget dispunem ?

III.                       Alegerea unui suport de comunicare in functie de cea ce s-a stabilit in cadrul primelor etape

7. Principiile comunicarii eficiente:

7.1. Principiul coerentei: receptorul sa primeasca si sa inteleaga mesajul in

conformitate cu intentiile emitatorului

7.2. Principiul schimbului permanent: emitatorul sa primeasca feedback-ul

(sub forma intrebarilor, observatiilor,

precizarilor) din partea receptorului si

sa tina cont de mesajul reprimit (sa

asculte argumentele receptorului si sa-

si adapteze comportamentul)

7.3. Principiul perceptiei globale: corelarea comunicarii verbale cu elementele

comunicarii nonverbale

Din ce in ce mai mult se vehiculeaza ideea conform careia este necesara existenta unui responsabil al comunicarii interne, care sa aiba urmatoarele atributii (Emilian, 1999):

1. definirea, punerea in aplicare si animarea politicii de comunicare interna (alege si face aplicabile diferitele suporturi de informare: ziarul intern, audiovizualul, animarea reuniunilor, etc)

2. asistarea directorului general/ a altor servicii in actiunea lor de comunicare:

             sfatuirea presedintelui in formarea imaginii sale interne

             asistarea conducerii in actiunile ei ce privesc salariatii

             informarea conducerii despre asteptarile salariatilor

             acompanierea cadrelor in actiunea lor de comunicare pe teren

3. facilitarea dialogului intre personal si conducere, scopul final fiind acela de motivare a personalului si de ameliorare a climatului social.

 

Rezumat :

Comunicarea reprezinta transmiterea unui mesaj intr-un anumit context situational (spatio-temporal, socio-cultural, psihologic) de la un emitator catre un receptor, prin intermediul unui canal de comunicare, mesajul fiind transmis sub forma unui cod care face descifrabil mesajul. La nivelul institutiiopor comunicarea poate fi interna si externa. Rolurile comunicarii sunt multiple si dintre acestea amintim : asigura o buna circulatie a informatiilor interne; amplifica legaturile dintre membrii grupurilor de munca, dezvoltand un climat intern, bazat pe incredere si apartenenta la grup si consolideaza coeziunea grupurilor; are un rol important in asigurarea protectiei muncii; in cadrul politicilor de personal ale institutiei contribuie la desfasurarea cu rezultate pozitive a proceselor de recrutare, selectie, evaluare, perfectionare si promovare a personalului etc. Componentele actului de comunicare sunt : emitatorul , receptorul, mesajul contextul, mijloacele de comunicare, feedback-ul. Comunicarea poate fi : ascendenta, descendenta sau orizontala; formala sau informala; orala, scrisa, audio-vizuala sau nonverbala. Deosebim trei tipuri de retele de comunicare : centralizate, descentralizate si multiple, fiecare cu caracteristici si stiluri de conducere diferite.

Transmiterea mesajului poate fi distorsionata de factori externi (distanta dintre parteneri, circumstante nepotrivite, mediul fizic) sau interni (factori fiziologici, distorsiuni semantice, interventia afectivitatii, lipsa de claritate a mesajului, etc). Principiile unei comunicari eficiente sunt : principiul coerentei, principiul schimbului permanent si principiul perceptiei globale.

Concepte cheie :

Comunicarea interna este comunicarea care se stabileste intre resursele umnane ale unei institutii.

Comunicarea externa este comunicarea dintre institutie si mediul exterior (piata, partenerii de afaceri, furnizori, clientela)

Comunicarea ascendenta reprezinta comunicarea in care mesajele circula de la baza catre nivelurile superioare fiind importanta atat pentru a cunoaste aspiratiile personalului, cat si pentru dezamorsarea eventualelor conflicte si tensiuni.

Comunicarea orizontala (laterala): nu tine cont de relatiile ierarhice si este un schimb de la egal la egal intre sectoare, servicii/ departamente diferite.

Retelele de comunicare centralizate sunt acele retele caracterizate printr-un stil de conducere autoritar, in care partenerii se afla in raporturi de subordonare/ supraordonare si sunt recomandate pentru a fi utilizate in activitatile operative.

Retelele de comunicare descentralizate sunt retele in care participantii se afla in relatii de coordonare, se caracterizeaza printr-un stil de conducere democratic, participativ si sunt indicate in activitatile creative si cele de informare.

Retele multiple sunt combinatii ale reteleleor centralizate si descentralizate.

Extinctii:

Efectele interrelatiei dintre munca si limbaj asupra comportamentului profesional:

Comunicarea apare, in cursul muncii, atunci cand trebuie sa existe o transmitere sau o retransmitere a informatiei. Prin urmare, limbajul si, in genere, comunicarea, joaca in procesul muncii un rol interregulator, de influentare reciproca (cf. Slama-Cazacu 1999, 467), cu alte cuvinte realizeaza informarea in dublu sens si, implicit, cooperarea. Pe de alta parte, influenta muncii se manifesta asupra alegerii unui anumit sistem de exprimare-receptare (codul), precum si asupra anumitor cai de distributie in comunicare (directia de circulatie a mesajelor).

Datorita acestei interelatii intre limbaj si procesul muncii, pot aparea diverse modificari formale ale limbajului, tocmai datorita modului specific de desfasurare a procesului muncii. Aceste modificari pot fi (cf. ibid., 471 si urm.):

       -modificari cantitative, care se refera la frecventa mesajelor in timpul muncii, debitul verbal, lungimea frazei, amploarea unui gest etc.;

       -modificari calitative, referitoare la vocabular, particularitati fonetice, morfologice sau sintactice.

Activitatea in timpul muncii imprima vorbirii anumite trasaturi specifice care pot da nastere, ulterior, unor modificari de sistem lingvistic. Astfel, cele mai frecvente modificari care se pot inregistra sunt:

1. Formarea unei termiologii speciale, care contribuie la fixarea si diferentierea cunostintelor intr-un anumit domeniu, precum si la precizia comunicarii. In aceasta categorie se pot enumera: utilizarea frecventa a numeralelor si a interjectiilor, acestea din urma mai ales sub forma de refrene sau siruri ritmice; utilizarea abrevierilor in limbajul oral; diminutivarea termenilor tehnici; crearea unei ierarhizari a termenilor, in raport cu importanta lor.

2. Schimbarea terminologiei ca urmare a evolutiei tehnice, situatie in care se pot adopta termeni din vechea terminologie (utilizati prin transfer analogic), se pot prelua termeni prin imprumut din alta limba sau alt domeniu de activitate ori se pot crea termeni noi (ca urmare a unei cerinte de mai mare expresivitate sau de reflectare cat mai corecta a realitatii).

3. Modificari fonetice, care se refera la particularitati ale tempo-ului, intensitatii vorbirii, intonatiei, frazarii sau melodicitatii si ritmului. Astfel de modificari apar, cu precadere, datorita conditiilor generale ale muncii si datorita relatiilor concrete dintre interlocutori (necesitatea unor raporturi rapide, intense sau distanta mare dintre interlocutori).

4. Modificari morfologico-sintactice, care presupun selectarea preferentiala a anumitor categorii sau forme limgvistice (de exemplu, sunt folosite frecvent verbele si adverbele), folosirea unor propozitii eliptice, transformarea valorii gramaticale a unor cuvinte (de exemplu, abrevierile pot deveni substantive flexionare), inlocuirea unor categorii gramaticale prin alte mijloace de comunicare (in special, prin gesturi).

Toate aceste tipuri de posibile modificari ale limbajului sub influenta procesului muncii auu drept rezultat o serie de particularitati de ansamblu ale expresiei (cf. ibid, 480). Comunicarea se supune necesitatilor de dinamizare a partenerilor in vederea unor actiuni comune, ceea ce se traduce prin selectarea preferentiala a posibilitatilor dinamogene ale limbii (adverbe, verbe, intejectii, imperativ si vocativ). De asemenea, contextul comun creeaza relatii de dialog in procesul muncii, dar, in egala masura, creeaza si fragmente de comunicare monologata.

Intrebari:

1.                    Care sunt functiile comunicarii interne?

2.                    Care dintre modalitatile de comunicare este cel mai adecvat intr-o institutie ? Argumentati raspunsul.

3.                    Care dintre cele trei moduri de comunicare (scris, oral, audio-vizual) este cel mai ieftin ? Dar cel mai usor de inteles ? Dar cel mai usor de conservat ?

4.                    Ce factori pot perturba comunicarea ?

5.                    Ce tipuri de retele de comunicare cunoasteti si care sunt avantajele si dezavantajele acestora ?

6.                    Care este rolul psihologului in asigurarea unui climat de comunicare optim la nivelul institutiilor ?

Bibliografie selectiva :

1.         Cazacu-Slama T., Comunicarea in procesul muncii, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1964

2.         Cazacu-Slama T., Psiholingvistica, o stiinta a comunicarii, Bucuresti, Ed ALL, 1999

3.         Emilian R., Conducerea resurselor umane, Bucuresti, Ed. Expert, 1999

4.         Manolescu A., Managementul resurselor umane, Bucuresti, Ed. RAI, 1998

5.         Mathis R., Rusu C., Managementul resurselor umane, Bucuresti, Ed. Economica,1997

6.         Tudose F., O abordare moderna a psihologiei medicale, Bucuresti, Ed. Infomedica, 2000

7.         Vlasceanu M, Psihologia organizatiilor si conducerii, Bucuresti, Ed. Paideia, 1993



Contact |- ia legatura cu noi -|
Adauga document |- pune-ti documente online -|
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -|
Copyright © |- 2019 - Toate drepturile rezervate -|

Comunicare



Jurnalism

Analize pe aceeasi tema


Cum si cu cine comunicam - comunicarea intrapersonala si interpersonala
Comunicare si negociere in afaceri - teste de verificare a cunostintelor - 200 de intrebari despre afaceri
Dezvoltarea limbajului si a comunicarii - obiective prioritare urmarite
Despre argumentarea discursiva si despre etica in comunicare - problema publicului
Construirea si analiza activitatii derelatii publice
Ego, peceptie, psihic - eul material sau biologic
Importanta comunicarii - relatiile interumane si personalitatea umana
Comunicarea publica - discursul si adaptarea la circumstante
Jocul si invatarea - definitii si acceptiuni - jocul copilului pana la 6 ani
Atingerea fizica sau o relatie de lunga durata?



Ramai informat
Informatia de care ai nevoie
Acces nelimitat la mii de documente, referate, lucrari. Online e mai simplu.

Contribuie si tu!
Adauga online proiectul sau referatul tau.