Ce
este comunicarea (definitie)
Din punct de vedere
cronologic, comunicarea este primul instrument spiritual al omului in procesul
socializarii sale.
Comunicarea umana se
ocupa de sensul informatiei verbale, prezentata in forma orala
sau scrisa si de cel al informatiei non verbale,
reprezentata de paralimbaj, miscarile corpului si folosirea
spatiului.
Cuvantul de origine
latina "comunicare" inseamna " face comun". Dictionarul explicativ
al limbii romane ofera urmatoarea definitie: a comunica = a face
cunoscut; a da de stire; a informa; a infiinta, a spune (p.205).
Comunicam pentru a ne
transmite ideiile, sentimentele , emotiile, parerile, pentru a
influenta, pentru a ne corela intre noi rezultatele muncii, pentru a ne socializa.
In ceea ce priveste
Romania, pana in 1989 nu au existat preocupari legate in mod expres
de comunicare, ca o disciplina academica de sine statatoare. Au
existat insa o multime de articole sau studii publicate in diverse reviste,
in special de sociologie sau psihologie, precum si de management, care se
ocupau de probleme legate de comportamentul sau stilul managerului sau de procesul
decizional, in care se facea referire si la comportamentul de comunicare.
Comunicarea apare intr-o situatie
data, intr-un anume context, care se deosebeste de altul. Aceasta
inseamna ca elementele constitutive ale procesului de comunicare,
participantii, difera in functie de situatii. Contextul in
care apare comunicarea poate fi: interpersonal, in grupuri mici,
organizational, public, de masa, intercultural, familial, in domeniul
sanatatii sau politic. Natura comunicarii se schimba
si este influentata de context.
