Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi


Comunicare


Qdidactic » bani & cariera » comunicare
Comunicarea dintre profesor si student in mediul universitar



Comunicarea dintre profesor si student in mediul universitar


UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA,

FACULTATEA DE STIINTE SOCIALE


Master: Societate, Comunicare si Mass media


Formele de comunicare din cadrul pedagogiei universitare, reprezinta, un domeniu al educatie, in care se manifesta foarte mult procesul de feedback . Incepand cu invatamantul general si ajungand la cel liceeal, considerat obligatoriu, forma de pedagogie din cadrul mediului universitar, cunoaste dupa cum este si normal, alte metode de aprofundare a cunostintelor, prin care se ajunge la desavarsirea individului in viitoarea sa cariera .

Ca o definitie, putem afirma ca, comunicarea educationala sau pedagogica, poate fi definita, ca o comunicare ce mijloaceste realizarea fenomenului educational, in ansamblul sau, indiferent de continuturile, nivelurile sau partenerii implicati . [1]

Trebuie spus, ca invatamantul urmareste realizarea idealului educational, derivat din traditiile umaniste, valorile democratiei si aspiratiile societatii romanesti, contribuind la pastarea identitatii nationale . Astfel, idealul educational al scolii, vizeaza dezvoltarea libera, integrala si armonioasa a individualitatii umane, formarea personalitatii autonome si creative . E . Plachard, defineste educatia drept o actiune sistematica . , exercitata de adulti asupra copiilor si studentilor, cu scopul de a-i pregati pentru viata, pe care vor trebui si vor putea sa o traiasca intr-un mediul dat .

Etimologic, cuvantul provine din latinescul educare, cu sensul de creste, a ingriji, a conduce, de la o stare la alta . Din punct de vedere legislativ, trebuie sa precizam ca in Romania, metodologia invatamantului este reglementa de legea nr . 84/24 . 07 . 1995, ea fiind numita si "legea invatamantului" .



Actualizarea continuturilor si adecvarii acestora la particularitatile psihologice al generatiei de studenti din prezent, reprezinta cel mai eficient scop, prin care comunicarea dintre profesor si student se poate afla la parametrii avansati .

Consider ca nu se exagereaza cu nimic, atunci cand se afirma, ca scopul comunicarii din universtati, nu il reprezinta doar reusita in baza evaluarilor, ci urmareste reusita umana, in toate conditiile si in toate momentele ei .

Fara doar si poate, comunicarea este principalul mijloc de interactionare dintre oameni, ea cunoscand diverse forme prin care se manifesta . Comunicam, fie ca vrem sau nu, de la limbajul verbal pana la cel nonverbal .

Desigur, acest mod de transmitere si receptare a unor diverse mesaje, este unul aflat intr-o continua schimbare . Cu toate acestea, daca apreciem consideratiile lui Octavian Paler si Umberto Eco, putem spune ca progresul tehnic comunicational, poate reprezenta in alte planuri , un regres interior . Acest lucru mai este cunoscut ca fiind numit, desocializare .

Aspectul reflectat de catre cei doi ganditori, poate fi sesizat, cel mai evident in mediile de studiu universitar . Fie ca vorbim despre invatamantul obligatoriu sau de cel universitar, considerat optional, schimbarile rapide si-au pus o destul de mare amprenta asupra formelor de instruire si evaluare, acest fapt fiind reflectat prin insusi studentii actuali, cei ce sunt considerati ca fiind rezultatul finit al cadrelor pedagogice .

Incadrarea comunicatorului, a cadrului de invatamant, ca mediator intre societate si studenti, reprezinta unul dintre cele mai importante repere, pe care poate sa le gaseasca cel se se lasa instruit, atunci cand se considera pregatit, pentru a "se arunca in lupta" .

Astfel spus, fie ca vorbim de societate in general si invatamant in mod particular, comunicarea dintre cadrul profesoral si student, este una inevitabila . [4] In baza ei, se organizeaza metodele de invatare, instruire si desigur, evaluare . Nivelul de comunicare, dintre cadrul profesoral si student, este apreciat ca fiind unul care poate sa permita, discutii sau subiecte practice, in domeniul studiat .

Daca in cadrul invatamantului general si cel liceean, feead-back-ul existent, intre profesor si student, este unul destul de redus, in limitele aportului elevilor la subiectul dezbatut de catre cadrul profesoral, mediul universitar, a stabilit ca acest raport de reactie al studentilor, sa fie unul bazat pe eficienta .

Cu privire la formele de transmitere a mesajului de invatare catre studenti, trebuie apreciat, dupa cum este si normal, ca exista pe deoparte, adeptii metedelor vechi iar in cealalalta parte, sunt cei considerati ca fiind din noua generatie . Primii, sunt considerati conservatori, deoarece ei cred ca in continuare ca, cursurile, cunoscute drept prelegeri, au ramas si au o mare continuitate, prin intermediul acestor metode .


In celalalt plan, asa cum este si normal, exista cadrele universitare care apreciaza ca cea mai utila teorie, care poate sa fie adusa studentilor, este o comunicare cat mai rapida si practica, ea fiind folosita mai ales in cadrul seminariilor .

Nedorind sa aduc in discutie un conflict al generatiilor, asa cum s-ar putea interpreta, prin intermediul acestor doua categorii, evidentiate anterior, consider ca atat cei ce poseda o mare experienta in cadrul invatamantului universitar, cat si cei care sunt la  inceput, reprezinta oameni fara de care invatamantul actual nu ar putea sa reuseasca, in consolidarea unor caractere puternice, din randul studentilor .

Apreciez ca nu trebuie sa mergem intr-o extrema a conservatorismului, dar pe de alta parte, nici nu consider ca solutia ar putea fi, sa ajungem adeptii deselor schimbari, pentru ca astfel revenim la opiniile lui O . Paler si Umberto Eco . Cert este ca asa numita, cale de mijloc, poate sa fie cea care ar putea sa raspunda cel mai bine la necesitatile procesului de invatare .

Fata de prima forma, numita si comunicarea prin intermediul prelegerilor sau cursul universitar, ea este considerata in mod traditional, forma fundamentala de organizare a activitatilor didactice universitare, fiind centrata pe activitatea de predare, desfasurata de profesor .

Cursul, contine informatia de baza, termenii si conceptele fundamentale ale disciplinei de invatamant, prezentate intr-o structura logica si psihologica adaptata cerintelor de invatare . El are rolul de a completa numarul redus de ore de activitate a studentilor, este apreciat ca un ghid metodologic, pentru orientarea procesului de invatare .

Prezentarea materiei este realizata de catre cadrul didactic universitar, conform propriilor conceptii asupra continuturilor, utilizand o strategie didactica, cu ajutorul careia profesorul isi poate valorifica maximal, metodele de comunicare cu studentii sai .

Un al doilea mod de invatare prin comunicare, este cel cu privire la seminarii . Daca in cazul prelegerii functia principala este de prezentare a unui cuantum de informatii si a unui sistem de gandire, seminarul are un preponderent rol formativ .

Din punct de vedere etimologic, sensul notiunii vine de la cuvantul latin seminarium, care inseamna "pepiniera", fiind foarte apropiat de educo-educare (crestere, dezvoltare) . Sub aspect istoric, seminarul apare initial ca denumire data scolilor care pregateau slujitori ai bisericii, nume pe care aceste scoli il poarta si astazi (seminar teologic) .

In secolul al XVII-lea si scolile care pregateau cadre didactice au inceput sa fie denumite seminarium, iar aceasta denumire s-a pastrat pana nu demult (seminar pedagogic) .

Originea seminarului universitar, ca activitate, se identifica, in ceea ce in Evul Mediu era denumit quaestiones, o activitate ce consta intr-o disputa verbala a profesorului, cu adversari imaginari, profesorul formuland el insusi obiectii impotriva propriilor afirmatii .

Mai tarziu, aceasta activitate s-a transformat intr-o disputa saptamanala, intre doi sau mai multi profesori, la care asistau studentii . Aceste dispute dintre profesori, au fost inlocuite ulterior cu dispute intre studenti, supravegheate de un profesor incepator . Erau exercitii de baza ale studentilor, in care se recapitulau ideile transmise la cursurile audiate, acestea din urma fiind numite expositio (expunere, prelegere) .

Aristotel, spunea ca ajungerea la adevar este precedata de confruntari intre diverse rationamente, demonstratii si interpretari ale acestora . [7] Sunt cunoscute aici, seminariile, care dupa stabilirea notiunilor, prin insusirea acestora la cursuri, sunt extrem de utile cadrelor didactice cat si studentilor .

Fata de aceste doua poluri ale sistemului comunicational dintre profesor si studenti, dupa cum era si normal si-au facut aparitia si alte mijloace de comunicare, care sa faciliteze metodele de invatamant superior . S-a ajuns astfel, in situatia, in care mesajul transmis de cadrul didactiv, capata o buna capacitate de insusire, de catre student, doar daca mijlocul este unul adaptat noilor cerinte . Acesta metoda poarta numele de e-learning . [8]

Aparitia si insusirea in cadrul mediului universitar, a unor noi forme de invatare a adus in practica, doua noi forme ale acestui sistem de invatamant . Formele de frecventa redusa (F . R . ) si invatamant la distanta (I . D . ), au necesitat atat din partea cadrelor didactice cat si desigur a studentilor, un efort destul de mare .

Despre comunicarea interactiva la distanta, se poate spune ca este modalitatea de predare si invatare, specifica invatamantului la distanta . Ea valorifica posibilitatile oferite de posta electronica (e-mail) si internet . Comunicarea cu tutorii, pe specializari, se poate face prin intermediul paginiilor de discutii, deschise din lumea virtuala, pentru fiecare curs .

Un alt mijloc de comunicare, la distanta il reprezinta, cel prin corespondenta (posta, telefon, fax) . Este o forma complementara de comunicare, destinata studentilor care nu dispun de acces la internet, precum si altor imprejurari, in care nu este necesara sau nu este posibila comunicarea prin intermediul mijloacelor, mentionate anterior .

Nu stiu in ce masura se poate aprecia sensul in care o sa evolueze comunicarea dintre profesor si student . Se spune ca in orice situatii, fie ca vorbim de vremuri in care domneste pacea sau in altele, de crize sau razboaie, cel mai util mod prin care ne putem consolida, sau crea destine mai bune, se realizeaza doar cu ajutorul invatarii de a comunica .

In mod cert, o stransa comunicare, bazata pe eficienta, atat din partea cadrelor didactice universitare cat si a studentilor, poate sa se realizeze, doar in baza respectarii unor norme, care sa asigure un mediu propice procesului de invatamant .




Biblografie:


1 . Irina Manciuc, Ecaterina Frasineanu, A instrui pentru invatarea permanenta, Material suport de curs, Craiova, 2007




Irina Manciuc, Ecaterina Frasineanu, A instrui pentru invatarea permanenta, Material suport de curs, Craiova, 2007, pagina 11




Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright