Efectele contractului de vanzare-cumparare

Efectele contractului de vanzare-cumparare

Efectele contractului de vanzare-cumparare sunt obligatiile pe care acesta le creeaza in sarcina vanzatorului si, respectiv, a cumparatorului.

Obligatiile partilor trebuie sa fie stipulate in contract in mod clar.

In cazul in care intelesul contractului ar fi neclar dupa aplicarea regulilor de interpretare prevazute de art. 1266-1268 C.civ., toate clauzele indoielnice se interpreteaza in favoarea cumparatorului, sub rezerva regulilor aplicabile contractelor incheiate cu consumatorii si contractele de adeziune, prin derogare de la regula stabilita de art. 1269 C.civ. potrivit careia in materie de contracte interpretarea se face in favoarea celui care se obliga.

Obligatiile vanzatorului

Vanzatorul are trei obligatii principale:

1. sa transmita proprietatea bunului sau, dupa caz, dreptul vandut;

2. sa predea bunul;

3. sa il garanteze pe cumparator contra evictiunii si viciilor bunului (art. 1672 C.civ.).

Prima obligatie este o obligatie "de dare", iar celelalte doua sunt obligatii de "facere".

Cand predarea se face ulterior transferului dreptului de proprietate, vanzatorul mai are obligatia de conservare a lucrului pana la predare.

Intrucat normele civile sunt supletive, obligatiile vanzatorului enumerate mai sus vor fi considerate stipulate in contract, chiar daca partile nu le-au prevazut expres.

Pe de alta parte datorita caracterului dispozitiv al normelor care reglementeaza contractul de vanzare-cumparare, partile pot modifica obligatiile de facere, prevazute de art. 1672 C.civ. fie in sensul agravarii raspunderii, fie in cel al exonerarii de raspundere.

Nu se poate insa renunta la obligatia de dare (transmiterea proprietatii lucrului) si nici la cea de plata a pretului, deoarece aceste obligatii sunt de esenta oricarei vanzari-cumparari.

In lipsa vreuneia dintre aceste obligatii contractul de vanzare-cumparare este nul absolut. Practic, in aceasta situatie, nici nu se poate vorbi despre o vanzare-cumparare.

In sfarsit, partile pot stipula si alte obligatii in contractul de vanzare-cumparare, cu conditia ca ele sa fie licite si morale.

1) Cea mai importanta obligatie a vanzatorului este cea de a transmite proprietatea bunului vandut cumparatorului.

Vanzatorul este obligat sa transmita cumparatorului proprietatea bunului vandut, prevede art. 1673 C.civ.

Odata cu proprietatea, cumparatorul dobandeste toate drepturile si actiunile accesorii ce au apartinut vanzatorului.

Daca legea nu dispune altfel, dispozitiile referitoare la transmiterea proprietatii se aplica in mod corespunzator si atunci cand prin vanzare se transmite un alt drept decat dreptul de proprietate.

Drepturile reale se constituie si se transmit prin acordul de vointe al partilor, chiar daca bunurile nu au fost predate, daca acest acord poarta asupra unor bunuri determinate ori prin individualizarea bunurilor, daca acordul poarta asupra unor bunuri de gen.

Fructele bunului sau dreptului transmis se cuvin dobanditorului de la data transferului proprietatii bunului ori, dupa caz, a cesiunii dreptului, afara de cazul in care prin lege sau prin vointa partilor se dispune altfel.

Dispozitiile in materie de carte funciara, precum si dispozitiile referitoare la transferul anumitor categorii de bunuri mobile sunt aplicabile dupa caz.

Cat timp bunul nu este predat, riscul pieirii fortuite ramane in sarcina debitorului obligatiei de predare, chiar daca proprietatea a fost transferata dobanditorului, afara de cazul cand partile nu au stipulat contrariul. In cazul pieirii fortuite a bunului, debitorul obligatiei de predare pierde dreptul la contraprestatie, iar daca a primit-o, este obligat sa o restituie (art. 1274 C.civ.).

Cu toate acestea, creditorul pus in intarziere preia riscul pieirii fortuite a bunului. El nu se poate libera chiar daca ar dovedi ca bunul ar fi pierit si daca obligatia de predare ar fi fost executa la timp.

Cu exceptia cazurilor prevazute de lege ori daca din vointa partilor nu rezulta contrariul, proprietatea se stramuta de drept cumparatorului din momentul incheierii contractului, chiar daca bunul nu a fost predate ori pretul nu a fost platit inca (solo consensus) (art. 1674 C.civ.).

In cazurile anume prevazute de lege, vanzarea nu poate fi opusa tertilor decat dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate respective.

In materie de vanzare de imobile, stramutarea proprietatii de la vanzator la cumparator este supusa dispozitiilor de carte funciara. Vanzatorul este obligat sa radieze din cartea funciara, pe cheltuiala sa, drepturile inscrise asupra imobilului vandut, daca acestea sunt stinse (art. 1676).

Cand vanzarea are ca obiect bunuri de gen, proprietatea nu se transfera cumparatorului decat dupa individualizarea acestora prin predare, numarare, cantarire, masurare ori prin orice alt mod convenit sau impus de natura bunului (art. 1679 C.civ.).

Daca insa mai multe bunuri sunt vandute in loc si pentru un pret unic si global, proprietatea se stramuta cumparatorului indata ce contractul s-a incheiat, chiar daca bunurile nu au fost individualizate.

La vanzarea dupa mostra sau model, proprietatea se stramuta la momentul predarii bunului.

Stipulatia prin care vanzatorul isi rezerva proprietatea bunului pana la plata integrala a pretului este valabila chiar daca bunul a fost predat. Aceasta stipulatie nu poate fi insa opusa tertilor decat dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate cerute de lege, dupa natura bunului (art. 1684 C.civ.).

In cazurile in care proprietatea nu se transmite in momentul incheierii contractului (cazul bunurilor imobile, bunurilor de gen, al bunurilor viitoare sau cand transferul este afectat de o conditie suspensiva), vanzatorul este obligat sa efectueze actele sau faptele necesare pentru a opera transferul dreptului de proprietate.

2) Obligatia de predare a lucrului vandut

Prin predare se intelege punerea la dispozitia cumparatorului a bunului vandut, impreuna cu tot ceea ce este necesar, dupa imprejurari, pentru exercitarea libera si neingradita a persoanei (art. 1685 C.civ.).

Obligatia de a preda bunul se intinde si la accesoriile sale, precum si la tot ce este destinat folosintei sale perpetue.

Vanzatorul este, obligat sa predea impreuna cu bunul si titlurile si documentele privitoare la proprietatea sau folosinta acestuia.

In cazul bunurilor de gen, vanzatorul nu este liberat de obligatia de predare chiar daca lotul din care faceau parte bunurile respective a pierit in totalitate, afara numai daca lotul era anume aratat in conventie (art. 1686 alin. (3) C.civ.).

Pana la predare, vanzatorul are obligatia de a conserva bunul, pentru ca lucrul trebuie predat in starea in care se afla in momentul contractarii.

Modul de executare a obligatiei de predare difera dupa cum este vorba despre un bun cert, determinat, cand se transmite posesia acestuia, sau este vorba de bunuri de gen, cand se predau bunuri in cantitatea si calitatea in care au fost contractate, dupa individualizarea lor prin cantarire, masurare sau numarare.

Predarea imobilelor se face prin punerea acestuia la dispozitia cumparatorului, liber de orice bunuri ale vanzatorului.1

Predarea bunului mobil se poate face prin remiterea materiala fie prin remiterea titlului reprezentativ ori a unui alt document sau lucru care permite cumparatorului preluarea in orice moment.

Traditiunea lucrurilor necorporale se face prin remiterea titlurilor, sau prin uzul ce face cumparatorul de dansele, cu consimtamantul vanzatorului.

Vanzatorul este obligat sa predea o data cu bunul si fructele produse de acesta din momentul stramutarii proprietatii pana in momentul predarii.

Predarea se face la locul unde se afla lucrul vandut in momentul contractarii, daca, nu rezulta altfel din conventia partilor ori, in lipsa acesteia, din uzante (art. 1689 C.civ.).

Bunul trebuie sa fie predat in starea in care se afla in momentul incheierii contractului.

Cumparatorul are obligatia ca imediat dupa preluare sa verifice starea bunului potrivit uzantelor (art. 1690 C.civ.).

Daca in urma verificarii sunt descoperite vicii, cumparatorul trebuie sa-l informeze pe vanzator despre acestea fara intarziere. In lipsa informarii, se considera ca vanzatorul si-a executat obligatia de predare conform starii bunului din momentul incheierii contractului.

Cu toate acestea, in privinta viciilor ascunse, raman aplicabile dispozitiile legale privind garantia pentru vicii.

In cazul in care cumparatorul contesta calitatea sau starea bunului pe care vanzatorul i l-a pus la dispozitie, presedintele judecatoriei de la locul prevazut pentru executarea obligatiei de predare, te cererea oricareia dintre parti, va desemna de indata un expert in vederea constatarii.

Prin aceeasi hotarare se poate dispune sechestrarea sau depozitarea bunului.

Daca pastrarea bunului ar putea aduce mari pagube sau ar ocaziona cheltuieli insemnate, se va putea dispune chiar vanzarea pe cheltuiala proprietarului, in conditiile stabilite de instanta.

Hotararea de vanzare va trebui comunicata inainte de punerea ei in executare celeilalte parti sau reprezentantului sau, daca unul dintre acestia se afla intr-o localitate situata in circumscriptia judecatoriei care a pronuntat hotararea. In caz contrar, hotararea va fi comunicata in termen de trei zile de la executarea ei.

Fructele bunului vandut se cuvin cumparatorului din ziua dobandirii proprietatii, daca nu s-a convenit altfel

Cheltuielile predarii sunt in sarcina vanzatorului, iar cele ale ridicarii in sarcina cumparatorului, daca nu s-a stipulat contrariul.

Masurarea, cantarirea si cheltuielile de predare a bunului sunt in sarcina vanzatorului, iar cele de preluare si transport de la locul executarii sunt in sarcina cumparatorului, daca nu s-a convenit altfel (art. 1666 alin. (2) C.civ.).

In lipsa uzantelor sau a unei stipulatii contrare, daca bunul trebuie transportat dintr-un loc in altul vanzatorul trebuie sa se ocupe de expediere pe cheltuiala cumparatorului. Vanzatorul este liberat cand preda bunul transportatorului ori expeditorului. Cheltuielile de transport sunt in sarcin cumparatorului (art. 1667 C.civ.).

Cumparatorul poate cere predarea bunului de indata ce pretul este platit afara daca nu s-a stipulat un termen pentru predare. Daca insa, ca urmare a unor imprejurari cunoscute cumparatorului la momentul vanzarii predarea bunului nu se poate face decat dupa trecerea unui termen, partile sunt prezumate ca au convenit ca predarea sa aiba loc la expirarea acelui termen.

Daca obligatia de plata a pretului este afectata de un termen si, dupa vanzare, cumparatorul a devenit insolvabil ori garantiile acordate vanzatorului s-au diminuat, vanzatorul poate suspenda executarea obligatiei de predare cat timp cumparatorul nu accfrda garantii indestulatoare ca va plati pretul la termenul stabilit.

Daca insa, la data incheierii contractului, vanzatorul cunostea insolvabilitatea cumparatorului, atunci acesta din urma pastreaza beneficiul termenului, daca starea sa de insolvabilitate nu s-a agravat in mod substantial.

Obligatia de predare a lucrului genereaza in sarcina vanzatorului obligatia de a conserva bunul intre momentul incheierii contractului (deci al transmiterii dreptului de proprietate) si momentul predarii lui efective.

Rezulta, deci, ca obligatia de conservare exista si functioneaza doar in situatia in care lucrul individual determinat nu este predat in insusi momentul incheierii contractului.

Obligatia de conservare a lucrului vandut isi are fundamentul in obligatia vanzatorului de a preda lucrul in aceeasi stare in care se afla in momentul incheierii contractului.

In cazul neindeplinirii obligatiei de conservare, vanzatorul va raspunde, fiind prezumat in culpa, pentru deteriorarea sau pieirea bunului, ca un depozitar.

Vanzatorul va fi exonerat de raspundere, numai daca va dovedi ca deteriorarea sau pieirea bunului se datoreaza cazului fortuit, fortei majore sau faptei cumparatorului ori a unui tert.

Cheltuielile de conservare a lucrului sunt in sarcina cumparatorului.

Raspunderea vanzatorului pentru neindeplinirea obligatiei de predare a lucrului se angajeaza potrivit regulilor generale de executare a contractelor.

Daca vanzatorul nu face predarea la termenul stabilit de ambele parti si daca intarzierea nu provine decat din vina vanzatorului, cumparatorul va avea facultatea de a alege intre a cere fie punerea in posesie (executarea in natura), fie rezolutiunea vanzarii.

Daca predarea cu intarziere a lucrului a provocat un prejudiciu cumparatorului, vanzatorul va putea fi obligat la daune-interese.

Vanzatorul nu este obligat sa predea lucrul si va putea invoca exceptia de neexecutare, daca cumparatorul nu plateste pretul desi acesta este scadent.

In cazul bunurilor de gen, este admisa in literatura juridica si posibilitatea procurarii acestora de la terti pe seama vanzatorului care nu si-a executat obligatia.

Pentru executarea cu intarziere a obligatiei de predare, vanzatorul datoreaza daune-interese, dar numai de la data punerii sale in intarziere.

3) Obligatia de garantie

Vanzatorul este obligat sa il garanteze pe cumparator contra evictiunii si contra viciilor bunului (art. 1672 alin. (1) pct. 3) C.civ.).

A) Garantia contra evictiunii

Evictiunea este pierderea totala sau partiala a dreptului de proprietate asupra lucrului ori tulburarea cumparatorului in exercitarea dreptului sau de proprietate.

Vanzatorul este de drept obligat sa-l garanteze pe cumparator impotriva evictiunii care l-ar impiedica total sau partial in stapanirea netulburata a bunului vandut (art. 1695 alin. (1) C.civ.).

Obligatia de garantie a vanzatorului contra evictiunii exista atat fata de cumparator, cat si fata de orice dobanditor subsecvent, indiferent daca acesta este cu titlu oneros ori  cu titlu gratuit.

Obligatia de garantie contra evictiunii a vanzatorului se transmite mortis causa la succesorul sau universal sau la succesorii sai cu titlu universal.

Evictiunea poate fi "de fapt" sau "de drept".

Evictiunea cumparatorului poate proveni din fapta imputabila a vanzatorului sau din pretentiile unui tert.

Vanzatorul este obligat la garantie in ambele ipoteze.

a) Prin "fapt imputabil vanzatorului" se intelege orice fapt sau act anterior vanzarii, dar ascuns cumparatorului, sau ulterior vanzarii, dar neprevazut in contract, savarsit de vanzator sau de succesorii sai universali ori cu titlu universal, de natura sa il tulbure pe cumparator in linistita folosinta a bunului.

Garantia este datorata impotriva evictiunii ce provine din fapte imputabile vanzatorului, chiar daca acestea s-au ivit ulterior vanzarii (art. 1695 alin. (3) C.civ.).

Impotriva tulburarilor provenind de la vanzator, cumparatorul se poate apara invocand exceptia de garantie, intemeiata pe principiul ca "Acela care trebuie sa garanteze pentru evictiune nu poate sa evinga" (art. 1696 C.civ.).

Exceptia poate fi invocata si in situatia in care vanzatorul il tulbura pe cumparator in temeiul unei noi calitati pe care a dobandit-o ulterior incheierii contractului.

Obligatia de garantie a vanzatorului se transmite la succesorii universali sau cu titlu universal ai defunctului.

Exceptia nu poate fi insa opusa succesorilor cu titlu particular ai vanzatorului.

Este asimilata cu evictiunea prin faptul personal a vanzatorului (directa) si evictiunea realizata de acesta prin intermediul unui tert (indirecta).

Obligatia de garantie contra evictiunii este indivizibila intre debitori (art. 1697 C.civ.).

Vanzatorul nu se poate sustrage de la raspunderea pentru evictiune care ar rezulta din faptul sau personal, orice conventie contrara fiind nula.

Art. 1699 C.civ. prevede in acest sens ca "Chiar daca s-a convenit ca vanzatorul nu va datora nicio garantie, el raspunde totusi de evictiunea cauzata ulterior vanzarii prin faptul sau personal, ori de cea provenita din cauze pe care, cunoscandu-le in momentul vanzarii, le-a ascuns cumparatorului. Orice stipulatie contrara este considerata nescrisa".

b) In cazul in care tulburarea provine din fapta unui tert, vanzatorul are obligatia sa il apere pe cumparator.

Daca cumparatorul a fost evins, vanzatorul va suporta consecintele, indiferent daca a fost de buna sau de rea-credinta.

"Garantia este datorata impotriva evictiunii ce rezulta din pretentiile unui tert numai daca acestea sunt intemeiate pe un drept nascut anterior datei vanzarii si care nu a fost adus la cunostinta cumparatorului pana la acea dat" (art. 1695 alin. (2) C.civ.).

Pentru existenta obligatiei de garantie pentru evictiune prin fapta unui tert trebuie sa existe mai multe conditii:

- tulburarea sa fie de drept (deci sa aiba un temei juridic) si nu de fapt

Impotriva tulburarilor de fapt, cumparatorul are mijloace proprii de aparare, si anume actiunile posesorii in complangere si respectiv in reintegrare.

Dreptul invocat de tert poate fi un drept real (de proprietate, de uzufruct, servituti nedeclarate si neaparente, de ipoteca sau privilegii) sau un drept de creanta (un contract de locatiune al imobilului pe care vanzatorul nu-l comunica cumparatorului, la incheierea vanzarii);

- cauza evictiunii (dreptul pretins de tert) sa fie anterioara vanzarii

Pentru o uzucapiune inceputa inainte de vanzare, dar implinita dupa aceasta, vanzatorul nu raspunde pentru ca cumparatorul a avut posibilitatea sa o intrerupa.

- cauza evictiunii sa nu fi fost adusa la cunostinta cumparatorului pana la data vanzarii

In cazul in care cauza evictiunii i-a fost comunicata, cumparatorul a cumparat pe riscul sau.

Sarcina probei cunoasterii cauzei de evictiune de catre cumparator incumba vanzatorului care doreste sa fie exonerat de obligatia de garantie pentru fapta tertului.

In majoritatea cazurilor, evictiunea este rezultatul admiterii unei actiuni in justitie promovata de tertul evingator.

Intrucat exista si cazuri de evictiune care nu au ca temei o hotarare judecatoreasca (de exemplu cumparatorul renunta la dreptul sau fara judecata, sau cumparatorul plateste creanta ipotecara pentru a purga imobilul si a-1 pastra), actiunea in justitie a tertului impotriva cumparatorului nu constituie o conditie de existenta a obligatiei de garantie pentru evictiune.

Eseu: Protocolul in afaceri Proiect: Primii pasi in afaceri

Efectele obligatiei de garantie sunt diferite, in functie de momentul in care intervine evictiunea.

Anterior evictiunii, vanzatorul are obligatia de a nu face nimic de natura sa tulbure folosinta linistita a lucrului de catre cumparator, de a se abtine de la orice ar tulbura folosinta linistita a lucrului.

In timpul evictiunii (cel mai adesea in timpul procesului de evictiune) vanzatorul are o obligatie de a face tot ceea ce este necesar pentru a-l apara pe cumparator impotriva tertului.

Calea procesuala prin care vanzatorul sprijina apararea cumparatorului este interventia voluntara accesorie in proces in interesul paratului cumparator.

Cumparatorul are la indemana, la randul sau, in cazul in care vanzatorul nu intervine voluntar in proces, cererea de chemare in garantie pe cale incidentala a vanzatorului pentru a-l apara impotriva evictiunii.

Cumparatorul chemat in judecata de un tert care pretinde ca are drepturi asupra lucrului vandut trebuie sa-l cheme in cauza pe vanzator. In cazul in care nu a facut-o, fiind condamnat printr-o hotarare intrata in puterea lucrului judecat, pierde dreptul de garantie daca vanzatorul dovedeste ca existau motive suficiente pentru a se respinge cererea.

Cumparatorul care, fara a exista o hotarare judecatoreasca, a recunoscut dreptul tertului pierde dreptul de garantie, afara de cazul in care dovedeste ca nu existau motive suficiente pentru a impiedica evictiunea (art. 1705 C.civ.).

Vanzatorul si cumparatorul pot conveni sa extinda sau sa restranga obligatia de garantie. Ei pot chiar conveni sa-l exonereze pe vanzator de orice garantie contra evictiunii.

Stipulatia prin care obligatia de garantie a vanzatorului este restransa sau inlaturata nu-l exonereaza pe acesta de obligatia de a restitui pretul, cu exceptia cazului in care cumparatorul si-a asumat riscul producerii sale.

Totusi, chiar daca s-a convenit ca vanzatorul nu va datora nici o garantie, el raspunde totusi de evictiunea cauzata ulterior vanzarii prin faptul sau personal ori de cea provenita din cauze pe care, cunoscandu-le in momentul vanzarii, le-a ascuns cumparatorului. Orice stipulatie contrara este considerata nescrisa.

Cumparatorul poate cere rezolutiunea vanzarii daca a fost evins de intregul bun sau de o parte a acestuia indeajuns de insemnata incat, daca ar fi cunoscut evictiunea, el nu ar mai fi incheiat contractul.

Odata cu rezolutiunea, cumparatorul poate cere restituirea pretului si repararea prejudiciului suferit (art. 1700 C.civ.).

Vanzatorul este tinut sa inapoieze pretul in intregime chiar daca, la data evictiunii, valoarea bunului vandut a scazut sau daca bunul a suferit deteriorari insemnate, fie din neglijenta cumparatorului, fie prin forta majora.

Daca, insa, cumparatorul a obtinut un beneficiu in urma deteriorarilor cauzate bunului, vanzatorul are dreptul sa scada din pret o suma corespunzatoare acestui beneficiu.

Daca lucrul vandut are, la data evictiunii, o valoare mai mare, din orice cauza, vanzatorul este dator sa plateasca cumparatorului, pe langa pretul vanzarii, sporul de valoare acumulat pana la data evictiunii.

Termenul de prescriptie pentru introducerea actiunii in garantie contra evictiunii este cel de drept comun (3 ani), care incepe sa curga de la data producerii evictiunii.

Daunele-interese datorate de vanzator cuprind:

a) valoarea fructelor pe care cumparatorul a fost obligat sa le restituie celui care l-a evins;

b) cheltuielile de judecata efectuate de cumparator in procesul cu cel ce l-a evins, precum si in procesul de chemare in garantie a vanzatorului;

c) cheltuielile incheierii si executarii contractului de catre cumparator;

d) toate celelalte pierderi suferite ori castiguri nerealizate de catre cumparator din cauza evictiunii.

Vanzatorul este tinut de asemenea, sa ramburseze cumparatorului sau sa faca sa i se ramburseze de catre tertul evingator toate cheltuielile pentru lucrarile efectuate in legatura cu bunul vandut, fie ca lucrarile sunt autonome, fie ca sunt adaugate, dar, in acest din urma caz, numai daca sunt necesare sau utile.

Daca vanzatorul a cunoscut cauza evictiunii la data incheierii contractului, si este deci de rea-credinta, el este dator sa ramburseze cumparatorului si cheltuielile facute pentru efectuarea si, dupa caz, ridicarea lucrarilor voluptuare.

In cazul in care evictiunea partiala nu atrage rezolutiunea contractului, vanzatorul trebuie sa restituie cumparatorului o parte din pret proportionala cu valoarea partii de care a fost evins si, daca este cazul, sa plateasca daune-interese.

Cand cumparatorul a pastrat bunul cumparat platind tertului evingator o suma de bani sau dandu-i un alt bun, vanzatorul este liberat de urmarile garantiei, in primul caz prin rambursarea catre cumparator a sumei platite cu dobanzi calculate de la data platii, iar in al doilea caz prin plata valorii bunului dat, precum si, in ambele cazuri, a tuturor cheltuielilor aferente.

B) Garantia contra viciilor bunului vandut

Garantia contra viciilor bunului vandut este consecinta obligatiei vanzatorului de a asigura cumparatorului folosinta utila a bunului.

Vanzatorul garanteaza cumparatorul contra oricaror vicii ascunse care fac bunul vandut impropriu intrebuintarii la care este destinat sau care ii micsoreaza in asemenea masura intrebuintarea sau valoarea incat, daca le-ar fi cunoscut, cumparatorul nu ar fi cumparat sau ar fi dat un pret mai mic (art. 1707 alin. (1) C.civ.).

Este ascuns acel viciu care la data contractarii nu poate fi descoperit de catre un cumparator prudent si diligent fara a fi nevoie de asistenta de specialitate.

Garantia este datorata daca viciul sau cauza lui exista la data predarii bunului.

Vanzatorul nu datoreaza garantie pentru viciile pe care cumparatorul le cunostea la incheierea contractului.

In vanzarile silite nu se datoreaza garantie contra viciilor ascunse.

Raspunderea contra viciilor ascunse prezinta asemanari cu viciul erorii, dar nu se identifica cu acesta, intrucat eroarea, ca viciu de consimtamant, poarta asupra substantei obiectului conventiei sau asupra identitatii cocontractantului, in cazul contractelor incheiate intuitu persoane.

Daca partile nu au convenit altfel, vanzatorul este obligat sa garanteze contra viciilor ascunse, chiar si atunci cand nu le-a cunoscut (art. 1708 alin. (1) C.civ.).

Clauza care inlatura sau limiteaza raspunderea pentru vicii este nula in privinta viciilor pe care vanzatorul le-a cunoscut ori trebuia sa le cunoasca la data incheierii contractului.

Obligatia de garantie si raspunderea functioneaza numai pentru viciile ascunse ale lucrului vandut si nu pentru viciile aparente pe care cumparatorul putea descoperi singur, printr-o verificare normala

Viciul ascuns sau cauza lui trebuie sa existe la data predarii bunului; viciile aparute ulterior nu angajeaza raspunderea vanzatorului, pentru ca riscurile trec asupra cumparatorului odata cu predarea bunului.1

In sfarsit, viciul trebuie sa fie grav, adica sa faca lucrul impropriu intrebuintarii dupa natura sau sa ii micsoreze valoarea de intrebuintare, astfel incat cumparatorul, daca l-ar fi cunoscut, nu ar fi cumparat sau ar fi cumparat pe un pret mai mic.

Nu exista obligatie de garantie pentru vicii pentru bunurile cumparate la vanzarile silite (art. 1707 alin. (5) C.civ.).

Cumparatorul care a descoperit viciile ascunse ale lucrului este obligat sa le aduca la cunostinta vanzatorului in termenul stabilit prin contract sau, in lipsa, in termen de trei luni, pentru constructii, sau in termen de doua luni de la data la care le-a descoperit, pentru celelalte bunuri. In caz contrar, la stabilirea despagubirii ce vanzatorul datoreaza cumparatorului pentru viciile ascunse, se va tine seama si de paguba pe care vanzatorul a suferit-o din cauza nedenuntarii sau denuntarii cu intarziere a viciilor (art. 1709 alin. (1) C.civ.).

Cand viciul apare in mod gradual, termenele mentionate mai sus incep sa curga din ziua in care cumparatorul isi da seama de gravitatea si intinderea viciului.

Vanzatorul care a tainuit viciul nu poate beneficia insa de reducerea despagubirii cu paguba suferita din cauza nedenuntarii sau demiterii cu intarziere a viciilor.

In temeiul obligatiei vanzatorului de garantie contra viciilor, cumparatorul poate obtine, dupa caz:

a) inlaturarea viciilor de catre vanzator sau pe cheltuiala acestuia;

b) inlocuirea bunului vandut cu un bun de acelasi fel, insa lipsit de vicii;

c) reducerea corespunzatoare a pretului (actiunea estimatorie);

d) rezolutiunea vanzarii (actiunea redhibitorie).

La cererea vanzatorului, instanta, tinand seama de gravitatea viciilor si de scopul pentru care contractul a fost incheiat, precum si de alte imprejurari, poate dispune o alta masura dintre cele mentionate, decat cea solicitata de cumparator.

Daca numai unele dintre bunurile vandute sunt afectate de vicii si acestea pot fi separate de celelalte fara paguba pentru cumparator, iar instanta dispune rezolutiunea, contractul se desfiinteaza numai in parte.

Rezolutiunea contractului, in ceea ce priveste bunul principal, atrage rezolutiunea lui si in privinta bunului accesoriu.

In cazul in care la data incheierii contractului vanzatorul cunostea viciile bunului vandut, pe langa una dintre masurile enumerate mai sus, vanzatorul este obligat, daca este cazul, la plata de daune-interese, pentru repararea intregului prejudiciu cauzat.

Atunci cand vanzatorul nu cunostea viciile bunului vandut si s-a dispus fie reducerea pretului, fie rezolutiunea vanzarii, el este obligat sa restituie cumparatorului doar pretul si cheltuielile facute cu prilejul vanzarii, in tot sau in parte, dupa caz.

Pierderea sau deteriorarea bunului, chiar prin forta majora, nu il impiedica pe cumparator sa obtina aplicarea masurilor mentionate mai sus (art. 1713 C.civ.).

Dispozitiile privitoare la garantia contra viciilor ascunse se aplica si atunci cand bunul vandut nu corespunde calitatilor convenite de catre parti.

In cazul vanzarii dupa mostra sau model, vanzatorul garanteaza ca bunul are calitatile mostrei sau modelului.

Ca si in cazul garantiei pentru evictiune, vanzatorul este obligat la garantia pentru vicii si fata de succesorii cumparatorului.

Termenul de prescriptie al dreptului de valorificare a garantiei pentru vicii este cel de drept comun de 3 ani (art. 2517 C.civ.).

Daca prin lege nu se prevede altfel, prescriptia dreptului la actiune, izvorat din transmiterea unor bunuri sau executarea unor lucrari, cu vicii aparente, in cazurile in care legea sau contractul obliga la garantie si pentru asemenea vicii, incepe sa curga de la data predarii sau receptiei finale a bunului ori a lucrarii sau, dupa caz, de la data implinirii termenului prevazut de lege ori stabilit prin procesul-verbal de constatare a viciilor, pentru inlaturarea de catre debitor a viciilor constatate.

Aceste dispozitii se aplica si in cazul lipsei calitatilor convenite ori a lipsurilor cantitative, insa numai daca oricare din aceste lipsuri puteau fi descoperite, fara cunostinte speciale, printr-o verificare normala.

Daca prin lege nu se prevede altfel, prescriptia dreptului la actiune pentru viciile ascunse incepe sa curga:

a) in cazul unui bun transmis sau al unei lucrari executate, alta decat o constructie, de la implinirea unui an de la data predarii ori receptiei finale a bunului sau a lucrarii, in afara cazului in care viciul a fost descoperit mai inainte, cand prescriptia va incepe sa curga de la data descoperirii.

b) in cazul unei constructii, de la implinirea a trei ani de la data predarii sau receptiei finale a constructiei, afara numai daca viciul a fost descoperit mai inainte, cand prescriptia va incepe sa curga de la data descoperirii.

Pentru executarea unor lucrari curente, termenele sunt de o luna, in cazul prevazut la lit. a), respectiv de trei luni, in cazul prevazut la lit. b).

Dispozitiile de mai sus se aplica si in cazul lipsei calitatilor convenite ori a lipsurilor cantitative, insa numai daca oricare din aceste lipsuri nu puteau fi descoperite, fara cunostinte speciale, printr-o verificare normala.

Termenele mentionate sunt termene de garantie inauntrul carora viciile trebuie, in toate cazurile, sa se iveasca (art. 2531 C.civ.).

Prin dispozitiile de mai sus nu se aduce insa, nicio atingere termenelor de garantie speciale, legale sau conventionale.

Acele dispozitii se aplica, in mod corespunzator, si in cazul produselor pentru care s-a prevazut un termen de valabilitate, ca si in cazul bunurilor sau lucrarilor pentru care exista un termen de garantie pentru buna functionare.

C) Despre garantia pentru buna functionare a bunului

In afara de garantia contra viciilor ascunse, vanzatorul care a garantat pentru un timp determinat buna functionare a bunului vandut este obligat, in cazul oricarei defectiuni ivite inauntrul termenului de garantie, sa repare bunul pe cheltuiala sa (art. 1716 alin. (1) C.civ.)

Daca reparatia este imposibila sau daca durata acesteia depaseste timpul stabilit prin contract sau prin legea speciala, vanzatorul este obligat sa inlocuiasca bunul vandut. In lipsa unui termen prevazut in contract sau in legea speciala, durata maxima a reparatiei este de 15 zile de la data cand cumparatorul a solicitat repararea bunului.

Daca vanzatorul nu inlocuieste bunul intr-un termen scurt, potrivit cu imprejurarile, el este obligat, la cererea cumparatorului, sa-i restituie pretul primit in schimbul inapoierii bunului.

Garantia nu va fi datorata daca vanzatorul dovedeste ca defectiunea s-a produs din pricina modului nepotrivit in care cumparatorul a folosit sau pastrat bunul. Comportamentul cumparatorului se apreciaza si luandu-se in considerare instructiunile scrise care i-au fost comunicate de catre vanzator.

Sub sanctiunea decaderii din dreptul de garantie, cumparatorul trebuie sa comunice defectiunea de indata ce a descoperit-o si, in orice caz, inainte de implinirea termenului de garantie.

Sanctiunea decaderii din dreptul de garantie este aplicabila in mod corespunzator si in cazul in care vanzatorul a garantat ca bunul va pastra un timp determinat anumite calitati.

Potrivit art. 1177 C.civ. "Contractul incheiat cu consumatorii este supus legilor speciale si in completare dispozitiilor prezentului cod".

In acest sens, Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, republicata in temeiul Legii nr. 363/ , interzice inscrierea in contractele incheiate cu consumatorii a unor clauze abuzive.

Clauza abuziva este definita ca fiind stipulatia contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul si care creeaza prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract un dezechilibru semnificativ in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei credinte.

Clauzele abuzive cuprinse in contract si constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula in continuare cu acordul consumatorului, numai daca dupa eliminarea acestora mai poate continua.

Daca prin clauzele abuzive prevazute in lege s-ar restrange dreptul consumatorului de a intenta actiunea redhibitorie sau actiunea estimatorie ori s-ar limita raspunderea vanzatorului pentru vicii, ele vor fi nule.

In scopul armonizarii reglementarilor interne cu cele existente in Uniunea Europeana a fost adoptata Legea 449/2003 privind vanzarea produselor si garantiilor asociate acestora, care reglementeaza materia mentionata in concordanta cu regulile pertinente care exista in Uniunea Europeana si care a intrat in vigoare la 1 ianuarie 2007, data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana.

In sensul legii nr. 449/2003, urmatorii termeni se definesc astfel:

a) consumator - orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care cumpara, dobandeste, utilizeaza ori consuma produse in afara activitatii sale profesionale sau comerciale, dar care actioneaza in contractele aflate sub incidenta prezentei legi;

b) produs - bun material mobil a carui destinatie finala este consumul sau utilizarea individuala ori colectiva. Nu intra sub incidenta prevederilor prezentei legi bunurile vandute in urma confiscarilor, in cadrul procedurii de executare silita sau pe baza unui alt act emis de autoritatile judecatoresti, apa si gazele care nu sunt ambalate intr-un volum limitat sau intr-o cantitate fixa si energia electrica;

c) vanzator - persoana fizica sau juridica autorizata, care, in cadrul activitatii sale, comercializeaza produse in conditiile unui contract incheiat cu consumatorul;

d) producator:

1. agentul economic care fabrica un produs finit sau o componenta a unui produs;

2. agentul economic care fabrica materia prima;

3. agentul economic care isi aplica denumirea, marca sau un alt semn distinctiv pe produs;

4. agentul economic care reconditioneaza produsul;

5. agentul economic sau distribuitorul care modifica, prin activitatea sa, caracteristicile produsului;

6. reprezentantul inregistrat in Romania al unui agent economic care nu isi are sediul in Romania sau, in cazul inexistentei acestuia, importatorul produsului;

7. agentul economic care importa produse in vederea realizarii ulterioare a unei operatiuni de vanzare, inchiriere, leasing sau orice alta forma de distributie specifica derularii afacerilor;

8. distribuitorul produsului importat, in cazul in care nu se cunoaste importatorul, chiar daca producatorul este mentionat;

9. distribuitorul produsului, in cazul in care importatorul nu poate fi identificat, daca nu informeaza persoana prejudiciata, in termen de 30 de zile de la cererea acesteia, asupra identitatii importatorului;

e) garantie - orice angajament asumat de vanzator sau producator fata de consumator, fara solicitarea unor costuri suplimentare, de restituire a pretului platit de consumator, de reparare sau de inlocuire a produsului cumparat, daca acesta nu corespunde conditiilor enuntate in declaratiile referitoare la garantie sau in publicitatea aferenta;

f) reparare - aducerea unui produs la conformitate cu contractul de vanzare-cumparare;

g) viciu ascuns - deficienta calitativa a unui produs livrat sau a unui serviciu prestat care nu a fost cunoscuta de consumator prin mijloacele obisnuite de verificare;

h) durata medie de utilizare - intervalul de timp, stabilit in documente tehnice normative s-au declarat de catre producator ori convenit intre airti, in cadrul carora produsele de folosinta indelungata trebuie sa isi mentina caracteristicile functionale, daca au fost respectate conditiile de transport, manipulare, depozitare si exploatare.

Nu sunt supuse prevederilor acestei legi produsele folosite care sunt vandute prin procedura licitatiei publice, la care consumatorul are posibilitatea sa participe personal.

Intra sub incidenta prevederilor legii nr. 449/2003 si produsele care vor fi achizitionate pe baza unui contract de vanzare de produse ce urmeaza a fi fabricate sau prelucrate.

Vanzatorul este obligat sa livreze consumatorului produse care sunt in conformitate cu contractul de vanzare-cumparare.

Se considera ca produsele sunt in conformitate cu contractul de vanzare-cumparare daca:

a) corespund descrierii facute de vanzator si au aceleasi calitati ca si produsele pe care vanzatorul le-a prezentat consumatorului ca mostra sau model;

b) corespund oricarui scop specific solicitat de catre consumator, scop facut cunoscut vanzatorului si acceptat de acesta la incheierea contractului de vanzare-cumparare;

c) corespund scopurilor pentru care sunt utilizate in mod normal produsele de acelasi tip;

d) fiind de acelasi tip, prezinta parametri de calitate si performante normale, la care consumatorul se poate astepta in mod rezonabil, date fiind natura produsului si declaratiile publice privind caracteristicile concrete ale acestuia, facute de vanzator, de producator sau de reprezentantul acestuia, in special prin publicitate sau prin inscriere pe eticheta produsului.

Nu se considera a fi lipsa de conformitate daca in momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare consumatorul a cunoscut sau nu putea, in mod rezonabil, sa nu cunoasca aceasta lipsa de conformitate ori daca lipsa de conformitate isi are originea in materialele furnizate de consumator.

Vanzatorul nu este raspunzator de declaratiile publice prevazute mai sus la lit. d), in oricare dintre urmatoarele situatii, daca probeaza ca:

a) nu a cunoscut si nu ar fi putut, in mod rezonabil, sa cunoasca declaratiile in cauza;

b) declaratia fusese corectata la momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare;

c) decizie de a cumpara produsul nu putea fi influentata de declaratiile publice in cauza.

Orice lipsa a conformitatii rezultata dintr-o instalare incorecta a produselor va fi considerata echivalenta cu o lipsa a conformitatii produselor, daca instalarea face parte din contractul de vanzare a produselor si produsele au fost instalate de vanzator sau pe raspunderea sa.

Prevederile de mai sus se aplica si in cazul in care produsul destinat a fi instalat de consumator este instalat de acesta si instalarea incorecta este datorata unei deficiente in instructiunile de instalare.

Vanzatorul este raspunzator fata de consumator pentru orice lipsa a conformitatii existenta la momentul cand au fost livrate produsele.

In cazul lipsei conformitatii, consumatorul are dreptul de a solicita vanzatorului, ca masura reparatorie, inlocuirea sau repararea produsului in functie de optiunea sa, in fiecare caz fara plata, cu exceptia situatiei in care aceasta solicitare este imposibila sau disproportionata, sau sa beneficieze de reducerea corespunzatoare a pretului ori de revolutiunea contractului privind acest produs.

O masura reparatorie va fi considerata ca disproportionata, daca ea impune vanzatorului costuri care sunt nerezonabile in comparatie cu cealalta masura reparatorie, luandu-se in considerare:

a) valoarea pe care ar fi avut-o produsele daca nu ar fi existat lipsa de conformitate;

b) importanta lipsei de conformitate;

c) daca cealalta masura reparatorie ar putea fi realizata fara un inconvenient semnificativ pentru consumator.

Consumatorul poate solicita o reducere corespunzatoare a pretului sau rezolutiunea contractului in oricare dintre urmatoarele cazuri:

c) daca nu beneficiaza nici de repararea, nici de inlocuirea produsului;

b) daca vanzatorul nu a luat masura reparatorie intr-o perioada de timp rezonabila;

c) daca vanzatorul nu a luat masura reparatorie, fara inconveniente semnificative pentru consumator.

Consumatorul nu este indreptatit sa solicite rezolutiunea contractului, daca lipsa conformitatii este minora.

Daca vanzatorul este raspunzator fata de consumator pentru lipsa de conformitate rezultata dintr-o actiune sau dintr-o omisiune a producatorului ori a unui agent economic din acelasi lant contractual, vanzatorul are dreptul de a se indrepta impotriva celui responsabil de lipsa de conformitate, in conditiile legii, adica de a folosi impotriva lui actiunea in regres.

Raspunderea vanzatorului , conform prevederilor Legii nr. 449/2003 este angajata daca lipsa de conformitate apare intr-un termen de 2 ani, calculat de la livrarea produsului.

Dupa expirarea acestui termen, consumatorii pot pretinde remedierea sau inlocuirea in scopul pentru care au fost realizate ca urmare a unor vicii ascunse aparute in cadrul duratei medii de utilizare, in conditiile legii.

Consumatorul trebuie sa informeze vanzatorul despre lipsa de conformitate in termen de doua luni de la data la care a constatat-o.

Pana la proba contrara, lipsa de conformitate aparuta in termen de 6 luni de la livrarea produsului se prezuma ca a existat la momentul livrarii acestuia, cu exceptia cazurilor in care prezumtia este incompatibila cu natura produsului sau a lipsei de conformitate.

Garantia este obligatorie din punct de vedere juridic pentru ofertant, in conditiile specifice in declaratiile referitoare la garantie si in publicitatea aferenta.

Garantia trebuie sa cuprinda mentiuni cu privire la drepturile conferite prin legea consumatorului si sa ateste in mod clar ca aceste drepturi nu sunt afectate prin garantia oferita.

Garantia trebuie redactata in termeni simpli si usor de inteles.

La cererea consumatorului garantia va fi oferita in scris sau pe orice alt suport durabil, disponibil si accesibil acestuia.

In cazul in care garantia nu respecta prevederile alin. 1 si ale art. 20, valabilitatea acesteia nu este afectata, consumatorul avand dreptul de a solicita vanzatorului indeplinirea conditiilor incluse in declaratiile referitoare la garantie.

Clauzele contractuale sau intelegerile incheiate intre vanzator si consumator inainte ca lipsa de conformitate sa fie cunoscuta de consumator si comunicata vanzatorului, care limiteaza sau inlatura, direct ori indirect, drepturile consumatorului prevazute de prezenta lege, sunt nule de drept.

In cazul produselor folosite, consumatorul si vanzatorul pot conveni reducerea termenului de 2 ani prevazut de lege, dar nu la mai putin de un an de la data livrarii produsului.

Constituie contraventii urmatoarele fapte si se sanctioneaza cu amenda

- nerespectarea prevederilor privitoare la garantii si

- nerespectarea prevederilor privind conformitatea existenta la momentul livrarii produselor.

Constatarea contraventiilor si aplicarea sanctiunilor se fac de catre reprezentantii imputerniciti ai Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor.

Drepturile consumatorilor prevazute de Legea nr. 449/2003 sunt exercitate fara a aduce atingere altor drepturi pe care consumatorul le poate invoca conform celorlalte prevederi legale care reglementeaza raspunderea contractuala sau necontractuala.

Obligatiile cumparatorului

Codul civil stabileste in sarcina cumparatorului urmatoarele obligatii:

a) sa preia bunul vandut;

b) sa plateasca pretul vanzarii;

c) sa suporte cheltuielile vanzarii (art. 1666, 1667 si 1719 C.civ.).

Partile pot stabili in contract si alte obligatii pentru cumparator.

A) Obligatia de plata a pretului vanzarii

Este obligatia principala a cumparatorului, in lipsa careia contractul este nul absolut ca vanzare-cumparare.

In lipsa unei stipulatii contrare, cumparatorul trebuie sa plateasca pretul la locul in care bunul se afla in momentul incheierii contractului si de indata ce proprietatea este transmisa (art. 1720 C.civ.)

Daca la data incheierii contractului bunurile se afla in tranzit, in lipsa unei stipulatii contrare plata pretului se face la locul care rezulta din uzante sau, in lipsa acestora, la locul destinatiei.

In cazul in care nu s-a convenit altfel, cumparatorul este tinut sa plateasca dobanzi asupra pretului din ziua dobandirii proprietatii, daca bunul produce fructe civile sau naturale sau din ziua predarii, daca bunul nu produce fructe insa ii procura alte foloase.

Pentru garantarea obligatiei de plata a pretului, in cazurile prevazute de lege vanzatorul beneficiaza de un privilegiu sau, dupa caz, de o ipoteca legala asupra bunului vandut (art. 1723 C.civ.).

De regula, pretul este stabilit printr-o suma globala care se plateste o data, in intregime (plata este indivizibila).

Este posibil ca partile sa convina ca pretul sa fie platit esalonat (fractionat), in rate, la diferite termene. Este situatia vanzarilor in rate. Intrucat termenele sunt stipulate in favoarea cumparatorului, acesta va putea face o plata anticipata a ratei sau a intregului pret. In acest caz, dobanda calculata pentru plata la termen va trebui sa fie platita, daca legea sau partile nu convin altfel.

Cumparatorul care afla de existenta unei cauze de evictiune este indreptatit sa suspende plata pretului pana la incetarea tulburarii sau pana cand vanzatorul ofera o garantie corespunzatoare.

Cumparatorul nu poate suspenda plata pretului daca a cunoscut pericolul evictiunii in momentul incheierii contractului sau, daca in contract s-a prevazut ca plata se va face chiar in caz de tulburare (art. 1722 C.civ.).

In caz de neplata, totala sau partiala, a pretului, vanzatorul poate invoca exceptia de neexecutare, refuzand sa predea lucrul vandut pana la plata pretului (in temeiul unui drept de retentie asupra lucrului vandut), fie sa ceara executarea silita a obligatiei, ori sa ceara rezolutiunea contractului pentru neplata pretului si a dobanzilor

Cand cumparatorul nu a platit, vanzatorul este indreptatit sa obtina prin intermediul instantei judecatoresti, fie executarea silita a obligatiei de plata, fie rezolutiunea vanzarii, precum si, in ambele situatii, daune-interese, daca este cazul (art. 1724 C.civ.).

In cazul vanzarii bunurilor mobile, cumparatorul este de drept in intarziere cu privire la indeplinirea obligatiilor sale daca, la scadenta, nici nu a platit pretul si nici nu a preluat bunul.

In cazul bunurilor mobile supuse deteriorarii rapide sau deselor schimbari de valoare, cumparatorul este de drept in intarziere in privinta preluarii lor, atunci cand nu le-a preluat in termenul convenit, chiar daca pretul a fost platit, sau atunci cand a solicitat predarea fara sa fi platit pretul

Cand cumparatorul unui bun mobil nu-si indeplineste obligatia de preluare sau de plata, vanzatorul are facultatea de a depune lucrul vandut intr-un depozit, la dispozitia si pe cheltuiala cumparatorului, sau de a-l vinde.

Vanzarea se va face prin licitatie publica sau chiar pe pretul curent daca lucrul are un pret la bursa sau in targ ori stabilit de lege, de catre o persoana autorizata de lege pentru asemenea acte si cu dreptul pentru vanzator la plata diferentei dintre pretul convenit la prima vanzare si cel efectiv obtinut, precum si la daune-interese.

Daca vanzarea are ca obiect bunuri fungibile supuse unui pret curent, iar neexecutarea contractului provine din partea vanzatorului, cumparatorul are dreptul de a cumpara bunuri de acelasi gen pe cheltuiala vanzatorului, prin intermediul unei persoane autorizate.

Cumparatorul are dreptul a pretinde diferenta dintre suma ce reprezinta cheltuielile achizitionarii bunurilor si pretul convenit cu vanzatorul, precum si la daune-interese, daca este cazul.

Partea care va exercita dreptul prevazut mai sus are obligatia de a incunostinta de indata cealalta parte despre aceasta (art. 1726 C.civ.).

Cand vanzarea s-a facut fara termen de plata, iar cumparatorul nu a platit pretul, vanzatorul poate ca, in cel mult 15 zile de la data predarii, sa declare rezolutiunea fara punere in intarziere si sa ceara restituirea bunului mobil vandut, cat timp bunul este inca in posesia cumparatorului si nu a suferit transformari.

In acest caz, daca actiunea in restituire nu a fost introdusa in conditiile prevazute mai sus, vanzatorul nu mai poate opune celorlalti creditori ai cumparatorului efectele rezolutiunii ulterioare a contractului pentru neplata pretului.

Atunci cand vanzarea are ca obiect un bun imobil si s-a stipulat ca in cazul in care nu se plateste pretul la termenul convenit cumparatorul este de drept in intarziere, acesta din urma poate sa plateasca si dupa expirarea termenului cat timp nu a primit declaratia de rezolutiune din partea vanzatorului.

Rezolutiunea vanzarii unui imobil are efecte fata de terti in conditiile stabilite de Codul civil privind inscrierea in cartea funciara.

Actiunea vanzatorului in rezolutiunea vanzarii pentru neplata pretului este o actiune reala si nu personala, deci urmareste lucrul vandut si nu persoana vanzatorului

Totusi ea nu va produce efecte impotriva autoritatilor publice (daca de exemplu lucrul a fost expropriat sau rechizitionat) ori impotriva adjudecatarului de la o vanzare silita.

Actiunea in rezolutiune va putea fi promovata indiferent daca obiectul vanzarii este mobiliar sau imobiliar. Actiunea poate fi intentata de vanzator personal sau prin reprezentant, de mostenitorii sai, de cesionarul pretului, de legatarul particular si de creditorii vanzatorului.

B) Obligatia de a prelua bunul vandut

Cumparatorul are dreptul si este obligat, in acelasi timp, sa preia bunul vandut la locul si la termenul la care vanzatorul este obligat sa il predea.

Obligatia cumparatorului de a prelua bunul vandut este corelativa cu obligatia vanzatorului de a preda acest bun.

Predarea se face prin punerea bunului vandut la dispozitia cumparatorului, impreuna cu tot ceea ce este necesar, dupa imprejurari. pentru exercitarea libera si neingradita a posesiei.

Bunul trebuie sa fie predat in starea in care se afla in momentul incheierii contractului (art. 1690 C.civ.).

Cumparatorul are obligatia ca imediat dupa preluare sa verifice starea bunului potrivit uzantelor.

Daca in urma verificarii sunt descoperite vicii, cumparatorul trebuie sa-l informeze pe vanzator despre acestea fara intarziere. In lipsa informarii, se considera ca vanzatorul si-a executat obligatia de predare a bunului.

Totusi, in privinta viciilor ascunse, dispozitiile art.1717-1724 C.civ. raman aplicabile.

Cand cumparatorul contesta calitatea sau starea bunului pe care vanzatorul i l-a pus la dispozitie, presedintele judecatoriei de la locul prevazut pentru executarea obligatiei de predare, la cererea oricareia dintre parti, va desemna de indata un expert in vederea constatarii.

Prin aceeasi hotarare se poate dispune sechestrarea sau depozitarea bunului.

Daca pastrarea bunului ar putea aduce mari pagube sau ar ocaziona cheltuieli insemnate, se va putea dispune chiar vanzarea pe cheltuiala proprietarului, in conditiile stabilite de instanta.

Hotararea de vanzare va trebui comunicata inainte de punerea ei in executare celeilalte parti sau reprezentantului sau, daca unul dintre acestia se afla intr-o localitate situata in circumscriptia judecatoriei care a pronuntat hotararea. In caz contrar, hotararea va fi comunicata in termen de trei zile de la executarea ei (art. 1691 C.civ.).

Daca nu s-a convenit altfel, fructele bunului vandut se cuvin cumparatorului din ziua dobandirii proprietatii.

In lipsa unui termen, cumparatorul poate cere predarea bunului de indata ce pretul este platit. Daca insa, ca urmare a unor imprejurari cunoscute cumparatorului la momentul vanzarii, predarea bunului nu se poate face decat dupa trecerea unui termen, partile sunt prezumate ca au convenit ca predarea sa aiba loc la expirarea acelui termen (art. 1693 C.civ.).

Daca obligatia de plata a pretului este afectata de un termen si, dupa vanzare, cumparatorul a devenit insolvabil ori garantiile acordate vanzatorului s-au diminuat, vanzatorul poate suspenda executarea obligatiei de predare cat timp cumparatorul nu acorda garantii indestulatoare ca va plati pretul la termenul stabilit.

Daca insa, la data incheierii contractului, vanzatorul cunostea insolvabilitatea cumparatorului, atunci acesta din urma pastreaza beneficiul termenului, daca starea sa de insolvabilitate nu s-a agravat in mod substantial.

C) Obligatia cumparatorului de a suporta cheltuielile vanzarii

Cheltuielile pentru incheierea contractului de vanzare (taxe de timbru, taxe de autentificare, onorariu notarial, inclusiv pentru inscrierea in cartea funciara, onorariu de avocat etc.) sunt considerate ca un accesoriu al pretului si sunt in sarcina cumparatorului in lipsa de stipulatie contrara (art. 1666 C.civ.).

Masurarea, cantarirea si cheltuielile de predare a bunului sunt in sarcina vanzatorului, iar cele de preluare si transport de la locul executarii sunt in sarcina cumparatorului, daca nu s-a convenit altfel.

In absenta unei clauze contrare, cheltuielile aferente operatiunilor de plata a pretului sunt in sarcina cumparatorului.

Dispozitia art. 1666 C.civ. priveste raporturile dintre parti si nu raporturile partilor cu tertii. Daca tertul (de exemplu avocatul) ar fi mandatarul ambelor parti, obligatia de plata a onorariului este solidara si incumba atat cumparatorului, cat si vanzatorului.

Fireste daca onorariul a fost platit de vanzator, el are o actiune in regres impotriva cumparatorului pentru onorariul platit.

Vanzarea cu arvuna

Pentru a mari siguranta executarii obligatiilor contractuale; partile din contractul de vanzare-cumparare pot stipula si da o suma de bani sau alte bunuri fungibile, cu titlu de arvuna

Potrivit art. 1544 alin. (1) C.civ. "Daca, la momentul incheierii contractului, o parte da celeilalte, cu titlu de arvuna, o suma de bani sau alte bunuri fungibile, in caz de executare arvuna trebuie imputata asupra prestatiei datorate sau, dupa caz, restituita (art. 1544 alin. (1) C.civ.).

Daca partea care a dat arvuna nu executa obligatia, cealalta parte poate denunta contractul, retinand arvuna. Atunci cand neexecutarea provine de la partea care a primit arvuna, cealalta parte denunta contractul si poate cere dublul acesteia.

Daca partea care nu este in culpa prefera sa ceara executarea sau rezolutiunea contractului, repararea prejudiciului se face potrivit dreptului comun."

Daca in contract este stipulat expres dreptul uneia dintre parti sau dreptul ambelor parti de a se dezice de contract, cel care denunta contractul pierde arvuna data sau, dupa caz, trebuie sa restituie dublul celei primite.

Arvuna se restituie cand contractul inceteaza din cauze ce nu atrag raspunderea vreuneia dintre parti (art. 1546 C.civ.).