Teoria consumatorului

Teoria consumatorului

1. analiza comportamentului consumatorului
2. utilitatea economica. Delimitari conceptuale;
3. preferintele cosumatorului;
4. contrangerea bugetara,
5. echilibrul consumatorului

Analiza comportamentului consumatorului

Teoria comportamentului consumatorului studiaza procesul de alegere si de decizie prin care consumatorul pornind de la preferintele proprii, resursele de care dispune (bugetul si de conditiile pietei (preturi, oferta, concurenta) urmareste sa-si maximizeze satisfactia sub costrangere.

Ipoteze

consumatorul se comporta rational,

are o functie – obiectiv de utilitate, pe care o urmareste sa o maximizeze;

alegerea se face pe baza de calcul economic si de completa informare in ceea ce priveste conditiile pietei.

2. Utilitatea economica. Delimitari conceptuale

Functia- obiectiv majora a fiecarui individ este satisfacerea maxim posibila a nevoilor.

Utilitatea unui bun sau serviciu reflecta satisfacerea sau placerea pe care un consumator anticipeaza sa o obtina prin consum.

Obs:

a nu se confunda definitia utilitatii in sens economic cu cea din viata de zi cu zi!

Este o notiune subiectiva, dificil de masurat;

Are un character individual si subiectiv,

Acceptiunea ordinara-utilitatea nu poate fi masurata cu precizie, importanta este ierarhizarea preferintelor in raport cu nivelul satisfactiei totale scontate a se obtine;

Teoriile moderne- nu este nevoie sa se analizeze cantitatea cosumata dintr-un bun, pretul acestuia pe piata si venitul disponibil al consumatorului.

Utilitatea totala si utilitatea marginala

Utilitatea totala arata care este satisfactia totala sau placerea pe care o persoana anticipeaza sa o obtina prin prin consul unei anumite cantitati dintr-un bun serviciu.

UT=f(X)

Utilitatea marginala (aditionala) reprezinta varitia utilitatii totale, care rezulta prin cresterea cu o unitate a cantitatii consummate dintr-un bun, sau pretuirea acordata ultimei cantitatatii consumate dintr-un bun.

UM=ΔUT/ΔX

Obs:
-pe masura ce individual vaconsuma din ce in o cantitate mai mare din produsul respective, utilitatea totala va creste, dar cu rata din ce in mai mica. Va atinge un punct maxim, daca se continua consumul, dupa atingerea acestui punct, utilitatea totala scade;

-utilitatea marginala scade pe masura ce creste cantitatea consumata. Ea devine 0 atunci cand utilitatea totala este maxima si este negative atunci cand utilitatea totala scade.

Regula maximizarii utilitatii totale si optimizarea alegerilor de consum

Consumatorul rational trebuie sa compare utilitatea suplimentara cu costurile suplimentare.

Regula de maximizare a utilitatii-alegerile consumatorilor sunt legate si de cantitatea de masa monetara la care o persoana este dispusa sa renuntenpentru a obtine doze suplimentare dintr-un anumit bun.

In virtutea acestei legi, un bun care sau serviciu se justifica a fi solicitat doar pana in punctul in care utilitatea marginala a unitatii monetare cheltuite pentru a intra in posesia altui bun.

Harta curbelor de indiferenta reuneste totalitatea curbelor de indiferenta care descriu preferintele unui consumator  pentru anumite bunuri sau servicii.

Se pot descrie o infinitate de curbe de indiferenta- preferintele sunt nelimitate.

A~B daca U(A)=U(B)=U1

Panta curbei de indiferenta se numeste rata marginala de substitutie a bunurilor. Acest indicator se defineste ca o derivata de ordinul intai adica:

Referat: Grila manageriala a lui R. Blake si J. Mouton Referat: Analiza cost-beneficiu

RMS=-ΔY/ΔX; UT-constanta.

Din punct de vedere economic RMS semnifica pragul pana la care se justifica sa se faca substitutia bunurilor.

Constrangerea bugetara arata care este ansamblul combinstiilor bunurilor pe care un individ poate sa-si permita sa le consume in limita venitului de care dispune si in raport cu preturile practicate, la un moment dat pe piata.

Ecuatia liniei bugetului:
V=XPx + YPy

Se stabileste panta liniei bugetului (raportul preturilor celor doua bunuri X si Y)- desemneaza multimea combinatiilor posibile in limita bugetului disponibil:
Y=V/Px-XPx/Py

Modificarea venitului al consumatorului:
1) cresterea venitului disponibil;

2) scaderea venitului ;

3) cresterea sau scadere pretului produsului.

Echilibrul consumatorului

Se considera ca un consummator isi asigura echilibrul atunci cand obtine de pe urma achizitiilor efectuate, cea mai mare utilitate (satisfactie) posibila pornind de la preferintele exprimate sub forma de consum si tanand seama de venitul si de preturile unitare ale bunurilor economice.

Echilibrul consumatorului desemneaza acea varianta de repartizare a venitului spre retete de achitie care asigura maximum de satisfactie, comparative cu oricare alta varianta, in conditiile venitului disponibil si ale preturilor date.

Echilibrul consumatorului= max.UT

Graphic, starea de echilibru se asigura prin acel program de consum la care linia bugetului este tangenta la curba de indiferenta.

Geometric acest lucru se va produce acolo unde preferintele descries prin harta curbelor de indiferenta vor intalni posibilitatile illustrate prin linia bugetului.

Punctual in aceasta jonctiune este denumit in literature de specialitate punct de echilibru al consumatorului.

Abordarea statistica- conditia de echilibru:
UMx/UMy= Px/Py

Abordarea dinamica se modifica venitul si preturile.

Curda venit- consum (curba lui Engel)

Aceasta curba reuneste punctele de echilibru de tipul E0, E1, E2 etc… si arata cum isi modifica alegerile de consum un individ, in raport cu schimbarile intervenite in venitul sau.

Firma in teoria economica

Firmele sunt organizatii care planifica si gestioneaza productia. Ele au o anumitaa organizatie tehnologica, se conduc si se gestioneaza rational.

Abilitatea intreprinzatorilor permite alegerea celei mai favorabile alternative de combinare a factorilor de productie, pe baza pricipiului rationalitatii economice, al obtinerii de rezultate maxim posibile cu resursele de care dispun.

In ultima periada se afirma din ce in ce mai mult ideea de firme virtuale, firme care sunt obligate sa se adapteze unui mediu de afaceri dinamic.

O firma virtuala reprezinta o retea temporara de companii care se reunesc in vedrea exploatarii opotunitatilor de afaceri. Fiecare firma se va concentra asupra unui numar redus de procese strategice, pentru ca ulterior sa coopereze in retea cu celelalte firme componente.

Societatile comerciale din Romania:

Societatea in nume colectic

Societatea in comandita simpla

Societatea in comandita pe actiuni

Societate pe actiuni

Societate cu raspundere limitata

Obiectivul fundamental al firmei

Majoritatea economistilor considera ca principalul obiectiv al firmelor este maximizarea profitului.

Obs: firma moderna si mediul in care ea isi desfasoara activitatea presupun abordarea eficientei activitatii no doar prin prisma profitului asteptat, ci prin cea a eficientei multidimensionale: economica, sociala, ecologoca, culturala etc.

Productia poate fi definita ca un proces de creare de bunuri, veriga importanta in procesul satisfacerii nevoilor umane.

Activitatea de productie reprezinta ansamblul de operatii de utilizare si transformare a factorului de productie in vederea  atingerii functiei obiectiv a producatorului maximizarea profitului.

Factorii de productie.

Resursele economice atrase in circuitul economic aflate in miscare ca fluxuri constituite factori der productie.

La producerea bunurilor participa trei factori: munca, natura (pamant) ca factori primari sau originari si capitalul.

Capitalul reprezinta amsamblul bunurilor reproductibili rezultate ale unei activitati anterioare, utilizate in producerea de bunuri materiale si servicii destinate realizarii ca marfuri pe piata in scopul obtinerii unui profit.

La cei trei factori de preductie li se adauga al patrulea intreprinderea sau antreprenoriatul, care constituie de catre intreprinazator.

In ultima perioada isi fac aparitia noi fsctori de productie (neofactori): progresul ethnic , innovatia resursele informationale, neotehnologiile,abilitatea intreprinazatorului etc.

Combinarea factorilor d productie.

Firmele sun preocupate de gasirea celei mai adecvate modalitati de combinare a factorilor de productie care sa le permita obtinerea unei eficiente si probabilitati maxime.

Combinarea factorilor de productie reprezinta un mod specific de corelare a factorilor de productie, privit atat sub aspect cantitativ cat si din perspectiva structural- calitativa, atat din punct de vedere ethnic, cat si economic.

Obs:

Combinarea factorilor de productie are un caracter dynamic

Exista o infinitate de modalitati de combinare a factorilor de productie (pe termen scurt, mediu, si lung).

In combinarea factorilor de productie trebuie sa se tina seama si de conjunctura pietei.

Intreprinzatorul urmareste prin decizia de combinare pe care o adopta realizarea unui raport cat mai bun intre venituri si costuri.

Functia de productie
Functia de productie este expresia matematica a unui fenomen ethnic adica o relatie matematica (liniara sau neliniara care reflecta pe baza conditiilor fiecarei firme relatia dintre iesiri (rezultate) si intrari (factorii de productie utilizati)

Functia de productie este o relatie de tipul:
Q=f(a,b,c…)

Unde a,b,c,.. sunt factorii de productie utilizati;

Sau Q=f(K,L); K-capital L-munca

Q=2L+3K

Productivitatea medie si marginala

Productivitatea mediese obtine ca raport intre productia totala si factorul de productie variabil (munca) utilizat:
Wm=Q/L

Productivitatea marginala definita ca productie suplimentara obtinuta in urma folosirii unei unitatii suplimentare din factorul de productie variabil:
Wmg=ΔQ/ΔL

Costurile de productie

Continutil costului.delimitari conceptuale

Costul de productie reprezinta totalitatea cheltuielilor pentru producerea si desfacerea de bunuri si servicii.

Costul contabil reprezinta cheltuielile efectiv suportate de catre intrprindere, care rezulta din evidenta contabila- cost explicit;

Costul economic reflecta acel consum de resurse ale agentului economic neinclus in costul platit de acesta- cost implicit; (suma tuturor veniturilor care ar fi putut fi obtinute de catre intreprinzator de urma factorilor de productie in proprietate, in cea mai buna varianta de utilizare, la care insa a renuntat).

Relatia dintre cost si pretul de vanzare

Costul (C)desemneaza numai o parte a pretului de vanzare (P), si anume cheltuielile suportate de catre agentii economici, iar excedentul pretului peste costul de productie reprezinta profitul (pr) sau benificiul:
P= C + pr; C= P-pr

Marimea si tipologia costului

Topologic exista trei categorii de costuri la nivelul firmei: costul total, costul mediu si costul marginal.

Costul total (CT) reprezinta cheltuiala totala necesara obtinerii unui anumit nivel al productiei. Acesta este alcatuit din costurile fixe si costuri variabile.

Costul fix total (CF) este dat de acele cheltuieli care sunt independente de volumul productiei obtinute.

Costul variabil total (CV) este dat de acele cheltuieli care variaza in acelasi sens cu productia.

Costul total mediu (CTM) este alcatuit din costul variabil mediu (CVM) si cost fix mediu(CFM)

Pe masura cresterii productiei, CTM intai scade, dupa care creste. Punctual de minim al acestuia se atinge pentru niveluri ale productiei mai mari decat cele pentru care se realizeaza minimul pentru CVM.

Pe masura cresterii productiei, CVM intai scade sip e urma creste. Punctual de minim se atinge pe niveluri ale productiei mai reduse decat cele pentru care se realizeaza minimul CTM.

Pe masura cresterii productiei CFM este in permanenta reducere.

Costul marginal (Cmg) reprezinta costul suplimentar necesar cresterii cu o unitate a volumului productiei:

Cmg=ΔCT/Δx

Pe masura cresterii productiei, Cmg intai scade, dupa care creste. Punctual de minim al acestuia se atinge pentru care se realizeaza minimul pentru CVM si CTM.

Lau un pret dat al factorului de productie , CTM si Cmg se afla in raport invers proportional fata de productivitate. Astfel, CTM se micsoreaza atunci cand productivitatea medie (Wm) creste si invers.

Cmg se reduce atunci cand productivitatea marginala (Wmg) creste si invers, el se mareste camd Wmg scade.

Pragul de rentabilitate indica volumul de productie sau cifra de afaceri pornind de la care firma poate inregistra un profit.

In acest punct incasarile totale (VT) ale firmei, obtinute prin vanzarea bunurilor respective, sunt egale cu costurile totale (CT), iar profitul este nul.

PR; VT=CT, iar profit=0