Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate baniLucreaza pentru ceea ce vei deveni, nu pentru ceea ce vei aduna - Elbert Hubbard





Afaceri Agricultura Comunicare Constructii Contabilitate Contracte
Economie Finante Management Marketing Transporturi


Finante


Qdidactic » bani & cariera » finante
Creditarea agentilor economici



Creditarea agentilor economici


Creditarea agentilor economici



In conformitate cu prevedreile Legii Bancare nr 58/1998 si cu proprile statute de organizare si functionare,bancile acorda clientilor lor credite in lei si in valuta pe termen scurt,mediu si lung.Operatiunea de creditare reprezinta actul prin care banca pune sau se oblige sa puna la dispozitia clientilor,fondurile solicitate sau i-si ia angajamen prin semnatura,de natura avalului,cautiunii sau garantiei in favoarea acestora. [1]

In general nevoia de creditare apare din lipsa fondurilor proprii pentru a face fata in intregime cheltuielilor ocazionale de desfasurare normala a activitatii complexe a fiecarui agent economic (productie, investitii, comerciala etc.). La orice agent economic apar dezechilibre, disfunctionalitati in cazul trezoreriei, al gestiunii intreprinderii. De aceea creditul de trezorerie ocupa o pondere insemnata in totalul creditelor bancare. Creditul de trezorerie este necesar cand activul circulant din bilant nu poate fi acoperit integral din incasari si din fondul de rulment. Se poate afirma ca in cadrul creditelor de exploatare creditul de trezorerie detine primul loc. In tara noastra, fondul de rulment are in general un volum mai mare decat in tarile cu o economie dezvoltata, ca urmare a vitezei mai mici de rotatie a mijloacelor circulante in general si a ciclului de fabricatie mai lung. De aceea, avand in vedere si faptul ca mijloacele proprii de finantare sunt limitate, putem afirma ca la noi, necesitatea creditelor bancare este mai mare. Adaugam la cauzele de mai sus si stocurile mai mari de produse finite care nu se vand (ca urmare a nefolosirii marketingului vanzarii) si incasarilor restante care au ajuns la un nivel de nesuportat.Daca printr-o gestionare eficienta a fondurilor se poate asigura rotatia stocurilor, recuperarea mai rapida a creantelor nemobilizate, obtinerea prelungirii creditului furnizorilor, cresterea avansurilor primite de la partenerii de afaceri, putem vorbi de o reducere a necesarului de credite al agentilor economici.



Exista mai multe clasificari de credite bancare acordate agentilor economici in functie de varietatea si complexitatea raporturilor de creditare, de gruparea operatiunilor de credit. In economia de piata exista cinci mari feluri de credite si anume:

creditul "juvenile";

creditul bancar;

creditul comercial;

creditul obligatar;

creditul ipotecar;

credit de consum.

1.Creditul "juvenil"-e prima forma de credit,pe care a cunsocut-o omenirea,avand caracter de intrajutorare intre indivizi sau grupuri de indivizi aflati unul in vecinatatea celuilalt.El se acorda intre persoanele cunoscute si se restituia,de regula,in aceasi cantitate si acelasi fel de bun material cu cel imprumutat.[2]

1.Creditul bancar- este acordat de catre banci, persoanelor fizice si juridice pe termen scurt, mijlociu sau lung. Aceste credite se pot acorda cu sau fara inscrisuri , cu garantii reale sau fara, pe obiecte ale creditarii sau global.

2.Creditul comercial- se acorda sub forma de marfa. El satisface atat interesul producatorului (deci agentul economic producator) de a vinde mai repede marfa, cat si pe cel al comerciantului care nu are fonduri sa le elibereze direct la primirea marfii.

3.Creditul obligatar- apare in raporturile dintre institutiile de stat si agentii economici in calitate de debitori, pe de o parte si creditori, pe de alta parte. Aceste raporturi se concretizeaza in faptul ca primii emit obligatiuni, iar creditorii sunt subscriitori si detinatori ai acestor obligatiuni.

4.Creditul ipotecar- este destinat activitatii imobiliare si se bazeaza in principiu pe proprietatea private. El presupune o conventie intre creditor si imprumutat, care cuprinde in esenta proprietatea (ca garantie a rambursarii imprumutului), conditiile si scadentele, penalitatile si circumstantele in care se poate pierde proprietatea.

5.Creditul de consum- se acorda pe termen scurt sau mijlociu, persoanelor individuale, pentru acoperirea valorii marfurilor si serviciilor procurate din comert sau pentru recreditarea creantelor contractate in acest scop. Bancile comerciale din tara noastra acorda urmatoarele tipuri de credite, in functie de scopul pentru care sunt solicitate:


credite pe termen scurt cu durata de rambursare de pana la doi ani;

credite pe termen mediu cu durata de rambursare de 1 - 5 ani;

credite pe termen lung cu durata de rambursare de peste 5 ani.

Forme de garantare a creditelor:

1) Garantia reale- reprezinta un activ acordat de catre un debitor unui creditor (in cazul nostru banca ce a acordat imprumutul), astfel incat datoria sa fie insotita de o anumita siguranta. Deci o garantie reala este intotdeuna un element de activ mobiliar sau imobiliar. Garantia reala consta in rezervarea unor bunuri individualizate in scopul garantarii creditului. Garantiile reale cuprind ipotecile si gajurile. Pentru a nu fi contestate, garantiile reale trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

renuntarea debitorului si punerea gajului in posesia creditorului (bancii) sau a unei terte persoane convenite de cele doua parti;

este necesar sa se incheie un contract, care sa expliciteze creditul si sa precizeze garantiile consimtite;

garantiile reale impun o responsabilitate din partea celor care le pastreaza; ei raspund de conservarea bunurilor ipotecate sau luate in gaj[3];

- bunurile ce constituie garantii, nu se pot elibera decat cu acordul creditorului;

garantiile sa nu fie luate in perioadele periculoase ale unei tari (criza economica, inflatie galopanta, razboi);

banca trebuie sa fie constienta de faptul ca gajul sau poate fi preluat de catre un alt creditor privilegiat (bugetul statului).

Gajul este un accesoriu al contractului de credite. Prin el se remite bancii un bun mobil pentru garantarea creditului. Aceste bunuri trebuie sa faca obiectul vanzarii-cumpararii, deci sa fie cuprinse in circuitul civil. Gajul este de doua feluri si anume:  cu deposedare si fara deposedare. Gajul cu deposedare se mai numeste si amanet si presupune depunerea bunului mobil la banca. Obiectele gajului cu deposedare pot fi reprezentate de bunuri de volum mic si valoare mare (metale pretioase, opere de arta, bijuterii). Gajul fara deposedare se aplica numai asupra produselor solului, materiilor prime industriale, produselor in curs de fabricatie sau deja fabricate si aflate in depozit.

Ipoteca reprezinta o garantie, care nu presupune deposedarea celui ce o prezinta in vederea obtinerii creditului. Cel care constituie ipoteca poate fi debitorul sau un garant. Drept obiect al ipotecii se pot lua in consideratie numai bunurile imobile actuale, nu si cele viitoare. Aceste bunuri trebuie sa fie incluse in circuitul civil si sunt formate din terenuri si cladiri de orice fel. Persoanele fizice pot cere reevaluarea bunurilor ipotecate, daca considera ca valoarea reala a acestora este mai mare decat cea de asigurare.

Bunurile imobile trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii pentru a putea fi luate in consideratie la garantie:

sa poate fi vandute-cumparate;

sa permita amenajari si adaptari;

sa fie asigurate;

- sa existe un inscris la notariat prin care sa se specifice valoarea bunului garantat;

- cel ce constituie ipoteca sa aiba deplina capacitate de exercitiu asupra bunului ipotecat.

2) Garantii personale - reprezinta aranjamentele agentilor economici si persoane fizice prin care acestia se obliga sa suporte datoriile debitorilor catre banca pentru creditele acordate. Acest tip de garantie mai poarta denumirea de cautiune sau fidejusiune si este valabil daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

sa existe un contract separat prin care o persoana fizica sau juridica se obliga sa garanteze obligatiile agentului economic imprumutat cu intregul sau patrimoniu;

cel ce garanteaza sa aiba deplina capacitate (sa aiba 18 ani daca este persoana fizica, sau sa fie legal constituita in cazul persoanei juridice);

garantul sa fie solvabil;

garantul sa domicilieze sau sa aiba sediul in judetul unde functioneaza banca ce acorda creditul;

patrimoniul ce se constituie garantie sa nu fie afectat de alte datorii sau obligatii.

Cautiunea sau garantia personala poate fi materializata si prin scrisoarea de garantie bancara. Aceasta este garantia data de o banca in favoarea unui agent economic sau persoane fizice care contracteaza un credit bancar. Scrisoarea de garantie bancara poate avea o diversitate de forme, dar trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente obligatorii:

sa precizeze clar suma creditului pentru care se emite garantia;

titularul creditului;

beneficiarul garantiei;

termenul de valabilitate a garantiei (care nu poate fi mai mic decat termenul de rambursare a creditului);

sa fie datata si semnata de banca ce emite scrisoarea (de persoanele ce angajeaza si reprezinta, patrimonial, banca).

3) Alte garantii:

Gajul general este un gaj comun la dispozitia tuturor creditorilor, acestia avand o pozitie egala fata de bunurile debitorului impotriva caruia se deruleaza executarea silita. De acest gaj nu confera bancii privilegiu de a-si recupera singura datoriile (ca in cazul garantiilor reale), ceea ce inseamna ca riscurile ei sunt mult mai mari.

Gajul general cuprinde intreg patrimoniul debitorului, deci atat bunurile mobile, cat si cele imobile. El reprezinta o garantie prin efectul legii (chiar daca nu s-a incheiat un inscris separat).

Depozitele in lei si valuta.Este vorba numai de disponibilitatile banesti constituite in depozite distincte, create special in scopul garantiei creditelor. Aceste depozite se constituie pe baza unor contracte de gaj cu deposedare.





[1]

Ordinul ministrului de stat, ministrul finantelor, si al guvernatorului Bancii Nationale a Romaniei nr. 1.418 344/1997 privind aprobarea Planului de conturi pentru societatile bancare si a normelor metodologice de utilizare a acestuia, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 189 din 8 august 1997 si 212 bis din 27 august 1997, cu modificarile si completarile ulterioare;( Ordin nr. 1 din 5.ian.2009, Monitorul Oficial, Partea I 5.ian.2009- Intrare in vigoare la 27.ian.2009 privind abrogarea unor acte normative).

[2] Belli Nicolae,''Tranzitia mai grea decat un razboi",Romania 1999-2000,Editura Expert Bucuresti, 2001,pag 24.

[3] Garantie depusa in contul unei datorii sau al executarii unei lucrari; bun care se depune drept garantie; amanet, zalog.

[DEX '98] Dictionarul explicativ al limbii romane, Academia Romana, Institutul de Lingvistica "Iorgu Iordan", Editura Univers Enciclopedic, 1998.



Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright