Metode si tehnici de fundamentare a veniturilor si cheltuielilor bugetare

Metode si tehnici de fundamentare a veniturilor si cheltuielilor bugetare

De-a lungul timpului, s-au folosit diverse metode prin care s-au evaluat corespunzator veniturile si cheltuielile bugetare, incepand cu cele "clasice" pana la cele "moderne", prin a caror aplicare s-a incercat cresterea eficientei actiunilor realizate cu resurse de la buget si corelarea cheltuielilor la nivelul tuturor institutiilor ce contribuie la realizarea unui obiectiv .

Aplicarea metodelor moderne vizeaza concomitent cuantificarea, atat a cheltuielilor, cat si a veniturilor generate de reducerea aceluiasi obiectiv, dar dimensionarea sumelor de alocat din bugetul public pentru finantarea diferitelor actiuni sub forme ale cheltuielilor publice ocupa o pozitie prioritara sub aspectul cerintelor de rationalizare.

1. Metode clasice de dimensionare a veniturilor si cheltuielilor bugetare

Concepute si aplicate inca din etapa afirmarii conceptiei clasice privind finantele publice, cele mai cunoscute dintre aceste metode sunt urmatoarele:

Metode clasice

metoda automata;

metoda majorarii sau a diminuarii;

metoda evaluarii directe.

Metoda automata, denumita si "a penultimei", poate fi considerata o metoda de determinare globala a prevederilor bugetare, la cheltuieli, ca si la venituri. In aplicarea ei se porneste de la cunoasterea marimii globale a cheltuielilor (veniturilor) realizate in penultimul an bugetar ( t-1) si se admite ca, in principiu, situatia se va prelungi si in anul viitor (t+1). Deoarece evaluarile pentru anul t+1 se fac, in mod normal, in cursul anului t, marimea cheltuielilor (veniturilor) realizate in anul t-1 (care s-a incheiat), ofera informatia globala certa ce poate servi dimensionarii acestora pentru anul t+1. Aplicarea ei se presupune, fie prin preluarea automata a cifrelor respective, fie prin prelucrarea lor aducandu-le unele modificari, in functie de schimbarile survenite sau previzibile, cu impact asupra cheltuielilor (veniturilor) bugetare. Sunt avute in vedere, prin compararea celor doi ani bugetari (t-1 si t+1), anumite mutatii majore in plan economic, social, legislativ care antreneaza modificari sensibile ale prevederilor bugetare.

Metoda majorarii sau diminuarii se bazeaza, in principiu, pe cunoasterea cifrelor si tendintei reprezentand cheltuielile (veniturile) realizate pe o perioada de mai multi ani bugetari anteriori, de minimum 5 ani, in functie de care se determina majorarea sau diminuarea de efectuat asupra cuantumului acestora in ultimul an al intervalului, considerat ca baza de calcul. In conditiile unei evolutii normale, marimea bazei de calcul este reprezentata prin cifrele bugetare aferente anului t - ca realizari preliminate pe anul in curs (inca neincheiat) sau anului t-1 - ca valori certe ale penultimului an incheiat.

Metoda evaluarii directe consta in determinarea marimii cheltuielilor (veniturilor) bugetare prin calcule analitice, pe fiecare tip de cheltuiala (venit) in functie de factorii si parametrii specifici determinanti. Asa, de pilda, in cazul cheltuielilor materiale se iau in calcul parametrii cantitativi ai activitatilor de realizat, normele de consum, preturile de achizitie etc., iar in cel al cheltuielilor de personal sunt determinante schemele de incadrare cu numarul de salariati si nivelul salariilor tarifare aferente diferitelor functii, normativele privitoare la platile asimilate salariilor (indemnizatii, sporuri, contributii etc.) suportate de institutiile publice s.a.m.d. In final, dimensiunea cheltuielilor pe diferitele categorii si pe total rezulta prin insumarea lor la nivelul fiecarei institutii publice, iar cifrele rezultate se cumuleaza si centralizeaza, inscriindu-se ca prevederi in proiectul de buget public.

2. Metode moderne de dimensionare a cheltuielilor si veniturilor bugetare

Comparativ cu metodele clasice, axate pe automatisme sau incercari de evaluare directa cu rezultate aproximative, metodele moderne de dimensionare a cheltuielilor (veniturilor) bugetare se caracterizeaza, in principal, prin prelucrarea unui volum mare de informatii privind obiectivul (actiunea) de realizat. Folosirea acestor metode presupune luarea in considerare a unui numar mare de elemente de calcul, in cadrul unor modele matematice cu sute de necunoscute, concepute pentru analiza si selectarea variantelor mai avantajoase de realizare si finantare a unor actiuni de mai mare amploare sau obiective complexe. In aplicarea lor, se apeleaza la analiza cost-avantaje sau cost-beneficii, ca metoda generala de fundamentare a deciziilor, sub aspect economico-financiar.

Intre metodele moderne, folosite in mai multe tari pentru dimensionarea cheltuielilor publice bugetare, se disting:

Metode clasice

planificarea, programarea, bugetarea, cunoscuta sub denumirea abreviata P.P.B.S., aplicata initial in SUA (Planning, Programming, Budgeting System);

baza bugetara zero, denumita abreviat ZBB (Zero Base Budgeting);

rationalizarea optiunilor bugetare, in varianta abreviata R.C.B. (Rationalisation des Choix Budgetaires).

Planificarea, Programarea si Bugetarea (P.P.B.S) urmareste stabilirea unui plan ce combina atat fortele, cat si costurile, cu o proiectie in viitor si cu o vizualizare de perspectiva a deciziilor curente. Sistemul de Planificare, Programare si Bugetare s-a baza, pe langa pe analize experte ale costurilor si beneficiilor diferitelor optiuni, pe comparatii atat in interiorul, cat si intre programe urmarind astfel obtinerea celor mai bune performante din punct de vedere al relatiei cost - eficacitate, si pe considerarea impreuna a necesitatilor si a costurilor, intrucat acestea se influenteaza reciproc.

Document online: Metode financiare de evaluare a proiectelor de investitii Referat: Somajul

Figura nr. 2.3. Ciclul PPBS

definirea in termeni cantitativi a obiectivelor de realizat, cu precizarea mijloacelor tehnice utilizabile si a eforturilor materiale corespunzatoare;

investigarea solutiilor posibile de aplicat, cu estimarea costurilor si a avantajelor si analiza corelata a acestora. In acest sens, se iau in calcul toate cheltuielile si veniturile implicate de obiectivul respectiv, de la proiectare pana la iesirea acestuia din functiune, pentru fiecare varianta de proiect, alegand in final pe cea mai avantajoasa prin prisma raportului dintre costuri si avantaje;

transpunerea in termeni bugetari a solutiilor adoptate, prin determinarea marimii cheltuielilor de finantat anual, respectiv a veniturilor realizabile si inscrierea cifrelor corespunzatoare in buget, pe titularii beneficiari ai sumelor alocate (ministere, institutii).

Sub aspectul documentelor intocmite, in aplicarea PPBS se utilizeaza:

nomenclatorul programelor, care concentreaza programe ce corespund obiectivelor de finantat, cu analiza asupra acestora si a mijloacelor de folosit pentru indeplinirea lor;

programul fizic si planul financiar aferent fiecarui program cuprins in nomenclator;

analiza financiara a fiecarui obiectiv, axata pe raportul dintre costuri si avantaje;

programul memorandum, cu explicatii, aprecieri si recomandari privitoare la modul de realizare a obiectivului, cu precizarea cheltuielilor (veniturilor) de inscris in buget.

Documentatia mentionata se transmite organelor specializate in elaborarea bugetelor pentru a fi prezentata autoritatilor legislative, ca anexa la proiectul de buget, supus dezbaterii si adoptarii anuale.

In Romania se aplica, in prezent, Sistemul de Planificare, Programare, Bugetare si Evaluare ce are ca obiectiv definirea unor criterii mai rationale de gestionare a banului public, in sensul repartizarii creditelor bugetare pe baza randamentului sau avantajelor nete pe care le comporta diferitele categorii de cheltuieli. Metoda permite identificarea optiunilor verticale in cadrul aceluiasi minister, tinandu-se seama de specificitatea criteriilor decizionale elaborate, criterii care difera de la un minister la altul, in raport de natura cheltuielilor publice. Metoda ajuta la dimensionarea cheltuielilor publice, prin analiza "cost - avantaje" .

Baza bugetara zero (ZBB)

Elaborata si aplicata tot in SUA, dupa 1980, ZBB urmareste sa previna cresterile nerationale ale cheltuielilor publice, punand accentul pe reanalizarea anuala a tuturor cheltuielilor bugetare, inclusiv a celor privind obiective care au fost aprobate in anii anteriori si sunt in curs de realizare si finantare. Ea, presupune, deci, pe langa fundamentarea noilor obiective, o reverificare sub aspectele necesitatii, oportunitatii si eficientei a celor pentru care se continua finantarile incepute prin bugetele anilor precedenti, in baza studiilor privind raportul cost - avantaje, actualizate. Aceasta procedura semnifica faptul ca in fiecare an bugetar dimensionarea tuturor cheltuielilor publice se face ca si cum s-ar porni de la zero. In acest scop, se elaboreaza un numar mare de programe alternative care combina in diverse variante mijloacele utilizabile pentru indeplinirea fiecarui obiectiv. Aceste programe sunt grupate de o maniera care sa permita luarea de "decizii - pachet" bazate pe combinarea eforturilor aferente diferitelor actiuni de finantat, astfel incat, pe ansamblu, raportul cost - avantaje sa fie cat mai favorabil. In final, se opteaza pentru varianta de program in care efectele utile posibile de obtinut, fata de costurile aferente asigura un raport mai avantajos, dar tinand seama si de restrictiile bugetare, respectiv sumele ce pot fi alocate din bugetul public.

Rationalizarea optiunilor bugetare (RCB)

Metoda RCB a fost conceputa in Franta, pornind de la experienta aplicarii PPBS in SUA, ca procedura noua de abordare, elaborare si executie a deciziilor in sfera cheltuielilor bugetare, urmarind a le trata ca un tot coerent. Bazata, ca si PPBS sau ZBB, pe folosirea tehnicii electronice de analiza si calcule previzionale, prin prelucrarea unui mare volum de informatii, aplicarea ei vizeaza corelarea mai buna a eforturilor si efectelor privitoare la obiective si actiuni de mai mare complexitate, care antreneaza, adesea, participarea mai multor entitati publice. Rationalizarea optiunilor bugetare a fost utilizata initial pentru realizarea unor studii-pilot in diferite domenii si incepand cu anul 1978 a fost utilizata pentru intocmirea bugetelor pe programe. Metoda are la baza analiza sistematica si utilizarea unor indicatori de eficacitate. In urma analizei sistemice se ajunge, prin iteratii succesive, la stabilirea unor noi obiective si mijloace de realizare. Pentru a armoniza alocarea cu utilizarea eficienta a resurselor la elaborarea proiectului de buget, in functie de resursele detinute si obiectivele urmarite, se analizeaza mai multe solutii si se adopta decizia pe baza analizei cost-avantaje (se rationalizeaza optiunile bugetare).

Rationalizarea cheltuielilor se bazeaza pe:

Intr-o succesiune logica, metoda RCB include patru faze principale, in cadrul carora se disting si se interfereaza lucrari specifice ce contureaza procesul de rationalizare a optiunilor bugetare.

Urmarind indeplinirea unor criterii de performanta, dinainte stabilite (aprecierea corecta a eficientei, eficacitatii si economicitatii cu care sunt utilizate fondurile publice), in fiecare sector public, factorii de decizie incearca sa elimine subiectivismul si arbitrajul in alocarea resurselor bugetare. Optimul lui Pareto joaca un rol esential in cercetarea eficientei alocarii resurselor. O alocare a resurselor este considerata corespunzatoare optimului lui Pareto, "daca nici o alta nu poate fi facuta mai bine, fara sa-i faca rau ultimei persoane consumatoare"[3].

TEST DE EVALUARE

1. Avantajele metodelor moderne de dimensionare a veniturilor si cheltuielilor publice. 

Raspuns:

Folosirea metodelor moderne de dimensionare a cheltuielilor (veniturilor) bugetare prezinta avantaje importante, ce decurg, mai ales, din fundamentarea deciziilor respective pe criterii economice si luarea in calcul a unui foarte mare volum de informatii si numar de variabile. Valorificarea avantajelor acestor metode prin utilizarea tehnicii electronice, care permite simularea fenomenelor si elaborarea unei multitudini de solutii alternative, ca si orizontul de timp mai lung la care se raporteaza formularea problemelor si orientarea actiunilor, favorizeaza dimensionarea mai exacta a prevederilor bugetare, in comparatie cu posibilitatile oferite de metodele traditionale.

2. Comentati Optimul lui Pareto.