Conditiile de valabilitate a actului administrativ

Pentru a fi valabil, un act administrativ trebuie sa indeplineasca patru conditii:

(1) sa fie emis de autoritatea competenta si in limitele competentei sale,

(2) sa fie emis in forma si cu respectarea procedurii prevazute de lege,

(3) sa fie conform cu Constitutia, legile si actele normative in vigoare,

(4) sa fie conform cu interesul public urmarit de lege.

Competenta – actul administrativ sa fie emis de autoritatea competenta si in limitele competentei sale.

Competenta unei autoritati administrative este stabilita prin lege, prin urmare ea nu poate fi transmisa unei alte autoritati publice decat tot prin lege ea este obligatorie si are caracter permanent, chiar daca titularii unor functii sunt alesi pentru un mandat determinat

Exista trei tipuri de competenta:

a) competenta materiala (ratione materiae) Competenta materiala se refera la domeniul in care autoritatea publica isi exercita atributiile conferite prin lege

b) competenta temporala (ratione temporis). Competenta temporala apartine autoritatii publice care este investita cu puterea de a emite un act administrativ sau de a efectua o operatiune materiala la momentul in care actul este emis sau operatiunea efectuata

c) competenta teritoriala (ratione loci). Competenta teritoriala defineste campul geografic al actiunii administrative al unei autoritati publice: ansamblul teritoriului national -  competenta nationala, sau numai teritoriul unei comune, oras sau judet – competenta locala.

Astfel, Guvernul are competenta nationala, Cosiliul judetean competenta judeteana (ce este inclusa in sfera mai larga a competentei locale, in sensul de alternativa la competenta nationala) iar Consiliul local competenta locala.

Delegarea competentei

Obiectul delegarii de competenta il constituie insarcinarea unei autoritati publice subordonate de a actiona in numele autoritatii legal competente, in anumite cazuri determinate. Delegarea poate interveni si in interiorul autoritatii publice, intre functionarii publici.

Astfel, o conditie esentiala a delegarii este ca ea sa fie autorizata prin „lege” (. In al doilea rand, actul administrativ de delegare trebuie sa precizeze exact intinderea delegarii, nefiind admisibila delegarea tuturor atributiilor autoritatii publice, si titularul delegarii

Exista doua tipuri de delegare:

a) delegarea de putere publica (de atributii). presupune ca autoritatea deleganta sa renunte temporar la atributia de putere publica intr-un anumit domeniu, prin urmare aceasta pierde posibilitatea de a decide in acel domeniu.. Ea trebuie realizata intotdeauna in forma scrisa.. Suntem in prezenta delegarii de atributii in cazul viceprimarilor, carora le sunt delegate obligatoriu unele atributii prevazute de lege in sarcina primarului, iar altele pot fi delegate de primar

b) delegarea de semnatura - permite delegarea semnaturii titularului unei functii publice catre un colaborator sau subordonat - nu se delega atributiile, ci doar semnatura, prin urmare titularul functiei publice sau a demnitatii publice pastreaza competenta si raspunderea in domeniul vizat

Referat: Politica romaneasca de dezvoltare regionala in context european Proiect: Comunicare politica

Suntem in prezenta unei masuri interne, de organizare optima a serviciului public, aplicabila in practica atunci cand legea nu prevede posibilitatea delegarii de atributii. Prin delegarea semnaturii se vizeaza o persoana determinata, in consecinta pierderea functiei publice antreneaza incetarea delegarii. La fel se intampla si in cazul in care delegantul isi pierde functia.

Legalitatea si oportunitatea

. Regimul juridic reprezinta un ansamblu de reguli, de fond si de forma, care dau particularitate actelor administrative in circuitul juridic. Elementul central al acestui regim juridic il reprezinta legalitatea.

Generic vorbind, prin legalitatea actelor administrative se intelege conformarea acestora cu legile adoptate de Parlament, precum si cu actele normative care au o forta juridica superioara.

conditii generale de legalitate

t       actul administrativ sa fie emis in conformitate cu litera si spiritul Constitutiei;

t       actul administrativ sa fie emis in litera si spiritul legilor si ordonantelor de Guvern;

t       actul administrativ sa fie emis pe baza tuturor actelor organelor administratiei publice superioare organului emitent;

t       actul administrativ sa fie emis de organul administratiei numai in limita competentelor sale;

t       actul administrativ sa fie emis in forma si cu procedura ceruta de lege.

conditii de legalitate bazate pe considerente de oportunitate

In aceasta categorie se includ conditiile

t       conformitatea actului administrativ cu conditiile generale de viata si cultura;

t       conformitatea actului administrativ cu scopul legii.

cu specificatia ca scopul legii este limita legala a dreptului de apreciere (oportunitatii), limita la care se raporteaza judecatorul de contencios administrativ pentru a stabili caracterul ilegal al unui act administrativ, adica excesul de putere.

Neindeplinirea uneia dintre conditiile de legalitate atrage aplicarea sanctiunilor specifice dreptului administrativ, adica dincolo de tragerea la raspundere a organelor administratiei publice sau functionarilor publici vor interveni sanctiuni cu privire la actele administrative, punandu-se deci problema nulitatii acestora. 

Astfel, problema oportunitatii actelor de drept administrativ nu se pune decat in cadrul verificarii legalitatii lor. In activitatea diferitelor organe, oportunitatea presupune in mod obligatoriu respectarea legii, care constituie intruchiparea oportunitatii. De aceea, verificarea oportunitatii in activitatea unui organ sau a unei institutii de stat implica in mod necesar verificarea legalitatii actiunilor acestora.

Oportunitatea  presupune ca actul sa fie conform cu interesul public urmarit de lege.

In  realizarea interesului public, administratia capata o anumita libertate de apreciere, numita putere discretionara sau dreptul de apreciere a oportunitatii.

Puterea discretionarada dreptul autoritatii publice de a alege intre doua sau mai multe solutii posibile cu ocazia executarii si organizarii executarii legii, toate solutiile fiind legale Autoritatea publica va putea astfel aprecia momentul si conditiile concrete de emitere a actului administrativ, asigurand adaptarea normelor juridice la necesitatile in continua transformare a societatii^.