Contenciosul administrativ - actele nesupuse controlului si limitele controlului

Contenciosul administrativ -  Actele nesupuse controlului si limitele controlului

In abordarea acestui subiect trebuie sa pornim de la dispozitiile constitutionale. Astfel, potrivit art. 126 alin.(6) teza intai din Legea fundamentala statueaza urmatoarele: „Controlul judecatoresc al actelor administrative ale autoritatilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat, cu exceptia celor care privesc raporturile cu Parlamentul, precum si a actelor de comandament cu caracter militar”.

Acte exceptate de la contenciosul administrativ

Prin noul text s-a revenit la o solutie traditionala, cea a Constitutiei din anul 1923 in ceea ce priveste contenciosul administrativ, care prevedea, de asemenea, doua exceptii: actele de guvernamant si actele de comandament cu caracter militar. S-a considerat de catre initiatorii legii fundamentale ca este esential ca textul Constitutiei sa prevada expres categoriile de acte administrative ale autoritatilor publice care sunt exceptate de la controlul instantelor judecatoresti pe calea contenciosului administrativ, spre a nu permite majoritatilor parlamentare ca, din considerente politicianiste, din interese de grup, etc. sa mareasca mereu sfera exceptiilor, pana la transformarea acestora in regula, cum s-a intamplat prin Legea nr. 1/1967 din vechiul regim politic.

Rezulta deci, ca potrivit textului constitutional, sub aspectul pe care il analizam, ca numai doua categorii de acte administrative sunt exceptate de la controlul instantelor de contencios administrativ, si anume:

a) actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile cu Parlamentul si

b) actele de comandament cu caracter militar.

Limitarea stricta numai la exceptiile prevazute de Constitutie a fost si opinia unanima a Consiliului Legislativ, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si a Avocatului Poporului, exprimata in avizul si punctele de vedere asupra Proiectului Legii contenciosului administrativ.

Vechea Lege a contenciosului administrativ (Legea nr. 29/1990) prevedea in art. 2 mai multe categorii de acte administrative exceptate de la procedura in contenciosul administrativ[1]. Dar, dintre acestea, Constitutia revizuita nu a mai retinut decat cele doua categorii de acte, pe care le-am mentionat mai sus.

Aceasta reducere a numarului de acte exceptate inseamna o sporire considerabila a controlului instantelor de contencios administrativ asupra actelor administrative emise sau incheiate de autoritatile publice.

Daca ne referim la actele administrative ale autoritatilor publice care privesc raporturile lor cu Parlamentul, respectiv la prima categorie de acte exceptate de la controlul pe calea contenciosului administrativ, avem, desigur, in vedere, in primul rand, actele Presedintelui Romaniei si cele ale Guvernului, intrucat aceste doua autoritati publice intra in raporturi politice si juridice cu Parlamentul, dar si autoritatile administrative autonome, care au asemenea raporturi cu organul legislativ al tarii. Legea lasa insa in afara exceptiei actele administrative rezultate din raporturile Guvernului cu Presedintele Romaniei si invers, raporturi care sub egida vechii legi a contenciosului administrativ erau si ele exceptate de la controlul judecatoresc.

Printre actele administrative exceptate de la controlul instantei de contencios administrativ care vizeaza raporturile Presedintelui Romaniei cu Parlamentul putem aminti: decretul de convocare a Parlamentului rezultat din alegerile parlamentare, decretul de dizolvare a Parlamentului emis in conditiile an 89 din Constitutie, decretul de promulgare a legilor adoptate de catre Parlament, decretul de supunere spre ratificare a tratatului international incheiat in numele Romaniei.

Sfera actelor administrative emise de Guvern in raporturile cu Parlamentul este mai restransa si poate privi, de exemplu, aspecte tangentiale, cum ar fi stabilirea datei alegerilor parlamentare, stabilirea modelului listei electorale permanente si a celei speciale, alocarea fondurilor corespunzatoare pentru alegerile parlamentare, aspecte reglementate de Guvern prin hotarare.

Daca actele administrative enumerate mai sus sunt, potrivit dispozitiilor constitutionale, exceptate de la controlul judecatoresc pe calea contenciosului administrativ, acte administrative care privesc raporturile dintre Presedintele Romaniei si Guvern, cum ar fi: decretul de desemnare a candidatului pentru functia de prim-ministru, decretul de revocare si de numire in functia de membru al Guvernului, decretul de suspendare din functia de membru al Guvernului, decretul de numire a primului-ministru interimar sau a ministrului interimar, nu intra in categoria exceptiilor, astfel ca ele pot fi atacate in fata instantei de contencios administrativ.

Cea de a doua categorie de acte administrative exceptate de la controlul instantelor de contencios administrativ sunt actele de comandament cu caracter militar.

Pentru clarificarea notiunii, noua Lege a contenciosului administrativ a definit la art. 2 alin.(l) lit. l) sfera actelor care imbraca aceasta caracteristica , lucru pe care nu 1-a facut Legea nr. 29/1990. Practica si doctrina in materie au concluzionat, totusi, ca nu toate actele administrative ale autoritatilor publice cu atributii si competente in domeniul militar sunt si acte de comandament cu caracter militar.

Lucrare: Comportamentul politic asimilat grupurilor Referat: Structura organizationala a UE

Mai intai, trebuie precizat ca acte administrative in domeniul militar pot adopta sau emite, potrivit competentei lor, Presedintele Romaniei, Guvernul, dar si alte autoritati publice autonome, cum sunt Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, Serviciul Roman de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza, precum si Ministerul Apararii, Ministerul Internelor si Reformei Administrative sau Ministerul Justitiei.

In al doilea rand, este de precizat ca nu toate actele administrative adoptate sau emise de aceste autoritati sunt acte de comandament cu caracter militar, multe din ele fiind acte administrative pur si simplu, fara a avea caracter militar.

Pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 554/2004, in doctrina, mai ales pe baza practicii din perioada interbelica, s-a admis ca acte de comandament cu caracter militar sunt acele acte care intrunesc, in mod cumulativ, urmatoarele trasaturi:

- sunt emise de autoritati militare sau care au competente in domeniul militar;

- cuprind un ordin, o dispozitie de comandament, adica privesc o problema militara si nefiind suficient a avea doar caracterul unui act administrativ de autoritate;

- pot fi emise atat in timp de pace, cat si in timp de razboi sau pe timpul starii de asediu sau a starii de urgenta;

- actele de comandament cu caracter militar privesc numai pe militari, afara de cele emise in timp de razboi si in timpul starii de asediu sau a starii de urgenta, cand pot sa priveasca si persoanele civile.

Doctrina si jurisprudenta a enumerat printre actele de comandament cu caracter militar: ordine care privesc instructia armatei; mobilizarea generala sau partiala; concentrarile; infiintarea sau reorganizarea unitatilor militare; manevre militare; recrutarea; atribuirea sau luarea comenzii; etc.

Nu s-a socotit, de pilda, ca fiind act de comandament cu caracter militar „punerea in retragere a unui ofiter”, acest act fiind considerat ca un simplu act de autoritate.

Asa cum se releva in doctrina, practica a trebuit sa stabileasca, in fiecare caz in parte, ce acte sunt acte de comandament cu caracter militar si care dintre ele sunt acte de simpla administratie militara .

In alin.(2) al art. 5, legea statueaza ca nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara. Textul are in vedere numai acele acte administrative pentru care, prin lege organica, controlul lor este dat in competenta altei instante de judecata decat instanta de contencios administrativ. Se intelege acest lucru, deoarece referindu-se la „procedura judi­ciara” legiuitorul nu poate avea in vedere procedura administrativ jurisdictionala. care este data in competenta unui organ al administratiei publice.

Legea reglementeaza in alin.(3) al art. 5 si limitele controlului exercitat de instanta de contencios administrativ, consacrand faptul ca actele administrative emise pentru aplicarea regimului starii de razboi, al starii de asediu sau al celei de urgenta, cele care privesc apararea si securitatea nationala ori cele emise pentru restabilirea ordinii publice, precum si pentru inlaturarea consecintelor calamitatilor naturale, epidemiilor si epizootiilor pot fi atacate numai pentru exces de putere.

Este vorba despre actele prin care se dispun de catre autoritatile publice competente masuri urgente determinate de starea de razboi, de starea de asediu sau a celei de urgenta, masuri care privesc apararea si securitatea nationala sau pentru inlaturarea efectelor unor evenimente prezentand pericol public (calamitati naturale, epidemii, epizootii, etc).

Asupra acestor categorii de acte administrative instanta de contencios administrativ se poate pronunta numai pentru exces de putere, adica numai daca se considera ca autoritatile emitente au depasit limitele dreptului lor de apreciere, incalcand drepturi, interese sau libertati cetatenesti. In aceste cazuri, instanta de contencios administrativ trebuie sa se raporteze la dispozitiile art. 53 din Constitutie, care reglementeaza restrangerea exercitarii unor drepturi sau al unor libertati, stabilind cazurile si conditiile unor asemenea limite. Astfel, instanta trebuie sa verifice daca actul administrativ indeplineste urmatoarele conditii: este necesar intr-o societate democratica, masura dispusa prin actul administrativ este proportionala cu situatia care a determinat emiterea actului, actul este aplicat in mod nediscriminatoriu, actul nu aduce atingere existentei drepturilor sau libertatilor cetatenesti

Acestor categorii de acte administrative nu le sunt aplicabile unele reguli procedurale reglementate de Legea contenciosului administrativ, respectiv dispozitiile referitoare la suspendarea actului si la judecarea recursului in situatii deosebite.