Raporturile de drept administrativ

RAPORTURILE DE DREPT ADMINISTRATIV

I.  DEFINITIA RAPORTULUI DE DREPT ADMINISTRATIV

Raportul juridic, in general, este o relatie sociala, care a cazut sub incidenta unei norme de drept.

Cat priveste raporturile de drept administrativ, particularizand definitia generala, vom intelege ca ele reprezinta acele relatii sociale care apar in sfera de realizare a administratiei publice si care sunt supuse normelor dreptului administrativ.

O disputa interesanta a fost generata de parerile diferite in ceea ce priveste momentul nasterii raportului juridic. S-au conturat doua mari curente de opinii.

Primul dintre ele, sustinut cu prioritate de specialistii in teoria dreptului este adeptul tezei ca raportul juridic ia nastere numai dupa ce a intervenit un fapt juridic, generator de efecte juridice.

Cel de-al doilea sustine ca pentru nasterea raportului juridic nu este nevoie sa intervina un anumit act omenesc, ca de fapt raportul se naste chiar din norma, direct si fara nici o mijlocire. Acest curent este sustinut in special de penalisti si teoreticienii dreptului administrativ.

Pornind pe acest filon de gandire, se teoretizeaza doua categorii de raporturi: raporturi de cooperare (conformare), care dureaza cat timp norma de drept este respectata; raporturi de conflict, cand aceasta norma s-a incalcat si statul intervine cu forta lui de coercitie.

Definitia la care achiesam, o regasim la prof. univ. dr. Antonie Iorgovan, raporturile juridice de drept administrativ fiind concepute a reprezenta acele relatii sociale care au fost reglementate in mod direct sau indirect, adica prin interventia unor fapte juridice, de catre normele dreptului administrativ.

II. CLASIFICAREA SI TRASATURILE RAPORTURILOR DE DREPT ADMINISTRATIV

In ceea ce ne priveste, consideram ca potrivit sistemului constitutional si legal actual, se identifica urmatoarele categorii de raporturi de drept administrativ:

a)  raporturi de subordonare (exemplu, raporturile dintre Guvern si ministere);

b)  raporturi de colaborare (exemplu raporturile dintre primar si consiliul local, dintre Presedinte si Guvern);

Referat: Conventie de aplicare a acordului schengen Eseu: Comportamentul politic asimilat grupurilor

c)  raporturi de tutela administrativa (raporturi intre autoritatile autonomiei locale, inclusiv la nivelul judetului, si Guvern, prin reprezentantul sau in teritoriu, prefectul);

d)  raporturi de coordonare (exemplu raporturile dintre consiliul local si primar, pe de o parte, si consiliul judetean, pe de alta parte).

Trasaturile generale pot fi reliefate pornind de la elementele unui raport juridic:

Din punct de vedere al subiectelor, raporturile de drept administrativ au in mod
obligatoriu un purtator al autoritatii publice, care, potrivit edificiului constitutional actual
ar putea fi:

statul, prin organele sale;

unitatile administrativ-teritoriale';

- un organ al administratiei publice, dar poate fi si o alta autoritate publica, potrivit art. 52 din Constitutie;

- stabilimentele publice si de utilitate publica.

Doctrina franceza actuala foloseste sintagma „stabiliment public” pentru a evoca persoanele morale de drept public, altele decat statul si colectivitatile teritoriale.

Intr-o valoroasa lucrare din doctrina franceza, se apreciaza ca stabilimentul public se identifica prin trei elemente: este o persoana morala; este o persoana de drept public; are ca obiect gestionarea unui serviciu public.

Cel de-al doilea element, continutul, particularizeaza raporturile de drept administrativ prin aceea ca ele sunt formate din drepturile si obligatiile partilor care participa la procesul de infaptuire a administratiei, respectiv executarea legii si prestarea de servicii publice in limitele legii, precum si emiterea de acte normative cu forta juridica inferioara legii.

Trasatura generala a raporturilor de drept administrativ, prin prisma obiectului lor, este aceea ca actiunea subiectelor sau inactiunea lor, in general conduita partilor, se realizeaza intr-un regim de putere publica, raporturile de drept administrativ fiind „ raporturi de putere “.

In afara acestora mai sunt raporturile de drept comun, in care administratia publica se comporta ca orice subiect de drept.

In afara trasaturilor generale raporturile de drept administrativ au si unele trasaturi specifice.

Raporturile de tutela administrativa se particularizeaza prin mai multe trasaturi specifice .

Tutela reprezinta o limita impusa autoritatilor administrative locale, in vederea salvgardarii legalitatii si apararii interesului public.

Constitutia noastra o consacra in art. 123 alin. (5), Legea nr. 215/2001 o reglementeaza in mai multe articole, expres sau implicit, precum si Legea nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului.

Potrivit acestor reglementari, prefectul², ca reprezentant al Guvernului, exercita un control asupra activitatii autoritatilor autonome locale si judetene (consiliul judetean, consiliul local si primarul) sau asupra oricarui organ executiv creat, potrivit legii, la nivel judetean, putand ataca in contenciosul administrativ actele acestora atunci cand le considera ilegale.

Raporturile de tutela administrativa au urmatoarele trasaturi:

a)         Subiectele acestor raporturi au o determinare constitutionala si legala, ele fiind repre-
zentate de Guvern, respectiv prefect, precum si de autoritatile autonomiei locale si judetene;

b)         Nasterea si realizarea lor exprima vointa legiuitorului.

Raporturile de tutela administrativa se nasc din lege, tutela neexistand nici fara text, nici dincolo de text.