Experienta si competenta profesionala

Atunci cand intrebi un profesionist “plin de experienta” despre modul in care surprinde esenta din complexitatea situatiilor cu care se confrunta, el invoca o deprindere care ar fi rezultatul acumularilor experientelor personale foarte diferite, care nu au generat o reteta in sens strict, dar care i-au permis conturarea unei atitudini particulare in sfera interventiei. Daca se pun intrebari asupra conditiilor auto-formarii, profesionistul povesteste despre cazuri.

O existenta profesionala activa, creatoare de experienta, nu este insa o succesiune de cazuri, o serie de experiente de viata in care fiecare profesionist ori aspirant este personal implicat, ci presupune obligatoriu reflectarea la aceste experiente, raportarea la modelele generale, teoretice.

Debutantul care se plange ca ii lipseste experienta, sau cel caruia i se reproseaza lipsa experientei poate avea, si in general are, cunostinte remarcabile dobandite pe parcursul anilor de studiu, se poate simti stangaci, neindemanatic sau ingrijorat in fata cazurilor care i se prezinta.

Intre debutanti si profesionisti, in functie de experienta profesionala se constata diferente in modul de a percepe situatiile problematice, in ceea ce priveste calitatea conceptualizarii, in intelegerea problemei actuale a clientului, in rapiditatea luarii deciziilor. Vom prezenta pe scurt aceste diferente, urmand ca aplicatiile practice pe care le propunem in acest volum sa ajute studentii/cursantii in formarea profesionala, dar si in procesul de autocunoastere si sa-i ghideze in a reflecta asupra muncii lor profesionale.

Exercitiu: Va invitam sa va formulati parerea asupra modului in care debutantii si persoanele cu experienta percep situatiile de criza ale beneficiarilor

Debutantii nu percep situatia in amploarea sa; aspecte importante ale problemei le scapa sau nu le sesizeaza; ei percep unele detalii in ordinea aparitiei lor si in functie de succesiunea lor in timp. Din aceasta cauza, ei nu reusesc sa situeze un aspect sau o anumita circumstanta in raport cu alte date ale ale cazului problema si se pierd in detalii sau intr-un anumit detaliu.

Persoana cu experienta este capabila sa perceapa situatia in ansamblul ei; numarul aspectelor sesizate de ea este mai mare, suprafata perceputa a problemei creste pe masura ce el se ocupa de caz. Experienta crescuta, perceptia extinsa se rasfrange si asupra aspectelor mai putin vizibile ale problemei, asupra elementelor despre care inca nu are informatii, si deci, asupra carora “ar trebui sa se informeze” inainte de a avea o idee clara asupra ansamblului problematic.

1.1. Inteligenta situationala

O diferenta importanta intre cele doua categorii – debutant si profesionist – pe care le comparam este reperabila la nivelul a ceea ce s-ar putea numi “inteligenta situationala” (Mucchielli, R., 1991). Ea nu se refera la vreo diferenta de nivel intelectual, ci la faptul ca se poate spune ca poti fi “nepriceput” in fata unei probleme practice, sau dimpotriva foarte “versat” in rezolvarea unui anume tip de problema. Aceasta “inteligenta situationala” este explicitata de Mucchielli, R. (1991) cu ajutorul a patru notiuni complementare: sesizarea esentialului, intelegerea sistemului, simplificarea problematicii complexe si detasarea in raport cu implicarea afectiva.

DOCUMENT ONLINE: Teorii etice standard - etica virtutilor DOCUMENT ONLINE: Plante, substante si preparate ce contin substante stupefiante si psihotrope care prezinta interes in medicina, supuse controlului

1. Sesizarea esentialului

Debutantul este intotdeauna expus la posibilitatea confundarii aspectelor anexe ale unei probleme cu cele esentiale, respectiv a fortuitului cu semnificativul. Orice situatie profesionala concreta comporta un punct nodal, sau o linie directoare principala, din care se desprind sau dobandesc sens toate celelate elemente dependente. Diferenta apare atunci cand se cere debutantului sa rezume intr-o idee clara situatia, sau altfel spus, sa o defineasca. Dupa debutat, conceptualizarea este dificila. Valoarea conceptualizarii, sau formularea ideii care rezuma si defineste cunoasterea problemei, implica in mod necesar intuirea esentialului.

2. Intelegerea sistemului

Acolo unde debutantul vede o aglomerare de fapte, un amalgam de date, o suita imprevizibila de evenimente sau aspecte, persoana cu experienta sesizeaza un raport care se organizeaza intr-o configuratie nu intamplatoare. Profesionistul sesizeaza principiul organizarii datelor, aspectelor, evenimentelor, intelege structura semnificatiei ansamblului pe care-l examineaza.

3. Simplificarea problematicii complexe

In masura in care debutantul preia un aspect pentru explicarea ansamblului, accesoriul ca esential, el simplifica prin “amputare” situatia problematica. In masura in care el rezuma in felul sau, inselandu-se asupra faptelor semnificative dominante, el simplifica distorsionand sau interpretand. Pot fi mentionate si alte aspecte care constituie simplificarea reala: cele care separa structura si esentialul, care abstractizeaza datele culese sau informatiile obtinute, matricea autentica a situatiei problematice.

4. Detasarea in raport cu implicarea afectiva

O sursa de subiectivitate asupra careia orice persoana aflata in formare profesionala isi pune intrebari este reprezentata de modalitatea de realizare optima a detasarii afective in raport cu situatia problematica sau cu clientul asistat. Adesea studentii in cursul seminarilor intreaba “Cum sa fac ca exemplul pe care l-ti prezentat sa nu devina sau sa nu se suprapuna peste experienta pe care eu am avut-o intr-o situatie similara?”.

Debutantul percepe situatiile profesionale concrete cu care este lucreaza mai ales prin raportare la experientele afective personale, credintele sau opiniile sale, valorile personale. El este egocentrist fara sa o stie si propriile sale sentimente sunt trezite de in caz contrar, ar fi perceputa in mod obiectiv.

Situatia problematica prin ea insasi este plina de semnificatii personale: debutantul se gandeste la ceea ce se va spune despre el, la riscul esecului, la cariera sa, aptitudinile sale, cunostintele sale, altfel spus la “pot eu sa rezolv cazul, singur, pe baza a ceea ce am invatat?”. El nu are inca libertatea data de detasarea necesara pentru obiectivitate, posibilitatea de a se vedea in raport cu faptele altora si nu in raport cu elementele sinelui.

1.2. Diferente in intelegerea problemelor sociale

Alta categorie a diferentelor dintre un debutant si un profesionist este cea care se refera la intelerea problemei. Unii afirma ca o mai buna conceptualizare la specialistii cu experienta este insotita de o mai buna intelegere a problemei actuale in contextul sau propriu, a unicitatii sale, a caracteristicilor sale particulare. De fapt, debutantul face apel cel mai adesea la cunostintele teoretice generale sau principii deja cunoscute pentru a intelege o problema a unui client. In virtutea experientei profesionale, asistentul social nu va retine multitudinea ideilor vehiculate prin relatarea de catre client a tuturor faptelor, ci are deja deprinderea diagnosticarii cazurilor. Referirea la experienta anterioara se face, la debutant, fie prin referirea la existenta personala afectiva, fie prin apelul la cunostintele teoretice dobandite. Pentru persoana cu experienta intelegerea situatiei se face in urma unei decantari lente a celor deja povestite de catre client, ceea ce ii da acestuia senzatia de familiaritate cu acel gen de situatie problematica, si ca atare o mai mica ingrijorare privind competentele sale in rezolvarea cazului.

1.3. Diferente intre calitatea si rapiditatea deciziei

Este evident ca o mai buna sesizare a esentialului din ansamblul datelor observabile va fi insotita de siguranta si promptitudinea actionala atunci cand situatia cere o decizie si un raspuns. Confuzia perceptiva, incertitudinea interioara, indoiala de fortele proprii, gresita definire si implicit abordare a problemei, sunt in detrimentul celui care urmeaza a rezolva o anumita situatie problematica. Debutantul va avea deci in mod natural tendinta de a recurge la solutionarea tuturor faptelor, la apelul la retete de raspuns, la solutii general valabile, isi va pune in actiune cunostintele anterior dobandite, tehnice sau administrative, etc. care, uneori, vor actiona ca mecanisme obstructive in rezolvarea cazurilor.

“Dobandirea experientei” in asistenta sociala va insemna nu numai acumularea cunostintelor teoretice si a orelor de experienta practica, absolut necesare de altfel oricarei formari, nici numai construirea unor principii intangibile de actiune, ci si reflectarea la modalitatile proprii sau ale altora de depasire a unor situatii problematice. Aceasta deprindere de reflexie la problemele vietii sociale va contribui la intelegerea problemelor altora si la formarea capacitatii de decizie atat de importanta in asistenta sociala.

Bibliografie

Mucchielli, R. (1991) L entratien face a face dans la relation d aide. Paris: ESF.