Profilul ideal de personalitate al unui manager de succes

PROFILUL IDEAL DE PERSONALITATE AL UNUI MANAGER DE SUCCES

S-a constatat ca managerii cu o buna pregatire in domeniul psihologiei organizationale au posibilitatea sa dezvolte abilitatile native ale angajatilor si sa-i foloseasca eficient.

Stiind aceste lucruri, putem afirma, ca personalitatea, aptitudinile, temperamentul, carac-

terul si comportamentul managerului sunt hotaratoare in cadrul organizarii activitatilor unui colectiv de munca, respective in atingerea diferitelor obiective.

Exista opinii diferite in ceea ce priveste definirea managerului( cadru de conducere).

P. Bolinet sustine ca un conducator este o persoana c are-si obtine rezultatele prin altii.

Definitia adoptata de majoritatea specialistilor este:orice persoana care ocupa o functie

de conducere intr-o organizatie, reprezinta un manager, indifferent de treapta ierarhica pe care se afla. Se considera ca managerul unei intreprinderi este persoana care actioneaza pentru transformarea sarcinilor in actiuni concrete, pentru folosirea eficienta a resurselor intreprinderii, si cresterea profitului, pentru mobilizarea salariatilor in procesul muncii si motivarea acestora.

Personalitatea managerului trebuie sa se plieze pe c erintele specific ale intreprinderii, care depend la randul lor de etapele evolutiei acesteia. In functie de coordonatele diagramei respective, care se concretizeaza in cele mai multe cazuri in accentuarea flexibilitatii, centralizare cu intarirea controlului, perfectionarea organizarii proprii, insotite de consolidarea firmei si continuitatea stilui de conducere, si, in sfarsit dezvoltarea, insotita de competitivitate, expansiune, maximizarea rezultatelor economice, asgurarea resurselor umane, putem define mai multe profiluri ale managerului:mentor, innovator, negociator, producator, director, coordinator, upraveghetor, diplomat, etc . .

Managerii reprezinta un grup de persoane imputernicite, special pregatite care orienteaza, coordoneaza si dirijeaza activitatea tuturor membrilor unei organizatii spre indeplinirea intocmai a obiectivelor prestabilie. Mai précis managerii sunt persoane care detin, in adrul organizatiilor functii de conducere ce implica atributii de coordonare, organizare, dispozitie, comanda si control. Ei reprezinta factorii principali ai oricarui process, decisional, influentind direct, prin activitatea lor actiunile si comportamentul altor persoane.

Managerii trebuie sa posede anumite calitati, care sa le permita sa desfasoare activitati de conducere, sa infuenteze activitatile altor oameni sis a obtina rezultate prin activitatile acestora. In acelasi timp, managerii trebuie sa posede o temeinica pregatire managerial, stiintifica, o reala capacitate de a conduce si talent organizatoric.

Acestea reprezinta acele trasaturi esentiale, proprii tuturor persoanelor cu functii de conducere, indiferent de profesia de baza, nivelul postului, profilul organizatiei sau natura activitatii.

Personalitatea managerului se reflecta in ansamblul trasaturilor, insusirilor, capacitatilor si aptitudinilor acestuia, care se concretizeaza in comportamentul practice si sunt valorificate in managementul organizatiei.

Tocmai pentru ca un manager trebuie sa fie lider, un conducator, personalitatea acestuia are un efect important asupra a numerosi factori, ca de exemplu echipa pe care o conduce, sarcina care trebuie indeplinita, etc .

Psihologia considera personalitatea managerului ca un macrosistem al invariantilor informational si operationali, ce se exprima constant in conduita si sunt definitorii sau caracteristici pentru subiect ( cf Paul Popescu Neveanu- ,, Dictionar de Psihologie").

Personalitatea individului este o trasatura care se dezvolta permanent in timp, sub incidenta tuturor factorilor de mediu, sociali, culturali si educationali cu care omul vine in contact de-a lungul dezvoltarii sale.

Personalitatea manageriala nu este un dat si nu poate fi asimilata in baza exclusiva a unor deprinderi cognitive. Ea se construieste treptat, in timp, practica efectiva avand un rol deosebit de important in conturarea si definitivarea acesteia.

Psihologia managerial, studiaza personalitatea managerului din perspectiva realizarii functiilor sale:prevederea, decizia, organizarea, comanda, coordonarea si controlul.

Activitatea manageriala este una complexa, ea avnd inglobata atat o componenta educationala, profesionala, cat si una umana. Arta de a dialoga cu subalternii, de a gasi modalitatea optima prin care trebuie sa transmiti sarcinile de serviciu sau sa fixezi obiectivele care trebuiesc atinse in cadrul realizarii unei activitati performante, este una dintre caracteristicile de baza ale unei personalitati managerial de succes.

Aptitudinile, temperamentul si caracterul sunt considerate drept insusiri psihice de baza ale personalitatii.

Se evidenteaza faptul ca in conditii grave, de criza, ce pun in pericol existenta structurii organizationale(institutiei, firmei, etc. . ), sunt preferati conducatorii energici, autoritari, decisi

curajosi, ce se orienteaza rapede in context chiar daca recurg la mijloace ferme pentru a depasi obstacolul. Pe cata vreme in situatii normalein care se cer decizii bine chibzuite, bazate pe depistarea si analiza completa a alternativelor, sunt preferati conducatorii calmi, bine echilibrati, rabdatori, cu masura, democrati, cu deplina stapanire de sine, cu un rol tonifiant si stimulativ in activitatea grupului.

Rolul pe care il joaca personalitatea umana in activitatile cu caracter managerial este asadar covarsitor, chiar determinant.,, Spiritul ofensiv al managerului, capacitatea acestuia de a prelua riscul si raspunderea fata de actiuni ce depind de factori mai putin certi pentru altii, intuitia sa fata de strategiile viitoare, siguranta de sine si calmul in relatiile cu partenerii, autoritatea pe care trebuie sa o exercite ca manager". (Prodan, 1999, pag. 83) -iata doar cateva exemple de astfel de determinari. Specialistii europeni in domeniu, au identificat opt tipuri de manageri;tipologii ce se regasesc in combinatiile particulare ale emotivitatii, reactivitatii si retinerii primare sau secundare a excitatiei nervoase:

Managerul nervos - prezinta o mobilitate si viteza de gandire crescute, o mare reactivitate, plictisindu-se repede, retinand impresiile immediate, cautand cu aviditate informatii pe care nu le analizeaza insa sufficient, adesea singuratic si nerabdator, oferind rapid solutii si raspunsuri, adept al schimbarii;efficient in adoptarea mai multor meserii, reprezinta totusi un element tensionat pentru grup(echipa).

Managerul sentimental - de o mare sensibilitate, este mai degraba introspectiv, reactionand cu precadere la impresiile immediate, atras de arta, destul de stabil psiho-emotional, social, desi timid si uneori melancholic;cautand adevarul si fiind mai putin ofensiv, nu rezista pe termen lung la solicitarile dure ale managementului concurential.

Managerul coleric - optimist, desi adesea emotive, susceptibil, uneori violent, cautand atingerea imediata a rezultatelor precum si fixarea de noi obiective, angajandu-se in activitati cu risc crescut, imprudent si superficial;fiind idealist, se entuziasmeaza usor, dovedindu-si eficienta in moment care nu presupun o activitate permanenta si rutiniera a echipei.

Managerul pasionat - nerabdator, dominator si independent, nu tine seama de propriile interese, fiind mai putin pragmatic, desi foarte bun cunoscator al domeniului in care activeaza;nu are viziune de ansamblu, fiind efficient in activitati cu scop limitat sau in departamente cu obiective precise.

Managerul sangvin - prezinta o mare capacitate de adaptare, stabil psiho-emotional, fire analitica sic alma, nu se angajeaza in actiuni riscante;preocupat mai ales de rezultatul final, cauta sa isi inteleaga subalternii, fiind mai degraba potrivit pentru managementul mediu sau de linie.

Managerul flegmatic- foarte hotarat, poseda un nivel redus de creativitate, distant, foar-

te calm, manifestand mai putina incredere in cei din jur, greu influentabil, dovedindu-si eficienta in pozitii ce presupun un grad ridicat de periculozitate.

Managerul amorf - calm, mai degraba indifferent, adesea neglijent, foarte putin ofensiv, stabil psiho-emotional, lent in reactii, fiind bonom, tolerant, ideal in situatii critice unde poate da dovada de reactii oportune.

Managerul apatic - inactiv, cu o lentoare crescuta, singuratic, cauta linistea si calmul, cu o capacitate diminuata de efort, renunta repede, nesesizand situatiile favorabile;este inefficient ca manager, fiind mai degraba potrivit pentru activitati simple., segmentare care nu presupun efort, imaginatie sau risc.

Iata deci suficiente motive pentru care diagnosticarea adecvata a tipului de personalitate se dovedeste esentiala atunci cand se afla in discutie responsabilitatea si eficienta manageriala. Nu oricine este inzestrat pentru aceasta functie, cu atat mai mult pentru orice nivel managerial. Tocmai de aceea este necesara identificarea si utilizarea unui instrument sau a unui set de instrumente valide, care sa detecteze:

trasaturile comune specifice unei pozitii de conducere ( profil general al managerului).

atributele native necesare diferitelor niveluri de management (profile ale managerului

de top, mediu sau de linie).

persoanele optime desemnate sa ocupe aceasta functie (selectia propriu-zisa).

= persoanele cele mai nimerite pentru ascensiunea profesionala sau pentru dezvoltarea

si extinderea competentelor personale si profesionale ( selectia pentru promovare-

formare).

Dupa cum am putut observa, in comportamentul managerilor exista o mare varietate a manierelor de indeplinire a functiilor manageriale;aceste particularitati comportamentale sunt reunite sub conceptul de stil de management, adica,, modalitatile in care managerii isi exercita atributiile ce le revin in planificarea, organizarea, antrenarea si coordonarea activitatii, fiind definit in principal de atitudinea fata de subordonati"- A. Prodan, 1999 pag. 99 Personalitate si comportament managerial-

Stilul de conducere reprezinta imbinarea a doua atitudini fundamentale- responsabilitatea si cooperarea- reflectand modul particular al managerului de a gandi si actiona. Astfel, de-a lungul timpului, modelele comportamentale s-au cristalizat in functie de mai multe determinante, intre care cele mai relevante sunt:

= calitatile personale

=atitudinile in relatiile umane

= contextual situational.

Exista modele comportamentale ce tin atat de caracteristicile personale, cat si de factorii de succes. Potrivit lui Cole, distingem urmatoarele tipuri manageriale:

Managerii cu har - se bazeaza pe talentul, personalitatea si calitatile proprii, experienta

Analiza: Activitatea financiara si riscul in cadrul unei organizatii Eseu: Afacerile - comunicare

fiind cel mai bun ghid;

Managerii fara har - se bazeaza numai pe cele invatate despre modul cum sa se

comporte si cauta sa faca impresie buna persoanelor cheie cu

care intra in contact;

Managerii autocrati - cauta sa impuna deciziile proprii si se inconjoara doar de

persoane care sunt in permanenta de acord cu ei sau cu actiunile

lor.

Managerii democrati - incurajeaza oamenii sa participle sis a se implice in luarea

deciziilor.

Managerii vizionari - inspira oamenii cu viziunea lor despre viitor, cultivand iubire si

grija fata de semeni;

Managerii controlori - se bazeaza pe sistemul intern de functionare, tratand subalternii

cu o nepasare mascata.

Pe langa personalitate, un alt element la fel de important pentru ca un manager sa fie de succes, este definit de comportamentul acestuia.

Comportamentul managerial, se concretizeaza printr-o suita de evenimente, fapte, actiuni

reglate psihic, constient si voluntar, avand drept cauza situatiile din viata cu care se confrunta si interactioneaza persoana.

Comportamentul unui manager de succes trebuie sa se incadreze in cerintele transformarii fiecarui grup de salariati intr-o echipa pentru a crea o atmosfera propice muncii eficiente.

Principalele reguli ale unui astfel de comportament sunt urmatoarele:

Sa respecte personalitatea fiecarui individ.

Sa fie preocupat de gasirea celor mai potrivite modalitati de cunoastere nemijlocita a personalului.

Sa trateze in mod diferentiat salariatii, subordonatii si colaboratorii, pe baza cunoasterii corecte a deprinderilor, aptitudinilor, cunostintelor si comportamentelor acestora.

Sa aprecieze correct insusirile personalului pentru a nu pretinde mai mult decat este posibil.

Sa recunoasca aptitudinile, calitatile, cunostintele si deprinderile performantele subordonatilor, ca pe un ansamblu de elemente stimulatorii ale procesului de atingere a obiectivelor firmei.

Sa se foloseasca de exemplul personal in procesul de instruire al subordonatilor.

Sa fie impartial.

Sa-si controleze comportamentul in functie de normele morale specific culturii din spatial geo-politic respective, ca si in functie de cerintele mentinerii unui climat de incredere si respect reciproc intre toti salariatii firmei.

Conducerea, reprezinta o putere asupra altora, cu capacitate de lider, care sa fie dorit, o putere impreuna cu oamenii si nu asupra lor;putere de decizie cu care poti sa misti masele;putere de interpretare care implementeaza idei.

Un bun manager, trebuie sa castige increderea oamenilor si chiar suportul lor.

Originea conducatorului poate fi :innascut, format(a urmat sa se formeze ca lider), latent

(urmeaza sa fie lider), limitat(a stat in preajma unui lider).

Tinand cont de faptul ca nu toti cei care ocupa functii manageriale au si calitati reale de manageri, psihologia manageriala se intereseaza intre altele si de selectia pe criterii

valorice si pregatirea profesionala a managerilor, avand in vedere atat fondul lor de predispozitii, cat si capacitatea de invatare a activitatii manageriale, spre a deveni performanti. Capacitatea managerului se defineste prin reusita in a influenta colaboratorii sa obtina maximum de eficienta si maximum de satisfactii socio-umane.

Principal functie a managerului,, Consta in coordonarea eforturilor unui grup, in organizarea si indrumarea acestuia in asa fel incat sa se asigure realizarea optima a sarcinii de indeplinit, atingerea scopului urmarit"( Tr. Herseni, 1969).

A fi un bun manager, adica a proba o capacitate manageriala buna nu presupune a indeplini efectiv sarcinile sau obiectivele ce sunt subsumate unei activitati ci dimpotriva, inseamna capacitatea acelei persoane de a coordona si conduce un grup de oameni pe care sa ii mobilizeze in vederea obtinerii rezultatelor scontate.

Caracterul unei persoane si stilul ei de a conduce este de asemenea extrem de important pentru profilul unui manager de succes. Caracterul, poate fi definit ca o constelatie de atitudine , valori, norme, acte de conduit, fenomene cognitive, afective si volitive integrate intr-un sistem complex, deschis, relativ stabilizat.

Continutul personalitatii este dat de o multime de trasaturi:

orientarea caracterului = capacitatea persoanei de a selecta influentele externe, naturale si socio-culturale dupa criteria moral-valorice;

stapanirea de sine = posibilitatea de a-si domina impulsurile, de a amna reactia

atitudinal-comportamentala, sau in anumite conditii impuse de imprejurari, de a directiona conform normelor moral-valorice, sau de a o suprima total.

bogatia caracterului = multitudinea si complexitatea atitudinilor, valorilor, normelor

asimilate care au devenit elemente pereneale persoanei.

consistenta = concordant dintre idée, atitudine vorba si fapta.

generozitatea = sensibilitatea fata de nevoile altora, dorinta de a le veni in ajutor intr-o forma dezinteresata, compasiunea.

puterea = capacitatea persoanei de a domina imprejurarile si de a se domina pe sine.

supletea = deschiderea persoanei la lumea valorilor.

disciplina = incadrarea unei persoane intr-un sistem de norme si respectarea lor cu strictete.

optimismul = increderea persoanei in sine, in ceilalti, in viata.

Psihologia manageriala este o componenta indispensabila conturarii unei personalitati manageriale complexe si performante. Din pacate, pana in prezent, majoritatea managerilor ce ocupa functii de conducere nu au la baza o pregatire solida si fundamentata in mod stiintific. Ei conduc de cele mai multe ori empiric, fara a avea fundamentari serioase si riguroase vis-à-vis de deciziile pe care le iau. Dialogul cu subalternii este facut de cele mai multe ori in virtutea educatiei generale primite in families au scoala, fara a da importanta formelor specializate de dialog social si professional cu care un manager ar trebui sa opereze.

Comportamentul managerial nu poate fi despartit de stilul de conducere. Astfel, stilurile de conducere au fost grupate in functie de diferite criterii, care se refera la:

atitudinea fata de responsabilitate;

autoritatea exercitata de conducator;

initierea de structura si de consideratie;

preocuparea pentru oameni si pentru productie;

tipurile de motive, caracteristicile comunicatiei, natura cooperarii si modul de adoptare a deciziilor.

In functie de criteriile adoptate au rezultat mai multe categorii de stiluri manageriale:

stiluri unidimensionale

stiluri bidimensionale

stiluri pluridimensionale.

Pe baza acestui criteriu stilurile de munca ale managerilor, pot fi clasificate astfel:

stil repulsiv = stil metodic = stil abuziv

stil dominant = stil umanist = stil indecis

stil indiferent = stil tehnicist = stil foarte autoritar

stil autoritar = stil moderat = stil autoritar-binevoitor

stil democratic = stil dezinteresat = stil participativ-consultativ

stil permisiv = stil paternalist = stil extrem de participativ

Renato Tagiuri, Ph. D. profesor de stiinte sociale la Harvard Business School, a afirmat ca dupa ani de studii, privind ce anume il face pe manager sa fie foarte bun, s-a ajuns la concluzia ca :,, Nu este vorba de personalitatea lui, ci de comportament". Desigur, aceas-ta concluzie da o lovitura intregii industrii create in jurul intaririi personalitatii liderilor.

Renato Tagiuri a descries zece actiuni esentiale ce pot face dintr-un om un manager foarte bun:

1. sa clarifice obiectivele fiecarei functii, pozitii in companie;

2. sa descrie clar scopurile;

3. sa asculte punctele de vedere ale angajatilor;

4. sa se asigure ca exista resurse care sa sustina scopurile propuse;

5. sa fie explicit in privinta standardelor de evaluare;

6. sa rasplateasca efortul, sa incurajeze;

7. sa ofere un feedback promt performantei;

8. sa evite prieteniile cu angajatii, relatiile personale;

9. sa-si recunoasca greselile sis a nu minta;

10. sa ia deciziile pe care trebuie sa le ia.

Aceste 10 comportamente formeaza un sistemsi oricare dintre ele al lipsi ar fi afectata intreaga structura. In acest caz, am putea vorbi de urmatoarele tipuri de manageri:

1. Introvertiti - persoane interiorizate, meditative, rezervate si subiective.

2. Extrovertiti - persoane deschise lumii exterioare, impetuoase, sociale si obiective.

3. Echilibrati - persoane meditative dar energice, deschise lumii exterioare, adaptabile

dar cenzurate de filtrul introspectiei.

4. Compensatii - persoanele la care tipurile introvertit si extrovertit coexista, alternand

cu o anumita periodicitate. Ei cumuleaza fapte, observa, mediteaza,

concluzioneaza si verifica concluziile.

5. Managerul populist - caracterizat prin absenta unei viziuni strategice, tergiversarea

disponibilizarilor de personal, contractarea de credite pentru salarii.

6. Managerul autoritar - bogata experienta si personalitate, puternic conturata, compe-

tenta, exigent, dezinteres pentru problemele sociale.

7. Managerul incompetent - lipsit de initiative, nemultumeste pe toata lumea, absenta

unei viziuni strategice, neadaptare la schimbare produse in mediul

ambient.

8. Managerul participativ - reformist-curaj in asumarea riscurilor, spirit inovator, dispo-

nibilitate pentru comunicare, antrenare.

Din informatiile de mai sus, am putea concluziona ca un manager perfect ar trebui sa fie in posesia unor anumite calitati si capacitati.

Indiferent de domeniul in care isi desfasoara activitatea, de nationalitatea lor sau de cultura careia ii apartin , toti managerii de succes din lume par sa aiba in comun anumite

lucruri. Aceste lucruri sunt de fapt, niste calitati: ele fac dintr-o persoana un bun conducator si ofera managerilor un anumit,, aer de familie"atanuind diferentele inerente

si creionind astfel un portret-robot al managerului perfect. Unii descopera aceste calitati intuitive, altii prin instruire sau luind exemplul celor din jur, dar, oricum, cu totii au in comun urmatoarele profile ideale de personalitate:

Constituie modele credibile si impun respect. Managerii care se bucura cu adevarat de succes sunt in primul rand oameni cu un sistem de valori personale foarte bine definit, pe care il aplica in egala masura pentru ei insisi, pentru ceoi din jur si pentru organizatie. In plus, sunt dornici si dispusi sa-si impartaseasca experientele cu cei din jur.

Fie ca este vorba de serviciile oferite clientilor, de stabilirea unor standarde ridicate ale produselor sau de orice altceva, ei intotdeauna se gandesc mai intii cum si-ar putea imbunatati propria prestatie si abia apoi pe a celorlalti.

Stabilesc standarde ridicate si obiective ambitioase. Sunt capabili sa identifice correct calitatile, cunostintele si gradul de instruire de care are nevoie un angajat pentru a functiona efficient in cadrul organizatiei si sunt apti sa evalueze individualizat, pe fiecare om aceste calitati necesare. Sunt grabiti sa-si atinga obiectivele dar extreme de rabdatori cand este vorba de ajutorul acordat salariatilor. Odata ce au reusit sa creeze un nucleu care intelege exact care sunt scopurile urmarite, se asteapta la totala implicare a tutror in acest sens. Scopul nu este creearea unor clone ale propriei persoane, ci ca fiecare sa-si atinga nivelul maxim al propriului potential.

II trag dupa ei pe ceilalti. Aceasta implica un anume comportament, o anume educatie,

actiuni de incurajare, explicare, consiliere si multe altele, toate focalizate in scopul de a-I ajuta pe ceilalti sa reuseasca. Acesti manageri sunt permanent si active implicati in cresterea performantelor si ajutarea oamenilor pe care ii conduc, sa devina mai talentati si mai oportuni.

Urmaresc performanta, avand standard bine stabilite. Prin aceste standarde masoara si evalueaza gradul de reusita al fiecarui proiect. Esentiala este stabilirea cu exactitate a ceea ce inseamna succesul si care sunt factorii de risc pentru fiecare angajat in parte. Aceste standarde reflecta planul de dezvoltare individual al fiecarui membru al echipei. Ei stabilesc responsabilitati si cer socoteala pentru modul in care sunt acestea folosite.

Formeaza noi manageri. Managerii de succes au capacitatea si abilitatea de a recunoaste printer cei din jur persoanele cu calitatile necesare pentru a conduce. Astfel ei pregatesc viitorii manageri oferindu-le oportunitatile optime pentru dezvoltarea propriilor calitati si dandu-le sansa de a-i pregati la randul lor pe altii. De fapt, aceasta este una dintre cele mai bune metode de a forma noi conducatori, prin implicarea lor in formarea noilor generatii de angajati.

Introduc un program pentru cei mai buni. Multi oameni se multumesc cu nivelul pe care l-au atins la un moment dat, nedorindu-si sa devina lideri. Pentru un bun manager aceasta nu este o scuza pentru stagnarea din punct de vedere profesional. De aceea ei ridica permanent stacheta, stabilind un nou standard si gasind noi cai de cointeresare a celorlalti in domeniul inbunatatirii performantelor. Ei considera ca evolutia continua a nivelului de pregatire reprezinta o calatorie de o viata, si nu o destinatie care, odata atinsa, implica stationarea pe acea pozitie.

Sunt oameni perseverenti. Indiferent de domeniu, nu exista success peste noapte. Singura cale de atingere si mentinere a unui nivel inalt o reprezinta perseverenta in incercarea de a fi mai bun azi decat ieri, fara de care celelalte sase secrete raman doar bune intentii.

Ca majoritatea secretelor succesului , acestea pot parea pur si simplu lucruri de bun-simt. Sunt chestiuni usor de inteles dar greu de pus in practica. Si tocmai modul cum cunt aplicate reprezinta principalul secret al unui adevarat manager de succes.

Am putea concluziona ca, pentru ca un manager sa gaseasca cheia succesului are nevoie de majoritatea elementelor mentionate in aceasta lucrare. Toate aceste elemente trebuie sa formeze un intreg, o complexitate coordonata de insusi managerul. Asta insa presupune ca mai intai de toate managerul sa se cunoasca pe sine, ca apoi prin cunoastere sa devina un manager bun, responsabil, un lider adevarat, care este capabil sa indeplineasca sarcinile care i s-au incredintat lui si echipei conduse de el.

BIBLIOGRAFIE

1. Androniceanu, A., (1999), Managementul schimbarilor; Editura All Beck

2. Bonciu, C., (1998), Instrumente manageriale psihosociologice, Editura Teora, Editura All Beck, 2000

3. Beatty, J., (1997), Lumea in viziunea lui Peter Drucker, Editura Teora

4. Beker, S. G., (1998), Capitalul uman, Editura All

5. Burdus, E., Caprarescu, Gh., (1999), Fundamentele managementului organizatiei, Editura Economica

6. Buckingham, M., Coffman, C., (2004), Manager contra curentului, Editura Allfa

7. Coates, Ch., (1995), Managerul total, Editura Teora

8. Cohen, H., (1997), Orice se poate negocia, Editura Teora

9. Colwill, N. L., Femeile in management, Editura Teora

10. Covey, S. R., (2000), Eficienta in 7 trepte, Editura Allfa

11. Covey, S. R., (2000), Etica liderului eficient, Editura Allfa

12. Covey, S. R., (2000), Managementul timpului, Editura Allfa

13. Dima, I. C., Nedelcu, M. V., (2000), Management industrial, Editura National

14. Hiltrop, M. J., (1999), Arta negocierii, Editura Teora

15. Gary, J., (1998), Comportament organizational, Editura Economica

16. Lucey, Terry, (2001), Administrarea afacerilor, Editura Tehnica

17. Nicolescu, O., Verboncu, I., (1999), Management, Editura Economica, editia a III a revizuita

18. Neculau, A., (1977), Liderii in dinamica grupurilor, Editura Stiintifica si Enciclopedica

19. Macarie, F. C., 2006, Bazele managementului, Editura Aletheia