In esenta,restructurarea reprezinta reducerea dimensiunilor firmei ,in privinta numarului de angajati ,divizii sau unitati ti a numarului de niveluri ierarhice din structura organizatorica.

Firmele apeleaza la restructurare atunci cand urmaresc sciderea costurilor ,cresterea eficientei si eficacitatii. Necesitatea restructurarii este adesea semnalata de anumiti indicatori relativi ,pe baza carora se compara ,in cadrul unei abordari de tip bechmarking,situatia proprie cu cea a concurentilor celor mai importanti din domeniul de activitate al organizatiei. Printre indicatorii considerati se inscriu:raportul dintre numarul de angajati si volumul vanzarilor,raportul dintre personalul existent la nivel central si personalul operativ, domeniul de control al managerilor.

Concurenta bazata pe timp consta in livrarea mai rapida a produselor si serviciilor, comparativ cu concurentii, ceea ce confera firmelor un avantaj strategic semnificativ.

Reengineering-ul se dosebeste de restructurare. In timp ce restructurarea raspunde in primul rand, intereselor actionarilor de crestere a eficientei si eficacitatii ,reengineering-ul este preocupat de situatia angajatilor si a clientilor. Procesul de restructurare este focalizat asupra eliminarii ,micsorarii si repozitionarii departamentelor/diviziilor, in cadrul organizatiei.

Pricipalii factori care genereaza rezistenta la schimbare sunt urmatorii: interesul propriu, neintelegerea sau lipsa de incredere, incertitudine, perceptiile si obiectivele diferite.

Ca strategii principale de preintampinare a rezistentei angajatilor sunt folosite: comunicarea si educarea, participarea, negocierea, constrangerea, sustinerea de managementul de la "varful" organizatiei .

Structura organizatorica poate fi o limita sau un factor de facilitare a imbunatatirii performantelor firmei. Orientarea spre flexibilitate si descentralizare, spre structuri orizontale si imputernicirea angajatilor face din managementul schimbarii una din conditiile principale ale succesului.

Criza economica globala a afectat semnificativ si Romania. Asa cum arata situatia economica in prezent, ne putem astepta la o perioada ceva mai lunga decat se vehiculeaza oficial, pana la momentul revenirii pe o traiectorie ascendenta a indicatorilor economici. In acest moment, pietele sunt afectate in mod diferit si cu intensitate diferita. Ceea ce este insa valabil pentru toti este ca trebuie sa ne schimbam. Din acest motiv, consider ca actuala criza economica poate fi privita si ca o sansa, o oportunitate pentru schimbare.

           Atunci cand factorii externi (consumul, cursul de schimb, dobanzile, accesul la creditare) devin impredictibili si sunt in afara propriilor posibilitati de influentare, optiunea logica este sa incerci sa iti faci ordine in propria organizatie. Actuala criza obliga companiile sa priveasca cu mai mare atentie in interior, pentru a identifica modalitati de optimizare.

Atentia trebuie indreptata catre reducerea costurilor. Dincolo de reducerile de tarife generate de scaderea preturilor la combustibili si posibil din reducerea cheltuielilor cu salariile (fiind asteptata o inversare a raportului cerere/oferta pe piata fortei de munca), exista cel putin doua directii majore de optimizare a modului in care se cheltuie resursele financiare ale companiei: reducerea cheltuielilor administrative si optimizarea functiei de achizitii (incluzand aici si gestiunea depozitelor).

Reducerea cheltuielilor administrative

Reducerea cheltuielilor administrative poate fi o sursa importanta de economii, mai ales in companiile mari, cu un numar mare de angajati, eventual dispersati geografic. Analiza in detaliu poate viza cheltuielile cu:
. Chiria (in vederea reevaluarii oportunitatii privind relocarea sau de reducere a spatiilor necesare)
. Parcul auto
. Consumul energetic
. Comunicatiile, infrastructura IT, deplasari, birotica etc.

E posibil ca in urma acestei analize sa identificam surse importante de economisire, in domenii care nu constituiau pana in prezent prioritati pentru managementul companiilor:
. Relocarea birourilor sau poate chiar a spatiilor de productie, respectiv a spatiilor comerciale, in zone in care chiria este semnificativ mai mica (uneori se poate lua in calcul chiar relocarea in alt oras)
. Optimizarea amplasarii depozitelor (incluzand aici si reducerea numarului de locatii), tinand cont de un mix de factori (cheltuieli de transport, cheltuieli cu chiria depozitului, cu personalul, durata acceptabila de livrare, implementarea unei infrastructuri IT care sa faciliteze fluxul informational) poate fi, de asemenea, o directie de reducere a cheltuielilor.

Optimizarea gestiunii depozitelor

Optimizarea gestiunii depozitelor este o alta directie de reducere a costurilor. Minimizarea imobilizarilor, reprezentate de stocurile de materii prime sau produse destinate vanzarii, trebuie sa devina prioritate pentru orice companie care pana acum considera activitatea logistica una de suport si al carei impact era considerat relativ redus asupra performantei companiei. Reducerea stocurilor este posibila prin introducerea unor sisteme performante de management al depozitelor, cum este de exemplu MRP (Material Requirement Planning), care trebuie sprijinite insa si de infrastructura IT potrivita.

O oportunitate importanta ce trebuie sa fie valorificata, in actualul context, prin politicile de achizitie o reprezinta cresterea puterii de negociere in relatia cu furnizorii, avand in vedere scaderea generala a cererii precum si politicile furnizorilor privind reducerea preturilor. Este necesar asadar, ca in acest moment contractele existente sa fie renegociate, iar incheierea noilor contracte sa se faca pe perioade scurte de timp.

Criza obliga la schimbare. De aceea, cred ca sfarsitul acestei crize va gasi companiile romanesti mai rational si mai eficient organizate, ceea ce va ridica nivelul de competitivitate al acestora, (pe principiul 'ceea ce nu ne omoara ne face mai puternici'). Schimbarea va crea premise pentru o dezvoltare durabila si sanatoasa a economiei romanesti, va grabi integrarea economiei noastre in economia globalizata, ce isi va schimba si ea probabil fundamentele in aceasta perioada.

Studii de caz

Studiu de caz I: SERVICIUL DE LOGISTICA AL POLITIEI ROMANE

Logistica Politiei Romane constituie un complex de masuri si activitati planificate si executate in orice situatie, intr-o conceptie unitara, pentru asigurarea fortelor destinate mentinerii si restabilirii ordinii publice, cu resurse financiare, armament, munitii, mijloace speciale de prevenire si combatere a violentelor, echipamente de comunicatii, mijloace de transport, materiale medicale si sanitar-veterinare, uniforme, imobile si servicii.

In procesul de asigurare a materialelor, produselor si a prestarilor de servicii necesare, activitatea logistica este guvernata de principii de baza, dintre care, cele mai semnificative sunt: eficienta, specializarea, flexibilitatea, transparenta, economicitatea, continuitatea, sincronizarea, calitatea, omogenitatea.

Misiunile ce revin logisticii vizeaza, in principal:

stabilirea conceptiei unitare de realizare a suportului logistic al actiunilor;

asigurarea si utilizarea eficienta a resurselor financiare;

asigurarea, improspatarea si completarea rezervelor materiale;

organizarea si realizarea hranirii, echiparii si cazarii efectivelor;

asigurarea mobilitatii terestre si navale a formatiunilor de politie;

realizarea mentenantei specifice fiecarei categorii de mijloace si echipamente, inclusiv alimentarea cu carburanti-lubrifianti;

asigurarea logistica a structurilor Ministerul Administratiei si Internelor ce nu dispun de structuri logistice proprii.

Serviciul de Logistica este organizat si functioneaza in baza prevederilor Legii nr.218 din 23.04.2004 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, cu modificarile si completarile ulterioare.

Reprezinta structura centrala a Inspectoratului General al Politiei Romane ce desfasoara, potrivit reglementarilor in vigoare, activitati privind planificarea, organizarea, conducerea si controlul logisticii in Politia Romana.

De asemenea, are in competenta si alte atributii, dupa cum urmeaza:

organizeaza si desfasoara managementul sistemului logistic al Inspectoratului General al Politiei Romane si structurilor subordonate;

Lucrare: Infiintare a unei unitati economice? De ce sa te faci antreprenor? Document online: Tactici utilizate in negocierea comerciala internaționala

elaboreaza programele logistice anuale si de perspectiva ale Inspectoratului General al Politiei Romane, pentru obiectivele si actiunile de investitii si intocmeste informari si sinteze privind stadiul realizarii acestora;

elaboreaza strategia de dotare cu mijloace tehnice si aparatura moderna, care sa asigure compatibilitatea cu structurile statelor membre NATO si UE;

asigura gestionarea resurselor materiale si financiare ale Politiei Romane;

urmareste comportarea in exploatare a tehnicii si a celorlalte bunuri din dotarea unitatilor de politie, stabilind strategiile de mentenanta a acestora, in scopul prelungirii duratei de folosinta;

coordoneaza si planifica executarea reparatiilor la atelierele specializate ale Ministerului Administratiei si Internelor sau la agenti economici pentru tehnica din dotare, ce necesita interventii ce depasesc posibilitatile proprii ale unitatilor de politie;

analizeaza si verifica, la unitatile de politie, modul de derulare a programului anual de investitii si interventii la constructii;

participa la fundamentarea proiectelor programelor anuale sau multianuale, strategice ale structurilor centrale ale Politiei Romane, ce au implicatii directe pe linia administrarii patrimoniului imobiliar, referitoare la actiunile logistice privind aprovizionarile tehnico-materiale, inzestrarea (dotarea) si lucrarile de constructii;

organizeaza, in mod unitar, evidenta de cadastru pentru toate imobilele aflate in administrarea Ministerului Administratiei si Internelor si folosinta Inspectoratului General al Politiei Romane;

organizeaza si deruleaza, in conformitate cu normele legale in vigoare, procedurile de achizitie publica a produselor, lucrarilor si serviciilor prevazute in programele anuale aprobate pentru unitatile de politie;

participa cu personal specializat la lansari in productie, verificari pe fluxul tehnologic de fabricatie si la receptia calitativa, la furnizor, a bunurilor materiale ce se achizitioneaza la nivel teritorial;

participa la inventarierea elementelor de activ si pasiv aflate in folosinta aparatului propriu al Inspectoratului General al Politiei Romane, efectueaza controlul si indruma operatiunile privind inventarierea tehnicii si a celorlalte bunuri materiale;

deruleaza activitatile privind donatiile si sponsorizarile oferite de persoane fizice si juridice structurilor din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, in conformitate cu prevederile legale in vigoare;

organizeaza si coordoneaza activitatea de standardizare si de cercetare stiintifica, in domeniul tehnic din cadrul Politiei Romane;

prezinta propuneri de optimizare a structurilor logistice ale unitatilor de politie.

initiaza si propune proiecte de acte normative cu implicatii in domeniul logistic;

elaboreaza documentele privind planificarea activitatilor in domeniul logistic si gestioneaza modul de realizare a acestora;

realizeaza controlul, sprijinul si indrumarea structurilor de logistica teritoriale pentru a asigura aplicarea unitara si corecta a reglementarilor interne si de nivel superior in domeniu;

participa in grupurile de lucru constituite la nivelul Ministerului Administratiei si Internelor si Inspectoratului General al Politiei Romane, in cadrul carora analizeaza si propune solutii privind problemele ce vizeaza domeniul logistic;

asigura reprezentarea conducerii Inspectoratului General al Politiei Romane in relatiile cu celelalte unitati ale Ministerului Administratiei si Internelor si organe ale administratiei de stat si participa la conferinte, simpozioane, expozitii si alte manifestari interne si internationale cu caracter stiintific si documentar pe profil.

Serviciul de Logistica are in subordonare profesionala serviciile de logistica ale celor 41 inspectorate de politie judetene si Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti, structurile logistice ale Scolii de agenti de politie "Vasile Lascar" - Campina, Scolii de agenti de politie "Septimiu Muresan" - Cluj-Napoca, Centrului de formare si perfectionare a pregatirii agentilor de politie "Nicolae Golescu" - Slatina si Centrului chinologic "Dr. Aurel Greblea" - Sibiu, precum si Serviciul Independent Administrativ ce deserveste aparatul propriu.

In structura Serviciului de Logistica sunt prevazute 4 birouri:

Biroul Tehnic,

Biroul Investitii, Cazarmare si Evidenta de Cadastru,

Biroul Intendenta,

Biroul Programe Logistice, Gestionare Resurse si Achizitii Publice.

Studiu de caz II: Structurile Logistice in Unitatile Militare

Procesele de management logistic sunt deosebit de complexe si se realizeaza de catre organele de conducere a logisticii care sunt reprezentate de manageri, respectiv sefi ai structurilor cu atributii logistice (loctiitorii comandantilor pentru logistica, sefii serviciilor, sectiilor, birourilor si compartimentelor de logistica). Acestia sunt manageri intrucat reprezinta grupuri de persoane destinate asigurarii suportului logistic al misiunilor si actiunilor desfasurate de unitatile din care fac parte (completarea stocurilor in ordinea impusa de modul de intrebuintare a fortelor in actiuni, la termenele, nivelurile si in locurile ordonate; planificarea si organizarea transporturilor de efective si a celor de aprovizionare/evacuare; organizarea si realizarea unui sistem operativ si functional de mentenanta; organizarea si executarea recunoasterilor si documentarilor in teren cu privire la anumite aspecte de logistica; manevra fortelor si mijloacelor logistice; organizarea achizitiilor, primirii, repartitiei si distributiei materialelor din surse sau, de la caz la caz, repartizarea marilor unitati si a unitatilor pe surse de aprovizionare; organizarea si executarea reparatiilor si, la nevoie, a evacuarilor; stabilirea masurilor de protectie a unitatilor, subunitatilor si formatiunilor de logistica; organizarea si realizarea prestatiilor logistice de hranire, echipare si cazare a efectivelor; organizarea si executarea controalelor). Majoritatea acestor activitati se executa in perioadele de pregatire si desfasurare a actiunilor si misiunilor de mentinere si/sau restabilire a ordinii publice, fiind conduse efectiv de sefii structurilor logistice. Ca atare, acestia sunt implicati in coordonarea si dirijarea activitatii personalului logistic, utilizand tehnici si metode manageriale specifice pentru asigurarea luptatorilor cu cele necesare ducerii actiunilor (indeplinirii misiunilor).
          In acest context, procesul de management constituie un ansamblu de interventii prin care managerul prevede, organizeaza, ordoneaza, ia decizii si controleaza activitatea subordonatilor sai, avand in vedere realizarea obiectivelor unitatii.
          Logistica, la fel ca statul major (similar) si alte compartimente, subunitati, formatiuni etc., este un subsistem al unitatii sau marii unitati, considerate, la randul lor, de sine statatoare, drept sisteme. Logistica opereaza cu notiuni specifice si aplica tehnici speciale pentru indeplinirea misiunilor sale, avand un oarecare grad de independenta. De aceea, se apreciaza ca managerul acestui sistem este, dupa caz, seful directiei, loctiitorul comandatului pentru logistica, seful serviciului, sectiei logistice, biroului etc. In sprijinul acestei afirmatii se aduce ca argument si punctul de vedere autorizat al unor distinsi autori de lucrari de specialitate in domeniu, O. Nicolescu si I. Verboncu, potrivit carora: "In categoria managerilor intra numai persoanele care efectiv detin posturi manageriale, adica cei carora le sunt nemijlocit subordonati alti componenti (), ce iau decizii de conducere, deci care influenteaza in mod direct actiunile si comportamentul altor persoane".
          In cadrul structurilor logistice ale fortelor de ordine, procesul de management se desfasoara fara intrerupere. El debuteaza cu stabilirea obiectivelor de realizat, continua cu elaborarea deciziilor si transmiterea acestora si se incheie odata cu indeplinirea obiectivelor anterior stabilite. Are, de regula, un caracter ciclic si cuprinde un complex de masuri si activitati specifice desfasurate de sefii structurilor logistice respective.
          Comandantul fiecarei structuri, indiferent de esalonul ierarhic, este persoana care hotaraste asupra modului in care trebuie actionat, directionand, in acest fel, toate compartimentele din subordine pentru realizarea hotararii sale. Prin urmare, compartimentele respective isi aduc contributia la fundamentarea hotararii, concepand propriile activitati astfel incat acestea sa se incadreze armonios in directionarile rezultate din hotararea comandantului.
          In relatia cu comandantul, seful structurii logistice este executant. Prin propria activitate el contribuie la fundamentarea hotararii. Insa fata de compartimentele din subordinea lui, acesta este sef. Pentru a indeplini sarcinile ce-i revin din hotararea comandantului, el le alege constient, dintr-un numar de posibilitati de actiune, pe acelea pe care le considera ca fiind cele mai bune, luand astfel de decizii in cadrul problemelor din sfera lui de activitate. In acest cadru, se impun cateva consideratii referitoare la notiunile hotarare si decizie.
          Hotararea apartine comandantului, care poarta intreaga raspundere pentru actiunea sa si prin care se evidentiaza incarcatura morala si responsabilitatea acestuia. Odata luata si transmisa, hotararea canalizeaza toate eforturile fortelor si ale mijloacelor din subordine pentru traducerea ei in practica. In acelasi timp, decizia este frecvent utilizata, fiind considerata ca o linie de actiune aleasa din sfera mai multor alternative (variante, solutii) de catre sefii structurilor logistice. Decizia este luata in urma unui proces complex de informare si prelucrare a informatiilor din domeniu. Acest proces este intreprins pentru a indeplini hotararea comandantului.
          Astfel spus, comandantul isi stabileste optiunea de angajare a fortelor din subordine pentru indeplinirea unei misiuni prin hotararea sa, in timp ce seful structurii logistice isi manifesta intentia, competenta, vointa si obligatia indeplinirii hotararii comandantului.
          Deciziile sefului logisticii urmaresc integrarea domeniului sau de activitate in efortul general de indeplinire a hotararii. De aici apare concluzia ca hotararea are o sfera mai mare de cuprindere, oglindind conduita intregului esalon (structura). Decizia, in schimb, are o arie de cuprindere mai mica, limitandu-se la compartimentul logistic. Hotararea este luata de comandant, iar decizia de nivelurile ierarhice de conducere subordonate comandantului, in cazul de referinta seful logisticii.
          In cazul actului managerial al structurilor fortelor de ordine publica, conducerea se realizeaza de catre comandant, ajutat, de regula, de seful de stat major (similar) si de catre seful logisticii, care, la randul lor, au in subordine directii, servicii, birouri, compartimente etc. Intre comandant si ajutoarele sale nemijlocite sunt relatii de subordonare. Intre seful de stat major (similar) si seful logisticii exista relatii de colaborare, iar intre acestia si compartimentele pe care le coordoneaza nemijlocit sunt relatii de subordonare. Ansamblul acestor relatii este specificat in ierarhia structurilor fortelor ordinii publice, ca structuri carora le sunt specifice reguli bazate pe disciplina militara.
          Luand hotararea, comandantul stabileste obiective si sarcini concrete si pentru structurile logistice. Realizarea acestora genereaza un ansamblu de decizii apartinand sefului logisticii. Intrucat in procesul conducerii logisticii se regasesc atat hotararea comandantului, cat si deciziile organelor de specialitate, se desprinde nevoia unei stricte delimitari in implicarea acestora in actul conducerii, in vederea evitarii suprasolicitarii unui centru in detrimentul celuilalt. De aici rezulta necesitatea sistematizarii si delimitarii problemelor asupra carora comandantul trebuie neaparat sa hotarasca, urmand ca si celelalte aspecte sa fie derulate conform competentelor functionale ce le revin ajutoarelor sale nemijlocite.

Studiu de caz III: Directia de logistica-Ministerul Administratiei si Internelor

PREZENTARE

Directia Logistica este unitatea de specialitate din structura Aparatului Central al Ministerului Administratiei si Internelor care asigura  elaborarea si implementarea unitara a strategiilor, politicilor si procedurilor in domeniul logistic si care functioneaza in coordonarea secretarului general al ministerului.
Directia Logistica are competente generale pentru coordonarea, indrumarea si controlul activitatilor desfasurate in cadrul principalelor sectoare logistice - planificare, metodologie si pregatire logistica, intendenta si administrarea patrimoniului imobiliar, asigurare tehnica cu mijloace de mobilitate, armament si tehnica speciala, dezvoltare tehnica si standardizare, controlul calitatii in constructii si protectia mediului - precum si pentru asigurarea aplicarii si respectarii corecte si unitare a dispozitiilor legale din domeniul logistic.

ATRIBUTII

asigura managementul sistemului logistic din Ministerul Administratiei si Internelor si  initiaza masuri privind modernizarea si eficientizarea acestuia;

elaboreaza strategii, politici, conceptii si proceduri unitare aplicabile domeniului de competenta, precum si proiecte de acte normative pentru implementarea acestora;

elaboreaza conceptiile unitare privind modernizarea inzestrarii structurilor ministerului, vizand in principal indeplinirea cerintelor de interoperabilitate cu structurile similare din statele comunitare si ale statelor partenere in cadrul misiunilor internationale comune;

elaboreaza programele multianuale privind inzestrarea unitatilor cu armament, munitii,  tehnica speciala, materiale periculoase si gestioneaza evidenta, starea tehnica si destinatia  celor aflate in dotarea structurilor ministerului;

fundamenteaza propuneri pentru proiectele programelor de asigurare a unitatilor cu mijloace de mobilitate si gestioneaza evidenta statistica a tuturor mijloacelor de resort aflate in  dotare;

asigura reglementarea tehnica unitara a activitatilor de exploatare, reparare, depozitare, conservare si intretinere a mijloacelor tehnice si materialelor de resortul transporturi si armament - tehnica speciala;

organizeaza, coordoneaza si indruma la  nivel  central, activitatea de dezvoltare tehnica si asimilare in fabricatie prin cercetare stiintifica, a produselor noi specifice inzestrarii structurilor ministerului, precum si activitatea de standardizare din Ministerul Administratiei si Internelor;

coordoneaza activitatile din domeniul protectiei proprietatii industriale in Ministerul Administratiei si Internelor;

elaboreaza  si  fundamenteaza  planurile  de  cercetare -  dezvoltare  si  programele de standardizare ale  Ministerului Administratiei si Internelor;

asigura schimbul de informatii privind reglementarile tehnice nationale din  competenta ministerului, cu Statele Membre U.E. si Comisia Europeana, prin intermediul punctului national;

organizeaza in mod unitar evidenta de cadastru pentru toate imobilele aflate in proprietatea statului si administrarea Ministerului  Administratiei  si  Internelor;

gestioneaza  bugetul  alocat  Ministerului Administratiei si Internelor  pentru  realizarea  obiectivelor si actiunilor de  investitii si monitorizeaza derularea programelor de investitii;

asigura prin activitati de control al calitatii, aplicarea prevederilor legale in domeniul constructiilor, pentru obiectivele Ministerului Administratiei si Internelor si dispune masurile care se impun;

asigura actualizarea valorilor financiare aferente drepturilor de echipament si hrana, care revin categoriilor de cadre militare si politisti din Ministerul Administratiei si Internelor;

coordoneaza actiunile privind asigurarea logistica a personalului Ministerului  Administratiei si  Internelor, care participa la misiuni internationale de ordine publica;

elaboreaza strategia privind formarea initiala si continua a personalului in domeniile de competenta si asigura managementul pregatirii logistice;

controleaza aplicarea si respectarea prevederilor legale in segmentul protectiei mediului in toate structurile ministerului si indruma metodologic personalul cu atributii in domeniul vizat;

reprezinta Ministerul Administratiei si Internelor in cadrul relatiilor de colaborare pe care le are corespunzator atributiilor, cu autoritati ale statului si alte entitati din domeniul de competenta.

BIBLIOGRAFIE

Logistica-parte integranta a lantului de aprovizionare- livrare, editia a III-a revizuita si adaugita, CARMEN BALAN, editura Uranus, Bucuresti  2006