Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate didacticaScoala trebuie adaptata la copii ... nu copiii la scoala





Biologie Botanica Chimie Didactica Fizica Geografie
Gradinita Literatura Matematica


Chimie


Qdidactic » didactica & scoala » chimie
Alcalii



Alcalii


Alcalii

Fac parte din categoria antisepticelor si dezinfectantelor stabile.
Alcalii au importanta mult mai mare pentru medicina veterinara decat acizii, deoarece sunt dezinfectante puternice, inodore, usor accesibile si relativ ieftine. Intensitatea actiunii lor creste o data cu temperatura. Actiunea dezinfectanta a alcaliilor asupra tesuturilor trebuie legata de intensitatea disocierii. Alcaliile, in concentratii mici, de 0,3 - 1 %, nu sunt iritante pentru cutis, dar il curata de murdarii, detritusuri, etc., totodata, epiderma se inmoaie si devine permeabila pentru alte medicamente. In concentratii marite, alcaliile devin iritante si chiar caustice.
Asupra mucoaselor, alcaliile lucreaza mai intens, din care cauza se vor folosi numai solutiile slabe in scopul fluidifierii mucusului din unele stari inflamatorii catarale. In general, alcaliile dezinfectante se utilizeaza prin stropire, spalare, etc.
1. Hidroxidul de sodiu (Soda caustica, Natrii hydroxidum, NaOH) se livreaza in butoaie de metal. Este o masa translucida, delicvescenta, inodora, foarte caustica, solubila in apa 1/1, iar la 1000C, 1/0,3. Manifesta incompatibilitate fata de acizi si majoritatea sarurilor metalice. Se pastreaza in locuri uscate, recipientele fiind ermetic inchise, intrucat cu dioxidul de carbon din aer trece in carbonat de sodiu.
In concentratie de 1 %o este bacteriostatic, 1-4 % este bactericid si sporicid, mai ales solutiile fierbinti, actionand si in profunzimea substratului, 1 % este moderat iritant pentru tesuturi, 3 - 5 % este puternic iritant, iar 10% caustic.
Hidroxidul de sodiu poseda calitati dezinfectante apreciabile in viroze si in bacterioze. Se folosesc solutiile fierbinti 2 - 5 %, iarna adaugandu-se clorura de sodiu 5 - 10 % (pentru scaderea punctului crioscopic). Se poate adauga si hidroxid de calciu 5 % pentru marirea capacitatii dezinfectante. Pentru 1 m2 este necesar 1 litru solutie.
In vederea ecornarii viteilor in varsta de 3 - 7 zile, se frictioneaza cepurile osoase timp de 20 - 30 secunde cu un creion special.
2. Hidroxidul de potasiu (Kalii hydroxidum, KOH). Substanta asemanatoare cu precedenta.
3. Hidroxidul de calciu (Calcii hxdroxidum, Ca(OH)2) se mai numeste si var stins. Se prezinta sub forma de pulbere alba, amorfa, greu solubila in apa, avida de dioxid de carbon si apa, trecand in carbonat de calciu (lipsit de proprietati dezinfectante). Hidroxidul de calciu sau varul stins este mai intens bactericid decat varul nestins, mai ales sub forma de suspensii apoase, mai putin ca pulbere. Varul stins este un dezinfectant ieftin, usor de manipulat, asigurand si estetica prin varuire. Este de retinut insa ca hidroxidul de calciu se utilizeaza ca dezinfectant numai in bacterioze, fiind activ in special fata de formele vegetative pentru un timp de mai multe zile; sporii se distrug abia dupa 15-25 zile. Hidroxidul de calciu este si antiparazitar extern fata de capuse si paduchi, in cazul scabiei exercitand o actiune slaba. Se recomanda obisnuit pentru dezinfectia peretilor din grajduri, a pardoselilor, stanoagelor, vagoanelor, gunoaielor, etc., rezultate bune obtinandu-se cu suspensia 10 %, 1 litru/m2; locurile stropite cu hidroxid de calciu se umecteaza ulterior de cateva ori cu apa.
4. Oxidul de calciu (Varul nestins). Se foloseste pentru obtinerea hidroxidului de calciu si pentru distrugerea cadavrelor.
5. Carbonatul de sodiu (Natrii carbonas, Na2CO3). Pulbere alba granuloasa sau cristale incolore, eflorescente, care se solubilizeaza usor in apa rece si foarte usor in apa fierbinte. Carbonatul de sodiu sau soda de rufe se utilizeaza ca dezinfectant sub forma de solutii fierbinti, in concentratii de 4 - 5 %, pentru bidoane de lapte, sticlarie, cauciuc, mase plastice. Ulterior, este absolut necesara o spalare abundenta cu apa. In concentratii de 0,3 - 1 % solutii calde la 40 - 500C, este bun pentru curatarea pielii de cruste. Solutia 5 % distruge agentii scabiei, dizolvandu-le chitina.
6. Carbonatul de potasiu (Kalii carbonas, K2CO3). Substanta asemanatoare cu precedenta, oficinala, avand insa actiune mai intensa. Pentru obiecte foarte murdare se foloseste lesia din cenusa de pinacee, betulacee, etc., care este foarte bogata in carbonat de potasiu.
7. Tetraboratul de sodiu (Natrium tetraboricum, Natrii tetraboras, Borax, Biborat de sodiu). Produs cristalizat, oficinal, cu 10 molecule de apa, sub forma de cristale mari, incolore, transparente, usor eflorescente. Cand cristalizarea produsului s-a facut prin racire brusca a solutiei apare ca pulbere cristalina alba. Este lipsit de miros, are gust sarat lesios, este solubil in apa rece in proportie de 5 %, mult mai solubil la cald.
Boraxul are actiune antiseptica, perfect comparabila cu acea a acidului boric, fiind insa mai bine suportat de mucoase. In diverse preparate farmaceutice poate fi inlocuit unul prin celalalt printr-un calcul stoechiometric, in functie de pH-ul necesar, pentru a obtine un produs farmaceutic corespunzator.
Solutiile apoase se intrebuinteaza si pentru fierberea instrumentelor chirurgicale si pastrarea lor mai mult timp in respectivele solutii, deoarece boraxul nu ataca metalul.





Cind se alcatuesc denumirile derivatilor, numerotarea atomilor de carbon se face in asa fel ca gruparea carbonilica sa aiba cifra cea mai mica. Cele mai raspindite monozaharide sint pentozele si hexozele, care se gasesc in natura libere sau combinate si au denumiri nesistematice.

1.2. Structura monozaharidelor

Pe baza analizei elementare cantitative si a masei moleculare s-a stabilit ca pentozele au formula moleculara C5H10O5, iar hexozele C6H12O6. Ele contin o catena normala, ceea ce s-a dovedit prin reducerea lor cu HI. La temperaturi ridicate din hexoze prin reducere se obtine (CH3‑CH2‑CH2‑CH2‑CHI‑CH3) 2-iodohexan - substanta cu catena normala, neramificata.

Existenta grupelor hidroxilice si numarul lor s-a determinat prin reactii de esterificare si eterificare. La tratarea hexozelor cu anhidrida acetica sau clorura de acetil a rezultat un derivat pentaacetilat, ceea ce a pus in evidenta prezenta a cinci grupe OH:

C6H12O6  5 (CH3CO)2O C6H7O(OCOCH3)5    5CH3COOH

Existenta celor cinci grupe OH in hexoze s-a confirmat si prin metilarea acestora, in mediu alcalin, cind s-a obtinut un derivat pentametilat. Fiecare hidroxil din molecula hidratului de carbon este legat cu cite un atom de carbon, nu pot exista doua grupe OH la acelasi carbon (regula Erlenmeyer).

Faptul ca pentozele si hexozele adi