Consecintele activitatii factorului de risc antropic asupra sistemului acvatic

CONSECINTELE ACTIVITATII FACTORULUI DE RISC ANTROPIC ASUPRA SISTEMULUI ACVATIC

Orice activitate umana are un impact asupra apelor, eventual indirect, prin intermediul poluarii atmosferei sau solurilor

Un efect al poluarii apelor, deosebit de grav, este eutrofizarea lacurilor, numita si „moartea lacurilor”, ca urmare a cresterii fertilitatii acestora prin aport de elemente nutritive, mai ales fosfati si nitrati, care favorizeaza proliferarea fitiplanctonului si a plantelor acvatice. Putin cate putin, lacul se colmateaza, se ingusteaza si dispare. Poluarea chimica a apelor afecteaza fitoplanctonul si macrofitele in mod diferit, dupa natura agentului contaminat. Astfel, sarurile de cupru si cromatii sunt toxice pentru alge. Fitoplanctonul este puternic afectat de numeroase pesticide, mai ales erbicide. De exemplu, erbicidele din grupa Ureelor blocheaza cresterea fitoflagelatelor. Detergentii sintetici, pe de alta parte, sunt foarte toxici pentru flora microbiana a apelor. Pestii pot muri din cauza tuturor tipurilor de poluare, dar majoritatea cazurilor mortale sunt provocate de lipsa oxigenului dizolvat in apa si datorita pesticidelor si a reziduurilor toxice.

Efectele nocive ale principalelor substante impurificatoare evacuate cu apele uzate:

Substantele organice consuma oxigenul din apa, in timpul procesului de descompunere a lor; intr-o masura mai mare sau mai mica, in raport cu cantitatea de substanta evacuata, provocand distrugerea fondului piscicol si in general a tuturor organismelor acvatice. Cantitatea de oxigen, reprezentand una din conditiile principale ale vietii acvatice variaza intre 4-6 mg/l, in functie de folosinta apei emisarului. Oxigenul este necesar si proceselor de descompunere a substantelor organice; lipsa oxigenului ca urmare a consumului de catre substantele organice are ca urmare oprirea descompunerii acestora si respectiv continuarea tuturor consecintelor produse de prezenta substantelor organice in apa.

Substantele in suspensie care se depun pe fundul receptorului formeaza acumulari (bancuri), impiedica consumul oxigenului din apa, care sunt de natura organica etc.

Substantele in suspensie plutitoare, ca de exemplu: titeiul, produsele petroliere, uleiurile etc., care formeaza uneori pelicule compacte la suprafata apei, produc numeroase prejudicii in ceea ce priveste folosirea apei receptorului. Astfel, ele dau apei un gust si miros neplacut, impiedica absorbtia de oxigen pe la suprafata apei si deci autoepurarea; se depun pe constructiile hidrotehnice si utilajele acestora; colmateaza filtrele pentru tratarea apei in scopuri potabile si industriale; sunt toxice uneori pentru fauna si flora acvatica, distrugand-o, fac inutilizabila apa pentru alimentarea instalatiilor la racire, impiedica folosirea ei pentru irigatii, agrement etc.

Acizii si alcalii au ca efect distrugerea faunei si florei acvatice; degradeaza rapid constructiile hidrotehnice – betonul si fierul – ambarcatiile si instalatiile necesare navigatiei; stanjenesc folosirea apei pentru agrement, pentru alimentarea cazanelor, pentru alimentarea cu apa etc. Toxicitatea acidului sulfuric pentru fauna, depinde de valoarea pH-ului. Hidroxidul de sodiu (substanta alcalina) folosit in numeroase procese tehnologice (tabacarii, fabrici de textile, de cauciuc etc.), foarte solubil in apa, mareste rapid pH-ul si alcalinitatea apei, producand numeroase prejudicii folosintelor de orice fel.

Substantele minerale, prezente indeosebi in apele industriale, conduc la marirea salinitatii apei receptorului, iar unele dintre ele pot provoca cresterea duritatii. Apele cu duritate mare produc depuneri pe conducte, micsorandu-le asfel capacitatea de transport. Depunerile din conductele boilerelor micsoreaza capacitatea de transfer a caldurii. Apele dure interfereaza cu vopselele din industria textila, inrautatesc calitatea produselor in fabricile de bere, zahar etc.

Sulfatul de magneziu, constituent principal al duritatii apei, are efect cataric asupra populatiei, iar bicarbonatii si carbonatii solubili produc incoveniente in procesul de productie al fabricilor de zahar.

Pe de alta parte, duritatea prea mica face ca apa sa nu aiba gust placut, iar coroziunea poate sa actioneze mai bine in conducte.

Clorurile, peste anumite limite, fac apa improprie pentru alimentari cu apa potabila si industriala, pentru irigatii etc.

Fierul produce neplaceri in sectiile de albire din fabricile de hartie si celuloza.

Metalele grele (Pb, Cu, Zn, Cr) evacuate cu apele uzate au actiune toxica asupra organismelor acvatice, inhiband in acelasi timp si procesele de autoepurare.

Sarurile de azot si fosfor produc dezvoltarea rapida a algelor la suprafata apei.

Culoarea placuta si fragezimea painii si a unor produse de patiserie depind de existanta in apa a sarurilor anorganice.

Substantele toxice organice sau minerale, cateodata in concentratii foarte mici, pot distruge in scurt timp fauna si flora receptorului. Multe dintre aceste substante nu pot fi retinute de instalatiile de tratare a apei si o parte din ele, retinute de sistemul digestiv uman, pot produce imbolnaviri. Substantele fitofarmaceutice isi manifesta efectul negativ asupra faunei si florei, indeosebi dupa ploaie cand sunt antrenate in apa receptorului. Procesele tehnologice industriale folosesc numeroase substante toxice greu de determinat in apa cu procedeele fizico-chimice uzuale (substante fitofarmaceutice, nitroclorbenzen, monodinitroderivati aromatici etc.).

Substantele radioactive folosite din ce in ce mai mult in diferite scopuri (medicina, tehnica etc.), precum si dezvoltarea centralelor atomice, creeaza noi probleme celor care se ocupa cu protectia apelor. Indeosebi substantele radioactive cu timp lung de injumatatire (cateva generatii umane) ca: Sr³⁰, Cs¹³⁷, sunt cu atat mai periculoase, cu cat si metodele uzuale de determinare a radiatiilor nu sunt inca definitivate.

Apele calde, evacuate de unele industrii, aduc numeroase prejudicii, ca de exemplu: produc dificultati in exploatarea instalatiilor de alimentare cu apa potabila si industriala si in folosirea apei pentru racire; impiedica dezvoltarea normala a faunei piscicole (deoarece apa calda ramane deasupra, iar pestii se retrag la fundul receptorului, dezvoltandu-se necorespunzator). De asemenea si scaderea cantitatii de oxigen datorita maririi temperaturii apei si a dezvoltarii excesive a bacteriilor aerobe in conditiile unei temperaturi ridicate.

Culoarea, datorita indeosebi apelor uzate provenite de la fabricile de textile, hartie, tabacarii etc., impiedica absorbtia oxigenului si dezvoltarea normala a fenomenelor de autoepurare, precum si a celor de fotosinteza. Apa receptorilor colorata cu diferite substante evacuate de industrie nu poate fi folosita pentru agrement, alimentari cu apa etc.

Microorganismele, din diferite categorii de ape uzate, cum sunt cele provenite de exemplu de la tabacarii, abatoare, industrii de prelucrare a unor produse vegetale, se manifesta indeosebi prin prezenta bacteriilor. Unele din acestea sunt patogene (ex.: bacilus antracis) si produc infectarea puternica a emisarului, facandu-l de neutilizat; altele sunt mai putin vatamatoare sau chiar inofensive si utile, contribuind la mineralizarea substantelor organice sau la alte procese care se dezvolta in receptor. Lipsa aproape completa a oxigenului din apele subterane ajuta la degradarea materiilor organice, respectiv la epurarea apei, este suplinita de proprietatea straturilor acvifere de a retine unii poluanti.

De asemenea, poluarea mediului acvatic are consecinte grave si asupra sanatatii omului. Majoritatea bolilor din organism sunt cauzate de faptul ca oamenii nu beau suficienta apa sau apa bauta nu are cele mai bune calitati. Atfel, deosebim urmatoarele categorii de boli:

I. Boli infectioase:

- boli microbiene: febra tifoida, dizenteria, holeria;

- boli virotive: poliomielita, hepatita epidemica;

- boli parazitare:dizenteria, giardiaza.

II. Boli neinfectioase: determinate de contaminarea apei cu substante chimice cu potential toxic:

• Intoxicatia cu plumb (saturnism), se manifesta prin: oboseala nejustificata; afecteaza globulele rosii, vasele sanguine; afecteaza sistemul nervos central, provocand ecefalopatia saturniana si cel perifieric cu dereglari motorii.

• Intoxicatia cu mercur: dureri de cap, ameteli, insomnie, oboseala; tulburari vizuale; afectiuni ale sistemului nervos; afectiuni ale rinichilor; malformatii congenitale ale fatului in cazul femeilor insarcinate.

• Intoxicatia cu zinc: dureri epigastrice, diaree, tremuraturi, pareze; afectiuni ale sistemului nervos central, muschilor si sistemului cardiovascular.

• Intoxicatia cu cadminiu: cefalee; scaderea tensiunii arteriale; afectiuni hepato-renale.

• Intoxicatia cu azotati si fosfati: invinetirea buzelor, narilor, fetei; agitatia pana la convulsii; cefalee, greata.

• Intoxicatia cu pesticide: alterarea functiilor ficatului pana la formarea hepatitei cronice; encefalopatii; malformatii congenitale.