Gheizerele - Izvoare intermitente calde
Izvoarele
intermitente calde poarta numele de gheizere. Au apa intermitenta si se
caracterizeaza prin tasnirea unei coloane de apa calda si de vapori. Numele
acestor izvoare provine de la regiunea Geyser, din Islanda, unde se gasesc in
numar foarte mare. Ele au fost studiate pentru prima data tot in Islanda, fiind
legate de aceasta regiune cu activitate vulcanica.
Dupa
felul cum au fost descrise de unii cercetatori islandezi, americani si rusi,
gheizerele prezinta o structura interna ce se aseamana cu cea a unui vulcan.
Ele sunt alcatuite dintr-un con si un mic crater, pe care islandezii il numesc
de bazin, rezervor sau cuveta, deoarece, dupa incetarea izbucnirii apei, locul
asa-zisului crater este umplut cu apa fierbinte. Craterul sau bazinul este
legat de un canal ce poate avea un diametru de cativa metri. Apa fierbinte sub
presiune circula prin acest canal aflat in interiorul scoartei terestre.
Se presupune ca apa
gheizerelor este de origine vadoasa, adica rezultata din ploile si zapezile ce
patrund prin fisuri in rocile vulcanice, precum si de origine juvenila
(interna), rezultata din condensarea vaporilor proveniti din degazeificarea
magmelor. Temperatura foarte ridicata a apei este datorata unei surse de
magmatopita aflata la mare adancime.
In
Islanda, izvorul cel mai cunoscut este Marele Geyser. El arunca o coloana de
apa fierbinte (80-82oC)pana la inaltimea de 30 m, pe o durata de 10-15
minute. Activitatea de tasnire a
gheizerului se reia dupa 25-30 de ore.
Punctul de tasnire constituie gura canalului, care are un diametru de 3m. El se continua in exterior cu un mic crater (rezervor), care este
inconjurat de un con algheizerului, format din concretiuni de siliciu.
Rezervorul are un diametru de 18 m si o adacime de cativa
metri(3-4m). Dupa ce tasnirea inceteaza, rezervorul se umple cu apa fierbinte (80oC).
La
adancimea de 10-12 m,
in canalul gheizerului, apa are o
temperatura de 121oC. Ea
nu atinge limita de fierbere, deoarece
se gaseste la o presiune mai mare de
2 atmosfere. Cand incepe sa fiarba, apa
este expulzata din canalul gheizerului sub forma unei coloane de vapori si apa. Apa calda a gheizerului contine cantitai insemnate de oxizi de
siliciu. Acestia se depun in partile
laterale ale craterului (rezervorului), dand nastere unui con. Substantele solide care formeaza conul poarta
numele de gheizerite.
Gheizerele se intalnesc si in
alte regiuni ale Gobului, legate tot de prezenta reliefului vulcanic. Le gasim
in Noua Zeelanda (insula de nord), unde a functionat cel mai mare gheizer din
lume, numit “Naumangu”. Gheizere de dimendiuni mai mici se afla
in insula Djawa, in Tibet la 4700m si in S.U.A. De asemenea, in peninsula
Kamciatka, pe vaile Geysernaia si Chumnaia, se insira un numar de 34 de
gheizere mari si peste 100 mici. La unul dintre gheizerele mai mici s-au
observat si fazele prin care trece izvorul pana tasneste in atmosfera. In
starea de repaus, el sta umplut cu apa calda (80oC); dupa o perioada
de cateva ore, incepe sa se ridice de la suprafata apei un mic nor de vapori.
Apoi, dupa o durata fosrte scurta de timp (5-10 minute), apa din rezervor
incepe sa se agite, apar rapid bule mari de aer care, incetul cu incetul, fac
ca apa sa clocoteasca. Stropii fierbinti de apa se ridica pana la 2 m inaltime, pentru ca intr-o
faza foarte apropiata gheizerul sa erupa sub forma unei coloane inalte de 15-20 m. Perioada de eruptie
dureaza 5-10 minute.
Gheizerele
concentreaza o mare cantitate de energie termica, utilizata in unele regiuni
(Islanda, Noua Zeelanda) la incalzirea locuintelor, a serelor legumicole si
floricole, etc.
