Ca resursa naturala esentiala desfasurarii si evolutiei tuturor proceselor fizice si biologice din natura , apa prezinta o importanta deosebita pentru existenta vietii si realizarea multitudinii de activitati umane.

Apa este prezenta pretutindeni , respectiv in compozitia chimica a mineralelor ce alcatuiesc rocile din crusta solida a planetei. In litosfera sub forma de ape subterane, precum si in partea superioara a acesteia - in umezeala solului , pe suprafata scoartei terestre ( marile intinderi oceanice si marine, lacuri, rauri etc .)

In atmosfera sub forma celor 3 stari de agregare( gazoasa , lichida , solida) si nu in ultimul rand in biosfera ( invelisul vegetal si animal al planetei), apa se constituie astfel intr-un element fundamental al pamantului.

Totalitatea acestor forme de existenta a apei formeaza ceea ce definim ca hidrosfera , una din cele 4 geosfere care alcatuiesc mediul geografic.

Din punct de vedere al protectiei mediului in geosferele globului exista in permanenta o interactiune si o interconditionare reciproca.

Formele de existenta ale apei pe Terra

Prezenta in toate geosferele globului terestru atat in latitudine, longitudine, pe verticala in altitudine cat si in adancime, apa se constituie intr-un invelis continuu.

Sub forma de vapori apa se gaseste in atmosfera, in sol,si pe anumita adancime in subsol.

Sub forma lichida de altfel elementul sau caracteristic apa se gaseste in cele 3 categorii de unitati acvatice si anume :oceane, mari si lacuri, ape curgatoare (fluvii, rauri, parauri, torenti), precum si in categorii deloc de neglijat a apelor subterane, freatice si de adancime.

Sub forma solida, apa se gaseste in gheturile polare, in ghetari, in zapezile montane in gheata subterana precum si in precipitatiile sub forma solida( zapadea si grindina). Totodata apa se gaseste in cantitati apreciabile in plante, animale si implicit in organismul uman.

C2 Raspandirea apei pe glob

Ca entitate propriu-zisa apa constituie domeniu de studiu al hidrologiei, atat ca existenta cate si ca forma care se manifesta.

Caracterizata prin cele doua marimi existentiale : suprafata si volum, apa pe globul terestru se distribuie dupa cum urmeaza :

In suprafata intinderile de apa sunt aproximativ cu 2/3 mai mari decat ale uscatului. Astfel din suprafata Terrei care este de 510 milioane km² apa ocupa 361 milioane km² ( adica 70,8%) care se constituie in ceea ce definim OCEANUL PLANETAR , pe cand uscatul ocupa numai 149 milioane km² (adica 29,2%)

Relevant in sustinerea ponderei suprafata ocupata de ape fata de uscat este faptul ca numai Oceanul Pacific depaseste cu aproximativ 20% suprafata intregului uscat.

Suprafata Oceanului Planetar , apartine in principal Oceanul Pacific, Atlantic, Indian, Arctic la care se poate adauga ca denumire si element de noutate Oceanul Austral intre latitudinile sudice de 60° si tarmurile continentuluiAntarctica (Antarctida) de fapt extremitatile sudice ale marilor intinderi oceanice apartiand Pacificului, Atlanticului si Oceanului Indian.

Repartitia suprafetei uscatului este alcatuita din continentele : Europa , Asia, America de Nord, America de Sud, Africa australia, Oceania, Antarctica la care se adauga numeroase insule si insulite existente pe suprafata marilor intinderi oceanice. De precizat ca cele doua emisfere ale globului sunt ocupate diferentiat de apa , dar cea nordica mai mult de jumatate,( emisfera continentala) iar cea sudica peste 3 sferturi cu apa, ( emisfera oceanica).

Eseu: Egipt – date generale si economice Document online: Test de evaluare la geografie - relieful Romaniei

In ceea ce priveste repartitia suprafetei apelor in cuprinsul celor 4 oceane precizam ca Oceanul Pacific are 178 miloiane km², Oceanul Atlantic 91km², Oceanul Indian 76 mil km², Oceanul Inghetat (Arctic) 14 mil km².

In categoria continentelor suprafata acestora este:

Europa 10,5 mil km

Asia peste 44 mil km²

Africa aproximativ 30 mil km

America de nord 24 mil km²

America de sud peste 17 mil km²

Australia si Oceania aproximativ 9mil km²

Antarctica 13 milioane km²

C3 Circuitul apei in natura

O caracteristica fundamentala a apei consta in mobilitatea si miscarea sa , ceea ce-i confera acesteia functia de principal mijloc de relatii, schimb de energie si substante intre celelalte geosfere ale planetei( litosfera, hidrosfea , atmosfera , biosfera).

Astfel, precipitatiile atmosferice indiferent de starea lor de agregare, cazute pe suprafata scoartei terestre si de altfel pe suprafata intregii planete, dar cu referire speciala asupra uscatului , constituie sursa de alimentare a scurgerii apelor curgatoare , a existentei apelor statatoare, precum si a celor subterane.

Procesul suficient de complex al trecerii apei de pe suprafata Pamantului in atmosfera si apoi inapoi pe Pamant se constituie in fenomenul pe care-l definim ca circuit sau circulatia apei in natura.

Importanta circulatiei apei in natura este foarte mare, astfel apa exista pe planeta noastra din mari, oceane, iar pe uscat poate fi folosita in permanenta. De altfel nici nu banuim ca ,in sensul acestui proces apa cu care ne spalam poate provenii din fluviul Nil, sau de pe alte meleaguri , precum si faptul ca pe alte meleaguri se poate folosi apa din Dunare sau din Marea Neagra.

Apa realizeaza un sistem de circuite , fiecare din acestea reprezentand o anumita inlantuire de procese :

1 .Circuitul universal( mare)

2.Circuitul local ( mic)

Dupa anumiti autori, volumul de precipitatii cazut anual pe suprafata globului este de aproximativ 580 mii km³ de apa.

Acesata cantitate isi are provenienta in apa evaporata de la suprafata Oceanului Planetar cat si de la suprafata continentelor. Din aceasta cantitate prezenta in atmosfera in decursul unui an aproximativ 80% revin din nou pe suprafata marilor intinderi oceanice, refacand partial circuitul oceanic( ca circuit local sau mic, adica ocean- atmosfera- ocean ).

Acest proces se produce si pe suprafata uscatului cu deosebirea ca aici procesul evaporatiei este suficient de complicat pe uscat datorita neomogenitatii suprafetei continentale , datorita gradului diferit de acoperire cu vegetatie, datorita tipurilor diferite de soluri, etc., precum si modului diferit de incalzire si racire a uscatului in comparatie cu oceanul.

Oricum apa evaporata de pe usact se evapora si se ridica in atmosfera sub forma de vapori , se condenseaza si se intoarce pe suprafata continentelor sub forma de precipitatii realizand astfel ceea ce numim circuit local continental- tot ca circuit mic adica uscat – atmosfera- uscat.

Intre cele doua circuite nu se poate realiza o separatie completa , in sensul ca cel putin in zonele continentale USCAT- OCEAN DE COASTA sau USCAT- OCEAN se resimt influentele reciproce dintre doua circuite locale.

Din imensa cantitate de apa care se evapora anual de pe suprafata oceanului prin intermediul atmosferei o parte considerabila trece spre uscat adica ocean- continente.

Din acesata cantitate de apa o parte considerabila se condenseaza si cade sub forma de precipitatii pe suprafata continentelor. Uneori continuandu-se drept peste blocurile continentale si insulare, precipitand asupra suprafetelor oceanice, formand astfel circuitul universal ( mare).