Muntii bucegi - itinerarii, trasee turistice

1. Centre turistice.

Dealungul Prahovei, la poalele Bucegilor, se gasesc cateva statiuni climatice de primul ordin, dintre care insa numai Sinaia si Busteni pot fi considerate centre de turism alpin, urmate dela distanta de Predeal.

Pe latura nordica a masivului, localitatea Bran este singurul centru turistic al regiunii, urmata intr'o mica masura de Rasnov; iar dinspre sud, un singur drum pleaca dintr'o localitate ce nu poate fi considerata drept un centru turistic pentru Bucegi: Pietrosita.

Am crezut, potrivit cu scopul prezentei lucrari, sa consideram punctul Pestera Ialomitei drept un centru turistic, datorita stralucitului viitor de "statiune alpina' pe care il intrevedem intregului ansamblu de monumente ale Naturii si elemente turistice din jurul Pesterei.

Din punctul de vedere al turismului de munte, Bustenii sunt, desigur, centrul cel mai frecventat, urmat de Sinaia si Predeal; este deci cazul sa mentionam opera de sustinere a miscarii turistice si alpine pe care a realizat-o aici Clubul Alpin Roman prin cele doua constructii ale sale: Caminul Alpin din Busteni si Refugiul metalic Costila, ambele ridicate cu grele sacrificii, in cursul anilor 1938-1939.

2. Clasificarea drumurilor.

Este dela sine inteles ca intr'un masiv atat de bogat in elemente alpine, atat de variat ca aspecte si atat de intins ca suprafata, vor exista diverse categorii de trasee, accesibile unei foarte intinse game de drumeti.

O clasificare a acestor drumuri este, deci, cu atat mai necesara, cu cat - tinand seama ca aceasta calauza se adreseaza unor foarte largi si variate mase de drumeti care vin fiecare cu puterile lor fizice si cu experienta lor turistica - materialul arhicunoscut al Bucegilor trebue sistematizat cu mare atentie, pentru ca fiecare categorie de turisti sa poata fi indrumata pe traseul cel mai potrivit.

In prima mea lucrare Bucegii si Piatra Craiului, (1936), incercasem o clasificare a drumurilor din Bucegi in trei categorii: itinerarii de interes general, itinerarii alpine si itinerarii tehnice. Experienta ulterioara si marea desvoltare a turismului de munte, care a atins punctul culminant in anul 1939, ne-au aratat ca nu pot fi cuprinse in aceste trei categorii toate traseele extrem de variate din Bucegi.

Am impartit, deci, aceste trasee in patru mari categorii, la care am adaugat, potrivit imprejurarilor, inca  doua categorii auxilare unde vom intalni, in parte sau in total, drumuri din primele doua categorii.

a)     Drumurile de patrundere pornesc dintr'un centru turistic situat la poalele masivului si se opresc in punctele centrale: Statiunea Pestera, sau Omul servind in conditiuni optime la cunoasterea masivului si la initierea in practica turismului de munte pentru toate categoriile de drumeti.

b)     Drumurile de interes general constituesc o categorie foarte bogata cuprinzand toate celelalte trasee accesibile oricui; aceste trasee, pentru a caror parcurgere se cere numai echipament si rezistenta fizica, fara sa fie nevoie de materiale sau de o tehnica speciala, folosesc marile poteci marcate care strabat masivul fara alte dificultati de teren decat diferentele de nivel considerabile dintre punctele de plecare si sosire.

Aceste trasee - ca si cele din prima categorie - pot fi strabatute de orice categorie de turisti, fara nici o pregatire speciala si in orice numar; ele constituesc marea scoala de drumetie a Bucegilor si vor folosi in principal promovarii turismului de munte in marile mase.

In acest scop insa, trebue sa recomandam atat participantilor, cat si organizatorilor sau conducatorilor de "caravane', sa nu treaca cu vederea indicatiunile date de noi in primele pagini ale volumului "Drumuri de munte' (EDITURA DE STAT ed. II. 1947) si care sunt rezultatul unei experieiite de peste 20 ani.

c)      Traseele alpine grupeaza acele rute de stanca, de o succesiva dificultate, pentru a caror efectuare se cere nu numai un echipament special si o rezistenta fizica deosebita, dar si o experienta alpina pe care nu o putem capata decat prin participarea activa si repetata la ascensiunile colective organizate in acest scop.

Traseele alpine folosesc firele vailor de abrupt sau branele de altitudine; grupurile nu mai pot fi nelimitate, bocancii cu ,,tricouni' devin necesari, iar franghia si espadrilele vor fi si ele obligatorii cel putin pentru conducator, pe parcursul unora din aceste trasee.

Prezentarea acestora o vom face in ordine geografica, deoarece este greu de stabilit o gradatie absoluta; unele din ele au constituit pe vremuri fala alpinismului nostru, dar au fost depasite de traseele tehnice carora le servesc astazi de baza.

In descrierea acestor trasee va apare pentru prima data notiunea de "escalada'; grupurile vor fi cat mai restranse si mai selectionate, putand insa depasi numarul de 2-3 persoane; ele vor fi puse - in mod obligatoriu - sub conducerea unei persoane cu o notorie experienta alpina.

Nu ne luam nici o raspundere pentru urmarile neplacute ce ar decurge din organizarea sau conducerea unor grupuri pe aceste trasee, fara respectarea indicatiunilor de mai sus, precum si a celor de detaliu din volumul Drumuri de munte (EDITURA DE STAT ed. II. 1947).

d)     Traseele tehnice constituiesc o categorie de rute alpine cu care se pot mandri numai Bucegii si intr'o mai mica masura Piatra Craiului; aceste trasee de mare clasa alpina afecteaza partile cele mai expuse din zonele de abrupt, pornind in general de pe un traseu alpin, odinioara "celebru', care le serveste de traseu de baza.

Pentru explorarea si stabilirea acestor trasee cu un caracter tehnic superlativ, s'au depus eforturi considerabile, au fost puse la contributie nu numai priceperea si experienta, dar si indrasneala alpinistilor nostri putini la numar; spiritul lor de sacrificiu a mers adesea pana la jertfa suprema (N. Comanescu, ing. Coman, A. Petriu, etc.), iar numele "asilor' nostri va ramane definitiv legat de progresul acestei nobile dar temerare discipline: alpinismul pur.

Pentru cucerirea acestor trasee, au fost puse in practica metodele de tehnica alpina si materialele cele mai noi si mai perfectionate, care au ridicat alpinismul din tara noastra la nivelul marilor realizari din alte tari, gratie unor spirite intreprinzatoare, pornite din randul celor multi: N. Dimitriu, Emil Cristea, fratii Coman, N. Baticu, ing. Frim, I. Sincan, etc.

Desi traseele tehnice nu au nici o legatura cu raspandirea turismului de munte in marile mase, nu puteam totusi sa nu aducem aci un meritat omagiu acestei restranse ramuri de activitate din cadrul larg al drumetiei de munte.

In lucrarea de fata nu vom face decat sa evocam aceste trasee, pe care nu avem nici dreptul, nici dorinta de a le pune la indemana cititorilor nostri; speram ca un viitor "ghid alpin' se va ocupa in amanunt de aceste trasee de o restransa frecventa turistica.

e)     Drumurile de iarna constituesc o categorie auxiliara in care vom intalni o parte din traseele de marc circulatie turistica insotite de acele observatii speciale devenite in ultimul timp foarte necesare - in urma desvoltarii turismului de iarna - si care vor interesa pe cei ce le vor parcurge in timp de iarna; desvoltarea la care a ajuns turismul de iarna in Bucegi, precum si atentiunea speciala pe care o merita traseele de iarna, ne vor obliga sa revenim pe larg asupra lor inainte de a incepe prezentarea itinerariilor.

f)      Drumurile de legatura sunt o categorie auxiliara in care am introdus acele rute combinate care servesc la strabaterea marilor spatii dintre Bucegi si regiunile invecinate.

3. Denumiri de drumuri.

Exista in traditia drumetiei de munte din tara noastra, ale carei inceputuri de organizare au aparut in Bucegi, frumosul obiceiu de a se pastra si folosi vechi denumiri sub care au fost cunoscute, in trecut, cateva din marile artere de circulatie turistica si pe care generatiile viitoare trebue sa le cunoasca si sa le perpetueze.

In afara de Drumul lui Butmaloiu de pe platoul Bucegilor, sau de Drumul Deubel care urca pe spinarea inalta a Bucsoiului, vom reactualiza in aceasta lucrare alte vechi denumiri, azi uitate, ca: Drumul Eforiei pe Varful cu Dor, Drumul Urlatorilor cunoscut sub denumirea improprie de "Drumul Schiel', apoi Drumul Munticelului, intre Busteni si Poiana Costilei, Drumul Malaestilor, veche artera de patrundere in Bucegi, plecand din Rasnov sau Drumul Granicerilor de pe Strunga.

Am socotit, insa, ca nu ar fi rau ca generatia de azi sa duca mai departe aceasta traditie drumeteasca, desvoltand-o prin introducerea altor denumiri menite sa perpetueze memoria celor care, prin sacrificiile si stradaniile lor, au contribuit la desvoltarea turismului in Bucegi.

Voi propune si voi folosi, deci, in prezenta lucrare, denumirile urmatoare, pe care cred ca lumea turistica nu va avea niciun motiv sa nu le adopte: Drumul Mihai Haret intre Sinaia si Omul, Drumul Bucura Dumbrava intre Pestera si Omul, pe Obarsia Ialomitei si Drumul Nestor Urechia dela Busteni la Omul pe v. Cerbului.

4. Drumurile de iarna.

Lucrarea de fata nefiind o calauza de ski, suntem obligati sa aratam in ce masura ne vom ocupa de drumurile de iarna, pentru a nu fi banuiti ca am intentiona sa incalcam un teritoriu ce nu ne apartine.

Pana in toamna anului 1946, cand un accident alpin mi-a interzis definitiv practicarea skiului, am putut gusta, timp de cativa ani, placerile acestui sport de iarna, apreciind insa indeosebi foloasele pe care le aduce desvoltarii turismului de munte.

Cu acest prilej, mi-am dat seama ca numai cine a cunoscut infatisarea aspra dar superba a iernii alpine, poate afirma ca este un turist complet; am mai constatat, deasemenea, ca fara o cat de aproximativa folosire a skiurilor nu pot fi incercate acele mari "curse' care prilejuesc cunoasterea aspectului hivernal al muntelui.

Bucegii sunt masivul cel mai bogat in drumuri de iarna, datorita atat intinderii si caracterului lor, cat si numarului mare de adaposturi; pentru ca lucrarea ele fata sa fie cat mai completa, vom prezenta, pentru fiecare centru turistic, acele drumuri de iarna care - fara sa fie nici rute speciale de ski, nici ascensiuni de iarna cu caracter tehnic alpin - vor cuprinde elemente care vor usura strabaterea hivernala a Bucegilor.

5. Marcajele.

In urma adoptarii de catre Oficiul National de Turism a proiectului de sistematizare a marcajelor in munti, intocmit de Federatia de specialitate, aproape intreaga retea de marcaje din Bucegi a fost refacuta in cursul anilor 1946-1949, fixandu-se stalpi si tabele de marcaj, reinnoindu-se si - pe alocuri - schimbandu-se semnele de marcaj potrivit schemei de sistematizare a marcajelor din Bucegi, stabilita de aceeasi Federatie si adoptata de O.N.T. care a sustinut din bugetul sau realizarea ei pe teren.

Harta generala care insoteste prezenta lucrare, reproduce noile semne de marcaj si va avea darul sa lamureasca pe cititori asupra progresului considerabil ce se poate realiza prin cooperarea forurilor conducatoare ale turismului cu elementele ce constituesc initiativa particulara.

6. Dizolvarea asociatiilor turistice.

In vremea cand aceasta lucrare se alia sub tipar, asociatiile de turism si alpinism au fost disolvate printr'un Jurnal al Consiliului de Ministri, iar patrimoniul lor a fost trecut la O.N.T. Fara sa intram in amanuntele acestui eveniment turistic, vom observa numai ca neputand anticipa asupra viitoarei infatisari a miscarii turistice, vom indica in dreptul cabanelor denumirea actuala a asociatiei sau clubului carora apartin in prezent aceste cabane (vezi nota din pag. 127).

Indicatiuni generale

Sinaia este cea mai mare statiune climatica din tara noastra, fiind totodata, desi nu in aceeasi masura, si un mare centru turistic.

Situata la o altitudine de 798 m. (Gara), statiunea se ridica in panta pronuntata, catarandu-si vilele pe flancurile muntelui Furnica, pana catre 1000 m. alt.

Hoteluri si restaurante se gasesc in mare numar atat in statiunea propriu zisa, cat si in suburbiile Izvor si Cumpatul; pentru turistii in trecere, nici o adresa speciala.

127 km. dela Bucuresti si 43 km. pana la Brasov, pe soseaua internationala; 62 km. pana la Targovistc, pe soseaua turistica, peste muntele Paduchiosul.

Plimbari variate si numeroase in cuprinsul statiunii (Calea Codrului, Valea Pelesului, etc.) cat si in imprejurimi (Piscul Cainelui;

Cai de povara, calauze si Birou ONT. langa Parc.

Climat dulce, dar foarte umed; sporturi de iarna.

1. Sinaia - Vf. cu Dor-Pestera.

(Drumul Eforiei; marcaj rosu vertical pe fond alb; timp necesar: 7-8 ore; pe harta No. 1).

Iesirea din Sinaia se face prin str. Furnica, dupa care se foloseste soseaua de automobile ce leaga Sinaia de Cota 14.00, pana dincolo de Sf. Ana (ramificatie la stanga), la un canton de padurar; aci lasam la dreapta drumul spre Piatra Arsa si urmam spre stanga soseaua tot atat de larga si bine intretinuta (vedere frumoasa spre v. Prahovei si Sinaia).

Soseaua sfarseste la Hotelul Furnica (splendida constructie nepusa inca in functiune), asezat langa Cabana O. N. T. Cota 1400 (apa, telefon, restaurant), atat de cunoscuta skiorilor si construita de Oficiul National de Turism pe locul unui vechi chiosc; pe vremea cand soseaua era doar o poteca, iar muntii dimprejur o marc necunoscuta, se aventurau pana aci doar "indraznetii care considerau justificata denumirea de ,,Poiana Sfarsitului Lumii" data acestor locuri.

Pana aci se mai poate veni fie scurtand serpentinele soselei pe o poteca mai directa, fie folosind "vechiul drum de pe plai' din capul strazii Furnica, foarte recomandabil iarna - la urcus - din care cauza il vom prezenta in amanunt in capitolul "drumuri de iarna din Sinaia'.

Mai sus de Cota 1400, poteca inlocueste soseaua, incepand sa urce pantele Furnicii, intre Valea cu brazi si Valea Sgarburei (in dreapta, deasupra limitei padurii, Valea lui Carp cu celebrele coboriri de ski); iesind pe plaiurile deschise ale Furnicii, poteca trece pe la Piatra Turcului (reminiscenta de pe timpul invaziilor turcesti) si urcand domol catre Sud, traverseaza v. Sgarburei (Sipot), atinge coama dintre aceasta si v. Stanei (hotarul muntelui Vf. cu Dor) si apoi, dealungul acestei ultime vai, se opreste la casa de adapost Varful cu Dor (construita in 1935-36 de fosta soc. S.K.V.; azi propr. O. N. T., 1920 m. alt.; apa, telefon, restaurant), avand tot timpul in stanga pantele Varfului cu Dor, iar in dreapta, stancile "La Cetate' de pe Furnica.

De notat, pe parcurs, ramificatia spre "Braul Vf. cu Dor', pe coama dintre v. Sgarburei si v. Statiei, iar la cabana, ramificatia spre Piatra Arsa -Babele pentru ski.

Dupa un scurt urcus prin spatele cabanei, drumul Eforiei ajunge in Curmatura Vf. cu Dor (1950 m.; punctul de maxima inaltime de pe intregul traseu cu ramificatie pe spinarea Furnicii, spre Piatra Arsa-platou).

Dincolo de Curmatura (vedere splendida spre Leaota-Strunga-Doamnele), drumul coboara putin si apoi se bifurca: o varianta (numai de vara) coboara piezis pe spinarea Furnicii, spre dreapta, pana in fundul vaii Izvorul Dorului, sub linia funicularului aerian (Monumentul Arh. Campeanu), cealalta varianta (drum de iarna clasic) coboara direct si vertiginos - Valea Scandurarilor (Valcelul Dorului), ajunge la confluenta cu v. Izvorul Dorului, se angajeaza pe fundul acesteia, spre dreapta si intalneste prima varianta sub linia funicularului.

De aci, traseul urca direct spre N.V. - in Curmatura Laptici (1825 m.) si coboara fara intrerupere peste pantele muntelui Laptici, cu nenumaratele lui viroage si prin padurea de o exceptionala frumusete; pentru ea, ajungand la o foarte mica diferenta de nivel fata de albia Ialomitei, in dreptul Casei Padina, sa se dirijeze spre miazanoapte, traversand padurea Cocorei pana in Poiana Crucii, la Casa Pestera, (T. C. R., 1615 m. alt. apa, telefon, restaurant, biblioteca) ridicata in anul 1942 in stil de hotel de altitudine,; pe locul fostului Han al Drumetilor cladit in anul 1926 si distrus de un incendiu, in luna Februarie 1940.

Pentru cunoasterea locurilor ce compun "Statiunea Alpina Pestera', se va consulta capitolul special (vezi pag. 113-115).

2 .Sinaia-Piatra Arsa-Pestera

(Drumul Butmaloiu; marcaj albastru vertical pe fond alb; timp necesar: 6-7 ore; pe harta No. 4).

Se foloseste traseul anterior A.I. 1 pana la cantonul unde soseaua de automobil se ramifica spre Cota 1400; de aci, continuand la dreapta dealungul poeticei vai a Pelesului, trecem peste o serie de afluenti ai ei si apoi peste firul principal, ajungand in Poiana Vacariei sau Poiana Slanei, - (1300 m. alt.) De vizitat Stancile Clopotelul, de unde se prezinta o splendida si ametitoare priveliste asupra Sinaiei, pe o platforma ingusta de cativa metri suspendata deasupra vaii.

Incepand urcusul pe Piatra Arsa, trecem deseori de pe un versant pe altul (vedere splendida, asupra branelor de abrupt din Piatra Arsa si Jepi) si ajungem in punctul "Varsanufie' (cota 1650 m.), unde notam ramificatia spre Braul Pietrei Arse (atentiune speciala, iarna).

Mai departe, ajunsi la capatul serpentinelor, trecem pe deasupra pantei excesive a Pelesului, pe sub primul varf al Pietrei Arse (2007 m.) (atentiune deosebita, iarna) si iesim pe platou, lasand in stanga varful principal -4- 2041 m. - si adancitura seii Pietrei Arse; punctul cel mai inalt de pe parcurs: dupa putin timp, drumul se ramifica: spre dreapta - marcaj galben - catre Omul, iar spre stanga - marcaj albastru - catre Pestera.

Prinzand ramura din stanga, mergem putin dealungul valcelei Jepilor, trecem pe sub linia funicularului aerian si ajungem imediat la Cabana militara Piatra Arsa , 2000 m. alt., apa, telefon), asezata in centrul platoului Bucegilor si inconjurata de splendide pante pentru ski.

Mai departe, Drumul Butmaloiu traverseaza albia mlastinoasa a vaii Izvorul Dorului si prinde versantul domol al Cocorei, pe care il ocoleste printr'un mare arc de cerc, trecand de-a-coasta peste toate firele uscate ce alcatuesc inceputurile vaii Laptici (vedere frumoasa spre v. Ialomitei - Leaota - Strungii; se trece apoi pe "Varfurile Mari' (vf. cu Jnepeni - 1850 m.) se face un ocol spre apus ,se trece pe "Varfurile mici' (vf. La Mese - 1780 m.) si se intra in vasta padure a Cocorei, pe care poteca o strabate pe o panta foarte inclinata si pe un teren adesea umed si clisos.

Suntem in Gangul Cocorei (a nu se confunda cu "Cheile Cocorei') si la capatul inferior al pantei ne oprim in spatele Casei Pestera T. C. R.; detalii la pag. 46).

3. Sinaia-Piatra Arsa-Babele-Omul

(Drumul M. Haret; marcaj galben vertical pe fond alb; timp necesar: 8-10 ore; pe harta No. 3).

Se foloseste traseul A. I. 2 pana la ramificatia dintre varfurile Pietrei Arse; de aci, lasand in stanga Drumul Butmaloiu spre Pestera, prindem ramura dinspre dreapta (Nord), coborim in firul terminal al vaii Babei, urcara printr'o padurice de jnepeni (Jepi), lasam in dreapta vf. Jepilor mari (2075 m.) si trecem in curand pe sub linia funicularului aerian al Fabricii de Hartie Busteni (In stanga ramificatia spre Cabana militara Piatra Arsa, in dreapta Cantonul Jepi).

Drumul M. Haret trece curand dealungul firului terminal al Urlatoarei mari si, lasand la dreapta o ramura spre Casa de adapost Caraiman (C.C.R. se indreapta spre stanga catre Babele care incep sa fie vizibile din departare un scurt urcus pe, coama dintre v. Jepilor si Izvorul Dorului ne aduce la poalele monticulului pe al carui versant apusean se gaseste exceptionalul monument al Naturii, cunoscut sub denumirea colectiva de "Babele' si compus din trei grupe de stanci in forma de ciuperca, asezate la intervale regulate pe panta dinspre v. Ialomitei (la baza grupei inferioare, izvor).

Langa grupul principal - din mijloc - se gaseste casa de adapost Babele (ridicata in 1938 de Asoc. A. D. M. I. R.; 2206 m. alt.; apa, telefon, restaurant); in apropiere, spre Nord, Sfinxul din Bucegi (2260 m. alt.).

Indreptandu-se catre Omul, drumul M. Haret trece pe sub Baba Mare (22()2 m.), lasa in dreapta inceputurile vaii Jepilor cu drumul spre Crucea Caraiman si intra pe nesimtite in zona vaii Sugarilor; vederea se inchide definitiv spre platoul Bucegilor, lasand libera o vasta perspectiva spre Obarsia, Leaota si v. Ialomitei, pana departe spre Cheile Zanoagei.

Ajungand la inceputurile vaii Sugarilor (Curmatura Sugarilor - (2360 m.), drumul face un ocol spre stanga, urca putin pe muntele Obarsia (vedere frumoasa inapoi spre valea Priponului-Costila) si trece imediat pe pantele dinspre v. Cerbului, pe Braul Obarsiei (vara) sau pe sub brau (iarna), ocolind astfel jumatatea sudica a circului final al vaii Cerbului (in stanga vf. Obarsiei, 2.485 m.); in dreapta, impresionanta vedere peste circul vaii Cerbului cu vf. Omul si serpentinele potecii.

De pe Braul Obarsiei, drumul coboara usor in Curmatura Vaii Cerbului (2350 m.), de unde, urcand din greu o diferenta de nivel de circa 150 m., se opreste pe platforma varfului Omul (2513 m, la casa de adapost Omul) (T. C. R.).

In Curmatuni Vaii Cerbului se intalneste drumul Bucura Dumbrava care urca dinspre Pestera pe Obarsia Ialomitei, iar mai sus, dincolo de Vf. Ocolit (sau Vf. Bucura Dumbrava, 2490 m.), se mai adauga si Drumul N. Ureche care urca dinspre Busteni, pe v. Cerbului, precum si Drumul Granicerilor, pe Strunga.

Casa Omul este cel mai vechi si cel mai inalt refugiu din muntii nostri; asezata la adapostul unui voluminos bloc calcaros de circa zece m. inaltime, cabana aceasta a trecut prin multe incercari si prefaceri, incepand din anul 1880 cand era un refugiu de piatra, pana in 1926 cand a fost ridicata actuala cabana T. C. R., amenajata si adaugita ulterior; in 1906-1913, a fost aci o casa de lemn ridicata de "Societatea Carpatina' din Sinaia.

Apa lipseste; restaurant foarte sumar; statie meteorologica si de T. F. F.; locuri limitate.

4. Sinaia-Vanturis-Bolboci

(Marcaj rosu orizontal, timp necesari 5-6 ore).

Se urmeaza Drumul Eforiei (A. I. 1) din Sinaia pana in dreptul coamei dintre v. Sgarburei si v Stanei, unde se lasa la dreapta drumul catre Casa Vf. cu Dor si se prinde ramificatia care traverseaza v. Stanei si se angajeaza pe Braul Vf. cu Dor.

Timp de peste o ora mergem pe sub peretele inalt si abrupt al Varfului cu Dor, trecand pe langa o celebra colonie de "irisi alpini', minunat de frumosi in epoca infloririi (Iunie); trecem apoi pe sub Coltii lui Barbes, in dreptul carora brana ia sfarsit, iar de pe pragul lat si ierbos, privirea rataceste spre sud pana in colinele Comarnicului si Campinei. La picioarele noastre, se infasoara serpentinele soselei Sinaia-Targoviste, spre Paduchiosul, si se inghesuie, casele din Sinaia, in timp ce, sub noi, sgomotul care se ridica din Cascada Vanturis starue ca o imagine auditiva de fond.

Dincolo de Coltii lui Barbes, drumul incepe sa coboare spre v. Izvorul Dorului, dupa ce poteca a trecut printr'o mica "portita' si traverseaza apa in dreptul celui mai mare dintr'o serie de mici "lacuri' situate mai sus de poteca si pentru a caror vizitare merita sa sacrificam circa o jumatate de ora (se poate prelungi abaterea din drum pana in Cheile Izvorului, miniaturale, foarte frumoase).

Revenind in poteca, urcam putin pe Vanturisul, cobo rim dealungul vaii Oboarelor pana la limita padurii si apoi, indreptandu-ne catre Nord (dreapta), trecem valea pe partea Nucetului si urcam usor pana sub linia funicularului, trecand pe langa stana din Nucet.

Urmand linia funicularului spre stanga, traversam cateva valcele si ne oprim pentru a arunca o scurta privire de ansamblu asupra Ialomitei, din punctul unde incepe coborirea spre Statiunea Bolboci care se vede la picioarele noastre.

In stanga, se ghiceste intrarea in Cheile Zanoagei; in dreapta, valea Ialomitei pana in Cheile Tatarului, iar in fata se ridica, mandra, Cetatea, cu flori de pe Zanoaga; ascunsa dupa o perdea de brazi, ceva mai fleparte de statia funicularului, gasim casa de adapost O. N. T. dela Bolboci (1468 m. alt.; restaurant; ridicata in 1926 de fosta Soc. S. K. V.).

Statiunea Bolboci (1385 m.) este o aglomerare de cladiri apartinand fabricii de hartie din Busteni; cei ce nu doresc sa ramana la cabana O. N. T. Bolboci, vor trebui sa mai mearga timp de doua ore pana la Pestera sau alte doua ore pana la Scropoasa (traseul F. I. 1).

Se mai poate veni la Bolboci peste muntele Blana, trecand pe la cabana Vf. cu Dor; acesta fiind insa un minunat drum de iarna, il vom descrie la capitolul respectiv (traseul A. IV. 9).

5. - La Cascada Vanturisului

(Drum nemarcat; timp necesar: 3-4 ore).

Cascada Vinturisului este o cadere de circa 60 m. inaltime pe care o fac apele spumoase ale vaii Isvorul Dorului in punctul unde panta domoala a platoului se frange pana la verticala in abruptul de sub Coltii lui Barbes si muntele Vanturisul (traseul A. II. 4).

La aceasta extrem de interesanta cascada ajungem in cadrul unei placute excursii de cateva ore, plecand din Sinaia pe Calea Codrului, la intretaierea cu str. Furnica; dupa ce trecem pe sub linia funicularului aerian care deserveste carierele de piatra de var ale intreprinderilor metalurgice din Sinaia, lasam in urma Fantana lui Gatej si ne oprim la Podul Zgarburei, in plina padure.

Aci, parasind soseaua, prindem o poteca destul de neinsemnata care trece peste v. Sgarburei si se indreapta oblic spre stanga prin padurea deasa, lasand la dreapta o ramura mai vizibila care urca spre Poiana Pusnicului si spre Cota 1400, pe un drum astazi abandonat.

In curand, poteca noastra se transforma intr'o salbatica alee si apoi intr'o carare parasita care insoteste vechile lucrari de apeduct al caror capat se afla exact sub cascada Vanturisului, in valea Izvorul Dorului, unde cararea se pierde pentru a face loc unui hatas care urca dealungul malului drept al vaii, pestr interesante praguri de piatra colorata si lustruita.

Se trece pe langa o serie de blocuri de piatra, deasemenea lustruite, pe langa o saritoare umeda si dupa vreo doua ore dela Podul Sgarburei, se ajunge in punctul de unde Cascada Vanturisului (.1350 m. alt.) se ofera privirilor noastre uimite in toata splendoarea jerbelor ei de apa; debit maxim in Mai-iunie).

Suntem cam la 350 m. dedesubtul braului Vf.-ului cu Dor, pe care l-am putea atinge in circa doua ore de urcus; locurile sunt insa foarte rele, asa ca recomandam intoarcerea in Sinaia, pe acelasi drum.

6. Braul Pietrei Arse

(Traseu nemarcat; timp necesar: 5-6 orc).

Se foloseste traseul A. I. 2 sau A. I. 3 pe Piatra Arsa pana in punctul "La Varsanufie' (alt. 1650 m., inscriptie), circa o ora mai sus de Poiana Vacariei; de aci, un hatas destul de vizibil ne conduce pe Braul Pietrei Arse, dirijandu-se spre Nord (dreapta) pe langa un fost bordei traversand inceputurile vaii Piatra Arsa.

Iesim pe creasta dintre v. Piatra Arsa si v. Babei (splendida vedere panoramica) si schimbam directia spre stanga vest) pe una din fetele dinspre v. Babei, luptand cu desimea padurii; hatasul coboara mult in fundul vaii Babei si urca apoi o mare diferenta de nivel pe malul opus, pentru a prinde din nou braul pe care l-a parasit din cauza terenului nefavorabil.

Suntem pe Braul Jepilor mari, iar coama spre care urcam desparte v. Babei de v. Urlatoarea mare; pe coama avem punctul cel mai inalt de pe parcurs (superba vedere panoramica).

Hatasul se strecoara pe sub stancile inalte ale Jepilor mari (2.075 m. alt.) si incepe sa coboare spre vasta incinta a Urlatoarei mari, situata sub buza platoului si strabatuta de linia funicularului aerian al fabricii de hartie Busteni; pe fundul acestei incinte intalnim serpentinele largi ale drumului de cai care coboara dela Cantonul Jepi (vizibil in stanga, pe platou) spre Busteni.

Traseul sfarseste pe Coama Urlatorilor situata intre cele doua Urlatori, in dreptul punctului "La Spannbock' de pe linia funicularului; de aci incepe coborirea spre Busteni, pe larga potecii a Urlatorilor.

Fractiunea finala a braului, pana in v. Jepilor (Braul lui Raducu) o vom descrie in cadrul drumurilor din Busteni.

IV. DRUMURI DE IARNA

7. - Sinaia-Vf. cu Dor-Pestera

(Drum de ski si de picior; timp necesar: 6-8 ore).

Se urmeaza in linii generale traseul de vara A. I. 1, cu urmatoarele abateri:

a.     - Sinaia - Cota 1.4.00 - se urca pe varianta de ski (vechiul drum pe plai) incepand dela incrucisarea str. Furnica - Calea Codrului, pana sub hotelul Furnica; se coboara pe sosea, foarte indicata, incepatorilor.

b.     - Curmatura Vf. cu Dor - v. Izvorul Dorului, Se lasa la dreapta drumul de vara pe spinarea Furnicii si se coboara prin v. Scandurarilor in firul vaii Izv. Dorului, apoi dela confluenta spre dreapta pana sub linia funicularului, iar de aci pe drumul de vara pana la Pestera.

8. - Sinaia-Vf. cu Dor-Babeie

(Drum de ski si de picior; timp necesar: 7-8 ore)

Este cel mai frecventat drum de acces spre platoul Bucegilor, deoarece ascesiunea Pietrei Arse pe zapada impune nu numai un efort exceptional, dar implica mari riscuri, in special la iesirea din abrupt, ceeace face traseul nerecomandabil.

Folosim indicatiunile traseului A. I. 1 pe distanta Sinaia-Cabana Vf, cu Dor, iar de aci folosim spre Nord linia telefonica, trecand deacoasta pe sub creasta Furnicii (marcaj rosu-albastru) si iesind in seaua Piatra Arsa, dupa ce am traversat toata scria de fire foarte inclinate, printre care mentionam renumita Valea lui Carp (campionate de ski); pericol de avalanse in timpul zilelor calduroase din Aprilie-Mai.

Din seaua Pietrei Arse folosim in continuare traseele de vara A. I. 2 spre Pestera sau A. I. 3 spre Babele-Omul cu o scurta oprire la Cabana -militara Piatra Arsa, centru important pentru ski.

9. - Sinaia-Vf. cu Doi-Bolboci

(Marcaj proiectat: triunghiu galben; timp nece-ar: 5-6 ore; pe harta No. 2).

Se foloseste drumul de vara A. I. 1 cu indicatiunilc speciale de pe varianta de iarna A. IV. 7 pe distanta Sinaia-Curmatura Vf. cu Dor-v. Isvorul Dorului; dela confluenta acesteia cu v. Scandurarilor se lasa la dreapta varianta spre Pestera si se urca pantele domoale ale muntelui Blana - spre Vest - lasand in dreapta atat cantonul Blana cat si vf. Nucetului (1.864 m.) si intrand astfel pe pantele Nucetului.

Drumul trece apoi deacoasta dealungul vaii Oboarelor (stanga, jos face un mare ocol spre dreapta si intalneste traseul de vara A. II. 4 in dreptul stanei din Nucet; de aci, pe traseul de vara, pana la Bolboci.

Indicatiunl generale

Busteni, una din principalele statiuni climatice din tara noastra, in acelasi timp cel mai mare centru turistic si alpin.

Altitudinea variaza dela 883 m. (Gara) pana la 940 m. (Caminul C. A. R.).

135 km. dela Bucuresti si 35 km. pana Ia Brasov, pe soseaua internationala.

Hoteluri, restaurante si Birou O. N. T., pe bulevardul principal.

Pentru turistii in trecere, recomandam Caminul Alpin de pe str. Costilei.

Mare centru de ascensiuni; climat dulce si uscat; calauze alpine nu recomandam; se va face apel, cu mai multe garantii, la membrii locali ai Clubului Alpin Roman, prin Oficiul Local de Turism.

1. Busteni-Jepi-Pestera

(Drumul Urlatorilor: marcaj triunghiu albastru pe fond alb; timp necesar: 6-7 ore; pe harta No. 6)

Intr'o scrisoare datata 23 Iulie 1936, defunctul M. Haret mi-a atras atentia ca numele autentic al "Drumului Schiel' este "Drumul Urlatorilor"; am acceptat sfatul sau de a folosi pe viitor aceasta denumire si am rezervat numele de "Drumul Schiel' pentru portiunea care leaga cantonul Jepi de statiunea Bolbori, mergand paralel cu linia funicularului aerian al fabricii de hartie (fosta "Schiel') din Busteni.

Plecand din Busteni, de langa aceasta fabrica, trecem in curand prin dreptul fabricii de celuloza, parasim drumul de carute de pe valea Jepilor, prindem o poteca la stanga pe sub linia funicularului si - dupa o panta dura dar scurta - iesim la cantonul la "La Gratar'.

De aci, pana la "Statia de Curbura' de pe aceeasi linie de funicular (Winkelstation sau "La Vinclu", se poate merge fie pe jos pe la Cascada Urlatoarei, fie pe sus, prin padure.

Prima varianta - mai lunga - foloseste fara intrerupere canalul de colectare a apelor Urlatoarei ce livreaza forta motrica necesara celor doua fabrici mentionate mai sus la puterea apelor Urlatoarei, aduse printr'un jghiab de lemn, se adauga cea a apelor captate din Valea Jepilor si aduse printr'o mare conducta cilindrica; ambele surse se intalnesc la "Gratar' de unde cad pe o mare diferenta de nivel, in turbinele fabricilor.

O potecuta depaseste prin dreapta Cascada Urlatoarea (zece m. inaltime) si iese curand la statia "Vinclu' trecand pe langa un sipot.

A doua varianta - mai scurta trece dela "Gratar' pe sub linia funicularului si urca usor prin padure pana la "Vinclu'.

De aci inainte "Drumul Urlatorilor' se transforma intr'o poteca foarte lata si bine intretinuta de organele fabricii de hartie Busleni, avand pe tot parcursul podete, cabluri, scari si banci; poteca aceasta, care a devenit de un uz excesiv, se impleteste mai intai pe deasupra Urlatoarei mici si a vaii Comorilor, iar in partea finala a urcusului, Urlatoarea mare; intre "Vinclu' si punctul "La mese', situat chiar pe muchea care desparte cele doua Urlatori (loc de popas), linia funicularului pe sub care serpueste poteca, este suspendata in spatiu, facand ceeace se numeste in termeni tehnici "Marele balans'.

Privelistea este fermecatoare, atat spre v. Prahovei si Busteni, cat si asupra peretilor din fata, ai Claii mari.

Dela "Mese' panta incepe sa devina mai pronuntata si afecteaza versantul nordic al Coamei Urlatorilor, peste care poteca va trece in valea Urlatoarea mare, in punctul "La Spanboc' ("Spannbock' sau statia de intindere a cablului), unde intalnim si capatul traseului A. III, 6, din Sinaia, pe braul Pietrei Arse (1810 m. altitudine; panorama splendida).

De notat, aproape de acest punct, langa un palc de jnepeni, intrarea pe Braul Jepilor sau Brana lui Raducu (M. Haret).

Mai sus de "Spanboc', poteca urca o serie de trepte sapate in stanca si prevazute cu un cablu metalic ("La scari') dupa care, traversand capatul superior al Urlatoarei mari, ajungem la Cantonul Jepi (2^060 m. alt.; apa, telefon, camera pt. turisti) asezat chiar pe marginea platoului, deasupra vastei cavitati a Urlatoarei mari (foarte frumoasa vedere de ansamblu), pe fundul careia se zaresc serpentinele "drumului cailor', amenajat pentru folosinta animalelor de povara.

Intre "Spanboc' si primul stalp de langa canton, linia funicularului face cel de al doilea "balans', trecand la o inaltime de cateva sute de metri peste fundul vaii.

Dela cantonul Jepi, drumul marcat lasa la stanga linia funicularului, intretaie drumul Haret (A. I. 3) in punctul de maxima inaltime de pe intregul traseu, si coboara usor la Cabana militara Piatra Arsa, unde marcajul triunghiu albastru sfarseste; in continuare spre Pestera, se foloseste traseul A. I. 2 din Sinaia (drumul Butmaloiu), atat vara, cat si iarna.

Amanunte despre cabana militara Piatra Arsa la pag. 47, iar despre Casa Pestera la pag. 46.

2. Busteni-V. Jepilor-Pestera

(Marcaj cruce albastra pe fond alb; timp necesar: 7-8 ore; pe harta No. 7).

Se pleaca din Busteni pe langa fabrica de hartie, iar dincolo de fabrica de celuloza se lasa la stanga drumul Urlatorilor si se urmeaza drumul de carute pe valea Jepilor, trecand printre locuintele carierelor Caraiman si prinzand apoi poteca lata si bine intretinuta de pe malul drept al vaii (stanga cum urcam).

Trecem astfel prin fata carierelor, cu frumosul Valcel Spumos ale carui ape se sparg sgomotos pe peretii Caraimanului; mai sus, poteca paraseste malul drept al vaii si trece pe cel stang pentru ca, dupa putin timp, sa revina pe versantul Jepilor mici; mai sus, ea trece din nou pe Caraiman si revine pentru mai mult timp pe Jepi, intalnind deasupra lizierei padurii, intr'o frumoasa poiana, hatasul care coboara din stanga, de pe Braul Jepilor (sau Braul lui Raducu; 1.600 m. alt.).

Mai sus, poteca trece definitiv pe malul stang, urca mai intai in serpentine dese, apoi trece peste cateva trepte de piatra amenajate ,in locul celor doua scari de lemn pe care le stiam in aceeasi stare deplorabila inca dinainte de 1924.

: Olimpiada de Biologie - clasa a VII a, faza judeteana : Anatomia aparatului locomotor

Poteca, ramasa definitiv pe acest versant, ne ofera o impresionanta viziune asupra Cascadei "Vanturisul Caraimanului' (circa 40 m. inaltime) pe care o fac bogatele ape ale vaii Jepilor in trecerea lor peste lespezile Jepilor mici, la o altitudine de circa 3000 m.; in aceeasi zona intalnim si hatasul care vine de pe Braul Portitei, dela Portita Caraimanului, dupa care, angajandu-ne pe serpentinele finale ce ocolesc "Valcelul Zapezilor' (foarte periculos iarna), iesim pe marginea abruptului, la casa de adapost Jepi (fost C. C. R.) 2115 m. alt.; apa, telefon, restaurant ridicata in 1936-1937 pe locul fostei Case Caraiman din care - prin 1924 - nu se mai puteau vedea decat temeliile si cateva barne; inaintea primului razboi mondial, exista aici o cabana construita prin 1907 de Eforia Spitalelor Civile cu paznic permanent - vara - si cu un mic bufet (cf. Mihai Haret).

De notat - in fata casei - spre Sud, ramificatia spre cantonul Jepi si spre platou, iar in dreapta, putiv mai sus, poteca spre Crucea Caraiman.

Fragmentul Casa Caraiman-Busteni e drumul clasic de coborire al tuturor celor care prefera un traseu scurt (desi mai obositor) unuia mai lung dar mai odihnitor, cum ar fi, de exemplu, Drumul Urlatorilor.

Coborirea pe v. Jepilor devine, dealtfel, din ce in ce mai scurta pe masura ce turistii grabiti, lipsiti de disciplina si de respect pentru lucrarile facute in folosul lor, distrug serpentinele cu o pasiune demna de scopuri mai inalte; cu timpul, "scurtaturile' potecii vor colabora cu apele din ploi si zapezi pentru a face ca poteca sa devina aproape rectilinie si sa dispara in cele din urma, transformandu-se intr'un sant impracticabil.

Dela Casa Caraiman spre Babele urmam malul stang al vaii Jepilor, cu frumoasele ei cascade si bulboane in miniatura, dupa care, trecand pe malul opus, urca usor spre Casa Babele (ADMIR) dupa ce lasa spre dreapta Drumul M. Haret (A. I. 3) catre Omul.

La "Babele', larga perspectiva spre v. Ialomitei si Leaota; se vor vizita cele trei grupe de stanci ale Babelor - 2.206 m. alt.; (inaltimea maxima de pe parcurs), precum si Sfinxul (detalii, pag.

Coborirea spre Pestera se face pe o veche poteca a Eforiei, care foloseste versantul apusean al muntelui Babele, trece printre stancile de pe Piciorul Babelor,S; iese pe muchea dintre v. Sugarilor (dreapta) si v. Cocorei (stanga), splendida vedere asupra amfiteatrului Obarsiei, spre Omul; dupa un mic ocol spre stanga (Sud), se trece prin fata stanei din Cocora si se ajunge la Casa Pestera T. C. R., din Poiana Crucii (1615 m. alt.; detalii, pag. 46), avand tot timpul, pe dreapta, v. Ialomitei cu Cheile Ursilor, iar pe stanga, valea Cocorei cu deasa padure de conifere care imbraca intregul versant al muntelui.

3. Busteni-V.Cerbului-Omul

(Drumul Nestor Urechia; marcaj galben vertical pe fond alb; timp necesar: 8-9 ore; pe harta No. 9).

Desi, dela o vreme, distanta Busteni-Poiana Costilei nu mai este strabatuta de nimeni pe vechiul drum de pe Plaiul Fanului, ci numai pe Munticelul, vom prezenta totusi Drumul Nestor Urechia asa cum era cunoscut odinioara si anume cu plecarea din Busteni prin Bulev. Ureche si cu folosirea soselei de automobil spre Gura Dihamului pana la al treilea pod peste apa vaii Cerbului (circa doi km.), dupa care se desface la stanga poteca pe Plaiul Fanului.

Se urca potrivit prin padure, se ocoleste Galma (1428 m.) si, inainte de a se intra in Poiana Costilei, se va observa singurul punct de pe traseu, de unde se poate vedea vf. Omul si caldarea finala a vaii Cerbului.

Din Poiana Costilei (vedere impresionanta asupra a-bruptului Galbenelelor si Malinului), trecem in Poiana vaii Cerbului, situata chiar pe malul acestei vai; aci se intretaie Drumul Munticelului, care urca din Busteni spre v. Morarului si Pichetul Rosu.

Parasind poiana, trecem peste un podet pe malul opus al vaii, strabatem o portiune de padure deasa, iesim la gol odata cu trecerea pe malul drept si ajungem in punctul "Piatra Parlita' unde apele adunate din partea superioara a vaii dispar sub albia ei calcaroasa pentru a reapare mai abundente putin mai jos de Poiana vaii Cerbului.

Continuand sa urce usor pe malul drept, poteca trece in revista seria ultimelor vai de abrupt din Costila (v. Tapului, v. Urzicii si v. Caprelor); in dreptul acesteia din urma v. Cerbului se ingusteaza obligand poteca sa se strecoare pe la "Numaratoarea Oilor', loc stramt unde grupurile sunt obligate sa se insire "in monom'.

Deasupra, valea se largeste din nou, din fata apare vastul ci circ final, iar poteca urca mereu pe acelasi versant (malul drept)  pe serpentine largi, pana dincolo de gura vaii Priponului, care coboara din stanga; mai sus, ea trece definitiv pe malul stang, intalneste hatasul de pe Brana de sus a Morarului, si urca apoi pe serpentine dese si pe un grohotis nestabil, diferenta de nivel de circa 300 m. pana la platforma Omului.

Din stanga, apare traseul A. I. 3 dinspre Sinaia, precum si cel de pe Strunga; detalii despre Casa Omul Ia pag. 50. Drumul pe v. Cerbului este foarte indicat ca traseu de coborire pentru cei ce urca la Omul din regiunile nordice ale Bucegilor.

II. DRUMURI DE INTERES GENERAL

4. - Busteni-Jepi-Bolboci

(Drumul Schiel; timp necesar: 7-8 ore).

Din Busteni folosim Drumul Urlatorilor (B. I. 1) pana la Cantonul Jepi (marcaj triunghiu albastru), iar de aci pana la Bolboci, pe poteca Schiel, dealungul funicularului aerian, traseu nemarcat. Este cel mai scurt drum dintre Busteni si Bolboci, permitand traversarea platoului Bucegilor, dela o margine la alta, atat vara cat si iarna.

Incepand dela cantonul Jepi, lasam la dreapta poteca spre Cabana militar» Piatra Arsa (triunghiu albastru) si urmand linia funicularului intalnim mai intai Drumul M. Haret (A. I. 3) din Sinaia spre Omul - linie galbena), apoi Drumul Butmaloiu (A. I. 2) din Sinaia spre Pestera; dupa aceea urcam pe spinarea Pietrei Arse printr'o padurice de jnepeni (in stanga vf. Piatra Arsa, 2041 m.; inaltimea maxima de pe traseu) pentru a cobori in valea Izvorul-Dorului, dupa ce am trecut pe langa Cantonul Piatra Arsa (iarna inchis).

In fundul vaii intalnim Drumul Eforiei (A. I. i) din Sinaia spre Pestera (in stanga "Monumentul Campeanu'), dupa care urcam usor pe malul opus al vaii (muntele Blana), trecem pe la Cantonul Blana, (inchis iarna) facem un mic ocol prin Curmatura Blana, revenim la linia funicularului si coborim accentuata panta a muntelui Nucetul, folosind traseul A. II. 4) din Sinaia pana la statiunea Bolboci (detalii asupra acestei statiuni, pag. 51).

Traseul ar fi foarte indicat pentru drumuri lungi de ski daca, exceptand Cantonul Jepi si statiunea Bolboci, restul cantoanelor nu ar fi inchise tocmai pe portiunea cea mai interesanta pentru skiori.

5. Busteni-Jepi-Babele

(Timp necesar: 5-6 ore; marcaj combinat; pe harta No. 6 si 3).

Se foloseste Drumul Urlatorilor (B. I. i) din Busteni pana dincolo de "Scari' unde lasam la stanga ramura dinspre Cantonul Jepi si urmam firul final al Urlatoarei mari (portiune nemarcata) pana la platou unde intalnim Drumul M. Haret (A. I. 3 Sinaia) pe care il urmam pana la Casa Babele.

Este cel mai frecventat si cel mai scurt drum intre Busteni si Babele, foarte indicat celor care nu vor sau nu pot sa urce pe v. Jepilor (B. I. 2); ar putea fi si un bun traseu de iarna daca nu ar prezenta dificultati intre "Mese' si "Scari', pe Drumul Urlatorilor, ceeace a determinat ocolirea acestei portiuni (vezi "Drumuri de iarna din Busteni' B. IV. 27).

Detalii asupra "Babelor', pag. 49.

Dela Babele spre Omul (cel mai indicat pentru cei ce pleaca din Busteni) se foloseste Drumul M. Haret A. I. 3) din Sinaia; - inca 2-3 ore; spre Pestera - traseul B. I. 2 , inca doua ore.

6. Busteni-V. Jepilor-Crucea Caraiman

(Timp necesar: 5-6 ore; marcaj cruce albastra; pe harta No. 7).

Este una din cele mai interesante ascensiuni de grup din Busteni, foarte recomandabila pentru cunoasterea abruptului Caraimanului.

Se foloseste traseul B, I. 2 din Busteni pana la Casa Brav; putin mai sus, pe dreapta cum urcam, se gaseste o poteca lata ale carei serpentine se incolacesc pe sub abruptul final al Caraimanului, identificandu-se cu Brana mare a acestuia pana la Crucea de pe Caraiman.

Largita cu ocazia ridicarii acestui monument, poteca exista insa dinainte si reprezenta unul clin cele mai dificile trasee cu caracter alpin din Bucegi, inaintea primului razboi mondial; astazi ea este o foarte buna scoala pentru ascensiunile in grup, obisnuindu-i participanti cu "prapastiile'; dat fiind ca braul strabate abruptul Caraimanului pe la 2.100-2200 m. altititudine, fara sa prezinte insa nici un punct periculos.

Crucea Caraiman (221)0 m. alt.) este un monument ridicat in anii 1926-1928, in cinstea Eroilor Patriei; podoaba a tehnicii ingineresti autohtone, monumentul este inalt de 40 m., construit din bare de fier pe un soclu de piatra; inauntrul acestuia se gaseste un generator de curent electric cu ajutorul caruia, de cateva ori pe an, crucea apare luminata de sute de becuri electrice, oferind un impresionant spectacol celor din vale.

Casa Caraiman, V Jepilor si Crucea, sunt cele trei obiective care se perinda succesiv prin fata ochilor nostri, pe masura ce perdelele de piatra ale Caraimanului se inchid sau se deschid dealungul Braului Mare; in schimb, de pe platforma crucii, vederea se intinde nestingherita peste Garbova pana dincolo de Ciucas, spre stanga, pana dincolo de Postavarul si Piatra Mare, iar catre dreapta, dealungul Prahovei, pana spre Campina si Ploesti.

Dedesubt, imediat sub barele grilajului, se casca abisul Vaii Seci din Caraiman, vale salbatica si abrupta, cu un bogat istoric in evolutia alpinismului nostru.

In spatele crucii, un drum de caruta urca pe Podul Caraimanului (in dreapta vf. Caraiman, 2384 m., punct de maxima inaltime de pe traseu) si apoi, facand un larg ocol spre stanga, pe deasupra inceputurilor vaii Jepilor, se indreapta spre Casa Babele, dupa ce a intalnit Drumul M. Haret (A. I. 3. Sinaia) dela sau spre Omul.

7. Busteni-Pichetul Rosu-Malaesti

(Drumul Munticelului; marcaj triunghiu rosu pe fond alb; timp necesar: 4-5 ore; pe harta No. 8).

Este clasicul traseu de baza al Bucegilor, servind ca drum de acces pentru intreaga gama de trasee de abrupt dintre v. Alba si Bucsoiul.

Poteca pleaca dela Caminul Alpin din Busteni - str. Costilei (940 m. alt.) si patrunde imediat in padurea deasa a Munticelului, urcand pronuntat pana in poienita dela "cota 1310' unde lasa la stanga ramificatia I spre valea Alba (marcaj galben vertical); de aci inainte drumul urmeaza cu fidelitate curba de nivel, trecand peste toate vaile de abrupt mai cunoscute din Costila si Morarul.

Imediat dupa ramificatia I, se lasa tot la stanga ramificatia II spre Refugiul metalic Costila (marcaj rosu vertical), se trece peste fundul umed al vaii Costilei, apoi peste cel al vaii Galbenelelor, dupa care se lasa la stanga ramificatia III spre valea Malinului (marcaj rosu-orizontal); cativa metri mai departe ne aflam in "Poiana Costilei' (1400 m. alt.) splendid ochi de verdeata in mijlocul desei paduri dela poalele abruptului pe care l'am trecut in revista pana aci.

Trecand peste firul aproape invizibil al vaii Malinului (in dreapta Galma, 1428 m.), intram in Poiana Viii Cerbului, unde intalnim Drumul Nestor Urechia (B. I. 3) care vine dinspre Busteni si traverseaza poiana pentru a se indrepta spre Omul (ramif. IV - marcaj galben vertical); parasind poiana, drumul Munticelului trece peste vadul uscat al vaii Cerbului si intra pe teritoriul muntelui Morarul, luptand cu ramasitele unei paduri recent defrisata, pana in Poiana Batranilor, unde lasa la dreapta o veche poteca de legatura cu punctul Gura Dihamului (ramif. V - marcaj patrat rosu gol, azi abandonat).

Dincolo de Poiana Batranilor, poteca traverseaza v. Bujorilor (ascensiune spre Creasta Morarului) si dupa un scurt urcus, patrunde in Poiana Morarului (1550 m. alt.) vasta goliste in mijlocul deselor paduri care imbraca tot tinutul.

Lasam la stanga ramificatia VI spre v. Morarului si spre Acele Morarului (marcaj patrat rosu plin) si trecem prin vadul uscat al vaii Morarului, intrand pe teritoriul Bucsoiului, pe care nu-l vom mai parasi pana la Malaesti; din poiana de pe acest mal, privirile intoarse inapoi intalnesc splendidul peisaj alpin al Acelor Morarului cu firele abrupte care le separa; este unul din cele mai coplesitoare tablouri din Bucegi, in special primavara si toamna tarziu, cand zapada acopera viroagele si imbraca superficial peretii abrupti si branele subtiri ale Morarului.

Coborim usor in poiana Pichetul Rosu unde drumul Munticelului sfarseste facand loc Potecii Take Ionescu; aci se gasea odinioara un pichet de graniceri si apoi o stana, amandoua distruse cu timpul.

Inainte de a parasi punctul "Pichetul Rosu spre Malaesti, suntem datori sa ne oprim putin asupra semnelor de marcaj; desi Drumul T. Ionescu este azi o artera de circulatie turistica suficient de importanta pentru a nu mai avea nevoie de vreun marcaj, totusi problema se pune pentru acea categorie de drumeti care se mai conduc inca dupa acari semne.

In planul de sistematizare a marcajelor din Bucegi - propus de Federatia de Turism si realizat pe teren prin ingrijirea O.N.T. - se prevede suprimarea semnului triunghiu rosu pe portiunea Pichetul Rosu-Casa Malaesti si inlocuirea lui cu actualul semn linie rosie verticala (care astazi se poate vedea in paralel cu triunghiul rosu) pana la Prepeleag, iar de acolo, pana la cabana, cu un semn nou: triunghiu galben.

Turistii ar urma deci sa se foloseasca de trei semne diferite dealungul uncia din cele mai mari si mai frecventate artere; marturisim ca nu am putut intelege ratiunea acestei masuri - din fericire inca nepusa in practica si care va crea o mare confuzie in noua oranduire a semnelor de marcaj atat de fericit realizata.

Pentru buna intocmire si simplificarea la maximum a semnelor, supunem celor in drept sugestia de a lasa lucrurile in starea actuala, adica seninul triunghiul rosu sa mearga neintrerupt din Busteni pana la Casa Malaesti, iar semnul linie rosie verticala sa-l insoteasca pe distanta Pichetul Rosu-Prepeleag, de unde se dirijeaza in sus, spre Omul.

Plecam, deci, dela Pichetul Rosu pe Drumul Take Ionescu (triunghiu rosu) si, dupa un scurt urcus, ne gasim in pitoreasca Poiana a Bucsoiului (1650 m. alt.) unde se deschide prapastioasa vale cu acelasi nume, cu fantasticul decor al firelor ei de abrupt, al coltilor ei si al blocurilor de piatra pravalite la gura vaii.

Dupa un parcurs destul de capricios, poteca atinge creasta nordica a Bucsoiului, trecand peste vaile Bucsoaia (confundata foarte des cu firul secundar al Bucsoiului, v. Rea si vale. Indracit, fire foarte inclinate, peste care trecerea pe zapada devine de multe ori o problema.

In punctul "La Prepeleag' (1770 m. alt.), poiana larga si luminoasa situata pe piciorul nordic al Bucsoiului, la cumpana dintre cele doua versante, suntem in punctul de maxima inaltime de pe intregul parcurs cca 1800 m; aici lasam la stanga Drumul Deubel spre vf. Omul (marcaj rosu vertical) si continuam spre valea Prepeleagului, prin locuri cu trecere dificila cand sunt acoperite de zapada (pe aceste fete nordice zapada ramane pana tarziu in Aprilie-Mai); ajunsi sub ultima sea inainte de coborirea finala spre cabana, mai lasam o ultima ramura a potecii spre dreapta (marcaj rosu orizontal) pe unde ducea Drumul Take Ionescu inainte de a se fi construit poteca noua.

Aceasta varianta - azi parasita - duce la dreapta pe sub abrupt, ocoleste pe curba de nivel si coboara in v. Malaestilor mult sub nivelul cabanei; coborirea pe poteca noua, amenajata prin anul 1935, nu dureaza mai mult de 20 minute pe un povarnis vertiginos, de pe care vederea se intinde peste v. Malaestilor si Padina Crucii, pana in culmea inalta a Tiganestilor.

Casa de adapost Malaesti (azi propr. O.N.T., 1580 m. alt.; apa si telefonu1, lipsesc; restaurant permanent) este una din cele mai vechi cabane din Bucegi, cunoscuta inca dinaintea primului razboiu mondial sub numele de "Carciuma Malaiesti'' (M. Haret) si recladita in 1925-1926.

Ea este asezata in unul din cele mai potrivite puncte din Bucegi, avand in fata fantasticul decor al peretilor abrupti ai Bucsoiului, in mare parte neexplorate; regiunea a capatat o trista faima, in urma numeroaselor accidente grave ce s'au produs in caldarea Malaestilor si care intrunesc cea mai mare frecventa din intregul masiv al Bucegilor.

8. Busteni-Diham-Bucsoiul-Omul

(Marcaj rosu vertical pe fond alb; timp necesar: 8-9 ore; pe harta No. 15 si 8).

Desi pe portiunea Busteni-Pichetul Rosu avem la indemana traseul mult mai comod al diurnului ele pe Munticelul (B. II. 7), totusi, fiindca semnele de marcaj pornesc din Busteni dintr'un punct diferit si parcurg o regiune deosebita pe aceasta portiune, vom face .aci o prezentare fidela a acestui traseu, cel mai convenabil pentru a urca la Omul pe creasta Bucsoiului, lasand la latitudinea drumetilor de a ajunge la Pichetul Rosu pe Munticelul.

Vom pleca, deci, din Busteni, prin Bulev. Urechia si vom merge in paralel cu Drumul Nestor Urechia (B. I. 3) pana cand acesta se va desprinde spre stanga, catre Omul; vom continua pe sosea pana la Gura Dihamului (980 m. alt.; restaurant particular) unde soseaua se termina.

Din spatele casei, prindem poteca marcata rosu vertical si urcam putin in paralel cu semnele albastre catre cabanele de pe Dihamul.

De aci ne indreptam spre stanga si urcam printr'o regiune mlastinoasa ascunsa in mijlocul unei dese paduri de fagi, cu cateva frumoase deschideri spre abruptul salbatic al Costilei si Morarului; in "Poiana Izvoarelor' trecem pe langa Casa de odihna BNR. (1540 m. alt.; nu primeste turisti, si tot urcand spre stanga, ajungem la Pichetul Rosu lasand in dreapta Capatana Porcului (1597 m.).

Daca la urcus aceasta portiune de traseu nu mai este astazi folosita, in schimb ea este foarte mult frecventata de catre cei care coboara dinspre Bucsoiul si Malaesti, evitandu-se oboselile drumului de pe Munticelul.

Dela Pichetul Rosu folosim in continuare traseul B. II. 7 pana la Prepeleag (marcaje paralele, triunghiu rosu si linie rosie verticala); aci incepe Drumul Deubel propriu zis, reprezentand portiunea cea mai grea de pe intregul traseu.

Profesorul Friederich Deubel - din Brasov a stabilit acest traseu inca inaintea primului razboi mondial (cf. M. Haret), asa cum l-a mai stabilit si pe cel din Piatra Craiului, pe la "Lanturi', care ii poarta deasemenea numele.

Din punctul "Prepeleag', lasam, deci, poteca Take Ionescu sa se indrepte spre Casa Malaesti si incepem sa urcam catre stanga, pieptis, pe creasta nordica a Bucsoiului si pe fetele dinspre miazazi, lasand sub picioarele noastre atat spre sud (v. Bucsoiului), cat si spre Nord (v. Malaesti), diferente de nivel considerabile, care fac din Drumul Deubel unul din cele mai spectaculoase trasee de grup din Bucegi.

Urcusul continua aspru pana in vf. Bucsoiului (2507 m.), timp de peste doua ore, trecand pe marginea abruptului nordic si pe la inceputurile prapastioasei vai a Bucsoiului; coborim dupa aceea in Curmatura Bucsoiului, atingem un varf secundar (treceri foarte dificile: a nu se aventura iarna), coborim intr'o sea mai larga (Curmatura Morarului) care desparte circul final al Morarului de adancitura Malaestilor si urcam usor catre platforma Omului pe care o atingem din directia Nord, dupa ce am intalnit drumurile ce  vin dinspre Malaesti (linie albastra) si dinspre Bran (linie rosie).

9. Busteni-Malaesti-Omul

(Timp necesar: 8-10 ore; marcaj combinat; pe harta No. 8).

Este un traseu compus, pentru a carui parcurgere sunt necesare doua zile, dintre care prima va fi rezervata traseului Busteni - Casa Malaesti - Omul, iar a doua va servi pentru intoarcerea dela Omul prin v. Cerbului, sau pe platou, la Busteni sau Sinaia.

Prima parte a acestui traseu se identifica, desigur, ru itinerarul B. II. 7 (triunghiu rosu) prin Munticelul - Pichetul Rosu - Prepeleag - Casa Malaesti.

Dela Casa Malaesti spre Omul (timp necesar 3-4 ore) se poare urca in aceeasi zi, daca se intentioneaza a se face coborirea in Busteni pe alta parte decat pe v. Cerbului.

Poteca larga si foarte vizibila (marcata cu linie al bastra pe fond alb) urca prin vasta caldare, a Malaestilor incepand chiar dela cabana si tinand in permanenta malul stang, adica versantul Padinei Crucii; dupa trecerea primului prag, lasam in stanga ,,Cota 1700' de unde se desprinde hatasul ce urca prin abruptul Bucsoiului pe Braul Caprelor (B. III. 16), (bordei pe fundul caldarii), depasim apoi pragul al doilea si continuam urcusul trecand pe sub povarnisurile Padinei Crucii (dreapta) si prin fata minunatului spectacol al perdelelor de piatra care cad din creasta Bucsoiului; in fundul caldarii (circa 2100 m. alt.) se deschid pe dreapta intrarile celor doua Hornuri ale Malaiestilor dintre care numai cel din dreapta este recomandabil - vara - pentru scurtarea drumului - iar iarna, cu foarte multe precatiuni, deoarece in ultimul timp accidentele s'au cam inmultit.

Dela baza hornurilor, serpentinele largi ale potecii - marcata foarte vizibil - trec definitiv pe Bucsoiul si ies pe spinarea lata a Tiganestilor, reva mai sus de Curmatura Hornurilor.

De aci, pana la Omul, se merge impreuna cu semnele ce vin dinspre Bran - pe Clincea (sau pe Gaura si dinspre Busteni - pe Bucsoiul, avand, in dreapta, caldarea finala a Gaurii.

10. Busteni-v. Morarului-Omul

(Traseu nemarcat; timp necesar:  6-7 ore).

Valea Morarului, desi lipsita de acele largi si frecventate poteci de mare circulatie turistica pe care le-am intalnit pana acum, este totusi o artera foarte recomandabila grupurilor care au strabatut  traseele mai usoare prezentate pana aci; lipsita de obstacole serioase, cu tot caracterul ei alpin, v. Morarului poate fi considerata drept cel mai usor traseu de abrupt sau cel mai greu drum pentru ascensiunile in grup.

Portiunea Busteni - Poiana Morarului o parcurgem pe traseul B. II 7 (Drumul Munticelului, marcaj triunghiu rosu), dupa care ne angajam spre stanga, pe v. Morarului, pe care o vom strabate neintrerupt pana la Omul.

Semnele de ramificatie patrat rosu plin (ramif. VI) ne conduc pana in Poiana cu Urzici, la picioarele interesantului versant nordic al Morarului, ale carui impresionante "Ace' sunt acum mult mai vizibile decat erau de pe Drumul Munticelului.

In poiana, o inscriptie pe un bloc de piatra, indica, la stanga V. Adanca-Rapa Zapezii, iar la dreapta, V. Morarului; ne vom feri sa confundam indicatiunile si vom prinde potecuta care se vede - dealtfel - pe malul opus al vaii, urcand usor pe versantul ce apartine Bucsoiului.

Tinand mereu acest mal, poteca nemarcata se transforma treptat intr'un hatas ciobanesc, depaseste primul prag al vastei caldari glaciare ce abia incepe, intretaie mai sus Brana Mare a Morarului (1900 m. alt.) in dreptul punctului numit "La Obuz', apoi trece pe malul opus, pentru a reveni in curand pe malul stang, depaseste al doilea prag si intra in cele din urma pe fundul caldarii finale, situata cam la 400 m. sub vf. Omul.

Pentru a atinge acest punct final al itinerarului, prindem pantele ierboase din dreapta noastra, apartinand Bucsoiului urcam potrivit pana in Curmatura Morarului, iar de aici folosind Drumul Deubel pina ajungem la Omul.

Valea Morarului nu are apa.

III. TRASEE ALPINE

11. Braul Jepilor (Brana lui Raducu)

Timp necesar: 4-5 ore; accesibil grupurilor

Se foloseste traseul IV B.I. 1 din Busteni pe drumul Urlatorilor pana sub "Spannbock', de unde se prinde in dreapta - spre v. Urlatoarea mica - un hatas care intra imediat pe brau si strabate cea mai interesanta regiune alpina a Jepilor.

Dupa trecerea Urlatoarei mici si a vaii Comorilor, se atinge Seaua Claii -Mari (1850 m. alt.), lata si bogata in vegetatie (hatas foarte dificil spre vf. Claia Mare); se traverseaza apoi Valea Seaca dintre Clai, se iese in Seaua Claitei (in stanga, hatas foarte dificil spre platou), iar dupa cateva treceri rele pe un teren stricat de ape, se atinge ultima creasta dinspre V. jepilor; este Creasta cu Zambri (1840 m.), cu numeroasa ei colonie de Pinus Cembra (Zambru), identificata in 1935 de naturalistii Al. Beldie si P. Cretzoiu.

De aci incepem coborirea spre v. Jepilor tinand contactul cu peretele din stanga (pe valcele, in sus, iesire posibila la platou); atingem poteca din v. Jepilor in punctul mentionat pe traseu B. I. 2 (poiana pe malul drept al vaii - 1600 m. alt.) si coborim in Busteni pe acest traseu in maximum o ora.

Apa lipseste; nu este nevoie de material alpin.

12. Braul Portitei (Caraiman)

(Timp necesar, dus-intors: 5-6 ore; traseu recomandabil numai celor ce nu sufera de "vertige', grupuri mici, preferabil cu conducator).

Intrarea pe traseul B. I. 2 (Valea Jepilor), mai jos de Cascada Caraiman; se prinde la dreapta hatasul care merge pe deasupra pantelor foarte inclinate ale Caraimanului (alt. 1700-2000 m.), pe un brau foarte ingust si cu treceri dificile.

Punctul terminus - Portita Caraimanului (2010 m. alt,) - una din minunile Bucegilor - este o fereastra sapata in peretele ce desparte v. Jepilor de v. Seaca din Caraiman (cu afluentul ei v. lui Zangur), pe unde cei foarte bine antrenati pot cobori in Busteni.

Recomandam intoarcerea pe acelasi traseu si coborirea pe v. Jepilor.

Apa lipseste; franghia, facultativa.

13. Braul Mare din Costila

(Timp necesar: 7-8 ore; accesibil grupurilor

Intrarea pe traseul B. III. 19 (v. Alba) mai sus de Blidul Uriasilor (2.100 m. alt., circa trei ore din Busteni). La inceput se urca potrivit, catre dreapta, cu o trecere mai delicata la traversarea Blidului Uriasilor; se iese apoi pe coama inalta dintre v. Alba si V. Costilei, dupa un urcus pronuntat (splendida vedere de mare altitudine, circa 2300 m.).

Mai departe, se traverseaza, pe curba de nivel, viroagele finale ale Costilei (in stanga Hornul lui Gelepeanu cu iesire la platou si inscriptie amintind catastrofa alpina din Martie 1936) si se ajunge la Coama de Piatra (2405 m.), punct la maxima inaltime de pe traseu; iesirea din Hornul Coamei, imediat in dreapta).

De aci inainte, Braul Mare trece prin dreptul Umarului Galbenelelor, peste pantele Scorusilor si coboara in v. Malinului, unde se intrerupe; pentru continuare, coborim putin firul vaii si pe malul opus urcam o portiune destul de dificila, cu treceri inguste pe deasupra "canionului' Malinului (Odinioara era aci un cablu bine ancorat).

Se atinge din nou Braul Mare in dreptul Coltilor Malinului (splendida vedere panoramica) si se trece peste V. Tapului si apoi a Urzicii;. urmeaza o trecere foarte dificila pe un prag de. 15 m. lungime si circa un m. latime, pe deasupra abisului Urzicii inferioare.

De aci inainte braul reintra in normal, trece peste v. Caprelor si sfarseste in v. Priponului, ultimul afluent al v. Cerbului, in caldarea de sub Omul.

Coborirea se face pe v. Priponului (hatas vizibil , pe la "priponul' din v. Cerbului si apoi pe traseul BI 3. spre Busteni (inca doua ore).

Apa lipseste; material alpin: franghia.

14. Braul Mare din Morarul

(Timp necesar: 7-8 ore; accesibil grupurilor.

Dam aci numai traseul de pe Braul Mare, singurul lipsit de dificultati de ordin tehnic si accesibil grupurilor mai numeroase, ca si cel din Costila.

Intrarea se face pe traseul B. I. 3, (v. Cerbului; 1800 m. alt.; patru ore din Busteni), mai sus de "Priponul', unde coborim de pe Braul Mare al Costiliei.

Prima portiune (versantul sudic) desi urca o diferenta de nivel de 300 m., se trece usor, traversand cele patru fire ale vaii Cerbului, foarte inclinate si bolovanoase (Sistoaca de sub cruce, Sistoaca Dracilor, Sis toaca Rosie si Sistoaca Fantanitei), dupa care se iese pe creasta care desparte, v. Cerbului de v. Morarului.

Trecand pe versantul nordic prin dreptul vaii Bujorilor, braul incepe sa coboare, ingustandu-se simtitor si trecand prin dreptul vailor Rapa Zapezii si Adanca, dupa care atinge firul Morarului, la circa 1900 m. alt. In dreptul punctului ,,La Obuz', mentionat pe traseul B. II. 10.

Coborirea in Busteni pe acest traseu (inca doua ore); apa lipseste; franghia facultativa.

15. Braul Mare din Bucsoiu

(Timp necesar: 5-6 ore; accesibil grupurilor mijlocii, cu conducator).

Intrarea se face pe traseul B. II. 10 (v. Morarului), in dreptul punctului "La Obuz', in continuarea Braului Mare al Morarului; braul urca usor si destul de lat, iar aproape de creasta Bucsoiului mic se desface in doua ramuri; se va folosi ramura superioara, deoarece cealalta se infunda.

Dupa trecerea crestei, ramura de sus traverseaza firele de pe dreapta Bucsoiului, se ingusteaza simtitor si strabate o zona mai accidentata, situata deasupra gangului ingust al Bucsoiului; apoi trece peste doua "valcele' foarte inclinate (Valea Portitelor si Valea Grohotisului), prin dreptul "Turnului' Bucsoiului si atinge versantul opus al vaii, trecand prin dreptul adancului "canion' sau ,,gang' al Bucsoiului.

Trecut pe malul stang al vaii, braul urca potrivit pe fata sudica a Bucsoiului mare, traverseaza v. Buc-soaia si v. Rea si intalneste pe linia crestei nordice Drumul Deubel, intr'un punct situat mult deasupra Prepeleagului.

Coborirea pe acest drum (traseul B. II. 8) pana in Busteni (inca 2-3 ore); apa lipseste.

16. Braul Caprelor (Bucsoiu)

(Timp necesar: 2-3 ore; accesibil grupurilor; marcaj rosu-albastr orizontal)

Este un traseu ceva mai dificil, care poate fi folosit de cei ce urca dela Casa Malaesti spre Omul si nu doresc sa strabata lunga caldare a Malaestilor.

Se foloseste traseul B. II. 9 dela Casa Malaesti pana la "cota 1700' (terasa a doua), unde se desface la stanga hatasul marcat, care - dupa cateva serpentine repezi dealungul Valcelului Coltilor (zapada permanenta) - intra pe Braul Caprelor pe care il foloseste strabatand abruptul nordic al Bucsoiului pe la 2000 m. altitudine.

Braul este suficient de lat (1- 2 m.), ofera cele mai interesante si mai complete vederi de ansamblu din regiunea nordica a Bucegilor, dar prin izolarea lui, prin diferentele de nivel si prin peretii verticali pe sub care se strecoara, lasa turistului o impresie deosebit de puternica.

Dupa ce trece peste Valea Caprelor, in dreptul Casei Malaesti, braul iese in curand pe linia crestei nordice a Bucsoiului intalnind Drumul Deubel (traseul B. II. 8) pe care il vom folosi fie urcand catre Omul (inca 2-3 ore), fie coborind catre Pichetul Rosu si Busteni (inca 2-3 ore). Apa lipseste.

17. Valea Seaca dintre Clai (Jepi)

(Timp necesar: 3-4 ore; grupe mici; franghie si conducator, necesare).

Intrarea pe traseu se face de pe Drumul Urlatorilor (B. I. 1), pe varianta de deasupra "Gratarului', prima vale la dreapta, cu o bogata vegetatie.

Traseul prezinta doua parti distincte: prima, prin padure, pana la marea saritoare (25 m. inaltime), este un hatas usor; partea de deasupra saritoarei prezinta o serie de cinci saritori foarte usoare, urmate de o alta serie de sase saritori mai dificile, fara sa fie insa periculoase (se va folosi franghia).

Se va evita in orice caz malul drept al vaii (stanga cum urcam).

Valea sfarseste pe Braul Jepilor, intre cele doua "Clai"; in continuare, vom folosi traseul B III. n, fie spre dreapta, catre v. Jepilor si Busteni, fie spre stanga, catre Drumul Urlatorilor si Busteni; vom mai putea urca pe un fir al vaii Comorilor, spre platou, (Casa Caraiman).

Apa lipseste; pentru coborire, timp necesar inca 2-3 ore.

18. Valea Seaca din Caraiman

Timp necesar: 8-10 ore; grupe mici, franghie obligatorie).

Traseul conta odinioara drept unul din cele mai "tari' din Bucegi, dar azi este depasit cu mult de alte trasee de stanca.

Pentru intrarea in firul vaii se va folosi hatasul (marcat cu cruce rosie) care pleaca din Busteni, de langa Scoala Primara si Farmacie, iar dupa o ora intra pe vale intr'o regiune de mari blocuri, dupa ce a lasat la dreapta un alt hatas (marcat cu rosu vertical) spre Vf. Picatura.

Traseul prezinta doua parti succesive: prima, pana la Poiana Frumoasa, mai usoara, caracterizata prin patru saritori, dintre care primele trei usoare, iar a patra (Saritoarea lui Zangur), ceva mai dificila, poate fi ocolita; pe acest parcurs, notam pe stanga Valea lui Zangur, iar pe dreapta vf. Picatura.

Imediat sub Poiana Frumoasa, se gaseste marea "saritoare prelucie-1' (40 m. i care nu se escaladeaza.

Dupa traversarea Poienii Frumoase; vedere impresionanta spre fundul Vaii Seci, spre Tancul Uriasului (stanga) si spre Creasta Picaturii (dreapta) se reintra in firul vaii pe un braneag si se escaladeaza saritorile de pe partea a doua a vaii, mult mai dificile si mai inalte, fiind obligatorie prezenta unui sef de echipa bine antrenat si folosirea permanenta a franghiei si espadrilelor.

Sunt in total sapte saritori: Saritoarea Portitei (10 m.), Saritoarea Neagra (30 m.), Saritoarea lui Rafael (12 m.), Saritoarea dela Hornul Adanc (15 m.), Saritoarea mare (25 m.) si Saritoarea de sub Strasina (10 m,), dupa care se iese pe sub o bolta sau "strasina de piatra', spre stanga, pe fetele de miazazi ale Caraimanului si apoi, pe un hatas, direct la Crucea Caraiman.

De notat pe parcurs, Crucea lui Rafael in dreptul saritoarei cu acelasi nume.

Intoarcerea in Busteni pe traseele B. II 6 si B. I. 2,

19. Valea Alba

Timp necesar: 4-5 ore; accesibila grupurilor mijlocii; materialul tehnic nu este necesar, fiind cca mai usoara dintre vaii de abrupt din Bucegi).

Intrarea in firul vaii se face pe traseul B. II. 7 (Drumul Munticelului) in Busteni - Caminul Alpin - pana la ramificatia I (cota 1310); de aci, spre stanga - in sus - pe marcajul galben vertical, prin padure, se iese in poiana ,,La Verdeata', pe firul superior al Vaii Albe, ocolindu-se marile saritori din padure.

Sunt caracteristice tuturor vailor de abrupt din Bucegi aceste mari rupturi de panta, praguri uriase aflate exclusiv in zona de padure; singura dintre aceste mari saritori care se poate escalada, este cea din v. Seaca dintre Clai; cele din v. Alba, v. Costilei, v Galbenelelor sau v. Malinului, nu sunt accesibile decat cand le acopera zapada.

De notat pe parcursul inferior al traseului, aproape de poiana "La Verdeata', un promontoriu care ofera o splendida vedere spre vf. Picatura si peretii aflati pe partea opusa a vaii Albe.

In Poiana (1560 m. alt.) marcajul sfarseste; in dreapta, peretii golasi ai Costilei, la "Galbinari'.

Firul superior al Vaii Albe se urca pe un hatas vizibil, care iese pe platou in dreptul Crucii Caraiman, dupa ce a depasit Saritoarea Carnului, Crucea lui Antonio Palma, Saritoarea Mare si, in fine, hornurile finale ale vaii (obstacole elementare).

De notat pe parcurs, in dreapta, deasupra "Blidului Uriasilor', intrarea pe Braul mare al Costilei (traseul B. III. 13), iar pe platou, Iadul Vaii Albe, continuare a vaii spre dreapta (Nord).

Intoarcerea pe traseele B. II. 6 si B. I. 2 pe la Crucea Caraiman si Casa Caraiman, inca 2-3 ore.

Valea pastreaza zapada; apa lipseste.

20. Valea Costilei

(Timp necesar: 6-8 ore; grupe mijlocii cu conducator, franghie si espadrile).

Traseul lipsit de farmec si prea obositor, dar necesar pentru cunoasterea abruptului Costilei.

Intrarea in firul vaii se face pe traseul B. II. 7 (Drumul Munticelului), din Busteni - Caminul Alpin, pana la ramificatia II (V. Costila - Galbenele), iar de aci, spre stanga, pe marcaj rosu vertical, catre valea Costilei (izvoare pe poteca, in padure) pana la Refugiul alpin (1610 m.) dela Tancul Ascutit, situat pe malul opus al vaii (stanga), pe o terasa care ofera o splendida vedere panoramica asupra Prahovei.

Marcajul continua mai sus de refugiu pana in v. Galbenelelor; se lasa acest marcaj spre dreapta si se urmeaza firul vaii Costila, se intra obligatoriu pe un valcel din stanga Valcelul Negrul pentru a se ocoli "Saritoarea mare' (25 m.) a carei escaladare directa cere eforturi deosebite si o mare dexteritate.

Firul superior al Costilei, deasupra opritoarei mari, prezinta obstacole elementare pana la ramificatia firelor finale ale vaii: Valcelul Lespezilor (dreapta) - inaccesibil - si Valea Hornului (stanga) - cu saritori enorme.

Traseul afecteaza de aci inainte coama dintre aceste doua valcele (panta de 50-60° inclinatie) pana in Braul mare al Costilei, pe care il atingem sub "Hornul lui Jilipeanu'; pe acest horn larg iesim pe platou in dreptul Iadului Vaii Albe (in horn, placa comemorativa a accidentului din 15 Martie 1936 - N. Comanescu si alti sapte alpinisti).

Intoarcerea pe traseele B. II. 6 si B. I. 2, pe la Crucea Caraiman - V. Jepilor sau peste platou, pe la Casa Babele-Casa Caraiman, la Busteni (inca 3-4 ore).

21. V. Galbenele-V. Scorusi

(Timp necesar: 6-8 ore; grupuri mijlocii, cu conducator, franghie si espadrile).

Intrarea prin traseul anterior B. III. 20 pana la Refugiul Costila, iar de aci pe marcajul rosu - vertical in continuare, pe hatasul vizibil; se trece din v. Costilei in v. Galbenelelor (Tancul Ascutit) si se coboara la punctul de ramificare a celor doua fire ale vaii: principal, in stanga, secundar in dreapta (alt. 1750 m.).

Firul secundar este mult mai interesant, prezentand cinci "saritori' care nu pun insa probleme deosebite pentru alpinistii de grad mijlociu; la capatul superior, firul secundar sfarseste in dreptul unui brau cu jnepeni care ocoleste capatul final al firului principal, conducand in Strunga Galbenelelor, poarta de trecere spre v. Scorusi - v. Malinului si platou.

De notat, pe parcurs, surprinzatoarea viziune de un covarsitor aspect alpin, a Hornului Coamei si Peretelui Galbenelelor (pe malul opus), precum si abisul Malinului, privit din strunga situata imediat in dreapta capatului firului secundar (Strunga Coltilor - 2160 m.).

Continuarea traseului elementara pana la platou; fara franghie si espadrile, extrem de instructiva. Pe un brau cu jnepeni iesim in Strunga Galbenelelor (2200 m.); aci vedere spre v. Malinului-Scorusi sau inapoi - spre v. Galbenelelor si Coama Galbenelelor.

Coborim in firul Scorusilor si urmam acest fir, pe pantele lui ierboase, pana la platou, elementar. Intoarcerea, ca si pe traseul anterior; apa lipseste.

22. V. Galbenelelor-Hornul Coamei

(Timp necesar: 6-8 ore; grupe mici cu conducator, franghie si espadrile).

Intrarea ca si pe traseul anterior, pana la ramificatia celor doua fire ale Galbenelelor; de aci se prinde firul catre stanga (principal), ce trece printr'un haos de bolovani si ocolind cateva saritori, se ajunge la baza Hornului Coamei (2060 m. alt.), la picioarele imensului zid al Peretelui Galbenelelor.

Intram direct in ingustul jghiab al hornului denumit odinioara Verticala Galbenelelor si il urmam cu fidelitate pana la capat, evitand in mod obligatoriu iesirea pe fetele din dreapta; depasim astfel o serie de saritori elementare desi destul de inalte, ne odihnim pe cateva platforme ce intretaie hornul, privim, interesanta Coama a Galbenelelor cu perspectiva ei atat de rasturnata, ne strecuram prin Saritoarea cu fereastra (ultima) si iesim pe un grohotis obositor la capatul hornului, pe Coama de  Piatra (2413 m.) unde intalnim Braul mare al Costilei.

De aci, spre stanga, pe brau, folosim traseul B. III. 20 pentru a ne intoarce in Busteni, peste platou. Apa se gaseste uneori pe platforme; de retinut ca firul principal al Galbenelelor este indicat si pentru coborirea din zona Scorusi-Malin.

23. Valea Malinului

(Timp necesar: 8-10 ore; grupe mijlocii cu conducator si franghie).

Se intra pe traseul B. II. 7 (Drumul Munticelului) din Busteni-Caminul Alpin, pana la ramificatia III (Poiana Costilei), iar de aci, la stanga, pe marcaj rosu orizontal, dealungul Valcelului Poienitei, prin Hornul mare dela Scara si Hornul cu Urzici, se atinge firul Malinului, deasupra marilor saritori din padure sub confluenta vaii Coltilor (stanga).

Se foloseste v. Coltilor pana dincolo de Hornul mic dela Scara (stanga) si apoi se urmeaza hatasul ce trece din nou in v. Malinului peste coama dintre aceasta si v. Coltilor, ocolind astfel o alta mare saritoare aflata pe firul Malinului.

Partea superioara a Malinului este caracterizata printr'o serie de nenumarate saritori, in parte umede, care se depasesc mai mult sau mai putin elementar pana la intrarea in Canionul Malinului, gang ingust strans intre Coltii Malinului (dreapta) si Scorusi (stanga); de notat, pe parcurs, v. Hornului si v. Scorusilor, ambele pe stanga cum urcam.

Se strabate gangul pe toata lungimea lui sau se ocoleste pe fetele din stanga, pe deasupra, incepand chiar dela gura inferioara a canionului; in orice caz, se ajunge in dreptul punctului "La Cablu' cunoscut de pe traseul B. III. 13 (Braul mare al Costilei) astfel ca, de aci, se poate folosi acest traseu fie spre dreapta, fie spre stanga.

In continuare, spre platou, se urmeaza tot firul vaii, fie direct, fie pe fetele din stanga (malul drept al vaii, intre aceasta si valcelul Malinului); se mai poate iesi la platou si pe, v. Scorusilor, pe traseul B. III. 21.

Apa lipseste; valea pastreaza zapada fiind vizibila astfel pe toata intinderea ei, dela mare departare (din Predeal, de ex.).

Se poate reveni in Busteni fie peste platou, Casa Babele - Casa Caraiman, fie prin Strunga Galbenelelor, (inca 3-4 ore).

24. V. Tapului

(Timp necesar: 6-7 ore; grupe mijlocii cu conducator si franghie).

Seria vailor de abrupt de pe partea dreapta a vaii Cerbului (Costila) continua cu V. Verde si V. Seaca despre care nu ne vom ocupa in acest capitol, deoarece nu constitue itinerarii alpine de sine. statatoare, ci sunt numai anticamera unor ascensiuni de ordin tehnic ce vor fi enumerate in capitolul respectiv.

In schimb, V. Tapului, prin contactul ei direct cu Braul mare al Costilei, poate fi escaladata - nu cu prea mari dificultati - ascensiunea putand fi continuata cu traseul de pe acest brau, accesibil grupurilor mijlocii.

Pentru a intra in V. Tapului, ne folosim de traseul B. I 3 (Drumul Munticelului si Drumul Ureche) pana in punctul unde poteca de pe V. Cerbului iese din padure si trece pe malul drept al vaii, la "Piatra Parlita', (inscriptie: V. Tapului).

Se evita enormele blocuri care astupa gura vaii si se merge mai intai pe malul drept al vaii (stanga cum urcam), apoi pe cel stang; se ocoleste o mare saritoare si se reintra in fir sub zidul inalt al Crestei Frumoase care se ridica in stanga si separa V. Tapului de V. Seaca (M. Haret: Creasta Viilor Senzatii).

De aci, mereu in sus, fie pe fir, fie pe fetele din dreapta, bogate in brane cu iarba si cu jnepeni, se traverseaza o regiune de medie dificultate si se iese in Braul Mare al Costilei unde prima parte a traseului ia sfarsit (alt. 2240 m.).

In fata noastra, Coltii Malinului si, mai departe, spre Sud, Strunga si Coltul Galbenelelor.

Se foloseste in continuare traseul B. III. 13, pe Braul Mare si apoi spre Busteni pe v. Cerbului (inca 3-4 ore), traseul B. I. 3.

Restul afluentilor Vaii Cerbului (v. Urzicii, v. Caprelor), constituind incercari mult prea dificile pentru grupurile de alpinisti mijlocii, le vom prezenta in capitolul special; V. Priponului (ultima pe partea dreapta) face parte integranta din traseul B. III. 13 (Braul mare din Costila).

Cu aceasta am epuizat seria vailor de abrupt din Costila si trecem in Morarul.

25. V. Bujorilor-Creasta Morarului

(Timp necesar: 7-8 ore; grupe mijlocii cu conducator si franghiei.

Este un traseu de traversare a intregii creste a Morarului, cu minimum de dificultati.

Se foloseste traseul B. II. 7. (Drumul Munticelului) pana in punctul de traversare a Vaii Bujorilor, situata intre Poiana Batranilor si Poiana Morarului.

De aci se foloseste valea insasi, pe hatasul care atinge succesiv ambele ei fete; se iese la gol in punctul de bifurcatie a vaii, se prinde firul din stanga si se iese la creasta Morarului, pe fetele acesteia dinspre Sud, cu privire spre v. Cerbului si abruptul Costilei.

Suntem pe Braul mare al Morarului; urmeaza singura portiune mai dificila a traseului (Creasta Ascutita) ce traverseaza si Braul de mijloc si, odata ajunsi pe Braul de sus, la baza Acelor, facem o deviatie spre stanga, pe acest din urma brau, ocolind toata regiunea Acelor si numarand in stanga noastra trei sistoace ce coboara vertiginos spre v. Cerbului.

Pe cel de al treilea sau chiar al patrulea valcel, urcam din nou catre creasta, pe care o atingem mai sus de Ace, in regiunea Crucii lui Alexandrescu, unde creasta se lateste, isi domoleste inclinatia si ne ofera un hatas ciobanesc pe care il urmam pana la Casa Omul.

Coborirea pe v. Corbului (traseul B. I 3) inca 2-3 ore.

26. Valea Adanca

(Timp necesar: 7-8 ore); echipe mijlocii cu conducator si franghie

Se folosesc traseele B. II. 7 si B. II. 10 (Drumul Munticelului si v. Morarului) pana in Poiana cu Urzici, situata mai sus de Poiana Morarului; de aci se urmeaza la stanga semnul patrat rosu plin pana la confluenta Vaii Adanci cu Rapa Zapezii, unde se lasa aceasta din urma vale (de un categoric aspect tehnic alpini sa se indrepte spre stanga, catre Acele Morarului.

In continuare, semnele se opresc intr'un gang de pe V. Adanca; ascensiunea acesteia se face face pe fir, peste saritori lipsite de importanta, fie pe fetele din dreapta, si iesim pe creasta Morarului in regiunea Crucii lui Alexandrescu, de unde, pe coama, ajungem la Casa Omul, ca si pe traseul anterior. Apa lipseste.

Coborirea pe v. Cerbului (traseul B. I. 3) inca 2-3 ore.

IV. DRUMURI DE IARNA

In general, drumurile de iarna din Busteni sunt grele si pline de riscuri, din cauza marii inclinatii a abruptului prahovean, care face ca orice traseu, oricat de simplu s'ar prezenta vara, sa aibe de infruntat, pe langa dificultatile proprii drumurilor de iarna, si pe cele impuse de strabaterea unui abrupt de talia celui al Bucegilor.

Nu ne referim desigur decat la drumurile care pe timpul verii au un caracter general, caci strabaterea traseelor alpine sau tehnice in timpul iernii, devine o intreprindere deadreptul periculoasa; numarul mare al accidentelor din Bucegi - in proportie de 90% intamplate iarna - este o dovada a afirmatiei noastre.

27. Busteni-Jepi-Babele

(Timp necesar: 6-8 ore; drum de ski si de picior; pe harta No. 6 si 3).

Este singurul drum mai frecventat din Busteni. fiind preferat de cei care sunt obligati sa urce din aceasta localitate pe platoul Bucegilor, deoarece, in mod normal se vor folosi numai drumurile de iarna din Sinaia.

Se urmeaza, in general, traseul B. 1. 1 (Drumul Urlatorilor) cu singura abatere dintre "Winkelstalion' si "Scari', unde poteca de vara devine impracticabila din cauza maselor de zapada, folosindu-se, atat pentru urcus, cat si pentru coboris, asa zisa "sistoaca' adica treptele sapate in zapada (skiurile pe umar) pe firul vaii Urlatoarea mica (a doua dela ,,Vinclu') si apoi, pe un afluent al acesteia, care se abate spre stanga, oprindu-se sub Coama Urlatorilor, la baza ,,Scarilor'.

De aci pana la Cantonul Jepi, pe drumul obisnuit, iar dela canton, pe traseul B. 1. 1, spre cabana militara Piatra Arsa si Pestera, pe traseul B. II. 4 spre Bolboci sau pe traseul B. II. 5 spre Casa Babele si Omul (drumuri de ski).

2S. Busteni-V. Jepilor-Babele

(Timp necesar: 6-8 ore; drum de ski si de picior; pe harta No. 7.)

Se urmeaza traseul de vara B, I. 2 urcandu-se V. Jepilor cu piciorul, iar portiunea cabana Caraiman-Babele cu skiurile.

Atragem atentiunea asupra urcusului pe ultima portiune a vaii Jepilor cuprinsa intre ,,scari' si cabana Caraiman: daca zapada nu e destul de bine prinsa de teren (la inceputul si sfarsitul iernii, pericolul unei alunecari (avalanse) este iminent.

29. Busteni-Pichetul Rosu-Malaesti

(Timp necesar: 6-8 ore; drum de ski; pe harta No. 8).

Se urmeaza traseul de vara B. II. 7 fara nici o abatere, dar dandu-se maxima atentiune la trecerea peste firele foarte inclinate ale vailor cuprinse intre Poiana Bucsoiului si Prepeleag; de aci se va folosi - de preferinta - vechea poteca Take Ionescu la Malaesti, desi este mai lunga.

Drum foarte lung si obositor, care necesita o marc cheltuiala de energie; peisagiul rasplateste insa eforturile.

30. Busteni-Diham-Busteni (circuit)

(Timp necesar: doua zile; drum de ski; pe harta No. 15 si 19).

Este drumul clasic pentru ski, cu plecarea din Busteni; regiunea Dihamului, cu cele trei case de adapost si cu minunatele pante pentru skiorii de toate categoriile, a devenit in ultimii ani - paradisul skiorilor.

Traseul indicat aci face ocolul intregii regiuni, conducandu-ne pe la toate cabanele.

Se urmeaza traseul B. II. 8 pana la Casa dela Gura Dihamului, (restaurant particular, alt. 980 m.), iar de aci pe marcaj albastru orizontal (in proiect: cruce albastra), se urca dealungul vaii Baiului, lasand la stanga, imediat deasupra casei, traseul de vara B. II. 3 - marcaj rosu vertical - spre Pichetul Rosu si Omul.

Se iese in Curmatura Baiului (1361 m.) si imediat la dreapta apare Cabana Diham a Batalionului Vanatorilor de Munte din Predeal (1360 m. alt.; restaurant, telefon); in spatele careia se inalta vf. La Cleste 1473 m.) cu pante de ski minunate.

Dela cabana, drum de intoarcere la Busteni pe Muchea Lunga (Clabucetul Baiului), cu frumoase perspective spre abruptul Bucegilor.

In continuarea circuitului (marcaj albastru orizontal in proiect) ocolim vf. La Cleste si muntele Forban (vedere exceptionala spre Bucsoiul si Morarul) si ajungem la Cabana Forban (alt. 1200 m.; particulara; restaurant), in fata careia se deschid minunate pante de ski; in spate, vf. Urzicaru (1223 m.).

Revenim in Curmatura Baiului pe acelasi drum, facem un unghiu catre dreapta, lasand in stanga Cabana Diham si ne indreptam catre Cabana Skiorilor de pe Magura cenusie (ONT; 1350 m. alt.: restaurant), in fata careia se deschid deasemenea, frumoase pante de ski (marcaj de legatura in proiect: cruce rosie).

Urcand aceste pante, iesim in V. Dihamului (1386 m.) de unde continuam spre dreapta (marcaj triunghiu rosu pana la pichetul Rosu, avand de urcat pe parcurs, numai vf. Capatana Porcului (1597 m.).

Dela Pichetul Rosu pana la Casa dela Gura Dihamului, drum de coborire; trecem pe la Casa de Odihna BNR. din Poiana Izvoarelor, folosind traseul B. II. 8 in sens invers (marcaj rosu vertical).

V. TRASEE TEHNICE

Trecem aci in revista numai enumerativ principalele trasee de mare clasa alpina din abruptul prahovean al Bucegilor si facem acest lucru nu pentru a indemna pe cititori sa incerce escaladarea unora din acestea, ci numai din datoria ce credem ca o avem de a face o cat mai completa prezent are a turelor cu caracter alpin din Bucegi.

Sfatuim pe cititori sa reciteasca paginile in care am dat cateva lamuriri asupra insemnatatii acestor realizari pentru progresul alpinismului romanesc si sa admire impreuna cu noi pe cei ce le-au infaptuit.

a) Trasee tehnice in abruptul Jepilor

1. Claia mare a Jepilor (1863 m.); traseu de baza B. III. 17; afecteaza fata nordica a claii, dinspre v. Scara. Detalii in Buletinul Alpin No 4/033.

b) Trasee tehnice din abruptul Caraimanului

2. Vf. Picatura (1905 m. alt.); pe linia de separatie dintre v. Alba si v. Seaca a Caraimanului. Traseu de baza B. III. 18; detalii in Buletinul Alpin No. 3-4/934.

S'a propus denumirea: Piscul Comanescu.

3. Creasta Picaturii, coama ce desparte v. Seaca a Caraimanului de v. Alba; foarte inclinata, u o serie de platforme inguste si fete verticale. Traseu de baza: B. III. 18; detalii in Buletinul Alpin No. 3-4/935

4. Tancul Uriasului (1900 m. alt.) pe linia de separatie dintre v. Seaca a Caraimanului si v. lui Zangur.

Traseu de baza B. III. 18; detalii in Buletinul Alpin No. 2/934.

5. Spalatura v. Seci. valcel pe stanga vaii Seci a Caraimanului, sub Cruce.

Traseu de baza B. III. 18; detalii in Buletinul Alpin No. 1/933.

6. Albisoarele, o serie de cinci afluenti seci ai vaii Albe, in peretele Picaturii, pe partea dreapta a vaii si anume, de sus in jos: Alb. Branei, confluenta mai sus de Blidul Uriasilor si Braul mare din Costila; Alb. Crucii, incepe din Creasta Picaturii, langa Crucea Caraiman; Alb. Geminelor, confluenta sub Saritoarea Carnului; Alb. Hornurilor si Alb. Turnurilor, confluenta mai sus si, respectiv, in fata poienii "La Verdeata'.

Traseu de baza B. III. 19; detalii in Buletinul Alpin No. 3-4/935

c) Trasee tehnice din abruptul Costilei

7. Peretele Vaii Albe, versantul de pe stanga vaii, deasupra poienii "La Verdeata'; traseu de baza B. III. 19; detalii in Bul. Alpin No. 2/937 si No. 4/959.

8. Creasta Costila-V. Alba, linie de separatie intre v. Alba si v. Costilei.

Traseu de baza B. III. 19; detalii in Buletinul Alpin No. 3-4/935

9. Creasta Costila-Galbenele, linie de separatie intre v. Costilei si v. Galbenelelor (firul principal).

Traseu, de baza: B. III. 22; detalii in Buletinul Alpin No. 3/936.

10. Coltul Galbenelelor (2244 m. alt.), pe linia de separatie dintre v. Galbenelelor (firul secundar; si v. Malinului, in prelungirea Coamei Galbenelelor

Traseu de baza: B. III. 21; detalii in Buletinul Alpin No. 1-2/933.

11. Coltul Strungii (2224 m. alt.), in fundul vaii Galbenelelor (firul principal) de o parte a Strungii Galbenelelor, de cealalta parte aflandu-se Umarul Galbenelelor.

Traseu de baza B. III. 21 sau B. III. 22; detalii in Buletinul Alpin No. 2/935.

12. Umarul Galbenelelor, in prelungirea coamei care desparte v. Scorusilor de Hornul Coamei, deasupra Strungii Galbenelelor.

Traseu de baza B. III. 22; detalii in Buletin Alpin No. 3-4/935

13. Peretele Galbenelelr, imens zid de piatra (circa 300 m. inaltime) care formeaza versantul drept al firului principal al Galbenelelor, langa Hornul Coamei: au fost stabilite pe acest perete mai multe trasee.

Traseu de baza B. III. 22; detalii in Buletinul Alpin No. 3-4/935 si urmatoarele.

14. V. Coltilor, afluent al Malinului pe dreapta; debuseaza in Strunga Coltilor (2160 m. alt.1) pe Coama Galbenelelor.

Traseu de baza: B. III. 23; detalii in Buletinul Alpin No. 1-2/933.

15. V. Hornului, afluent al Malinului tot pe dreapta, intre V. Coltilor si V. Scorusilor; debuseaza in Strunga Hornului, pe toana Galbenelelor.

Traseu de baza: B. III. 23; detalii in Buletin Alpin No. 2/934.

16. Coiful Malinului (2203 m. alt.), pe linia de separatie dintre v. Malinului si v. Tapului, imediat sub Braul mare din Costila, de unde este foarte bine vizibil.

Traseu de baza: B. I. 3, pana dincolo de Poiana vaii Cerbului, apoi pe marcajul rosu prin V. Seaca din Costila pana la capatul acesteia; aci se prezinta in hornuri pe unde se poate atinge coltul si anume Hornul Central, Hornul Ascuns si Hornul Strungii Negre, toate trei ascensiuni de ordin tehnic superior.

Complexul de trei colti: Coltul mare (2205 m.), Dintele dintre Colti si Coltul Branei, se atinge mai usor prin Hornul Ascuns. Detalii in Buletin Alpin No. 1/934.

17. Hornul Central, spartura verticala in Coltul Malinului, cu fata spre v. Seaca din Costila; traseu de baza B. I. 3 cu adaugirile de mai sus. Detalii in Buletin Alpin No. 1/935.

18. Fetele Malinului, versantele dinspre v. Seaca - v. Tapului si V. Malinului; traseu de baza B. I. 3, cu completarile de mai sus. Detalii in Buletinul Alpin No. 1/934, No. 3-4/934 Si No. 3-4/935.

19. V. Urzicii, afluent al vaii Cerbului pe partea dreapta (inscriptie pe poteca, traseul B. I. 31; prezinta doua portiuni diferite: Urzica inferioara, intre confluenta cu v. Cerbului si Braul Mare din Costila, mai usoara, desi foarte bogata in accidente de teren; intrarea pe traseul B. I. 3); Urzica superioara, intre Braul mare din Costila si platou, extretn de dificila (intrarea pe traseul B. III. 24).

20. V. Caprelor, penultimul afluent al vaii Cerbului, pe dreapta, in dreptul punctului ,.Numaraioarea Oilor'; intrarea indirect prin traseul B. I. 3 si apoi prin v. Priponului. Valea debuseaza in platou.

d) Trasee tehnice in abruptul Morarului

21. Rapa Zapezii, afluent al vaii Morarului pe dreapta, confluenta in Poiana cu Urzici, impreuna cu v. Adanca. Traseu de baza: B. II. 10 si apoi B. III. 26.

22. Acele Morarului, pe linia de separatie a crestei Morarului, dintre v. Morarului si v. Cerbului complexul de ace cuprinde: Acul mare, Degetul Rosu, Degetul Prelungit si Acul de sus, in ordine, dela E. la V., intre ele situandu-se trei fire abrupte, afluenti ai Rapei Zapezii; traseu de baza B. II. to, B. III 26 si B. III. 13.

Pentru ascensiunea Acului mare, detalii in Buletinul Alpin No. 3-4/935

23. Firele Morarului, afluenti ai Rapei Zapezii despartind cele patru ace ale Morarului: Firul Degetului Rosu, intre Acul Mare si Degetul Rosu, si Firul Degetului Prelungit, intre Degetul Prelungit si Acul de Sus.

Traseu de baza: B. II. 10, B. III. 26 si B. III. 13.

e) Trasee tehnice in abruptul Bucsoiului

24. V. Bucsoiului - mare vale ce separa cele doua ramuri ale Bucsoiului: Bucsoiul mic (estic) si Bucsoiul mare (nordic).

Traseu de baza: B. II. 7; ascensiunea sfarseste in creasta nordica a Bucsoiului.

25. Firele Bucsoiului, afluenti ai vaii Bucsoiului pe dreapta, debusand in creasta estica a Bucsoiului; ele sunt in numar de patru: V. Bucsiata, Valcelul Portitelor, Valcelul Grohotisului si Valcelul Bucsoiului.

Traseu de baza B. II. 7; detalii in Buletinul Alpin No. 3-4/934

26. Abruptul nordic al Bucsoiului - perete imens si putin explorat, situat pe partea dreapta a vaii Malaestilor, sub creasta nordica a Bucsoiului, traseu de baza B. II. 9.

Pentru Valc. Coltilor si Valc. Caprelor (singurele explorate), detalii in Buletinul Alpin No. 2/937.

Indicatiuni generale

Bran este denumirea colectiva sub care este cunoscuta comunitatea celor 13 sate asezate dealungul vechiului drum dintre Brasov si Campulung si care populeaza depresiunea Branului, cuprinsa intre abruptul apusean al Bucegilor si cel rasaritean al Pietrei Craiului.

Pe mai mult de 15 km. lungime, dintre Bran-Castel 1796 m. alt.; 27 km. dela Brasov, 198 km. dela Bucuresti si 109 km. dela Campulung) si Giuvala (1200 m. alt.; 42 km. dela Brasov si 94 km. dela Campulung, sunt grupate cele doua Branuri: de sus si de jos, cuprinzand comunele: Sohodol, Poarta, Predelut si Simon, Bran-Castel, Moeciul de jos si de sus, Magura, Pestera, Sirnea, Fundata, Fundatica si Giuvala. Excelenta statiune climatica, indicata pentru convalescenti si anemici; centru turistic pentru Bucegi si Piatra Craiului.

Putine hoteluri si restaurante, multe pensiuni particulare; pentru turistii in trecere, recomandam Casuta Alba din Bran-Poarta.

I. DRUMURI DE PATRUNDERE

1. Bran-Strunga-Pestera.

(Timp necesar: 7-8 ore; marcaj rosu vertical pe fond alb; pe harta No. 11).

Este singura cale de acces din regiunile de Nord ale Bucegilor (Tara Barsei si depresiunea Branului; catre statiunea alpina Pestera, fiind in acelasi timp si cel mai lung traseu din Bucegi (25 km.) din care un sfert il ocupa strabaterea satului Simon.

Pornim din Bran pe soseaua nationala Brasov-Campulung (punct de plecare Casuta Alba din Bran-Poarta, parasim localitatea la podul peste apa Simonului; ne indreptam catre stanga pe o sosea laterala care strabate in intregime satul Simon, asezat dealungul vaii cu acelasi nume; in dreptul ultimelor case din satul Valea lui Lamba), se desface spre dreapta o poteca lata, care urca pe Plaiul lui Lom si strabate in lungime muchea Pleasa, printr-o frumoasa alee de brazi, iesind la gol in apropierea Carciumii din Gutanul 1459 m.

In stanga - v. Gutanului; in dreapta, v. Bangaleasa, iar in fata spinarile ondulate ale Strungilor Mari, Gutanul si Strunga); departe, dincolo de v. Gutanului, se deschide larga intrarea in v. Gaura, cu crestele din jurul Omului, in fund.

Langa carciuma din Gutanul (deschisa pe tot timpul verii si servind drept loc de popas pentru branenii care fac foarte des drumul acesta, fie cu poveri catre Pestera sau Moroeni, fie cu treburi pe la numeroasei stani din regiune) se gasesc ruinele fostei vami unguresti Gutanul, care corespundea vamii romanesti ale carei ruine le vom afla in Pasul Strunga.

Dela carciuma incepe adevaratul drum de munte de o exceptionala frumusete, rasplatind oboseala distantelor excesiv de lungi si monotonia primului sfert din drum. Poteca paraseste, putin mai sus de carciuma, muchia Plesei, se indreapta spre Sud (dreapta), intra pe muntele Grohotisul (in limbaj curent ciobanesc "greotisul' si traverseaza o frumoasa padure de brad; iesirea la gol ne aduce surpriza minunatului spectacol al abruptului Strungii, de un alb covarsitor, identic cu cel din Piatra Craiului, versantul apusean, dar numai ca aspect.

Urcam usor si prelung pe la picioarele acestui abrupt, luptand cu bolovanii desprinsi din peretii lui descompusi, pana in Pasul Strunga (1909 m.).

Aci, vedere panoramica asupra Branului de sus, cu linia de creasta a Pietrei Craiului pe orizontul de apus.

Din Pasul Strunga incepe coborirea spre valea Ialomitei, lasand in dreapta drumul graniceresc care strabate spinarile domoale ale Pietrelor Albe si Dudelor catre Leaota, iar spre stanga, poteca de granita, care urca spre Omul.

In fata avem V. Coteanului, dealungul careia coborim pana la confluenta ei cu Ialomita, putin mai jos de Casa Padina, pe langa care trecem urcand incet spre Pestera Ialomitei (Casa Padina, 1520 m. alt., particulara restaurant).

Pe stanga mai sus de Casa Padina, la gura Horoabei, intalnim alte doua cabane particulare: Casa Horoaba si Casa Coltii (1550 m. alt., restaurant), iar in Cheile Pesterii, putin mai jos de Schitul Pestera, trecem pe langa alte doua cabane: Bucegi si Decebal (1580 m. alt.; restaurant).

Trecand peste apele involburate ale Ialomitei, pe un ingust podet de lemn, urcam pe langa Schitul Nou si ne oprim, la capatul celor 25 km. parcursi intr'o zi, la Casa Pestera (1615 m. alt.; restaurant, telefon, biblioteca);

2. Bran-Clincea-Omul

(Timp necesar: 7--8 ore; marcaj rosu vertical pe fond alb; pe harta No. 10).

Drumul incepe din Poarta-Bran ("Casuta Alba', si strabate in parte acest sat pana la o rascruce de drumuri, mai sus de biserica; aci se urmeaza la stanga, in sus, un drumeag care urca pe Dealul Orbului sau Muchea Buricii, (una din cele mai turburatoare vederi asupra Pietrei Craiului), paraseste ultimele case ale satului Poarta, patrunde in zona de padure si iese la gol pe spinarea Clincii, deasupra punctului "La Biserica' (1466 m.), dupa ce se uneste cu Plaiul Ionestilor, mai sus de "Bradul inalt'.

In dreapta, valea adanca a Portii si abruptul Ciobotii, iar in stanga, depresiunea Sohodolului, cu o puzderie de valcele si coline. De aci poteca, urca in permanenta pe linia de creasta a Clincii, trece pe la "Stancile de pe Clincea' (1916 m.) si prin seaua (2071 m.) si se opreste pe inaltul acoperis al Tiganestilor (cota 2220 m.) unde face un unghiu drept spre Sud (dreapta) si incepe sa urce spre Omul, trecand pe versantul opus al Tiganestilor.

Atentiune la coborirea Omul-Bran: in seaua 2071 m., dupa trecerea de pe Tiganesti pe Clincea, se va lasa la dreapta poteca pe Velicanul si se va pastra contactul cu linia de creasta a Clincii (important pe ceata: cota 2220 m. este ultima de pe Tiganesti si deci orice pas dincolo de ea, in coborire, ne va departa de drumul real; ea trebue ocolita pe la Nord, in unghi drept spre stanga).

Continuand urcusul pe Tiganesti (in stinga valea Tiganestilor), trecem printre ,,Coltii La Scara', imensi dinti de piatra care strajuesc intrarea intr'un horn ingust care coboara pana in fundul vaii - pe vreo 200 m. diferenta de nivel si a carui parte finala trebue sa o urcam pentru a iesi din nou pe spinarea Tiganestilor, ocolind astfel Vf. La Scara (2421 m.) Iarna, trecerea imposibila.

Vedere superba peste vale, catre abruptul Bucsoiului, cu poteca Malaesti; in fundul vaii, apare micul lac Tiganesti, a carui originii glaciara este foarte indoielnica.

Iesind pe Podul Spintecaturii, urcam usor spre Omul, trecem pe la gura Hornurilor Malaesti (stanga), intalnim din dreapta marcajul ce urca pe v. Gaura (imens circ glaciar), apoi putin mai sus, din stanga, marcajul ce urca dinspre Casa Malaesti (B. II. 9) si ajungem in curand la casa de adapost Omul M. Haret).

II. DRUMURI DE INTERES GENERAL

3. Bran-V. Gaura-Omul (Malaesti)

Timp necesar: 7-8 ore: marcaj punct rosu, in proiect.: cruce rosie; pe harta No. 12).

Drumul incepe tot din Poarta-Bran ("Casuta Alba') si strabate in intregime acest sat, insirat dealungul vaii Poarta, pe mai mult de 4km.

La rascrucea de langa biserica lasam la stanga marcajul rosu vertical spre Clincea si continuam pe malul drept al apei, iesind din sat in dreptul unui fierastrau; drumul de caruta se mai mentine inca putin, trece peste apa Portii si sfarseste pe malul opus, continuandu-se cu un drum de exploatare forestiera care nu ne mai intereseaza, deoarece patrunde catre dreapta, in muntele Noaghia.

Putin mai sus de punctul acesta, se iveste o poiana unde se simte nevoia unei orientari: in stanga, un drum de exploatare coboara in firul Vaii Poarta (vezi traseul C. III. 4) si o insoteste catre  izvoarele ei; iar in dreapta, traseul nostru foloseste un alt drum de exploatare care la inceput urca pieptis, pentru ca, mai tarziu, sa se transforme intr'o alee cu splendide perspective catre abruptul Ciobotii, peste adancitura izvoarelor vaii Poarta.

Suntem acum pe muntele Goga si urcam din greu pantele defrisate de curand pana in seaua Polite (16.23 m.), unde ne intampina o mica dar minunata poiana in mijlocul unor codri de brad; gasim aci o fosta casa de vanatoare pe care o stim de multi ani, in aceiasi mizerabila stare si care, transformata in refugiu, ar oferi drumetilor nu numai un util adapost pe acest lung si obositor parcurs, dar si o splendida vedere asupra intregului abrupt al Ciobotii, cu nenumaratii lui colti de cele mai diverse forme, depasiti de vf. Lancia (2197 m.)

Din seaua Politelor[1] coborim prin padure pe versantul opus si, intalnind dupa putin timp o potecii mare, transversala, o folosim catre stanga, ocolind o serie de mici valcele al rupte care strabat fetele muntelui Gaura, pe al carui teritoriu ne gasim acum; dupa cateva urcusuri si coborisuri (vedere frumoasa spre Pleasa Gutanului, pana departe spre Piatra Craiului intram in valea Gaurei, oprindu-ne la stana din Gaura (1484 m.) sub peretii despuiati ai "Galbinarilor Gaurei'.

De aci inainte incepe partea cea mai grea a traseului, constand din ascensiunea continua a Vaii Gaura, pana la Omul.

Parasind firul vaii, urcam usor pe braul din dreapta, pe o poteca de ciobani, trecand in revista minunatele infatisari ale abruptului Gutanului; suntem in Cheile Gaurei, la Fruntea Catunasului, stranse intre peretii inalti ai Galbinarilor Gaurei si cei ai muntilor Gutanul si Doamnele.

Valea face aci o cascada pe care o ocolim trecand pe la Moara Dracului gang ingust asezat chiar pe firul vaii si unde apele spumoase ale primaverii fac o serie de cascade inlantuite, depasind Moara Dracului, strabatem prima terasa a vaii, trecem peste doua sarituri elementare, traversam din nou pe malul stang indreapta cum urcam) si folosind un hatas in serpentine, atingem fundul plat al terasei finale - Caldarea Gaurei propriu-zisa.

Strabatand fara eforturi mai mult de jumatate din lungimea destul de apreciabila a acestei caldari si tinand contactul numai cu versantul din stanga, marcajul face un unghi drept catre stanga si se pierde pe pantele ierboase care urca pieptis, oprindu-se pe spinarea Tiganestilor, in dreptul Hornurilor Malaesti; aci intalnim si semnele rosii de pe traseul C. I. 2, pe care-l vom folosi in continuare, spre drumul pana la Omul.

Am redat in amanunt traseul pe portiunea Stana din Gaura-Hornurile Malaestilor spre a servi celor care ar fi surprinsi fie de ceata, fie de un viscol si s'ar simti tentati sa profite de aparenta lipsa de dificultati a terenului, pentru a se aventura prin locuri de unde cu greu ar mai putea iesi.

Din Curmatura Hornurilor (2324 m.), putem sa ne indreptam spre Casa Malaesti, fie coborind hornul accesibil (Hornul interzis este cel dinspre Omul), fie urcand foarte putin catre Omul si coborind la Malaesti poteca turistica de pe traseul B. II.9).

4. Brau-Ciobotea-Omul

(Timp necesar: 6-7 ore; marcaj in proiect; triunghiu galben; pe harta No. 13)

Se foloseste traseul C. II 3 pana in poiana de sub muntele Goga aci luam in dreapta drumul care urca spre Polite - v. Gaura si coborim in firul Vaii Poarta spre stanga, pe un alt drum de exploatare.

Insotind apa Portii, drumul acesta se afunda catre izvoarele ei, servind unei defrisari masive care a schimbat mult infatisarea locurilor.

Dupa vreo jumatate ora dela ramificatie, lasam drumul si urcam pieptis spre stanga, iesind imediat in Poiana Ciobotii (1261 m.) la stana cu acelasi nume.

In cazul cand ne-am lasat antrenati prea mult pe drumul de exploatare, ne vom opri, - in orice caz, in punctul unde acesta traverseaza pentru ultima data apa Portii; de aci ne vom intoarce catre stanga, putin inapoi, pe alt drum de exploatare, vom trece peste o podisca si, urcand putin, vom iesi tot in Poiana Ciobotii.

De aci, in sus, folosim un hatas ciobanesc care, facand un ocol catre stanga, se indeparteaza de sgomotul vaii, lasa o ramura spre stanga (langa un sipot) si apoi revine treptat catre dreapta, urcand pieptis printr'o padure de brazi, deasa si incalcita, pentru a iesi la gol pe un splendid "picior de plai' asezat in mijlocul unui imens amfiteatru (v. Urlatoarea) inconjurat de pereti maiestosi (Poiana de sus a Ciobotii).

Aci, o stana parasita (fost adapost de vanatoare) ar putea constitui un refugiu alpin ideal daca ar fi reconstruita (alt. circa 1650 m.)

De aci inainte intram pe Braul Ciobotii, traversam o serie de vai de abrupt, dintre care Urlatoarea Portii, Urlatoarea Ciobotii si Urlatoarea mare, sunt cele mai importante, iar dupa un ultim promontoriu cu largi perspective spre Branul de sus si Piatra Craiului, incepem din nou si urcam pieptis circa 100 m., oprindu-ne in Valea Steioarei (1780 m.) la o ramificatie, in mijlocul unei poieni cu tufe de jnepeni.

In continuare, traseul nostru urca din greu peste grohotisul Sleioarei, lasand hatasul de pe Braul Ciobotii catre dreapta.

Suntem la "Grohotul Dracului', iar la capatul vaii iesim pe Podul Spintecaturii, avand in dreapta ,,vf. Lancia' al Ciobotii.

Urcand fie direct, inspre NV, fie de-a-coasta catre apus, iesim dupa putin timp pe spinarea Tiganestilor, sub "Vf. La Scara' si ne indreptam catre Omul (dreapta) folosind de aci inainte, traseul C. I. 2 pana in Casa Omul sau traseul C. II 3 spre casa. Malaesti.

III. .TRASEE ALPINE

5. Braul Ciobotii-Braul Gaurei

(Timp necesar: 4-5 ore; traseu nemarcat).

Se foloseste traseul anterior C. II 4 pe distanta Bran-V. Steioarei, iar de aci, lasand la stanga poteca spre Podul Spintecaturii-Omul, ne angajam pe a doua parte a Braului Ciobotii, a carei prima parte am strabatut-o pe distanta Poiana de sus a Ciobotii-v Steioarei.

Din v. Steioarei braul se prelungeste subtire si inalt, traversand v. Urlatoarea mare, trecand pe deasupra casei de vanatoare dela Polite (hatas de legatura prin padure), precum si pe sub seninarile si tancurile Ciobotii, strajuite de piscul Lancia (2197 m.); o serie de nenumarate fire de abrupt ne ofera tot atatea prilejuri de mici escalade de un aspect inedit.

Trecand pe la baza piscului Gaurei (2275 m.), braul intra in tinutul muntelui Gaura, traverseaza o zona foarte salbatica pe deasupra "Galbinarilor Gaurei' si incepe sa se apropie treptat de fundul vaii Gaura, pe care il atingem cam la dreptul stanii cu acelasi nume, dupa ce am avut o turburatoare imagine asupra caldarii finale a acestei vai.

Intoarcerea dela stana Gaura-Bran (Casuta Alba) pe traseul C. H. 3 (inca trei ore),

Accesibil si iarna.

IV. DRUMURI DE IARNA

6. - Bran-Strunga-Pestera

(Timp necesar: 7-8 ore; drum de ski; pe harta No. 11).

Branul este o localitate climatica, ale carei insusiri de statiune pentru sporturile de iarna nu au fost puse in valoare; nenumarate pante pentru scoalele de ski se gasesc pe dealurile pe care sunt asezate satele Poarta, Simon, Moeciu sau Sohodol, ce fac parte din comunitatea Branului.

Pe muntii mai mici dimprejur (Magura, Predusul, Gutanul, etc.) se pot stabili trasee mai lungi, dintre care vom prezenta aci un drum de ski de mare distanta, catre Pestera, si un ,,circuit de ski' in jurul Branului.

Traseul du iarna Bran-Strunga-Pestera foloseste fara nici o abatere drumul de vara C. I. 1, fiind o tura de ski recomandabila amatorilor de curse lungi, variate si suficient de spectaculoase; parcurgerea rutei Pestera-Strunga-Bran in sens invers este preferabila, fiind constituita in mare majoritate din coboriri minunate.

Se va da o deosebita atentiune portiunii dintre Pasul Strunga si Vama Gutanul, unde se produc avalanse in zilele calduroase sau in perioadele cu zapada proaspata, cazuta pe un strat vechiu si intarit.

7. Bran-Polite-Simon-Bran

(Timp necesar: 7-8 ore; traseu de ski; pe harta No. 12).

Se foloseste traseul C. II. 3 fara nicio abatere, pe distanta Bran-Polite (circa trei ore), dupa care, coborind prin padure catre v. Gaura, vom intalni poteca lata mentionata si pe traseul C. II. 3, pe care insa o vom folosi catre dreapta, lasand la stanga semnele rosii sa continue coborirea catre stana din Gaura.

Pornind, deci, catre dreapta (vest) pe aceasta poteca, vom parcurge de-a-coasta o serie de pante si contrapante de ski, vom trece pe langa stana din Vladoaia si ne vom opri la stana din Predusul, pentru a privi "cel mai minunat tablou al Pietrei Craiului', cum spunea M. Haret.

Imediat langa stana vom lasa in dreapta o poteca lata care se infunda in padure, vom cobori, direct dela stana catre firul vaii ce se iveste sub ea (V. Tisei) si ne vom angaja intr'o continua coborire dealungul acestei vai care ne va conduce in valea Simonului, la capatul de sus al satului cu acelasi nume. De aci, strabatand satul in toata lungimea lui, vom incheia circuitul la podul peste apa Simonului unde intram din nou in Bran.

DRUMURI DIN RASNOV

Indicatiuni generale

Rasnovul este o localitate situata in Ardeal, la poalele muntelui Postavarul, 14 km. dela Brasov si 184 km. dela Bucuresti.

Statiune climatica de mica importanta.

Localitatea dateaza din secolul XIV in jurul unei cetati medievale inaltata pe un monticul de 120m din sec. XIII, ca si cea din Bran.

Punct de plecare in Postavarul si Bucegi, numai pentru localnici.

I. DRUMURI DE PATRUNDERE

1. Rasnov-Malaesti-Omul

Drumul Malaestilor; marcaj albastru, vertical pe fond alb; timp necesar 8-10 ore; pe harta No. 8).

Folosim mai intai o sosea turistica din Rasnov (Piata) spre Uzina, prin str. Dorobantilor, indreptandu-ne catre Sud pe v. Ghimbavului mare, dupa ce lasam spre stanga o poteca marcata rosu orizontal, pe valea Ghimbaselului, catre Postavarul.

Soseaua se strecoara printre dealurile Runcului (stanga), apartinand muntelui Postavarul, si Velicanului (dreapta), apartinand muntelui Tiganesti si se opreste la Uzina Electrica Rasnov (alt. 795 m., distanta dela Rasnov circa 12 km.)

Mai sus de uzina, drumul de caruta, care ia locul soselei, se bifurca, trimitand o prima ramura la stanga, pe v. Provitei si o a doua ramura, tot la stanga, pe Strempeni (Capatana Strambului), ambele de retinut in legatura cu accesul spre Diham si Predeal.

Angajandu-se pe v. Glajariei, drumul mai lasa o ramura, tot spre stanga, pe aceasta vale, si apoi, indreptandu-se catre Malaesti, traverseaza v. Velicanului si v. Malaestilor si se angajeaza pe versantul drept al acesteia din urma (stanga cum urcam), pe o panta destul de inclinata.

In curand, poteca intra pe firul v. Malaestilor pe care nu o va mai parasi pana la casa de adapost Malaiesti dupa ce s'a unit si cu vechea poteca Take Ionescu (marcata rosu orizontal) ce vine dinspre stanga.

Dela casa Malaestii pana la Omul, se va folosi traseul B. II. 9

Indicatiuni generale

Predeal este o mare statiune climatica si un principal centru pentru turism si mai ales pentru sporturi de iarna (ski);  1033 m. alt., 148 km. dela Bucuresti si 20 km. pana la Brasov, pe soseaua internationala; 20 km. sosea turistica pana la Rasnov sau 32 km. pana la Bran.

Centru turistic special pentru Piatra Mare si Postavarul, mai putin pentru Bucegi. Hoteluri, restaurante, case de odihna. Pentru turistii in trecere, nimic special. Birou O. N. T. In centru. Climat uscat si foarte insorit.

Iarna, concursuri de ski pe Vestea si Clabucetul Taurului; cursuri speciale de ski.

Plimbari pe v. Timisului si pe Fetitoiul.

I. DRUMURI DE PATRUNDERE

1. Predeal-Diham-Malaesti - Omul

(Timp necesar: 6-8 ore; marcaj triunghiu rosu pe fond alb; harta No. 17).

Iesim din Predeal pe V- Rasnovei, iar in dreptul fostei Scoalei Normale prindem la stanga, peste apa, drumul de exploatare care urca mai intai pe v Leuca, apoi pe v Jadului, iesind pe muchea Clabucetului Baiului chiar langa casa de adapost Diham a Bat. V. M. Predeal

De aci, trecem prin Curmatura Baiului ( traseul B. V. 30), urcam pe vf. Dihamului (1586 m), apoi pe istoricul varf Capatana Porcului (1597 rn.) si coborim in poiana Pichetul Rosu, dealungul fostei linii de granita.

De aci pana la casa Malaesti ,se va folosi traseul B. II. 7, marcaj triunghiul rosu, iar pentru Vf. Omul, traseele B II 8 (sau B. II 9): respectiv doua sau patru ore.

Fragmentul Predeal-Pichetul Rosu a devenit un drum de ski clasic, in special pe portiunea Predeal-Dihnmul, datorita prezentei a trei cabane in centrul regiunii Diham.

2. Predeal-Clabucet-Forban-Predeal

(Timp necesar: 4-5 ore; marcaj albastru vertical pe fond alb; pe harta No. 16).

In dreptul fostei Scoale Normale, prindem la stanga poteca de vara care urca prin padurea Clabucetului, lasand in dreapta traseul pe v. Leuca si v. Iadului.

Dupa un urcus obositor, iesim la gol pe spinarea Clabucetului ; (cota 1438 m.), facem un unghiu catre dreapta, urcam pe varful Clabucetului (1441 m.) si coborim usor catre Casa Diham, unde intalnim si traseul de pe v. Iadului.

De aci, ocolind prin stanga vf. La Cleste si Forbanul, dupa ce lasam in stanga v. Curmatura Baiului, coborim la Casa Forban, (particulara), facem un mic ocol la stanga si apoi la dreapta, intram din nou in padurea pe care o strabatem pe un larg drum de exploatare in panta repede si atingem soseaua de pe v. Rasnoavei, putin mai jos de Pasul Rasnov, pe unde se trece catre Paraul Rece-Rasnov.

Pe sosea, lasand fosta granita la stanga catre Fetifoiul - coborim in permanenta, pana la Scoala Normala si incheiem circuitul trecand pe la celebrul restaurant "Cracanel' (Pichetul Rasnovului), apoi, prin fata Sanatoriului T. B. C. "Bucegi' si prin fata Cimitirului Eroilor din razboiul 1916-1918.

Circuit de ski; poate fi prescurtat pe varianta Casa Forban - Muchea Bradetului - Sanatoriul Bucegi (marcaj proiectat - cruce rosie pe fond alb).

3. Predeal-Fetifoiul-Diham-Predeal

(Timp necesar: 4-5 ore; marcaj combinat; pe harta No. 18).

In fata garii Predeal, se desface din soseaua nationala un drum marcat cu cruce albastra pe fond alb care urca destul de repede spre vf. Fetifoiului (1283 m.), dealungul fostei granite, pentru a cobori apoi, tot dealungul acesteia, pana in soseaua de pe V. Rasnoavei, la restaurantul "Cracanel' (Pichetul Rasnovului), asezat imediat sub Pasul Rasnov, cumpana de ape intre bazinul Prahovei (v. Rasnovei) si bazinul Barsei (V. Ghimbaselului) si punct de trecere din spre Predeal spre Rasnov.

La "Cracanel"[2], marcajul cruce albastra ia sfarsit; urcam circa 200 m. catre dreapta, pe sosea, apoi prindem la stanga marcajul albastru vertical si mergem de-a-coasta, urcand usor, spre Forban; in punctul unde poteca ocoleste inceputurile vaii Rasnoavei, pregatindu-se sa urce din greu spre Casa Forban (vezi traseul anterior), parasim acest marcaj - si ne indreptam catre Cabana Skiorilor O. N. T., de pe Magura Cenusie, pe marcajul de legatura punct rosu pe fond alb (cota 1100 m.)

Coborim astfel in V. Provitei, pe un drum de exploatare, trecem pe malul opus si, dupa un urcus potrivit, ajungem la Casa O. N. T. (detalii la traseul B. IV. 30., pag. 91).

De aci pana la Cabana Diham, maximum 15 min., pe marcajul de legatura cruce rosie pe fond alb; in continuare, spre Predeal, folosim traseul E. V 1 sau E. II. 2 in sens invers. (Circuit de ski foarte indicat pentru varietatea peisagiului si usurinta traseului).

Indicatiuni generale

Pietrosita este o localitate lipsita de importanta turistica din nordul jud. Dambovita; cap de linie ferata, 67 km. dela Bucuresti; 27 km. pana la Sinaia pe soseaua turistica Targoviste-Paduchiosul-Sinaia; 14 km. sosea pana la Uzina electrica Dobresti.

I. DRUMURI DE PATRUNDERE

1. - Pietrosita-Scropoasa-Pestera-Omul

(Timp necesar: 6-8 ore; marcaj cruce albastra pe fond alb; pe harta No. 2 )

Este singurul drum de patrundere din spre sud catre centrul Bucegilor si unica artera de circulatie turistica dintre localitatile din nordul jud. Dambovita si masivul Bucegi.

Distanta de 16 km. dintre Pietrosita si Scropoasa (cabana) se parcurge in parte pe soseaua care leaga Tirgoviste de Sinaia, trecand prin Moroeni, dupa care paraseste V. Ialomitei si urca in serpentine peste muntele Paduchiosul pentru a cobori in Sinaia; pe restul traseului se foloseste o poteca de cal, care se ramifica din aceasta sosea si strabate regiunea de pe stanga Ialomitei (dreapta cum urcam) pana in punctul Scropoasa.

De aci incepe adevaratul aspect alpin al traseului, din care aproape jumatate este reprezentat prin portiunea Pietrosita-Scropoasa, lipsita de orice interes turistic.

Se mai poate parcurge aceasta portiune direct pe firul Ialomitei, in care caz nu se poate face uz de nici un vehicul pentru transportul bagajelor; se va putea vizita marea uzina electrica dela Dobresti si se va trece prin Cheita Orzea, primele din seria de "chei' sau "ganguri' ce se succed dealungul Ialomitei, pana dincolo de Pestera.

Punctul "Scropoasa este insemnat prin marele lac construit aci pentru alimentarea uzinei hidroelectrice de la Dobresti; pe malul lacului se gaseste casa de adapost Scropoasa (particulara); 1205 m. alt; restaurant), cunoscuta de multa vreme sub numele de Arzoiu.

Intre Scropoasa si Bolboci, mergand dealungul Ialomitei, trecem mai intai prin Cheile mari ale Zanoagei (circa doi km. lungime: si apoi prin Cheile mici ale Zanoagei, a caror intrare superioara se deschide putin mai jos de Statiunea Bulboci (1358 m alt.).

Lasand in urma asezarile dela Bolboci sau ,,Bulboace' cum erau denumite in trecut iar in stanga, pe un versant impadurit, Casa Bolboci O. N. T. (1460 m. alt), urcam in continuare foarte domol, pe malul drept al Ialomitei, lasam in stanga valea Bolboci, trecem pe la casa de adapost Plaiul Mircii (1.400 m. alt.; particulara, restaurant) asezata la poalele muntelui cu acelasi nume si, trecand pe malul opus al Ialomitei, intram in Cheile mari ale Tatarului, ai caror pereti inalti contrasteaza cu albia destul de larga a Ialomitei dela Bolbori pana aici.

Coltii Tatarului, pe stanga, si Coltii Blana, pe dreapta, se inalta de o parte si de alta a apelor involburate ale Ialomitei in timp ce, din stanga, isi aduna apele ei spumoase, valea Tatarului, salbatica, stransa si ea intre peretii inalti ai muntelui cu acelasi nume.

Pe nesimtite trecem din Cheile mari in Cheile mici ale Tatarului, despartite printr'o pauza aproape imperceptibila.

La iesirea din aceste chei, trecem pe malul drept al Ialomitei, pe care nu-l vom mai parasi pana la Pestera; urcand foarte domol, valea se largeste considerabil, oferindu-ne o vasta perspectiva catre coamele ce inchid zarea intre Batrana si Cocora, avand in mijloc Doamnele, Obarsia si Babele, iar in fund, invaluit aproape totdeauna in neguri, Omul.

Pe acest parcurs trecem pe la casa de adapost Padina (1520 m. alt., restaurant) si apoi - ajungand in gura Horoabei - trecem pe la casele de adapost invecinate, Horoaba si Coltii (1550 m particulare, restaurant).

Cheile Pesterii inchid din nou apele Ialomitei intr'o inclestare de piatra; drumul trece pe langa alte doua case de adapost, Decebal si Bucegi (1580 m. alt., restaurant), facand parte din aglomeratia de locuinte calugaresti ale Schitului vechiu, aflat putin mai sus.

De aici, traversand Ialomita, urcam usor pe langa Schitul nou si ne oprim in Poiana Crucii, la casa de adapost Pestera T. C. R. (1615 m. alt., restaurant, telefon), unde traseul nostru ia sfarsit.

Detalii despre Casa Pestera la pag. 46, iar despre statiunea alpina Pestera, la pag. 113-11;

Indicatiuni generale

Statiunea alpina Pestera este denumirea sub care intelegem asezarile din jurul Pesterii Ialomitei, situate la circa 1600 m. alt. pe valea superioara a Ialomitei.

Inainte de primul razboiu mondial, erau aici numai chiliile calugarilor dela Schitul Vechiu (ridicat in 1816) din gura vastei excavatiuni naturale denumitii si Pestera Decebal; mai tarziu, au aparut casutele din jurul Schitului nou (ridicat in 1905) pe stanga vaii.

Au aparut ulterior: Hanul Drumetilor (1926) si in locul lui hotelul de altitudine Casa Pestera (1942); apoi alte doua mici cabane, mai jos de Schitul vechiu (Decebal si Bucegi), precum si doua cabane particulare la iesirea din cheile Pesterii (Horoaba si Colti).

Pestera Ialomitei, centru de atractie turistica al statiunii, este o mare excavatie sapata prin actiunea indelungata a apelor in calcarul moale al muntelui Batrana, la 1600 m. alt., circa 30 m. mai sus de cursul Ialomitei.

Pestera era cunoscuta inca din sec. XVI si se crede ca Mihnea Voda cel Rau ar fi zidit aici primul schit.

Grota are mai multe compartimente: grota Mihnea Voda (20 m. inaltime, 115 m. lungime) adaposteste schitul vechiu, grota Decebal, grota Sf-ta Maria (opt m. inaltime), grota La Raspantie, grota La Lacuri contine doua lacuri foarte limpezi), Grota Ursilor (30 m. inaltime, 76 m. lungime) unde s'au gasit pe vremuri schelete de "ursul cavernelor', grota Fundul Pesterii (30 m. lungime), cea mai frumoasa si mai bine conservata, grota Apelor trei m. inaltime, 75 m. inaltime) si, in fine, grota La Altar, unde pestera se infunda la 400 m. departare dela intrare si la 6 m. deasupra nivelului acestei intrari;

Pestera Ialomitei a fost desfundata si amenajata in anul 1897 de "Soc. Carpatina' din Sinaia, fiind de atunci accesibila turistilor pe care ii conduc exclusiv calugarii.

Astazi aceste amenajari (punti, poduri, scari) sunt aproape distruse si parcurgerea este destul de anevoiasa, impunandu-se urgente masuri de modernizare care ar face din aceasta pestera una din frumusetile tarii noastre.

Detalii asupra geologiei, faunei si florei intregii regiuni gasim in lucrarea Pestera Ialomitei de M. Haret, azi epuizata.

II. DRUMURI DE INTERES GENERAL

1. Pestera-Obarsia-Omul

(Drumul Bucura Dumbrava; timp necesar: 4-5 ore: marcaj albastru vertical pe fond alb: pe harta No. 5).

Traseul marcat incepe chiar din fata Casei Pestera si iese din Poiana Crucii pe latura ei nordica, traversand imediat valea Cocorei si incepand sa urce pe o pajiste larga; in curand lasam la dreapta marcajul cruce albastra catre Babele si trecand catre stanga, dealungul Ialomitei, ajungem la confluenta cu V. Sugarilor, pe care o lasam la dreapta, dupa ce am lasat jos - in stanga - gura vaii Doamnele.

De aici inainte, ne angajam pe firul de origine al Ialomitei, numit valea Obarsiei, pe care o insotim pe malul ei stang (dreapta cum urcam), pe sub peretii inalti ai muntelui Obarsia; in fata, peste vale, hornurile si peretii Doamnelor, ne tin tovarasie multa vreme.

Ocolind marea cascada a Obarsiei (circa 100 m. inaltime) situata in fundul vaii (2145 m. altitudine la capatul superior), iesim pe fundul terasei finale a vaii. situata chiar sub Omul.

Aici se ridica, vertical, peretele alb si neted al stancilor dela "Mecetul Turcesc' (2200 m. alt.; circa 70 m. inaltime), pe care le lasam in stinga, incepand apoi greul urcus de sub Omul.

Poteca iese in Curmatura vaii Cerbului, unde intalneste semnele galbene ce vin din spre Sinaia (Drumul M. Haret - A. I. 3), apoi urca din nou pieptis pe langa Vf. Bucura Dumbrava sau vf. Ocolit (2490 m.) si intalneste imediat sub Casa Omul semnele galbene care vin din spre Busteni pe v. Cerbului (Drumul Nestor Ureche, B. T. 31, precum si Drumul Granicerilor de pe Strunga.

Traseul ia sfarsit la casa de adapost Omul -2505 m. ah.); detalii la pag. 50.

2. Pestera-Str unga-Omul

(Timp necesar: 5-6 ore; traseu nemarcat; Drumul Granicerilor; pe harta No. 14).

Pe distanta Casa Pestera-Pasul Strunga vom folosi traseul C. I. 1 in sens invers, trecand pe la gura Horoabei si pe langa Casa Padina, dupa care vom urca din greu pe Padina Strungii si v. Coteanului pana in Pasul Strunga.

Ajungand in acest punct (1909 m), lasam drumul catre Bran sa coboare drept in fata, iar in stanga lasam alte doua drumuri ce se indreapta unul catre Pietrele Albe - Leaota si celalalt catre Bolboci.

Vom prinde poteca (Drumul Granicerilor) din dreapta noastra si vom incepe sa urcam pe spinarile lungi ale culmii Strunga, avand in stanga, in permanenta, abruptul Strungilor mari si mici, iar apoi, pe acela foarte inalt si inaccesibil, al Doamnelor si Gutanului.

Trecem mai intai prin dreptul Coltilor Strungii, lasam apoi in dreapta v. Batranei cu inceputurile Horoabei, trecem pe vf. Tapului (2157 m) si apoi pe Coltii Tapului pe unde se poate cobori - printre colti - catre Gutan-Bran; urcam domol pe. Coltii Gutanului (2174 m.) avand in dreapta inceputurile vaii Doamnelor, ocolim pe dreapta Vf. Gutanului (2240 m.) parasind linia de creasta, continuam sa urcam domol pe sub creasta, pe la inceputul vaii Obarsiei, pe deasupra Mecetului Turcesc si, apoi pe vf. Doamnelor (2484 m.), ajungem la casa de adapost cu acelasi nume.

Traseul pe distanta Pasul Strunga - vf. Omul, insoteste fosta linie de granita si era folosit pe vremuri de granicerii care asigurau paza; el a fost apoi abandonat, iar astazi este foarte putin umblat de turisti, desi perspectivele largi pe care le ofera si splendidele tablouri alpine, ce se perinda prin fata ochilor, fac din acest traseu o copie aproape fidela a unei portiuni din creasta Fagarasilor, in regiunea mai potolita dintre Ludisor si Urlea.

3. - Pestera-Strunga-Bolboci

(Timp necesar: 4-5 ore; traseu nemarcat; pe harta No. 11 si 14).

Pe distanta Pestera-Pasul Strunga vom folosi traseul C. I. 1 in sens invers, ca si pe traseul anterior. De aici inainte, poteca se dirijeaza spre stanga Sud), urmand coama muntilor din dreapta Ialomitei si coborind neintrerupl pana la cabana Bolboci ONT.

Se merge mai intai dealuugul coamei muntelui Tatarul, lasand in dreapta Strungile mici cu poteca granicereasca si in stanga vf. Tatarului; dupa ocolirea largului amfiteatru al inceputurilor vaii Tatarului, trecem pe Piciorul Deleanului, lasam in dreapta marea poteca ciobaneasca de pe Deleanu si ne indreptam catre stanga Sud Est prinzand piciorul Plaiul Mircii care se ridica impadurit, intre v Mircii si v. Bolboci.

Traversam v. Bolboci aproape de varsarea ci in Ialomita si pe malul opus ne oprim la Cabana Bolboci O. N. T. (1461 m.).

Circuitul acestei frumoase si usoare excursiuni se incheie pe traseul F. I. 1, pe care il vom folosi pe portiunea dintre Casa Bolboci si Pestera, pe v. Ialomitei.

4. - Pestera-V. Gaura-Omul

(Timp necesar: 7-8 ore; marcaj combinat; pe harta No. 11 si 12).

Pe distanta Pestera-Vama Gutanul se va folosi traseul C. I. 1 (marcaj rosu si vertical pe fond alb); de aici pana la stana din Gaura, traseu nemarcat; in continuare, pana la Omul, marcaj punct rosu (in proiect, cruce rosie pe fond alb).

Dela Vama Gutanul (carciuma, 1459 m. alt.;, trecem catre Nord, peste v. Gutanului si pe langa stana din Gutanul ,dupa care intram in padurea incalcita dela poalele Gutanului (poteca vizibila), pe care o strabatem de-a-coasta, trecand peste seria de viroage ce vin din spre dreapta, din abruptul  Gutanului, dintre care mentionam v. Catunul mic si v. Dumbravei.

In dreptul vaii Catunul mic, avem o splendida vedere asupra Pietrei Craiului catre Apus; in curand coborim in v. Gaura, la stana cu acelasi nume, de unde urcam catre Omul, pe traseul C. II 3.

Intoarcerea la Pestera, pe traseul G. II. 1 (circa doua ore),

III. TRASEE ALPINE

5. - Valea Horoabei

Timp necesar: 3-4 ore; traseul nemarcat;

Intrarea in vale se face pe la punctul de confluenta cu Ialomita, putin mai jos de Cheile Pesterii, pe traseul de baza de pe v. Ialomitei; se trece spre dreapta, pe versantul muntelui Batrana, pe langa casele de adapost "Coltii' si "Horoaba' si se urca cu destule dificultati intregul fir al Horoabei, cu faimosul ei "gang' de circa patru km. lungime.

Se va observa sa nu se confunde v. Horoabei cu vreunul din afluentii ei de pe dreapta (stanga cum urcam) si anume: v. Lesnitei, v. Oarbelor sau v. Parhanilor, aparent asemanatoare ca aspect cu Horoaba; se va tine contactul cu peretii de pe dreapta vaii (stanga cum urcam) si, dupa multe eforturi, rasplatite insa de salbaticia si variatia de infatisari a vaii, se va iesi din "gang' sub culmea Strungii, unde valea isi recapata aspectul obisnuit si numele ei originar: v. Batranei.

Intoarcerea pe traseul G. II. 2, inca 2-3 ore, in sensul invers, pe la pasul Strunga si casa Padina.

IV. DRUMURI DE IARNA

6. - Pestera-Omul-Strunga-Pestera

(Timp necesar: 8-10 ore; drum de ski; pe harta No. 5 si 14).

Statiunea Pestera este un mare centru de ski, beneficiind de zapada favorabila si de nenumarate pante, pe toata durata anotimpului alb; ar fi deci o lacuna sa nu indicam amatorilor de curse lungi, un circuit de ski care, departe de a prezenta dificultati constitue un clasic exemplu de tura de ski, in teren variat.

Circuitul cuprinde doua parti diferite ca aspect; prima parte - urcus neincetat - pe v. Obarsiei pana la Omul, foloseste traseul G. II. 1, fara nicio abatere, dela Casa Pestera pana la Casa Omul.

Partea a doua a traseului - coborire permanent pe culmea Strungei - foloseste traseul G. II. 2 in sens invers, lasand skiorului libera alegere a locurilor, bineinteles cu evitarea liniei de creasta unde se pot forma cornise si oferindu-i o serie neintrerupta de pante si contrapante pe toata distanta de circa opt km. dintre Omul si Pasul Strunga.

De aci, coborired directa pana la Casa Padina si urcus usor pe v. Ialomitei pana la Pestera unde circuitul se inchide.

Recomandam de asemeni, coborirea dela Omul pe v. Sugarilor (cu trecerea mai delicata de pe Braul Obarsiei - vezi pag. 49), precum si coborirea pe v. Doamnelor, de pe Strunga - direct catre Pestera

V. TRASEE TEHNICE

1. - Turnul Seciului

Situat pe versantul muntelui Batrana, din spre Horoaba; este o piramida de calcar complet separata de restul muntelui. Detalii in Bul. Alpin No. 1-2 /1933

H. DRUMURI DE LEGATURA

l. Bucegi-Piatra Craiului

(Timp necesar: 12-14 ore; traseu nemarcat).

Legatura dintre Bucegi si Piatra Craiului poate fi stabilita din trei puncte diferite ale Bucegilor, Babele, Pestera sau Omul; indiferent insa de punctul de plecare, toate aceste trei trasee de legatura vor trece obligatoriu prin punctul Vama Gutan (carciuma), unde parasim teritoriul turistic al Bucegilor pentru a strabate regiunile intermediare pana la baza masivului Piatra-Craiului.

Vom avea deci trei variante:

a) - Babele-Gutanul: vom folosi traseul B. I 2, pe portiunea Casa Babele - Piciorul Babelor, iar in punctul unde poteca se indreapta spre stanga (sud) catre Casa Pestera, vom face un unghiu spre dreapta, coborind printr'o padurice de jnepeni la confluenta dintre v. Sugarilor si v. Obarsia Ialomitei (1740 m).

Trecand peste apa Obarsiei, prindem un hatas care urca pieptis, drept in fata, pe piciorul Doamnelor si dupa putin timp se angajeaza pe o mica brana care insoteste v. Doamnelor pe malul ei stang (dreapta cum urcam), trecand prin dreptul frumoasei Cascade a Doamnelor.

Hatasul se apropie treptat de firul apei, il depaseste in dreptul unei tarle si se angajeaza pe un afluent al Doamnelor pe care il urca pana la origine, pe spinarea muntelui Batrana, unde intalneste Drumul Granicerilor (traseul G. II. 2,) in dreptul unei cruci infipte chiar pe marginea abruptului culmii Strunga.

Ne gasim in zona numita Coltii Tapului, iar in fata noastra se iveste un alt hatas care coboara vertiginos printre acesti nenumarati "colti', pana in preajma Casei Gutanul, dupa ce a strabatut una din cele mai interesante regiuni ale intregului abrupt apusean.

b) - Pestera-Gutanul: se poate veni fie prin Pasul Strunga (mai lung) folosind traseul C. I. 1 in sens invers, fie - mult mai scurt - urcand dela Casa Pestera pe traseul G. II. I numai pina la confluenta v. Obarsiei-v. Sugarilor, de unde vom folosi in continuare varianta a pe v. Doamnelor-Coltii Tapului.

c) - Omul-Gutanul: se va folosi traseul G. II. 2, mergand in sens invers dela Omul, pe spinarea Doamnelor si Gutanului, pana in dreptul Coltilor Tapului (cruce); de aici, in coborire, catre Casa Gutanul, pe varianta a.

Dela Vama Gutanul, in continuare catre Piatra Craiului, vom folosi numai pe cateva sute de metri Plaiul lui Lom (vezi traseul C. I. 1) pana in dreptul unei troite, iar de aici vom incepe sa coborim la stanga, pe o poteca de o deosebita frumusete, pana in fundul vaii Bingaleasa, la capatul superior al satului Moeciul de sus (diferenta de nivel este de circa 400 m.).

Vom strabate acest sat in toata lungimea lui de cativa km. si ajungand la capatul lui inferior, in punctul unde valea Moeciului se pregateste sa intre in "chei', vom trece pe malul opus si vom prinde a urca pe valea Gradistei, pe o poteca foarte buna si prin locuri salbatice, continuand urcusul numai pe vale pana la izvoarele ei, in dreptul km. 97 de pe soseaua nationala Bran-Campulung.

De aici inainte intram in domeniul turistic al masivului Piatra Craiului sfarsind de strabatut zona intermediara; vom parcurge un km. pe sosea, iar la km. 96, vom prinde la dreapta "Drumul Sirnii', drum de caruta care trece prin satul Sirnea si patrunde in masivul Piatra Craiului, oprindu-se la casa de adapost Radu Negru.

Detalii in calauza "Piatra Craiului', Biblioteca Turistica H. L. D.', No. 3, pag. 55 si 63.

2. Pestera-Giuvala

(Timp necesar: 8-10 ore; traseu nemarcat).

Un alt drum de legatura cu regiunile dela apus de Bucegi este cel care trece in prelungirea culmii Strunga peste Pietrele Albe, prin catunul Fundata, oprindu-se in soseaua nationala Bran-Campulung, pe care o atinge in zona pasului Giuvala, punandu-ne in legatura cu masivul Piatra Craiului sau cu Leaota.

Portiunea Pestera-Pasul Strunga o strabatem pe traseul C. I. 1, dupa care ne indreptam spre apus (stanga), folosind Drumul Granicerilor care vine dinspre Omul pe spinarea Strungii - vezi traseul G. II. si trece spre apus, pe marginea abruptului.

Insotind fosta linie de granita, acest drum urca pe Strungile Mici (in stanga vf. Strungarita - 1931 m. si poteca spre Bolboci, traseul G. II. 3), face un ocol catre dreapta lasand o ramura in coborire pe v. Dudelor, trece prin stanga varfului Bucsea (1846 m.), lasand o alta ramura catre dreapta spre v. Bangaleasa-Moeciu; apoi, ocolind vf. Lacului (1835 m.) tot prin stanga, drumul se lasa mult sub spinarea muntelui Dudele mici, ocolindu-i varful (1846 m.) tot prin stanga.

Vedere larga asupra regiunilor sudice si asupra masivului Leaota. Varful urmator, Pietrele Albe (1889 m.), este un important nod geografic intre Strunga, Leaota si Simtilie (Sf. Ilie); aici, chiar pe varf, se afla si punctul unde granita politica se ramifica despartind cele trei judete invecinate: Brasov, Dambovita si Muscel.

Pentru a continua drumul catre Giuvala, vom lasa ramura din stanga a potecii graniceresti sa se indrepte catre Leaota, pe spinarea Pietrelor-Albe, vom urca direct la varful Pietrelor-Albe (splendida vedere spre apus asupra Pietrei Craiului si spre Sud asupra Leaotei) si vom prinde pe versantul opus Drumul Granicerilor care a ocolit varful pe dedesupt si prin stanga.

Drumul de granita se dirijeaza catre Nord, trece prin Curmatura Fiarelor, lasa in stanga o ramura catre Zacote si Cheile Crovului, ocoleste prin dreapta vf. Sirnii (1792 m) cu o neasteptata priveliste spre rasarit, catre V. Gaura si abruptul Gutanului si incepe sa piarda din inaltime trecand prin minunatul loc numit Sleul Mandrilor, unde se tineau de Sft. Ilie targuri sau "nedeie' de altitudine, in genul targului de azi de pe muntele Gaina.

Localnicii sunt plini de amintiri despre acele vremuri de mult apuse.

Drumul de granita strabate apoi catunul Fundutica-Simtilie, trecand chiar prin curtile oamenilor, lasa la dreapta satul Fundata si iese in soseaua nationala Bran-Campulung in punctul Crucea Pajurei (fosta vama ungureasca dela Giuvala), la km. 04.

De aci ne vom putea indrepta catre Bran, Dambovicioara si Rucar sau vom patrunde direct in masivul Piatra Craiului (detalii in volumul Piatra Craiului Ed. H. L. D. Biblioteca Turistica, No. 3, pag. 57).

Traseul este foarte indicat iarna pentru skiorii amatori de curse lungi si variate, iar vara pentru cei ce prefera turele lungi, dar pline de perspective largi, acelora mai scurte - dar mai monotone - de pe platoul Bucegilor, de pilda.

3. - Busteni - Predeal - Diham-Braii

(Timp necesar: 5-6 ore; traseu nemarcat).

Este cel mai indicat traseu pentru cei ce merg la Bran, fie din Busteni, fie din Predeal, scutindu-le ocolul si schimbarile de tren prin Brasov.

Pana la Diham se poate veni pe trasee separate, din Busteni pe traseul B. V. 30, pe la Casa Forban, iar din Predeal pe v. Rasnoavei, pe la "Cracanel".

In primul caz se va parcurge si portiunea Casa Forban-Cracanel, dupa care ambele trasee se contopesc indreptandu-se catre Bran.

Despartirea de soseaua Rasnovului se face in ambele cazuri putin mai sus de "Cracanel' si anume in punctul unde o poteca larga, forestiera, se desface spre stanga, lasand serpentinele soselei sa coboare spre Paraul Rece.

Prinzand aceasta poteca, se merge de-a-coasta, direct catre apus, ocolindu-se inceputurile vaii Provita care formeaza depresiunea nordica a Dihamului.

Iesind din padurea care acopera aceasta zona, pe Plaiul lui Stanica, ne apare din stanga maretul spectacol al abruptului Bucsoiului, cu v. Malaestilor vizibila pana la hornuri; acesta este si motivul care ne-a determinat sa aducem pe aci traseul de legatura cu Branul, oferind drumetului o serie intreaga de peisagii alpine al caror decor se schimba mereu, cand catre stanga Bucsoiul; cand catre dreapta (Postavarul).

De pe Dealul lui Stanica, drumul coboara in fundul vaii Ghimbavului, la Uzina Electrica Rasnov (795 m. alt.), dupa ce a primit din stanga drumul, din spre Malaesti (traseul D. I. 1) si un alt, drum din spre Dihamul.

Despre acesta din urma, putand servi deopotriva pentru legatura cu Branul, nu putem avea aceleasi cuvinte ca pentru varianta de mai sus; desi mai scurt, el este insa foarte monoton, deoarece pe portiunea dintre Cabana Skiorilor O. N. T. de pe Magura Cenusie si Uzina Rasnov, el intoarce spatele splendidelor peisagii ale Bucsoiului.

Interesant de retinut este ca ambele variante ocolesc adanca depresiune a vaii Provita, despartindu-se in Curmatura Baiului si reunindu-se abia la Uzina Electrica.

Dela Uzina catre Bran, parcurgem cateva sute de metri pe soseaua care leaga uzina de Rasnov si prindem in dreptul casei unui cantonier, o poteca larga care incepe sa urce spre stanga, mai intai pieptis, apoi din ce in ce mai domol si traverseaza intreaga serie de afluenti ai Ghimbavului ce vin de pe Velicanul, al carui picior inferior il depasim (vedere larga spre Tara Barsei si Magura Codlei).

Ajungand la primele case ale salului Sohodol, urcam marea panta a muntelui Dita si traversam Sohodolul (de sus) pe o serie de ulicioare, urcand si coborind cateva mici dealuri.

De pe penultimul deal (ca si de pe spinarea inalta a Ditei, de altfel) avem cea mai cuprinzatoare vedere panoramica asupra intregii creste a Pietrei Craiului, imagine care ramane nestearsa in amintire, constituind o noua rasplata a drumetului care s'a ostenit sa strabata aceste frumoase locuri.

De pe ultimul deal al Sohodolului, coborim direct in satul Poarta-Bran, circa 100 m. mai sus de Casuta Alba (detalii la pag. 96).

Traseul este foarte indicat si pentru curse lungi pe skiuri.

Cunoscatorii folosesc in anumite puncte ale traseului unele prescurtari pe care nu le putem indica aci pentru a nu ingreuia materialul; o scurta urmarire a indicatiilor noastre pe o harta 1125.000 (de ex. Bucegii ed. O.N.T.) ne va face sa ghicim aceste puncte.