Jules verne - farul de la capatul lumii

JULES VERNE

FARUL DE LA CAPATUL LUMII

CAPITOLUL I     

INAUGURARE

Soarele scapata in spatele dealurilor care margineau spre vest
privelistea. Timpul era frumos. in zare, deasupra marii, despartita
printr-o linie de cer, inspre nord-est si est, citiva norisori reflectau
ultimele raze care nu vor intirzia sa se stinga in umbrele inserarii.
Amurgul e de lunga durata pe aceasta latitudine de 55 grade a emisferei
sudice. in clipa cind din discul insingerat nu ramase decit o fisie, se
auzi o lovitura de tun de la bordul canonierei Santa-Fe si in virful
brigantinei steagul Republicii Argentina se inalta filfiind in bataia
vintului. in aceeasi clipa licari lumina farului, construit la o bataie
de pusca distanta, in spatele golfului Elgor, unde ancorase Santa-Fe.
Doi dintre paznicii farului, lucratorii de pe mal si echipajul adunat
in prova navei salutara cu indelungi urale prima lumina aprinsa pe
aceasta coasta indepartata. Alte doua lovituri de tun, care rasunara
pina departe, raspunsera celei dintii. Dupa aceasta manifestare, pa-
vilioanele canonierei fura coborite, conform regulamentului navelor
de razboi, si linistea se lasa din nou pe Insula Statelor, asezata in
punctul unde se unesc apele Atlanticului cu ale Pacificului.

Lucratorii se imbarcara neintirziat la bordul navei Santa-Fe si
nu mai ramasera pe uscat decit cei trei paznici ai farului.

Unul era de serviciu in camera de cart, ceilalti doi nu se intorsesera
imediat in locuinta lor si se plimbau de-a lungul coastei, discutind
intre ei.

— Stii, Vasquez, zise cel mai tinar, miine canoniera va pleca in
larg

— Da, Felipe, raspunse Vasquez, si sper ca va avea vreme buna
pina sa ajunga in port

— E cam departe, Vasquez!

— Nu e mai departe cind vii decit atunci cind te intorci, Felipe.

— Ma cam indoiesc, raspunse, Felipe rizind.

— Si citeodata, baiete, zise Vasquez, faci mai mult la ducere decit la intoarcere, doar daca vintul nu bate de fiecare data la fel! La urma
urmelor, 1500 de mile nu e cine stie ce, cind nava are masini si pinze
bune.

— Si apoi, Vasquez, comandantul Lafayate cunoaste bine drumul

— Care e un drum drept, baiete. A luat-o spre sud ca sa vina
incoace si o va lua spre nord ca sa se intoarca, si, daca vintul continua
sa sufle dinspre uscat, va fi la adapostul coastei si va naviga ca pe
un fluviu.

— Dar pe un fluviu care n-ar avea decit un singur mal, zise Felipe.

— Ce importanta are, daca este malul cel bun si e intotdeauna
cel bun cind vintul ti-e prielnic.

— E adevarat, aproba Felipe, dar daca mergi impotriva vintului

— Asta ar insemna ghinion, Felipe, si cred ca nu-l va avea tocmai
Santa-Fe. in cincisprezece zile poate sa parcurga cele 1500 mile si
sa ancoreze in rada portului Buenos Aires Dar daca vintul ar bate
dinspre est

— Atunci n-ar gasi un port de refugiu nici aici, pe coasta si nici
in alta parte, in larg!

— Asa cum spui, baiete. in Tara de Foc sau in Patagonia nu te
poti opri. Trebuie sa iesi in larg, caci altfel risti sa te urci pe mal.

— Dar, in sfirsit, Vasquez, dupa parerea mea, vremea buna va
mai tine.

— Parerea ta este si a mea, Felipe. Sintem aproape de inceputul
verii Trei luni bune inaintea ta, e ceva -

— Si lucrarile au fost terminate tocmai la timp.

— Stiu, baiete, stiu. La inceputul lui decembrie. Sau, cum s-ar
spune, inceputul lui iunie pentru marinarii din Nord. in acest ano-
timp bintuie mai rar furtuni din acelea care rastoarna o nava incar-
cata tot asa de usor cum ti-ar smulge palaria din cap Si apoi, atita
timp cit Santa-Fe se gaseste in port, poate sa se dezlantuie vintul,
furtuna sau vijelia cit i-o placea! Nu-i nici o primejdie ca insula
noastra sa se scufunde cu far cu tot!

— Desigur, Vasquez. De altfel, dupa ce va transmite acolo stiri
despre noi, cind canoniera se va intoarce cu celalalt schimb

— Peste trei luni, Felipe

— Va gasi insula pe locul ei

— Si pe noi pe ea, raspunse Vasquez, frecindu-si miinile dupa ce
trase adinc din pipa, invaluindu-se intr-un nor de fum. Vezi, baiete,
nu sintem aici la bordul unei nave pe care vijelia o mina incoace si
incolo, sau daca vrem s-o numim nava, ea este bine infipta in coada
Americii si nu va fi smulsa din ancora sa Stiu prea bine ca aceste
meleaguri sint primejdioase si ca marile de la capul Horn au, pe drept cuvint, o trista faima. Ca naufragiile pe Insula Statelor au fost nenumarate si ca jefuitorii de epave n-ar putea alege un loc mai nimerit pentru a stringe avere! Dar toate acestea se vor schimba, Felipe! Iata ca acum Insula Statelor are un far, si nici un uragan, ori de unde ar sufla el, nu va reusi sa-l stinga! Navele il vor vedea la timp pentru a-si gasi drumul! Se vor calauzi dupa lumina sa si nu vor mai risca sa se loveasca de stincile capului San-Juan, de ale lui San-Diego sau Fallows, chiar si pe noptile cele mai intunecoase! Noi vom fi aceia care vom avea grija de far si o vom face cum trebuie.

Vasquez vorbea cu atita insufletire, incit sfirsi prin a-l linisti pe
camaradul sau. Poate ca Felipe nu se gindea cu inima usoara la lun-
gile saptamini pe care trebuia sa le traiasca pe aceasta insula pustie,
fara sa aiba vreo legatura cu semenii sai, pina in ziua cind le va veni
schimbul.

Pentru a termina, Vasquez adauga:

— Vezi tu, baiete, timp de patruzeci de ani am colindat toate ma-
rile vechiului si noului continent, ca mus, elev marinar, marinar,
maistru. Ei bine, acum, cind a sosit virsta sa ma pensionez, nu puteam
sa-mi doresc ceva mai bun decit sa fiu paznicul unui far, si inca ce
far! Farul de la Capatul Lumii!

in adevar, farul merita o asemenea denumire, asezat cum era la
capatul acestei insule pierdute, atit de departe de orice pamint lo-
cuit sau care putea fi locuit!

— Spune-mi, Felipe, zise Vasquez care-si scutura pipa in causul
palmei, la ce ora iei locul lui Moriz?

— La zece noaptea.

— Bine, atunci eu voi fi acela care te voi schimba de la doua di-
mineata pina la rasaritul soarelui.

— in regula, Vasquez. Asadar, ceea ce avem mai bun de facut
amindoi acum este sa dormim.

— La culcare, Felipe, la culcare!

Vasquez si Felipe urcara spre mica incinta in mijlocul careia se
gasea farul si intrara in locuinta paznicilor, iar poarta se inchise in
urma lor.

Noaptea fu linistita. in momentul cind se facu ziua, Vasquez stinse
flacara care arsese douasprezece ore. Mareele, in general slabe in
Pacific, mai ales de-a lungul coastelor Americii si Asiei, sint din contra
foarte puternice pe suprafata Atlanticului si violenta lor este resim-
tita pina in indepartatele regiuni ale arhipelagului Magellan.

In acea zi, refluxul incepind la sase dimineata, canoniera trebuia
sa profite de el ridicind ancora in zori. Dar nefiind gata cu pregatirile,
comandantul se decise sa iasa din golful Elgor abia la mareea de
seara.

Santa-Fe, nava din marina militara a Republicii Argentina, cu o
capacitate de de tone, cu o masina de 260 cai putere, comandata
de un capitan si un secund, avind 50 de oameni echipaj, cu maistru
cu tot, slujea la paza coastelor de la gurile lui Rio de la Plata si pina
la strimtoarea Lemaire din Oceanul Atlantic. in acel timp geniul
maritim nu construise inca navele sale rapide, crucisatoarele, torpi-
loarele si altele. Astfel ca Santa-Fe, sub actiunea elicei sale, nu depasea viteza de noua mile pe ora, viteza suficienta, de altfel, pentru politia de coasta a Patagoniei si a Tarii de Foc, caci apele lor erau strabatute numai de vase de pescari.

in acel an canoniera avea misiunea sa urmareasca constructia
farului pe care guvernul argentinian hotarise sa-l ridice la intrarea
golfului Lemaire.

La bordul sau fura transportate personalul si materialele necesare
acestei lucrari, dusa la bun sfirsit dupa planurile unui priceput in-
giner din Buenos Aires.

Se implineau aproape trei saptamini de cind Santa-Fe era ancorata
in golful Elgor. Dupa ce debarcase proviziile pentru patru luni, dupa
ce se convinsese ca nimic nu va lipsi paznicilor noului far pina in ziua cind vor fi schimbati, comandantul Lafayate avea sa readuca in patrie pe muncitorii trimisi pe Insula Statelor. Daca anumite imprejurari
neprevazute n-ar fi intirziat terminarea lucrarilor, Santa-Fe ar fi
trebuit sa fie inca de-acum o luna inapoi in portul sau.

De altfel, in tot timpul petrecut aici, comandantul Lafayate putea
fi linistit in acest golf foarte bine aparat contra vinturilor din nord,
sud si vest. Numai vijelia dinspre mare putea sa-l stinghereasca.
Dar primavara se aratase blinda, si acum, la inceputul verii, se putea
spera ca nu se vor dezlantui decit mici furtuni trecatoare in regiunile
magellanice.

Era ora sapte cind capitanul Lafayate si secundul sau Riegal
iesira din cabinele lor situate pe duneta, la pupa navei. Marinarii
terminau cu spalatul puntii si oamenii de serviciu impingeau apa spre orificiile de scurgere. in acelasi timp, maistrul principal lua masuri ca totul sa fie gata pentru ora plecarii. Cu toate ca trebuiau sa ridice ancora abia dupa-amiaza, se scoteau velele din aparatori, se curatau trombele de aer, arama de pe habitaclu si spiraiuri, se aseza barca mare pe cavaletii de pe punte, cea mica raminind la apa, pentru serviciul curent. La rasaritul soarelui, pavilionul fu ridicat la picul brigantinei. Trei sferturi de ora mai tirziu rasunau cele patru batai ale clopotului din prova pentru marinarii de cart, care isi luara in primire posturile. Dupa ce mincara impreuna, cei doi ofiteri urcara pe duneta, cercetara cerul destul de senin datorita vintului dinspre uscat si dadura ordin maistrului sa-i debarce.

Comandantul voia sa inspecteze pentru ultima oara, in aceasta dimineata, farul cu anexele sale, locuinta paznicilor, magazia de provizii si combustibil si sa se asigure de buna functionare a aparatelor.

Cobori deci pe coasta, insotit de secund, si se indrepta spre incinta
farului.

Mergind intr-acolo, isi marturisi ingrijorarea pentru cei trei oa-
meni care vor ramine in posomorita singuratate a Insulei Statelor.

— E in adevar greu, zise capitanul. Totusi trebuie tinut seama ca
acesti oameni vrednici au dus intotdeauna o viata aspra, deoarece
cea mai mare parte din ei sint vechi marinari. Pentru ei serviciul
la far este intr-un fel o odihna.

— Fara indoiala, raspunse Riegal, dar una este sa fii paznic de
far pe o coasta populata care comunica usor cu uscatul si alta sa
traiesti pe o insula pustie, pe care navele nu fac decit s-o priveasca
in treacat si inca de cit mai departe posibil.

— Recunosc, Riegal. Dar oamenii vor fi schimbati din trei in trei
luni. Vasquez, Felipe si Moriz isi vor incepe serviciul in perioada cea mai putin grea.

— In adevar, domnule comandant, si nu vor avea de suferit iernile
teribile ale capului Horn

— Teribile, in adevar, incuviinta capitanul. De cind am facut,
acum citiva ani, o recunoastere in strimtoare, in Tara de Foc, in
Insula Dezolarii, de la capul Virgenes la capul Pilar, nu mai am
nimic de invatat in materie de furtuni! Dar, in fine, paznicii nostri
au o locuinta solida, pe care vijeliile nu o vor darima. Nu le vor lipsi
nici alimentele si nici carbunii, chiar daca straja lor la far s-ar prelungi cu doua luni. ii lasam sanatosi si tot asa ii vom regasi, caci daca aerul este tare, cel putin e curat la rascrucea dintre Atlantic si Pacific! Si apoi, Riegal, mai e ceva: atunci cind autoritatile militare au avut nevoie de paznici pentru Farul de la Capatul Lumii, nu mai stiau pe cine sa aleaga, atitea cereri erau.

Cei doi ofiteri sosira inaintea incintei unde-i asteptau Vasquez
si camarazii sai. Poarta fu deschisa si ei se oprira pentru a raspunde
salutului reglementar al celor trei oameni.

Comandantul Lafayate, inainte de a le vorbi, ii examina de la
picioarele incaltate cu cizme groase pina la capetele acoperite de glugile pelerinelor impermeabile.

— Totul a mers bine in noaptea asta ? intreba el adresindu-se
paznicului sef.

— Bine, domnule comandant, raspunse Vasquez.

— N-ati vazut nici o nava in larg?

— Nici una si, cum cerul era senin, am fi observat orice lumina,
chiar de la patru mile.

— Farul a functionat bine ?

— Fara intrerupere, domnule comandant, pina la rasaritul soarelui.

— N-ati suferit de frig in camera de cart ?

— Nu, domnule comandant. E bine inchisa si vintul nu intra prin
ferestrele duble.

— Vom inspecta intii locuinta voastra si apoi farul.

— La ordinele dumneavoastra, domnule comandant, raspunse
Vasquez.

Locuinta paznicilor, construita la baza turnului, avea ziduri groase
care puteau infrunta toate vijeliile magellane. Cei doi ofiteri inspec-
tara diferitele incaperi destul de bine rinduite. Cei ce ramineau nu
aveau a se teme nici de ploaie, nici de viscolele foarte puternice pe
aceasta latitudine aproape polara.

Odaile erau despartite de un culoar, la capatul caruia se afla o
usa pe unde se intra inauntrul farului.

— Sa urcam, zise capitanul Lafayate.

— La ordinele dumneavoastra, repeta Vasquez.

— E suficient sa ne insotesti numai dumneata.

Vasquez facu un semn celorlalti doi paznici sa ramina la intrarea
pe culoar. Apoi impinse usa dinspre scara si cei doi ofiteri il urmara.

Aceasta scara ingusta, in spirala, cu trepte de piatra incastrate
in zid, nu era intunecoasa. Zece ferestruici o luminau din etaj in etaj.

Cind ajunsera in camera de cart, deasupra careia erau lanterna
si instalatia de luminat, ofiterii se asezara pe o banca circulara fixata
de perete. Prin cele patru ferestre din aceasta camera se putea privi
spre toate punctele orizontului.

Cu toate ca briza era usoara, sufla destul de tare la aceasta inal-
time, fara insa a acoperi strigatele ascutite ale pescarusilor si albatrosilor care treceau filfiind din aripi.

Capitanul Lafayate si secundul sau, pentru a privi mai bine insula
si marea din jur, se catarara pe scarita care ducea la galeria ce imprejmuia farul.

Toata partea insulei care se vedea spre vest era pustie, ca si marea
pe care o puteau cerceta de la nord-vest spre sud si care forma un vast arc de cerc, intrerupt numai spre nord-est de inaltimile capului San-Juan. La poalele turnului se afla golful Elgor, al carui mal era insufletit de forfota marinarilor de pe Santa-Fe. Nici o pinza, nici o dira de fum nu se vedea in larg. Nimic decit imensitatea oceanului. Ramasera acolo un sfert de ora, apoi ofiterii, urmati de Vasquez, coborira si se intoarsera la bordul navei.

Dupa ce prinzira, capitanul Lafayate si secundul Riegal venira
din nou pe uscat. in orele care mai ramineau pina la plecare, voiau

sa cerceteze malul de nord al golfului. De mai multe ori, si fara pi-
lot — caci se-ntelege de la sine ca nu exista pilot pe Insula Statelor — comandantul sosise in timpul zilei pentru a putea ancora in micul
golf de la poalele farului. Dar, din prudenta, facea intotdeauna o
noua recunoastere a acestei regiuni putin sau deloc cunoscuta.

Ofiterii isi prelungira deci plimbarea. Traversind istmul ingust
care uneste insula cu capul San-Juan, examinara malul portului
natural cu acelasi nume, care de partea cealalta a istmului formeaza
o limba de pamint ca si a golfului Elgor.

— Portul San-Juan, spuse comandantul, este foarte bun. Peste
tot apa este destul de adinca, chiar si pentru nave de tonaj mai mare.
E in adevar pacat ca intrarea in port este atit de dificila. Un far, chiar
cu lumina mai slaba, construit in aceeasi linie cu farul din Elgor,
ar permite navelor in dificultate sa gaseasca usor un adapost.

— Si este ultimul care se gaseste dupa iesirea din strimtoarea Ma-
gellan, adauga secundul Riegal.

La ora patru ofiterii se intoarsera. Suira la bordul navei dupa
ce isi luara ramas bun de la Vasquez, Felipe si Moriz, care ramasera
pe chei asteptind plecarea ei.

La ora cinci presiunea incepu sa urce in cazanul canonierei, din al
carei cos se revarsau virtejuri de fum negru. Marea nu va intirzia
sa se retraga si Santa-Fe va ridica ancora imediat ce va incepe refluxul.

La sase fara un sfert, comandantul dadu ordin sa se vireze ancora
si sa se pregateasca masinile.

La prova, secundul supraveghea manevra; ancora fu ridicata la
postul ei si apoi fixata.

Santa-Fe porni, salutata de cei trei paznici. Si orice ar fi gindit
Vasquez, daca el si camarazii sai priveau cu emotie cum se departa
canoniera, ofiterii si echipajul incercau o emotie mult mai profunda,
lasindu-i pe cei trei pe aceasta insula de la capatul Americii.

Santa-Fe inainta cu o viteza medie de-a lungul coastei de nord-
vest a golfului Elgor. Nu era nici opt cind intra in larg. Dupa ce trecu
de capul San-Juan, inainta cu toata viteza, lasind strimtoarea la vest;
iar cind se facu noapte, luminile Farului de la Capatul Lumii apareau
doar ca o stea deasupra orizontului.

CAPITOLUL II
INSULA STATELOR

Insula Statelor, denumita si Pamintul Statelor, este situata la capa-

tul de sud-est al noului continent. Este ultima si cea mai estica din
arhipelagul magellanic, pe care eruptiile epocii vulcanice l-au format
in regiunile paralelei a 55-a, la mai putin de 7 grade de Cercul Polar
sudic. Scaldata de apele ambelor oceane, este cautata de navele care
trec dintr-unul in celalalt, fie ca ele vin din nord-est, fie din sud-vest,
dupa ce au lasat in urma capul Horn.

Strimtoarea Lemaire, descoperita in secolul al XVII-lea de catre
navigatorul olandez cu acelasi nume, desparte Insula Statelor de
Tara de Foc, care se afla la 25—30 kilometri departare. Ea ofera
navelor in trecere un drum mai scurt si mai usor, scutindu-le de
puternica hula din dreptul Insulei Statelor. Aceasta o margineste la
est pe o lungime de circa zece mile de la capul San-Antonio la capul
Kempe, si navele cu aburi sau pinze sint mai putin expuse decit daca
trec pe la sudul insulei. Insula Statelor masoara 39 de mile de la vest
la est, de la capul San-Bartolome pina la capul San-Juan, pe o latime
de mile intre capul Colnett si capul Webster. Malul Insulei State-
lor este extrem de accidentat, o adevarata succesiune de golfuri,
golfulete si intrinduri, din care in unele nu se poate razbate din cauza
unor cordoane de insulite si recife de corali. Astfel ca au avut loc
multe naufragii pe aceste meleaguri, din cauza tarmurilor prapastioase,
cu iesituri ascutite, sau marginite de roci enorme. Chiar pe timp
linistit oceanul se izbeste de faleza cu o neasemuita furie.

Insula este nelocuita, dar se poate trai aici, cel putin in timpu
sezonului frumos, adica in cele patru luni — noiembrie, decembrie
ianuarie si februarie — cit tine vara la aceasta inalta latitudine
Cirezile si turmele ar gasi hrana indestulatoare pe intinsele cimpi
din interior, mai ales in regiunea situata la est de Port Parry si cu
prinsa intre limba Conway si capul Webster. Cind stratul gros d
zapada se topeste sub razele soarelui antarctic, iarba se iveste destt
de verde si solul pastreaza pina la iarna o umezeala binefacatoare
Rumegatoarele obisnuite sa traiasca in regiunile magellanice a
putea sa se simta bine aici. Dar odata cu sosirea frigului cirezile a
trebui duse in cimpii mai calduroase, in Patagonia sau chiar in Tar
de Foc.

Totusi se intilnesc in stare salbatica citeva lame, asemanatoare c
infatisare cu cerbii si a caror carne este destul de buna, cind este bir
prajita sau fripta. Aceste animale nu mor de foame in timpul lung
perioade de iarna, pentru ca ele stiu sa gaseasca sub zapada radaci
si muschi cu care stomacul lor trebuie sa se multumeasca.

Din centrul insulei, intr-o parte si in alta, se intind cimpiile si
pot zari citiva copaci cu frunzisul rar, mai mult galben decit verd
Sint mai ales fagi antarctici cu trunchiul inalt de vreo saizeci de picioare, cu crengi orizontale, apoi maracini spinosi de esenta foarte
dura, cu fructe a caror coaja are proprietati asemanatoare cu vanilia.

in realitate, aceste cimpii si padurici nu acopera nici macar un
sfert din suprafata insulei. Restul cuprinde un podis stincos, unde
domina cuartul, trecatori adinei, lungi siruri de blocuri neregulate
care s-au imprastiat in urma eruptiilor foarte vechi, caci acum ai
cauta in zadar cratere de vulcani stinsi in aceasta parte a Tarii de Foc
sau a Magellaniei. in mijlocul insulei, cimpiile mai intinse capata
aparenta de stepe cind, in timpul celor opt luni de iarna, nici o ridi-
catura nu tulbura uniformitatea stratului de zapada. Apoi, pe masura
ce te indrepti spre vest, relieful este mai variat, falezele litoralului
devin mai inalte si mai abrupte. Aici se ridica munti in forma de con,
cu virfuri foarte inalte care ajung pina la 3000 de picioare deasupra
nivelului marii, de unde poti cuprinde cu privirea intreaga insula.
Acestea sint ultimele siruri muntoase ale Anzilor, care constituie de
la nord la sud imensul schelet al noului continent.

Desigur ca in asemenea conditii climaterice, expusa asprelor si
teribilelor uragane, flora insulei se reduce la niste rare specii care nu
se aclimatizeaza deloc cu vecinatatea strimtorii Magellan, la fel cu
cea din arhipelagul Maluinelor la aproximativ o suta de leghe depar-
tare de Tara de Foc. Sint plante ca drobul, cebareea, broniul, iarba-
sarpelui, nagara — foarte decolorate. Prin paduri, intre ierburile
cimpiei, aceste floricele palide isi arata corolele care se vestejesc
inainte de se nasc. La poalele stincilor de pe litoral, pe povirnisurile
unde se stringe putin humus, un naturalist ar putea sa mai gaseasca
ceva muschi si la adapostul copacilor niste radacini comestibile,
urmele unor azalee de pilda, pe care triburile din Tara de Foc le
consuma in loc de piine; dar care sint foarte putin hranitoare. in
zadar ai cauta un curs regulat de apa pe suprafata Insulei Statelor.
Nici un riu sau piriu nu izvoraste din acest sol de piatra. Dar zapada
se stringe in straturi groase; ea dureaza opt luni pe an si in timpul
anotimpului cald — mai bine zis mai putin friguros — se topeste
sub razele oblice ale soarelui si intretine o umiditate permanenta.
Atunci se formeaza mici balti si lacuri, pe ici pe colo, unde apa se
pastreaza pina la primul inghet. De aceea, in momentul cind incepe
aceasta povestire, piraie de apa cadeau din inaltimile de linga far
si serpuind sprintare se pierdeau in limanul Elgor sau in portul San-
Juan.

Daca fauna si flora se gasesc atit de slab reprezentate pe insula,
in schimb pestele se afla in abundenta pe tot litoralul. Astfel ca,
in ciuda primejdiilor prin care trec ambarcatiunile in strimtoarea
Lemaire, oamenii din Tara de Foc fac citeodata un pescuit bogat.

Speciile sint foarte variate. Sezonul cel mare de pescuit ar putea chiar sa atraga numeroase vase, caci atunci aceste meleaguri sint strabatute
de cetacee, balene, casaloti ca si de foci si morse. Marile animale
marine au fost vinate cu atita cruzime, incit ele se refugiaza acuma
in marile antarctice unde pescuitul este pe cit de greu, pe atit de
primejdios.

E usor de inteles ca pe toate malurile insulei, pe prundisuri, printre
stinci, misuna scoici, iar alte specii de crustacee comestibile se stre-
coara cu miile printre recife.

Cit despre pasari, ele sint nenumarate.

Totusi nu trebuie crezut dupa aceasta descriere a Insulei Statelor
ca ea ar fi stirnit rivna chilienilor sau a Republicii Argentina. in
definitiv, insula hu este decit o stinca enorma pe care nu se poate
locui. A cui era ea in anii cind incepe aceasta povestire? Tot ce se
poate spune este ca facea parte din arhipelagul magellanic care tinea
de cele doua republici de la capatul continentului american.

in timpul sezonului frumos, oamenii din Tara de Foc se opreau rareori pe insula, doar cind vremea rea ii obliga sa-si gaseasca aici adapost. Cit despre navele comerciale, un mare numar preferau sa mearga prin strimtoarea Magellan, trecuta pe toate hartile maritime si pe care o puteau strabate fara pericol, pentru a intra dintr-un ocean in celalalt, fie ca veneau din est sau din vest, mai ales datorita dezvoltarii navigatiei cu aburi. Singurele bastimente care luau cunostinta de Insula Statelor erau cele ce se pregateau sa depaseasca sau depasisera capul Horn. E de remarcat ca Republica Argentina a avut o initiativa fericita construind Farul de la Capatul Lumii si toate natiunile trebuie sa-i fie recunoscatoare. in adevar, nici o lumina nu
exista la acea epoca prin meleagurile Magellaniei, de la intrarea in
strimtoarea Magellan la capul Virgenes, pe Atlantic, si pina la iesirea din strimtoare, la capul Pilar, din Pacific. Farul de pe Insula Statelor avea sa aduca foloase incontestabile navigatiei prin aceste regiuni. Nici macar la capul Horn nu era un far care ar fi putut evita multe catastrofe, asigurind navelor care veneau din Pacific un plus de siguranta la intrarea in strimtoarea Lemaire.

Guvernul argentinian decisese deci construirea acestui far in fundul golfului Elgor. Dupa un an de lucrari desfasurate in bune conditii, inaugurarea se facuse la 9 decembrie 1859.

La o suta cincizeci de metri de limanul golfului, solul avea o ridicatura pe o suprafata de patru-cinci sute de metri patrati, cu o inaltime de treizeci-patruzeci de metri. Un zid de pietre inchise aceasta terase stincoasa, care trebuie sa serveasca drept temelie turnului. Farul se ridica in mijlocul terasei, inconjurat fiind de anexele formate dir locuinte si magazii.

Anexele cuprindeau: 1) camera paznicilor, mobilata cu paturi,
dulapuri, mese si scaune si incalzita de o soba cu carbuni, al carei
burlan iesea deasupra acoperisului; 2) sala comuna, avind si ea o soba de incalzit si care servea ca sufragerie, cu o masa in mijloc, lampi atirnate de tavan, dulapuri in perete — care contineau diverse instrumente ca: luneta, barometru, termometru, apoi lampile de schimb ale farului — si, in fine, o pendula asezata pe un perete lateral; 3) magazia unde se gaseau provizii pentru un an — cu toate ca aprovizionarea si schimbarea oamenilor se faceau la fiecare trei luni — plina cu diferite conserve, carne sarata, corned-beaf, slanina, legume uscate, pesmeti, ceai, cafea, zahar, butoiase de wisky si rachiu, medicamente uzuale; 4) magazia cu rezerva de ulei pentru lampile farului; 5) magazia unde se gasea combustibilul, in cantitate suficienta, pentru nevoile paznicilor pe toata durata iernii antarctice. Acesta era ansamblul de constructii, alcatuind o cladire circulara.

Turnul, foarte solid, era construit cu materiale de pe insula. Pietrele dure, prinse intre ele cu buloane de fier, asamblate cu mare precizie si imbucate una in alta in «coada de rindunica», formau un zid capabil sa reziste celor mai puternice furtuni, uraganelor atit de frecvente in aceasta regiune care se gaseste la rascrucea dintre doua oceane, cele mai mari de pe glob. Asa cum spusese Vasquez, vintul nu va disloca acest turn. Felinarul strajuit de el si de camarazii lui va fi bine pazit, in pofida vijeliilor magellanice!

Turnul avea 32 metri si, adaugind si inaltimea terasei, lumina se
gasea la 223 de picioare deasupra nivelului marii. Putea fi deci zarita
din larg de la o distanta de 15 mile, distanta pe care o strabate raza
vizuala de la aceasta inaltime. Dar in realitate nu se vedea la mai mult
de 10 mile. La acea epoca nu existau inca faruri functionind cu hidro-
gen carburat sau cu lumina electrica. De altfel, pe aceasta insula inde-
partata care comunica greu cu statele apropiate, se impunea sistemul
cel mai simplu, care necesita si un minimum de reparatii. S-a adoptat
atunci luminatul cu ulei, inzestrat cu toate perfectionarile pe care le
posedau atunci stiinta si industria.

Vizibilitatea la zece mile era suficienta. Le raminea navelor care
veneau din nord-est si din sud-est destule posibilitati sa ajunga la
strimtoarea Lemaire sau sa se indrepte spre sudul insulei. Toate pri-
mejdiile puteau fi evitate, urmind cu exactitate instructiunile publicate
de autoritatile maritime: avind farul in nord-nord-vest in al doilea
caz si la sud-sud-vest in primul caz, capul San-Juan si limba de pamint
Several sau Fallows vor fi depasite la timp, unul la babord si celalalt
la tribord, pentru ca nava sa nu fie deviata de vint sau curentii de apa.
intre altele, daca o nava ar fi constrinsa sa se opreasca in golful Elgor, ceea ce se intimpla rar, orientindu-se dupa far va avea toate sansele
sa poata ancora. La intoarcere, Santa-Fe va putea deci cu usurinta sa
ajunga la liman chiar si in timpul noptii. Golful, avind o lungime de
circa trei mile pina la capul San-Juan si puterea luminii fiind de zece
mile, canoniera va avea inaintea sa sapte mile pina la primele limbi de
pamint ale insulei.

Se intelege de la sine ca Farul de la Capatul Lumii avea o lumina
fixa. Nici o teama sa fie confundat cu o altfel de lumina de catre capi-
tani, pentru ca nu exista alta in aceste regiuni, nici macar la capul
Horn. Nu s-a gasit deci necesar sa o deosebeasca, fie prin eclipse,
fie prin clipiri, ceea ce permitea sa fie inlaturat un mecanism delicat,
ale carui eventuale reparatii ar fi fost foarte anevoioase pe aceasta
insula locuita numai de trei paznici.

Parasind insula pe un timp senin, comandantul canonierei putu in
adevar sa constate ca nimic nu mai era de refacut la instalatia si buna
functionare a farului. Era limpede ca bunul mers depindea acum numai
de punctualitatea si vigilenta paznicilor. Cu conditia de a tine lampile
in perfecta stare, de a reinnoi cu grija fitilurile, de a fi atenti la intro-
ducerea uleiului in proportii potrivite, de a regla tirajul intinzind sau
scurtind mansoanele sticlelor ce le inconjurau, de a aprinde luminile
seara si a le stinge la rasaritul soarelui si de a nu slabi nici un moment
supravegherea farului, farul era menit sa aduca cele mai mari servicii
navigatiei de pe meleagurile indepartate ale oceanului Atlantic. Ni-
meni nu se indoia de altfel de bunavointa si zelul lui Vasquez si al celor
doi camarazi ai sai. Alesi in urma unei selectii riguroase dintr-un mare
numar de candidati, toti trei dadusera dovada de constiinciozitate,
curaj si rezistenta in posturile ce le ocupasera anterior.

Trebuie sa repetam ca siguranta celor trei paznici parea absoluta,
cu toate ca Insula Statelor era izolata, la 1500 mile de Buenos Aires,
singurul loc de unde puteau sa le vina proviziile si ajutoarele. Cei
citiva locuitori din Tara de Foc si din insulele arhipelagului, care soseau
citeodata in sezonul cald, nu ramineau multa vreme si pe deasupra
acesti sarmani oameni erau complet inofensivi. Dupa ce terminau sa
pescuiasca, erau grabiti sa faca drumul intors prin strimtoarea Lemaire
si sa ajunga la tarmurile Tarii de Foc sau ale insulelor arhipelagului.

Alti straini nu fusesera vazuti pe aici niciodata. Coastele insulei
erau prea temute de navigatori, pentru ca vreo nava sa caute un adapost
pe care l-ar fi gasit mai usor si mai sigur in alte puncte ale Magellaniei.

Cu toate acestea, toate precautiunile fusesera luate in eventualitatea
sosirii unor indivizi suspecti in golful Elgor. Anexele farului aveau
porti solide, care se inchideau pe dinauntru, si nu s-ar fi putut forta
gratiile ferestrelor de la magazii si locuinte. De asemenea, Vasquez, Moriz si Felipe posedau carabine si revolvere pentru care aveau
destule munitii.

in fine, la capatul culoarului care ducea la intrarea turnului se pusese
o usa de fier care nu putea fi cu nici un chip fortata sau sparta. Cum ar
fi fost deci posibil sa patrunzi in interiorul turnului prin ferestruicile
inguste ale scarii, aparate si ele prin cruci de fier, si cum s-ar fi putut
ajunge la galeria care inconjura lanterna, altfel decit sa te fi catarat
pe lantul paratrasnetului ?

Astfel au fost facute lucrarile de mare importanta ale farului, care
fura duse la bun sfirsit pe Insula Statelor prin grija guvernului Repu-
blicii Argentina.

CAPITOLUL III
CEI TREI PAZNICI

- in aceasta epoca, din noiembrie pina in martie, in regiunile arhipe-
lagului Magellan este cea mai activa navigatie. Marea este totdeauna
furtunoasa. Dar daca nimic nu poate opri si linisti valurile mari care
vin din ambele oceane, starea vremii este mai putin schimbatoare si
uraganele care o tulbura din cind in cind, rascolind marea pina in
zonele cele mai departate, sint trecatoare. Navele cu aburi si cele cu
vele profita de acest timp mai blind pentru a face ocolul capului Horn.
Trecerea navelor spre strimtoarea Lemaire sau pe la sud de Insula
Statelor nu poate insa schimba monotonia lungilor zile ale acestui
anotimp. Aici navele n-au fost niciodata numeroase si au devenit si
mai rare inca de cind s-a dezvoltat navigatia cu aburi si s-au perfectio-
nat hartile maritime, care au facut mult mai putin primejdioasa strim-
toarea Magellan, drum si mai scurt si mai usor.

Totusi, aceasta monotonie, inerenta vietii in faruri, nu o resimt prea
mult oamenii insarcinati de obicei cu paza. Ei sint in cea mai mare
parte marinari sau pescari incercati. Acest fel de oameni nu stau sa
numere zilele si orele; ei stiu sa-si caute de lucru si sa se distreze. Ser-
viciul nu se margineste numai la a asigura aprinderea farului in amurg
si stingerea lui la rasaritul soarelui. Lui Vasquez si camarazilor sai li
se daduse si sarcina de a supraveghea cu grija apropierea navelor de
golful Elgor, de a merge de mai multe ori pe saptamina la capul San-
Juan, de a inspecta coasta pina la punctul Several, fara insa a se in-
departa mai mult de trei-patru mile. Trebuiau sa tina la zi Jurnalul
farului, sa noteze toate intamplarile ce ar putea surveni,- trecerea vase-
lor cu aburi sau vele, caror tari apartineau, denumirea lor, inaltimea mareelor, directia si forta vintului, schimbarea vremii, durata ploilor,
frecventa furtunilor, variatiile de presiune si temperatura si alte feno-
mene, ceea ce ar fi permis sa se stabileasca harta meteorologica a aces-
tor regiuni.

Vasquez, argentinian de origine, ca si Felipe si Moriz, fusese numit
sef al pazei farului din Insula Statelor. Avea virsta de 47 de ani, o
sanatate de fier, era foarte rezistent, cum ii sade bine unui marinar
care a strabatut in toate sensurile cea mai mare parte a celor 180 para-
lele. Hotarit, energic, era obisnuit cu primejdiile si in mai multe impre-
jurari stiuse sa faca fata situatiei, chiar cu riscul vietii. Datora functia de
sef al echipei nu numai virstei, ci si caracterul sau ferm care inspira o
incredere totala. Fara sa fi ajuns la un grad mai mare decit cel de
maistru principal in marina de razboi a Republicii, el a parasit servi-
ciul fiind stimat de toti. Astfel, cind solicita acest loc in Insula Statelor,
autoritatile maritime i-l incredintara fara nici o ezitare.

Felipe si Moriz erau de asemenea marinari, unul de 40 si altul de
37 de ani. Vasquez ii cunostea de mult pe ei si familiile lor si ii propusese autoritatilor. Primul ramasese neinsurat, ca si dinsul. Singurul casatorit, Moriz, n-avea copii, iar nevasta lui, pe care o va revedea peste
trei luni, avea o slujba la un mic hotel din portul Buenos Aires.

Dupa trei luni, Vasquez, Felipe si Moriz se vor reimbarca pe Santa-
Fe, care va aduce alti trei paznici in Insula Statelor, pe care-i vor schim-
ba tot ei, trei luni mai tirziu. isi vor relua serviciul in iunie, iulie si
august, adica in mijlocul iernii.

Din ziua de 10 decembrie serviciul fu organizat reglementar. in fie-
care noapte lampile functionau sub supravegherea unuia din paznici
ramas in camera de cart, in timp ce ceilalti doi se odihneau in dormitor
in timpul zilei, aparatele erau cercetate, curatate, inzestrate cu fitilur
noi, la nevoie, incit sa emita puternicele lor raze de lumina, dupa asfin
titul soarelui.

intre timp, conform ordinelor primite, Vasquez si camarazii lu
coborau pina la mare, prin golful Elgor, fie pe jos de-a lungul unui ma
sau altuia, fie in ambarcatiunea lasata la dispozitia lor, un fel de salup
cu o mica punte, avind o randa si un foc, si care se adapostea intr-u
mic golfulet unde era aparata de malurile inalte contra vintului de es
singurul primejdios.

E de la sine inteles ca atunci cind Vasquez, Felipe si Moriz facea
aceste recunoasteri in golf sau prin imprejurimi, unul din ei ramin<
totdeauna de garda pe galeria superioara a farului. in adevar, se put<
intimpla ca vreo nava sa treaca prin dreptul Insulei Statelor si sa d
reasca sa le faca cunoscuta matricola sa. Era deci necesar ca unul d
paznici sa fie la post. De pe terasa nu se putea privi decit spre est nord-est. in celelalte directii, malurile stavileau vederea la citeva sute
de stinjeni de incinta. De aici nevoia ca cineva sa fie in permanenta
in camera de cart, pentru a putea comunica cu navele.

Primele zile dupa plecarea canonierei nu se intimpla nimic. Timpul
ramase frumos si temperatura destul de ridicata. Termometrul arata
citeodata zece grade peste zero. Vintul sufla din larg, indeobste ca o
briza usoara, intre rasaritul si apusul soarelui; apoi seara batea dinspre
uscat, adica spre nord-est, si venea din vastele cimpii ale Patagoniei
si ale Tarii de Foc. Plouase insa citeva ore si, cum caldura crestea,
erau de asteptat in curind furtuni care sa schimbe situatia atmosferica.
Sub influenta razelor solare, care aveau o putere mai mare, incepuse
sa se arate flora. Pe cimp, in jurul incintei, mantia de zapada pierise
si iesise la iveala un covor de un verde palid. in padurea de fagi antarc-
tici ai fi avut placerea sa te intinzi sub frunzisul nou. Piriul alerga umflat
de ape spre limanul din vale. Muschiul si lichenii reapareau la poalele
arborilor si impodobeau povirnisurile stincilor; ca si scoicile comes-
tibile, atit de bune ca remediu contra scorbutului. in fine, daca nu
primavara — caci acest frumos cuvint nu e cunoscut in arhipelagul
Magellan — vara era cea care mai domnea citeva saptamini pe cel mai
indepartat hotar al continentului american.

in acest sfirsit de zi, inainte de a se aprinde farul, Vasquez, Felipe
si Moriz, toti trei pe galeria circulara, stateau ca de obicei de vorba.
Seful pazei conducea si intretinerea conversatia.

— Ei bine, baieti, spuse el dupa ce-si umplu pipa, exemplu urmat
si de ceilalti doi, a inceput sa va placa noua voastra existenta? ince-
peti sa va obisnuiti cu ea ?

— Desigur, Vasquez, raspunse Felipe. Nu te poti nici plictisi, nici
obosi foarte tare intr-un timp atit de scurt.

— in adevar, adauga Moriz, cele trei luni vor trece mai repede decit
as fi crezut..

— Da, baiatule, vor zbura ca o corveta cu velele intinse!

— Fiindca veni vorba de nave, zise Felipe, n-am vazut azi nici una,
nici macar la orizont

— Vor veni, Felipe, vor veni, replica Vasquez facind palma pilnie
si uitindu-se prin ea ca printr-o luneta. Degeaba s-a mai ridicat acest
frumos far pe Insula Statelor — un far care trimite razele sale la zece
mile in larg — daca nici o nava nu va profita de existenta lui.

— De altfel, farul nostru este cu totul nou, spuse Moriz.

— Asa cum spui, baiete, replica Vasquez, si trebuie timp pentru ca
sa afle capitanii ca aceasta coasta este acum luminata. Cind vor sti,
nu vor ezita sa se apropie de ea si sa intre in strimtoare, spre binele
lor! Dar nu e totul sa afli de far, trebuie sa fii si sigur ca este aprins
totdeauna, de la apusul soarelui pina in zori.

— Vestea nu se va raspindi, remarca Felipe, decit dupa intoarcerea
lui Santa-Fe la Buenos Aires.

— E adevarat, baiete, spuse Vasquez, si cind raportul capitanului
Lafayate va fi publicat, autoritatile se vor grabi sa-l aduca la cunostinta
tuturor cercurilor maritime. Dar chiar acuma multi navigatori trebuie
ca stiu ce s-a facut aici.

— Iar drumul lui Santa-Fe, care n-a plecat decit de cinci zile, va
dura

— Cit va dura, il intrerupse Vasquez. Cred ca nu mai mult de o
saptamina! Timpul e frumos, marea calma, vintul prielnic Canoniera
are vint bun in vele, intinse zi si noapte si, cu ajutorul masinilor, m-ar
mira daca n-ar face opt-noua noduri.

— in momentul de fata trebuie sa fi trecut de strimtoarea Magellan
si sa fi lasat in urma capul Vírgenes cu cel putin cincisprezece mile.

— Mai mult ca sigur, baiete, zise Vasquez. in momentul acesta
navigheaza de-a lungul coastei Patagoniei si poate sa se intreaca in
iuteala cu caii patagonezi. Desi, cine poate sa stie daca in acea tara
oamenii si animalele alearga ca o fregata de prima mina cu velele in
vint?

Era de inteles de ce acesti vrednici marinari se gindeau tot timpul
la Santa-Fe. Nava, care tocmai ii parasise, nu era ea oare ca o parte din
pamintul patriei lor unde se ducea? Asa ca o vor insoti cu gindul pina
la sfirsitul calatoriei.

— Ai avut noroc astazi la pescuit? ii spuse Vasquez lui Felipe.

— Destul noroc, Vasquez, am prins cu undita o duzina de guvizi
si cu mina un crab de vreo trei livre, care se strecura printre stinci.

— E foarte bine, spuse Vasquez, si nu-ti fie frica ca vei saraci golful.
Pestii, cu cit prinzi mai multi, cu atit se inmultesc mai tare, cum s-ar
zice, si asta ne va permite sa economisim proviziile noastre de carne
uscata si de slanina sarata! Cit despre legume

— Eu, zise Moriz, am coborit pina la padurea de fagi. Am dezgro-
pat citeva radacini si va voi face o mineare tot asa de grozava ca a
priceputului bucatar de pe canoniera.

— Va fi binevenita, declara Vasquez, caci nu trebuie sa maninci
prea multe conserve, chiar din cele mai bune! Nimic nu-i mai sanatos
decit ce e proaspat vinat, pescuit sau cules!

— Eh, facu Felipe, daca ne-ar pica vreo rumegatoare dinauntrul
insulei o pereche de lame sau altceva.

— N-ar fi rau un fileu sau o pulpa de lama, replica Vasquez. O
bucata buna de vinat carui stomac nu i-ar place? Asa ca, daca se va
prezenta ocazia, vom cauta sa nu o pierdem. Dar, baieti, fiti atenti
sa nu va indepartati de incinta ca sa vinati un animal mare sau mic.

Important este sa te conformezi instructiunilor de a nu fi departe
de far, in afara de cazul cind te duci sa vezi ce se intimpla in golful
Elgor si in larg, intre capul San-Juan si capul Diegos.

— Totusi, relua Moriz, mare iubitor de vinatoare, daca ar apare o
prada frumoasa in bataia pustii

— La o bataie de pusca, la doua sau chiar la trei, nu zic nu, raspunse
Vasquez. Dar stiti, lama este prea salbatica pentru a cauta inalta
societate adica pe a noastra, si as fi foarte surprins sa zaresc macar o
pereche de coarne deasupra stincilor, in dreptul padurii de fagi sau
pe linga incinta farului!

in adevar, de la inceputul lucrarilor nu se vazuse nici un animal in
apropierea golfului Elgor. Secundul de pe Santa-Fe, un adevarat
Nemrod¹, incercase de mai multe ori, dar in zadar, sa vineze lama.
incercarile sale ramasesera infructuoase, cu toate ca inaintase cam
sase mile in interior. Daca vinatul mare nu lipsea, el nu se lasa insa
vazut decit la distante prea mari spre a putea fi nimerit. Poate, daca
ar fi trecut inaltimile de dupa portul Parry, daca ar fi ajuns pina la
celalalt capat al insulei, secundul ar fi avut sanse mai mari. Dar acolo
unde se ridicau virfurile inalte de munti, in partea occidentala, urcusul
ar fi fost foarte anevoios, astfel ca nici el, nici altul din echipajul navei
Santa-Fe n-au mers niciodata pina in imprejurimile capului San-
Bartolome.

in timpul noptii de 16 spre 17 decembrie, Moriz facind de garda in
camera de cart de la ora 6 la 10, o lumina aparu in larg inspre est, la
cinci-sase mile departare. Era limpede ca era lumina unei nave, prima
care se arata in apele insulei, de la terminarea farului.

Moriz se gindi pe buna dreptate ca acest lucru i-ar putea interesa
si pe camarazii lui care nu dormeau inca si se duse sa-i instiinteze.
Vasquez si Felipe urcara imediat cu el si, cu luneta la ochi, se asezara
inaintea ferestrei deschise spre est.

— Este o lumina alba, zise Vasquez.

— Atunci nu este o lumina de pozitie, zise Felipe, pentru ca nu
este nici verde, nici rosie.

Observatia era justa. Nu erau lumini de pozitie care se asaza, dupa
culoare, una la tribord si una la babord.

— Si daca e alba, adauga Vasquez, e cea de la straiul focului, ceea ce
inseamna ca nava se apropie de insula.

Asupra acestui lucru nu incapea indoiala. Era sigur vorba de un
vapor care se indrepta spre capul San-Juan. Va trece oare prin strim-
toarea Lemaire, sau o va lua pe la sud ? Aceasta era intrebarea pe care
si-o puneau paznicii.

Urmarira deci mersul navei, pe masura ce se apropia, si dupa o
jumatate de ora se dumerira de directia urmata.

Nava, lasind farul la babord spre sud-vest, se indrepta direct spre
strimtoare. Putura observa lumina sa rosie in momentul cind trecea
in dreptul portului San-Juan, apoi disparu in noapte.

— Iata prima nava care a descoperit Farul de la Capatul Lumii!
exclama Felipe.

— Da, dar nu va fi ultima! zise Vasquez.

A doua zi dimineata, Felipe semnala un velier mare care aparea la
orizont. Cerul era senin, fara nici o urma de negura, ceea ce permitea
sa vezi nava de la cel putin zece mile departare. Chemati, Vasquez si
Moriz urcara pina la galeria farului. Se putea vedea nava in dreptul
ultimelor faleze ale litoralului, putin la dreapta golfului Elgor, intre
capul Diegos si capul Several.

inainta repede, cu o viteza de cel putin 12—13 noduri. Dar cum se
indrepta direct spre Insula Statelor, nu se putea sti daca va trece pe la
nordul sau sudul ei.

Ca oameni ai marii pe care asemenea chestiuni ii interesau foarte
mult, Vasquez, Felipe si Moriz cautau in discutia lor sa stabileasca
directia navei. in cele din urma Moriz fu cel ce avu dreptate, cind
sustinuse ca velierul nu se indrepta spre strimtoare. in adevar, cind era
la vreo mila si jumatate de coasta, intoarse pentru a avea vintul in
spate si a putea trece de capul Several. Era o corabie mare de cel putin
1800 de tone, un bare cu trei catarge de tipul acelor clippere construite
in America, a caror viteza este in adevar extraordinara.

— Sa mi se faca luneta umbrela, exclama Vasquez, daca aceasta
nava n-a iesit de pe santierele din Noua Anglie!

— Poate ne va transmite matricola, zise Moriz.

— Nu si-ar face decit datoria, raspunse seful pazei.

Asa se si intimpla, in momentul cind velierul trecu de capul Several.
O serie de pavilioane aparura in virful brigantinei — semnale pe care
Vasquez le descifra imediat, consultind codul ce se afla in camera de
cart.

Era Montank din Boston — Noua Anglie — apartinind Statelor
Unite ale Americii. Paznicii ii raspunsera ridicind pavilionul Argenti-
nei in virful paratrasnetului si nu incetara sa urmareasca nava pina in
momentul cind catargul sau disparu pe dupa inaltimile capului Web-
ster, de pe coasta sudica a insulei.

— Si acum, zise Vasquez, drum bun, Montank, si sa-ti ajute Cerul
sa nu te prinda vreo vijelie in largul capului Horn.

in timpul zilelor urmatoare marea ramase aproape pustie. Abia
daca se mai zarira vreo doua pinze la orizont. in dimineata zilei de 21,
Felipe se plimba fumind pe terasa, cind i se paru ca zareste un animal
inspre padurea de fagi.

Dupa ce privi citeva momente, se duse sa ia luneta din sala comuna.

Felipe recunoscu fara greutate o lama mare. Era poate ocazia sa
dea lovitura.

indata Vasquez si Moriz, pe care-i chema, iesira pe terasa. Se-ntele-
sera sa porneasca la vinat. Daca reuseau sa doboare lama, aceasta
insemna un supliment de carne proaspata, care ar fi fost o schimbare
placuta a tainului obisnuit.

Iata ce hotarira: Moriz, inarmat cu o carabina, va parasi incinta si
va incerca, fara sa fie vazut, sa faca in asa fel incit animalul, care statea
nemiscat, s-o apuce spre golf, unde il va pindi Felipe.

— in orice caz, luati seama, baieti,le spuse Vasquez. Lamele au auzul
foarte ascutit si adulmeca de la mari distante. Daca il va vedea sau simti
pe Moriz de foarte departe, va fugi atit de repede ca nu veti mai putea
trage asupra ei, si nici sa-i schimbati drumul. Lasati-o atunci sa scape,
caci nu trebuie sa va indepartati Ne-am inteles?

— Desigur, raspunse Moriz.

Vasquez si Felipe ramasera pe terasa si, servindu-se de luneta,
constatara ca lama nu se miscase din locul unde se aratase la inceput.
Atentia lor se concentra asupra lui Moriz.

Acesta se indrepta spre padurea de fagi. Va inainta neobservat si
poate, fara a speria animalul, sa ajunga la stinci, pentru a-i cadea in
spate si a-l face sa fuga spre golf. Camarazii il putura urmari cu privirea
pina in momentul cind ajunse la padure, in care disparu.

Trecu o jumatate de ora. Lama statea tot nemiscata si Moriz trebuia
sa se afle pe aproape, pentru a o dobori. Vasquez si Felipe asteptau sa
auda o impuscatura si animalul sa cada ranit sau s-o ia la goana.

Totusi nu fu tras nici un foc de arma si, spre cea mai mare mirare a
lui Vasquez si Felipe, iata ca lama, in loc sa fuga, se intinse pe stinca.
Copitele ii atirnau in gol si trupul istovit se lasase la pamint, ca si cum
nu mai avea putere sa se tina pe picioare.

Aproape imediat, Moriz, care reusise sa se strecoare intre stinci.
aparu si se repezi catre lama care nu se misca; se apleca asupra anima-
lului, il pipai cu mina si se ridica brusc.

Apoi, intorcindu-se spre far, facu un gest care era usor de iuieles
El cerea in mod evident camarazilor sai sa vina cit mai repede.

— S-a intimplat ceva neobisnuit, zise Vasquez. Sa mergem, Felipe.
Si amindoi, sarind de pe terasa, alergara spre padurea de fagi.
Nu facura mai mult de zece minute pina acolo.

— Ei bine si lama? intreba Vasquez.

— Iat-o, raspunse Moriz aratind spre animalul de la picioarele sale.

— E moarta ? intreba Felipe.

— Moarta, raspunse Moriz.

— A murit de batrinete? striga Vasquez.

— Nu de pe urma unei rani!

— Ranita, a fost ranita?!

— Da, de un glonte, in coasta!

— Un glonte! repeta Vasquez.

Nimic mai adevarat. Dupa ce fusese lovita de un glonte, lama se
tirise pina in acest loc si cazuse moarta.

— Exista deci vinatori pe insula murmura Vasquez.
Nemiscat si ginditor, privi ingrijorat in jurul lui.

CAPITOLUL IV
BANDA KONGRE

Daca Vasquez, Felipe si Moriz ar fi mers pina-n capatul vestic al
Insulei Statelor, ar fi constatat cit de mult se deosebea acest litoral de
cel care se intinde intre capul San-Juan si capul Several. Nu erau decit
faleze care aveau aproape doua sute de picioare inaltime, cele mai
multe abrupte, prelungindu-se pina sub apele adinci si care erau fara
incetare batute de valuri, chiar si pe timp frumos.

in fata acestor coaste sterpe, ale caror sparturi, crapaturi si falii
adaposteau mii de pasari de mare, se aflau o multime de bancuri si
recife, o parte vazindu-se pina la o departare de doua mile in timpul
refluxului. intre ele serpuiau canale inguste si treceri practicabile nu-
mai pentru ambarcatiuni usoare. Ici-colo, fisii de plaja, nisipuri, unde
cresteau citeva plante marine jigarite, presarate cu scoici sfarimate de
iuresul valurilor mari din timpul fluxului. Pesterile nu lipseai in inte-
riorul acestor maluri: grote adinci, uscate, intunecoase, cu intrari
inguste care nu erau vinturate de furtuni, nici inundate de hula, chiar
si in perioada echinoxului. Ajungeai la ele pe niste carari intortocheate
pline de grohotis, rascolit citeodata de fluxul marin. Santuri greu de
trecut te duceau pina la creasta, dar pentru a ajunge la podisul din
centrul insulei, ar fi trebuit sa treci peste creste mai inalte de 900 de
metri si sa strabati o distanta nu mai mica de 15 mile. in general, solul
era mult mai salbatic si pustiu pe aceste locuri decit pe litoralul opus
unde se gasea golful Elgor.

Cu toate ca vestul Insulei Statelor se afla la adapost de vinturile din
nord-vest, datorita inaltimilor Tarii de Foc si ale arhipelagului Mage-
llan, marea se dezlantuia cu tot atita furie ca si la capul San-Juan,
capul Diegos si capul Several. Asa ca daca un far fusese construit pe
coasta Atlanticului, un altul ar fi fost la fel de necesar pe coasta Pacifi-
cului pentru navele care se indreptau spre strimtoarea Lemaire venind
de la capul Horn. Poate ca guvernul chilian se gindea la acea epoca sa
urmeze exemplul guvernului argentinian.

in orice caz, daca astfel de lucrari ar fi fost intreprinse in 'acelasi
timp la cele doua capete ale insulei, n-ar fi fost cu putinta ca o banda
de raufacatori sa se pripaseasca in vecinatatea capului San-Bartolome.

Cu citiva ani inainte, acesti raufacatori isi gasisera salas la intrarea
golfului Elgor, unde descoperisera o grota adinca, sapata in stinca de
pe mal. Grota le oferea un adapost sigur si cum nici o nava nu se oprea
la Insula Statelor, se aflau in perfecta siguranta.

Acesti indivizi, in numar de doisprezece, aveau un sef cu numele de
Kongre, caruia un anume Carcante ii servea de secund.

Nu erau decit o adunatura de indivizi, originari din America de Sud.
Cinci dintre ei erau de nationalitate argentinieni si chilieni. Cit despre
ceilalti, bastinasi probabil din Tara de Foc, fusesera recrutati de Kon-
gre, deoarece trebuisera numai sa traverseze strimtoarea Lemaire
pentru a completa banda de pe insula pe care o cunosteau, caci veneau
acolo la pescuit in timpul sezonului frumos.

Despre Carcante se stia doar ca este chilian, dar era greu de spus in
ce oras sau sat se nascuse, sau din ce familie facea parte. Avind virsta
intre 31 pina la 40 de ani, de statura mijlocie, slab, dar numai vine si
muschi — si deci extrem de puternic — viclean, prefacut, nu s-ar fi
dat inapoi niciodata de la jaf sau omor.

Cit despre seful bandei, nu se stia nimic. Nu vorbise niciodata des-
pre nationalitatea sa. Se numea in adevar Kongre? Nu stia nimeni.
Un astfel de nume este destul de raspindit la indigenii din arhipelagul
Magellan si din Tara de Foc. in timpul unei calatorii a navelor
Astrolabe si Zelle, capitanul Dumont d'Urville, la o oprire in portul
Peckett din strimtoarea Magellan, primise la bord un patagonez care
se numea astfel. Dar era indoielnic ca acesta sa fie originar din Pata-
gonia. Nu avea fata ingusta in partea superioara si lata in partea infe-
rioara cum o au locuitorii din acele regiuni, nici fruntea lor strimta
si piezisa, ochii alungiti, nasul turtit si statura indeobste inalta. Chipul
sau era departe de a fi blind ca la mai toate aceste popoare.

Kongre avea un temperament pe cit de energic pe atit de violent.
Aceasta se vedea usor din trasaturile lui intunecate, pe care nu izbutea
sa le ascunda o barba deasa, incaruntita, desi nu implinise decit 40 de ani. Era un adevarat bandit, un raufacator periculos, faptasul multor
crime, care nu putuse sa-si gaseasca alt salas decit aceasta insula
pustie din care se cunostea numai coasta.

Dar de cind se adapostisera aici, cum au putut Kongre si tovarasii
sai sa-si duca viata ? Acest lucru il vom explica pe scurt.

Cind Kongre si complicele sau'Carcante fugisera din Punta-Arenas,
portul principal in strimtoarea Magellan, in urma nelegiuirilor pentru
care trebuiau sa atirne in streang, ei se refugiara in Tara de Foc, unde
era greu sa fie urmariti. Acolo aflara de la populatie cit de frecvente
erau naufragiile pe Insula Statelor, care inca nu avea nici un far. Fara
indoiala ca malurile ei fusesera acoperite de tot felul de epave si sfari-
maturi, dintre care unele desigur aveau o mare valoare. Kongre si
Carcante se gindira atunci sa organizeze o banda de jefuitori ai epa-
velor, impreuna cu doi sau trei ticalosi ca dinsii intilniti in Tara de Foc.
Li se asociara alti zece patagonezi de aceeasi teapa. O ambarcatiune
indigena ii transporta pe celalalt mal al strimtorii Lemaire. Dar desi
Kongre si Carcante fusesera marinari si navigasera mult timp prin
meleagurile nesigure din Pacific, nu putura evita o catastrofa. O fur-
tuna ii arunca spre est si valurile spumeginde sfarimara ambarcatiunea
de stincile capului Calnett, in momentul cind incercasera sa intre in
apele linistite ale portului Parry.

Atunci pornira pe jos spre golful Elgor. Nu fura deceptionati in
planurile lor. Plajele intre capul San-Juan si capul Several erau acope-
rite cu sfarimaturile unor naufragii mai vechi sau mai recente, cu balo-
turi de marfuri inca intacte, cu lazi cu provizii care puteau sa asigure
hrana bandei pe multe luni. Gasira revolvere si pusti usor de reparat,
munitii bine pastrate in cutiile lor metalice, lingouri de aur si argint
de mare valoare — provenind de la bogatele transporturi australiene —
mobile, scinduri, lemne de tot felul, ici si colo citeva resturi de schelete,
dar nici un supravietuitor al catastrofelor maritime.

De altfel, primejdioasa Insula a Statelor era cunoscuta de naviga-
tori. Orice nava pe care furtuna o izbea de aceasta coasta se pierdea cu
tot ce avea pe ea, oameni si marfuri.

Kongre si tovarasii sai nu se asezara in fundul golfului Elgor, ci la
intrarea lui, ceea ce convenea mai bine planurilor lor de a supraveghea
capul San-Juan. intimplarea ii facu sa descopere o pestera a carei
deschizatura se ascundea in dosul unor tufisuri dese de plante marine,
alge si varec, si care era destul de incapatoare pentru toata banda.
Asezata in spatele unor stinci ale falezei de pe malul de nord al golfului,
se afla la adapost de vintul din larg. Transportara asadar aici din restu-
rile naufragiilor tot ce putea servi ca mobila, paturi, haine, o cantitate
mare de conserve de carne, lazi cu pesmet, butoiase cu rachiu si vin.

O a doua grota, linga prima, servea sa se depoziteze tot ce avea
o valoare deosebita, ca aur, argint sau bijuterii pretioase gasite pe
plaja. Daca mai tirziu Kongre va reusi sa puna mina pe vreo nava
atrasa miseleste in golf, atunci va incarca toata prada si se va intoarce
in acele insule ale Pacificului in care savirsise primele piraterii.

Pina atunci, caci ocazia inca nu se ivise, raufacatorii nu putusera
parasi Insula Statelor. E adevarat ca timp de doi ani averea lor nu
inceta sa sporeasca. Avura loc alte naufragii, din care trasera mari
foloase. Si dupa exemplul jefuitorilor de epave de pe anumite coaste
periculoase din Lumea Veche si Noua, de multe ori provocara ei
aceste catastrofe. Noaptea, cind se dezlantuiau furtunile din est, daca
o nava ajungea in dreptul insulei, o atrageau cu focuri aprinse in
directia recifelor, si daca prin minune unul din naufragiati scapa de
furia valurilor, el era imediat masacrat. Asa se desfasurau actiunile
criminale ale acestor banditi, a caror existenta nu era cunoscuta.

Totusi, banda continua sa fie prizoniera pe insula. Kongre a putut
provoca naufragiul citorva nave, dar n-a reusit sa le atraga in golful
Elgor pentru a pune mina pe ele. Pe de alta parte, nici o nava n-a venit
sa se adaposteasca inauntrul golfului, putin cunoscut de capitani, si
chiar daca ar fi intrebat, ar fi trebuit sa aiba un echipaj prea slab ca
sa nu se apere de cei cincisprezece banditi. Timpul trecea si grota se
umplea de lucruri de mare valoare. E lesne de inchipuit furia lui Kongre
si a bandei sale. De altfel, acesta era vesnicul subiect de discutie intre
Carcante si seful lui.

— Sa esuam pe aceasta insula, ca o nava oarecare, repeta dinsul,
cind avem o incarcatura care valoreaza mai mult de o suta de mii
de piastri!

— Da, raspundea Kongre, va trebui sa plecam cu orice pret!

— Cind si cum? intreba Carcante.

Si aceasta intrebare raminea totdeauna fara raspuns.

— Proviziile noastre se vor termina, bombanea Carcante. Cind
gasesti ce sa pescuiesti, lipseste vinatul! Si ce ierni petrecem pe aceasta
insula! Mii de draci! Si cind ma gindesc la ce o sa mai avem de indurat!

La toate acestea, ce putea sa spuna Kongre! Era putin vorbaret
si nu prea prietenos. Dar fierbea de furie cind se vedea atit de nepu-
tincios! Nu, nu putea face nimic nimic! Nu neaparat o nava anco-
rata pe care banditii sa o captureze, ci chiar o mica ambarcatiune din
Tara de Foc, ce s-ar fi aventurat in estul insulei, ar fi fost de ajuns daca
ar fi putut Kongre pune mina pe ea cu usurinta. Si daca nu el, cel
putin Carcante si unul din chilieni s-ar fi servit de ea spre a ajunge in
strimtoarea Magellan, unde s-ar fi prezentat ocazia sa plece la Buenos
Aires sau Valparaiso. Cu bani, care nu le lipseau, ar fi cumparat o nava de 150—200 tone, pe care Carcante cu citiva marinari ar fi adus-o
in golful Elgor. Aceasta nava odata ajunsa in liman, s-ar fi descotorosit
de echipaj asa cum stiau Apoi, intreaga banda s-ar fi imbarcat cu
bogatiile strinse, cu destinatia insulele Solomon sau Noile Hebride.

Asa stateau lucrurile cind, cu 15 luni inainte de aceasta povestire,
situatia se schimba brusc.

La inceputul lui octombrie 1858, un vapor sub pavilion argentinian
aparu in dreptul insulei si incepu manevra pentru a patrunde in golful
Elgor.

Kongre si asociatii sai recunoscura imediat o nava de razboi, contra
careia nu puteau intreprinde nici o actiune. Dupa ce inlaturara orice
urma a prezentei lor si camuflara intrarile celor doua grote, se retra-
sera in interiorul insulei pentru a astepta plecarea navei.

Era Santa-Fe care venea din Buenos Aires, avind la bord un inginer
insarcinat cu construirea unui far pe Insula Statelor si care trebuia sa
stabileasca locul pe care avea sa fie cladit.

Canoniera nu ramase decit citeva zile in golful Elgor si apoi pleca
fara sa fi observat vizuina lui Kongre si a bandei sale.

Cu toate acestea, Carcante, care se strecurase noaptea pina la liman,
putuse afla motivul pentru care Santa-Fe acostase pe Insula Statelor.
Un far urma sa fie construit inauntrul golfului Elgor! Se parea ca
banda era nevoita sa-si paraseasca salasul, si ar fi facut-o desigur
daca ar fi putut. Kongre lua deci singura hotarire posibila in aceasta
imprejurare. El cunostea partea de vest a insulei in jurul capului San-
Bartolome, unde se gaseau alte caverne care puteau sa-i asigure un
refugiu. Fara a pierde nici o zi, deoarece canoniera trebuia sa revina
cu o echipa de muncitori pentru a incepe lucrul, el incepu sa transporte
tot ce era necesar pentru a putea trai timp de un an, fiind convins,
pe buna dreptate, ca la aceasta departare de .capul San-Juan nu avea
sa se teama ca va fi descoperit. Totusi, ii lipsea timpul sa goleasca
ambele grote. Trebuie deci sa se multumeasca sa scoata cea mai mare
parte din provizii — conserve, bauturi — asternuturi de pat, haine si
alte citeva lucruri de valoare, apoi, astupind cu grija intrarile cu pietre
si ierburi uscate, le lasa pe celelalte in plata Domnului.

Cinci zile dupa plecarea lor, Santa-Fe aparu din nou la intrarea
golfului Elgor si apoi ancora in liman. Muncitorii coborira pe uscat
si debarcara materialele transportate. Alesera ca teren o mica inaltime
si lucrarile incepura de indata, si se ispravira dupa cum se stie.

Iata de ce banda Kongre fusese nevoita sa se refugieze la capul San-
Bartolome. Un piriu format de topirea zapezilor le furniza apa nece-
sara. Pescuitul si intr-o oarecare masura vinatul le ingadui sa economi-
seasca proviziile cu care venisera din golful Elgor.

Dar cu cita nerabdare asteptau Kongre, Careante si tovarasii lor
ca farul sa fie terminat si Santa-Fe sa plece, pentru a nu se intoarce
decit peste trei luni, cu schimbul!

Era de la sine inteles ca si Kongre, si Careante voiau sa afle tot ce se
facea in fundul golfului. Fie ca mergeau de-a lungul coastei de la sud
la nord sau ca se apropiau prin interiorul insulei, fie ca-i urmareau
de pe inaltimile care marginesc partea de sud a portului New-Year,
ei putura sa-si dea seama de mersul lucrarilor si sa stie cind se vor
termina. Kongre propuse atunci sa puna in aplicare planul pe care-l
pregatise de multa vreme. Cine stie daca acum, cind golful era luminat,
vreo nava nu se va opri, nava pe care apoi o va putea fura dupa ce va fi
masacrat intregul echipaj ?

Cit despre o excursie pe care ofiterii canonierei ar vrea s-o faca la
extremitatea sudica a insulei, Kongre gindea ca n-avea de ce sa se teama
Nimeni nu va fi ispitit, cel putin in acest an, sa se aventureze pina la
capul San-Bartolome prin podisurile golase sau ripele aproape de
neumblat, caci toata aceasta regiune muntoasa nu putea fi strabatuta
decit cu pretul unor eforturi imense. Comandantul canonierei — e
drept — putea sa faca inconjurul insulei. Dar era foarte putin
probabil sa caute sa debarce pe coasta plina de stinci, si in orice caz
banda va lua toate masurile sa nu fie descoperita.

De altfel, acest lucru nu se intimpla pina in luna decembrie, iar
lucrarile farului erau pe sfirsite. Paznicii ramineau singuri si Kongre
va fi incunostiintat de plecarea navei atunci cind farul isi va trimite
in noapte primele sale raze.

in ultimele saptamini, cite unul din banda observa ce se petrece,
de pe vreo inaltime de unde se putea vedea turnul, de la o distanta
de sapte-opt mile, cu ordinul de a se intoarce imediat cind se va aprinde
lumina farului pentru intiia data.

Careante fu acela care in noaptea de 9 spre 10 decembrie aduse
aceasta veste la capul San-Bartolome.

— Da, exclama el, gasindu-l pe Kongre in caverna, diavolul a
aprins in sfirsit lumina acestui far, pe care tot diavolul o va stinge.

— Nu vom avea nevoie de el! raspunse Kongre, a carui mina se
intinse amenintator spre est.

Dupa citeva zile, la inceputul saptaminii urmatoare, vinind pe linga
portul Parry, Careante se intimpla sa nimereasca o lama. Se stie ca
animalul ii scapa si veni sa se prabuseasca acolo unde-l vazuse Moriz,
pe ripa de linga padurea de fagi. Din acea zi, Vasquez si echipa sa,
dindu-si seama ca nu mai sint singurii locuitori ai insulei, incepura
sa supravegheze mai atent imprejurimile golfului Elgor.

Sosise deci momentul cind Kongre avea sa paraseasca capul San-Bartolome, pentru a se intoarce la capul San-Juan. Banditii hotarira
sa lase materialele lor in caverna. Vor lua cu ei numai alimente pentru
drumul de trei-patru zile ce-l aveau de facut, socotind ca se vor apro-
viziona din depozitele farului. Era 22 decembrie. Plecind in zori si
urmind o poteca stiuta doar de ei, puteau strabate in prima zi o treime
de distanta. La sfirsitul acestei etape, in timpul careia parcurgeau
zece mile de teren muntos, halta avea sa se faca la adapostul copacilor
sau intr-o vagauna oarecare.

Dupa halta, a doua zi, inainte de rasaritul soarelui, Kongre va incepe
a doua etapa aproape la fel cu cea dintii, apoi, dupa inca o zi de mers,
va ajunge la golful Elgor in a treia seara.

Kongre credea ca in serviciul farului fusesera lasati numai doi
oameni, pe cind in realitate erau trei. Dar nu avea nici o importanta.
Vasquez, Moriz si Felipe nu se vor putea impotrivi bandei, neavind
nici o banuiala ca raufacatorii se afla in apropierea incintei. Doi vor fi
ucisi in locuinta si al treilea va fi raspus cu usurinta in camera de cart.
Kongre va devem astfel stapinul farului. Va avea apoi tot timpul sa
aduca materialele de la capul San-Bartolome si sa le depoziteze din nou
in grota din golful Elgor.

Acesta era planul intocmit de temutul bandit. Nu se indoia ca va
reusi pe deplin. Dar sansa il va favoriza oare dupa aceea? Iata ce nu
mai era atit de sigur. in adevar, lucrurile nu mai depindeau de el.
Va trebui ca o nava sa ancoreze in golful Elgor. E adevarat ca acest
popas va fi cunoscut de navigatori dupa calatoria lui Santa-Fe. Deci
se putea foarte bine ca o nava de tonaj mijlociu sa prefere sa se refu-
gieze in golful luminat de far decit sa strabata prin strimtoare, sau
ocolind pe la sud insula, o mare dezlantuita. Kongre se hotarise ca,
intr-un asemenea caz, sa puna mina pe nava care-i dadea posibilitatea
atit de mult asteptata, sa fuga in Pacific, scapind de pedeapsa pentru
crimele savirsite. Dar trebuia ca totul sa se petreaca inainte de intoar-
cerea canonierei pentru schimbarea paznicilor. Daca nu ar fi putut
parasi insula in timp util, Kongre si ai lui trebuiau sa se intoarca la
capul San-Bartolome. Si atunci nu va mai fi acelasi lucru. Cind coman-
dantul Lafayate va afla de disparitia celor trei paznici ai farului, nu
va avea nici o indoiala ca au fost victimele unei rapiri sau ale unui
asasinat. Se vor intreprinde cercetari si canoniera nu va pleca decit
dupa ce ii va cauta de la un capat la altul al insulei. Cum ar putea
atunci banda sa scape de aceasta urmarire si cum va putea supravietui
daca situatia s-ar prelungi? in caz de nevoie, guvernul argentinian
va trimite neindoielnic si alte nave. Si chiar daca ar reusi Kongre sa
puna mina pe o ambarcatiune a friegienilor — sansa putin probabila
— strimtoarea va fi supravegheata in asa fel, incit nu va mai putea
s-o traverseze pentru a se refugia in Tara de Foc. ii va ajuta oare
norocul pe banditi sa poata parasi insula la timp?

in seara zilei de 22, Kongre si Carcante se plimbau discutind la
extremitatea capului San-Bartolome si, dupa obiceiul marinarilor,
scrutau cerul si marea. Carcante zise:

— E deci stabilit ca vom lasa tot materialul la capul San-Barto-
lome?

— Da, raspunse Kongre. Va fi mai usor sa-l ridicam mai tirziu
cind vom fi stapini acolo si cind

Nu apuca sa termine. Cu ochii indreptati spre largul marii, se opri
si zise:

— Carcante priveste acolo in dreptul capului Carcante privi marea in directia indicata.

— Ah, facu el, daca nu ma insel, este o nava!

— Care vrea sa ajunga la insula, spuse Kongre, si se tine aproape
de coasta, caci are vintul din fata.

in adevar, o nava, cu toate pinzele intinse, manevra la vreo doua
mile de capul San-Bartolome.

Cu toate ca avea vintul din fata, nava inainta putin cite putin si,
in caz ca voia sa treaca prin strimtoare, avea sa intre in ea inainte de a
se intuneca.

— E o goeleta, zise Carcante.

— Da o goeleta de 150—200 tone, raspunse Kongre,

Nu incapea indoiala ca goeleta voia mai degraba sa treaca prin
strimtoare decit sa o ia pe la capul San-Bartolome. Totul era daca
va ajunge in apropierea lui inainte sa se lase intunericul. Cu vintul
care sufla, nu risca sa fie aruncata de curent pe recife?

Toata banda se strinse la extremitatea capului.

Nu era pentru prima oara, de cind se aflau aici, ca o nava sa apara
la o distanta atit de mica de insula. Se stie ca, in asemenea imprejurari,
jefuitorii cautau s-o atraga in dreptul stincilor, prin focuri amagitoare.
Si de data aceasta cineva propuse sa se recurga la acest mijloc.

— Nu, raspunse Kongre, nu trebuie ca aceasta goeleta sa se sfarime.
Sa incercam sa punem mina pe ea Vintul si curentul ii sint potriv-
nice Noaptea va fi neagra. Va fi imposibil sa patrunda in strimtoare.
Miine ea va mai fi in dreptul capului si vom vedea ce vom face

O ora mai tirziu, nava disparu in bezna fara ca vreo lumina sa arate
prezenta sa in larg.

in timpul noptii, vintul se schimba si incepu sa bata dinspre sud-
vest. A doua zi in zori, cind Kongre si insotitorii sai iesira pe tarm.
zarira goeleta esuata pe recifele capului San-Bartolome.

CAPITOLUL V

GOELETA MAULE

Kongre cunoastea ca nimeni altul meseria de marmar. Daca a avut
vreodata comanda unei corabii, se punea intrebarea — ce fel de nava
si in ce mari ? Singur Carcante, marinar ca si dinsul, altadata secundul
sau in cursul acestei vieti ratacitoare dusa pe Insula Statelor, ar fi
putut s-o spuna. Dar nu o spunea.

Desigur ca nu era calomnie sa arunci in fata celor doi ticalosi numele
de pirat. Aceasta viata de criminali trebuie c-au dus-o si in insulele
Solomon sau in Noile Hebride, unde navele mai erau atacate destul
de des la acea data. Si fara indoiala ca, dupa ce scapasera de expedi-
tiile Angliei, Frantei si Americii in aceste parti ale oceanului Pacific,
ei s-au refugiat in arhipelagul Magellan, apoi pe Insula Statelor, unde
au devenit jefuitori de epave.

Cinci sau sase din insotitorii lui Kongre si Carcante fusesera si ei
pescari sau marinari ai flotei comerciale, si deci erau obisnuiti cu marea.
Cit despre fuegieni, ei vor putea completa echipajul daca banda va
reusi sa puna mina pe goeleta. Aceasta goeleta, dupa cum aratau coca
si arborada, n-avea mai mult de 150—160 de tone. O rafala din vest
o impinsese in cursul noptii pe un banc de nisip presarat cu roci, pe
care s-ar fi putut sfarima. Dar coca parea ca nu fusese avariata. incli-
nata la babord, cu etrava intoarsa oblic spre uscat, statea cu tribordul
catre larg. in aceasta pozitie se vedea toata puntea. Arborada era
intacta, de asemenea si velele strinse pe jumatate, afara de cele mici
care fusesera strinse complet.

in seara precedenta, cind goeleta fusese vazuta in dreptul capului
San-Bartolome, ea lupta cu un vint din nord-est destul de puternic si
cu o viteza destul de mica incerca sa ajunga la intrarea strimtorii
Lemaire. in momentul cind Kongre si ai sai o pierdusera din ochi din
cauza intunericului, vintul avea tendinta sa slabeasca si curind nu mai
sufla destul de tare pentru a permite unei nave sa inainteze cu viteza
obisnuita. Probabil ca, tirita de curenti in directia recifelor, se apro-
piase prea mult de coasta si nu mai putuse sa-si reia directia spre larg
cind, in timpul noptii, vintul isi schimba directia brusc, cum se-n-
timpla in aceste regiuni. Orientarea vergilor arata ca echipajul facuse
toate eforturile pentru a veni in vint. Dar fara indoiala ca fusese prea
tirziu, pentru ca pina la urma goeleta esua pe bancul de nisip.

Analiza: Motiv literar - o componenta structurala a textului oricarei opere literare Proiect: Badaranii-piesa de la Cassandra

in ceea ce privea pe capitan si echipajul sau, nu se puteau face decit
presupuneri. Dar probabil ca, vazindu-se impinsi de vint si de curenti
spre o coasta periculoasa, plina de recife, au coborit cu barca pe mare, fiind siguri ca nava lor se va sfarima de stinci si ca vor pieri astfel cu
totii. Inspiratia se dovedi nefericita. Ramanind la bord, capitanul si
oamenii sai ar fi scapat teferi. Dar nu mai incapea indoiala ca pieri-
sera, caci barca se vedea cu chila in sus la doua mile distanta spre
nord-est, impinsa de vint in golful Franklin.

Nu era greu sa urce la bordul goeletei cit timp marea mai scadea.
Pornind de la capul San-Bartolome, puteai, sarind din stinca in stinca,
sa ajungi pina la locul unde esuase nava, care era la o departare de
cel mult o jumatate de mila. Acest lucru il facura Kongre si Carcante,
insotiti de doi din oamenii lor. Ceilalti ramasera pe mal pentru a obser-
va daca nu se mai zarea vreun supravietuitor al naufragiului.

Cind Kongre si ai lui ajunsera pe bancul de nisip, goeleta era in intre-
gime pe uscat. Dar cum apa trebuia sa urce cu sapte-opt picioare la
urmatoarea maree, nu incapea nici o indoiala ca nava va putea pluti
din nou daca fundul ei nu era avariat. Kongre nu se inselase cind eva-
luase nava ca avind 160 de tone. Facind inconjurul ei, vazu partea din
spate pe care sta scris: Maule, Valparaiso. Goeleta care esuase pe
Insula Statelor in noaptea de 22 spre 23 decembrie era deci o nava
chiliana.

— Asta-i tocmai ce ne trebuie, zise Carcante.

— Daca goeleta n-are o spartura in coca, isi dadu cu parerea unul
din banditi.

— O spartura sau orice alta avarie se repara, se multumi sa raspunda
Kongre.

Merse apoi sa cerceteze carena. Bordajul parea ca nu avusese de
suferit. Etrava putin ingropata in nisip era parca neatinsa, iar cirma
se afla la locul ei. Cit despre partea de coca culcata pe nisip, neputind
fi cercetata din exterior, nu se cunostea starea ei. Dupa doua ore de
plutire pe mare, Kongre va sti la ce sa se astepte.

— La bord! spuse el.

Daca inclinarea navei facea usoara imbarcarea prin babord, ea nu
permitea insa mersul pe punte. Trebuia sa te tirasti urcind de-a lungul
parapetului. Kongre si ceilalti il trecura, sprijinindu-se de sartul catar-
gului mare.

Zdruncinatura din timpul esuarii nu fusese prea puternica si, in
afara de citeva obiecte neamarate, totul era la locul sau. Goeleta nu
avea forme prea fine, coca ei era destul de plata si, ca urmare, nu era
prea inclinata si era sigur ca se va ridica singura in timpul fluxului,
daca in urma vreunei avarii nu se va umple cu apa.

Prima grija a lui Kongre fu sa se strecoare pina la comanda, a carei
usa o deschise cu oarecare greutate. Gasi cabina capitanului. Intra
sprijinindu-se de pereti, lua hirtiile de bord din sertarul unui dulap
si se intoarse pe punte unde il astepta Carcante.

Amindoi examinara jurnalul de bord si aflara urmatoarele:
Goeleta Maule din Valparaiso, Chile, avind 157 de tone, capitan
Pailha, cu sase oameni echipaj, plecase cu lest la 23 noiembrie, cu
destinatia insulele Falkland. Dupa ce trecuse cu bine capul Horn,
Maule se pregatea sa intre in strimtoarea Lemaire, cind esua pe reci-
fele Insulei Statelor. Nici capitanul Pailha si nici vreunul din oamenii
echipajului n-au scapat din naufragiu, caci, daca vreunul din ei ar fi
supravietuit, trebuia sa se fi salvat pe capul San-Bartolome. Dar,
desi de doua ore se facuse ziua, nimeni nu aparuse pina acum.

Dupa cum se vede, goeleta nu avea nici o incarcatura, deoarece
plecase spre Maluine cu lest la bord. Dar esential pentru Kongre era
sa aiba la dispozitie o nava pentru a parasi insula, cu stocul de prada,
si va avea aceasta nava daca reusea s-o puna pe Maule pe linia de
plutire.

Ar fi trebuit sa deplaseze lestul ca sa poata examina interiorul calei.
Lestul se compunea din fier vechi, aruncat gramada. Pentru a-l scoate,
se cerea un anumit timp si goeleta ar fi fost prea expusa daca vintul
s-ar fi intetit din larg. Era mai bine daca putea fi miscata de pe
bancul de nisip la ora fluxului. El nu va intirzia si in putin timp marea
va urca.

Kongre ii spuse lui Carcante:

— Vom pregati totul pentru a misca nava de indata ce va avea
destula apa sub chila. E posibil sa nu aiba o avarie mare si sa nu intre
multa apa.

— Vom sti in curind, raspunse Carcante, caci marea incepe sa
urce; apoi ce vom face, Kongre?

— Vom scoate nava in afara recifelor si o vom duce de-a lungul
istmului pina la golfuletul Pinguinilor, in fata cavernelor. Acolo nu
va atinge fundul nici la mareea cea mai joasa, caci nu calca mai mult
de sase picioare.

— Si apoi? intreba Carcante.

— Vom imbarca tot ce am adus din golful Elgor

— Si mai departe? zise Carcante.

— Vom vedea, raspunse Kongre.

incepura sa lucreze in asa fel ca sa nu piarda urmatoarea maree,
ceea ce ar fi intirziat cu 12 ore recuperarea goeletei. Trebuia cu orice
pret sa fie ancorata in golfulet inainte de prinz. Acolo va fi pe linia de
plutire si in relativa siguranta, daca timpul se mentinea frumos.

in primul rind Kongre, ajutat de tovarasii sai, ridica ancora din
tribord care fu fixata in afara bancului de nisip, intinzindu-se lantul
pe toata lungimea lui. in felul acesta, indata ce chila va pluti deasupra
nisipului, va fi posibil ca goeleta sa fie trasa pina la locul unde apa e adinca. inainte ca mareea sa scada, se va putea ajunge la golfulet,
si dupa-amiaza se va putea examina cala.

Aceste masuri luate fara sovaire au fost puse in aplicare pina in
momentul cind incepu fluxul. Bancul de nisip avea sa fie acoperit
in curind de apa.

Apoi Kongre, Carcante si sase oameni urcara la bord, pe cind
ceilalti se indreptara spre tarm. Acum trebuia asteptat, nu era altceva
de facut.

De multe ori vintul se inteteste odata cu fluxul, batind din larg, si
acest lucru era de temut, caci goeleta ar fi putut sa se-mpotmoleasca
mai adinc in bancul de nisip. Cum ea se gasea aproape de mal, mareea
n-ar mai fi fost suficienta pentru a o degaja, daca ar mai fi fost impinsa
spre uscat chiar cu numai o jumatate de cablu.

Dar se parea ca imprejurarile favorizau planurile lui Kongre. Vintul
batea acum spre sud, astfel ca el ajuta la degajarea navei.

Kongre si oamenii sai erau la prova, care trebuia sa pluteasca mai
curind decit pupa. Cum se putea spera pe drept cuvint, goeleta putea
sa se roteasca pe chila si n-ar mai fi fost nevoie decit sa virezi cabestanul
ancorei pentru a abate etrava spre larg; apoi, trasa de lantul lung de
aproape 160 de metri, nava ar fi ajuns in elementul ei. Intre timp,
marea urca incetul cu incetul. Anumite zvicniri indicau ca nava simtea
actiunea mareei. Fluxul venea cu valuri mari dar domoale, nici unul
nu se spargea in larg. Kongre nu si-ar fi putut dori imprejurari mai
fericite. Desi era acum sigur ca va degaja goeleta, punind-o apoi in
siguranta intr-unui din adinciturile golfului Franklin, o eventualitate
il mai ingrijora. Oare coca lui Maule nu fusese gaurita la babord, in
partea care se aflase ingropata in bancul de nisip si care nu putuse
fi cercetata? Daca avea acolo o spartura, n-ar fi avut suficient timp
s-o gaseasca sub lest si s-o astupe. Atunci goeleta n-ar putea sa se
ridice, cala s-ar umple cu apa si ar fi nevoiti s-o abandoneze, iar prima
furtuna ar distruge-o.

Aceasta este marea lor grija. E lesne de inteles cu cita nerabdare
urmareau banditii cresterea fluxului. Daca vreo bucata din bordaj
era desfacuta sau calafatuirea distrusa, apa nu va intirzia sa navaleasca
in cala si Maule nu se va putea ridica din nisip.

Dar incetul cu incetul spiritele se potolira. Marea crestea. Cu fie-
care moment, coca intra tot mai mult in apa care urca in jurul navei,
fara a patrunde in interior. Citeva zguduituri aratara ca era intacta
si puntea isi recapata orizontalitatea normala.

— Nici o gaura de apa! Nici o gaura! exclama Carcante.

— Atentie la cabestan! comanda Kongre.

Manivelele erau gata. Oamenii nu asteptau decit un ordin ca sa le manevreze. Kongre, aplecat peste copastie, urmarea cum apa urca
incontinuu, de doua ore si jumatate. Etrava incepea sa se urneasca
din loc si partea dinainte a chilei nu mai atingea nisipul. Dar etamboul
raminea inca infundat in nisip si cirma nu se misca libera. Va mai
trebui o jumatate de ora ca si partea dinapoi a navei sa fie degajata.

Kongre vru atunci sa grabeasca operatia de ridicare si, tot raminind
in prova, striga:

— Vira!

Manivelele, impinse puternic, nu putura decit sa intinda lantul,
dar etrava nu se intoarse spre larg.

— Atentie! striga Kongre.

Era de temut in adevar ca ancora sa nu derapeze, si ar fi fost greu
sa fie fixata din nou.

Goeleta se ridicase complet si Carcante, examinind cala, se asigura
ca nu intrase apa. Asadar, chiar daca exista vreo avarie, cel putin
bordajul nu era spart. Se putea deci spera ca Maule nu avusese de
suferit nimic nici in timpul esuarii, nici in cele 12 ore cit statuse pe
bancul de nisip. in aceste conditii, stationarea navei in golfuletul
Pinguinilor nu avea sa dureze mult timp. Va fi incarcata in aceasta dupa-masa si miine va putea sa navigheze pe mare. De altfel, trebuia profitat de starea vremii. Vintul le era prielnic fie ca nava se va indrepta
spre strimtoarea Lemaire, fie ca va merge de-a lungul coastei meridio-
nale a Insulei Statelor, pentru a trece in Atlantic.

La ora noua mareea trebuia sa inceteze si se stie ca mareele in timpul
primului patrar de luna nu sint prea puternice. Dar, avindu-se in
vedere faptul ca goeleta nu calca prea mult la apa, se putea spera
ca va reincepe sa pluteasca.

in adevar, putin dupa ora opt si jumatate, pupa incepu sa se ridice.
Maule nu mai suferi nici o avarie, datorita bancului de nisip si marii
calme.

Kongre, dupa ce examina situatia, ajunse la concluzia ca putea din
nou incerca sa traga nava pe lantul ancorei, spre larg. La ordinul sau,
oamenii incepura sa vireze si, dupa ce trasera vreo douazeci de metri
de lant, prova navei fu in sfirsit indreptata spre larg. Ancora era bine
infipta. Ghearele ei intrasera in crapaturile rocilor si mai curind s-ar
fi rupt decit sa se desprinda la tractiunea cabestanului.

— Haide, baieti! striga Kongre.

Si toata lumea puse umarul, chiar si Carcante, in timp ce Kongre,
aplecat peste balustrada, observa pupa goeletei. Urmara citeva mo-
mente de dezamagire, caci jumatate din chila se freca inca de nisip.

Kongre si ceilalti incepura sa fie din nou ingrijorati. Marea nu va
mai urca decit inca douazeci de minute si trebuia ca goeleta sa fie pusa pe linia de plutire inainte, caci altfel ar ramine tintuita pina la
mareea viitoare. Mareea urma sa fie in scadere inca doua zile si nu va
incepe sa creasca decit peste patruzeci si opt de ore.

Sosise momentul sa se faca o sfortare suprema.

E lesne de inchipuit furia acestor oameni, sau chiar turbarea lor,
daca s-ar fi dovedit neputinciosi.

Sa ai sub picioare nava pe care o doreai de atita vreme, care iti
asigura libertatea si te scapa de pedeapsa, si sa nu poti sa o smulgi
de pe acest banc <le nisip!

Si injuraturile, blestemele izbucnira pe cind gifiiau la cabestan,
cu teama ca ancora sa nu se rupa sau sa derapeze! Va trebui atunci
sa astepte fluxul de seara, pentru a putea fixa din nou ancora sau
pentru a o adauga pe cea de-a doua. Dar cine putea sti ce o sa se mai
intimple sau ce conditii atmosferice vor fi dupa 24 de ore!

Si in adevar, citiva nori destul de negri se aratara spre nord-est.
E drept ca, daca ar urma sa ramina pe loc, situatia navei nu s-ar inrau-
tati, caci bancul de nisip se gasea adapostit de faleza inalta a litora-
lului. Dar marea nu va deveni furioasa si valurile nu vor desavirsi
ceea ce esuarea incepuse cu o noapte inainte?

Si apoi, aceste vinturi de nord-est^ chiar daca sint mai domoale,
nu vor ajuta trecerea prin strimtoare. in loc sa aiba vintul plin in vele,
Maule va fi fortat sa navigheze cu vint de bulina citeva zile si, cind e
vorba de navigatie, o intirziere poate avea consecinte foarte grave.

Marea era acum linistita si in citeva minute refluxul se va face simtit.
Bancul de nisip era inca acoperit. Citeva virfuri de recife incepeau sa se
arate, totusi. Extremitatea capului San-Bartoiome nu se mai vedea
si pe plaja apareau ultimele baltoace in urma mareei care scadea.

Era evident ca marea incepea sa se retraga incet si ca stincile vor
incepe in curind sa apara in jurul bancului de nisip.

Atunci se auzira noi injuraturi. Oamenii, istoviti, gifiind, erau
gata sa se dea batuti, socotind ca nu mai puteau reusi. Kongre sari la
ei, cu ochii scosi din orbite, spumegind de furie. Apucind un topor,
ameninta sa-l loveasca pe primul care si-ar parasi postul si toti stiau
foarte bine ca nu va sovai sa o faca.

Se apucara, asadar, din nou de lucru la manivele si eforturile lor
intinsera lantul aproape sa se rupa, strivind captuseala de arama a
narii ancorei.

in fine se auzi un zgomot. Piedica de siguranta a cabestanului
intrase in locasul sau. Goeleta facuse o mica miscare catre larg. Echea
cirmei redeveni mobila, indicind ca aceasta se degaja incetul cu incetul
din nisip.

— Ura! Ura! strigara oamenii, simtind ca nava se elibereaza. Chila alunecase pe nisip. Rotirea cabestanului se accelera si in citeva minute,
trasa de ancora, goeleta sfirsi prin a pluti in afara bancului.

Imediat Kongre se repezi la timona, lantul slabi, ancora derapa si
fu ridicata la post. Nu mai trebuia decit sa treaca printre recife pentru
a intra in golful Franklin.

Kongre puse sa se ridice focul mare care era suficient pentru mersul
navei. Marea o inconjura din toate partile. O jumatate de ora dupa ce
ocolise ultimele stinci de-a lungul malului, goeleta ancora in golfuletul
Pinguinilor, la doua mile departare de capul San-Bartolome.

CAPITOLUL VI
IN GOLFUL ELGOR

Operatiunea de readucere pe linia de plutire reusise din plin. Dar
asta inca nu era totul. Goeleta nu se prea afla in siguranta in acest
adapost sapat in tarmul capului San-Bartolome. Era prea expusa la
furtunile de nord-vest si la hula din larg. in sezonul mareelor inalte ale
echinoxului, n-ar fi putut ramine aici nici 24 de ore.

Kongre stia acest lucru. Asa ca intentia sa era sa paraseasca acest
adapost in timpul refluxului de a doua zi, de care voia sa se foloseasca
pentru a strabate in parte strimtoarea Lemaire.

inainte de asta, trebuia totusi neaparat sa cerceteze in amanunt
nava si sa verifice starea interioara a cocii. Cu toate ca avea siguranta
ca apa nu patrundea, se putea totusi ca nu bordajul, ci scheletul sa fi
suferit din cauza esuarii si sa fie necesare anumite reparatii in vederea
unei calatorii mai lungi.

Kongre puse imediat oamenii sa deplaseze lestul care umplea cala
pina la partea superioara a varangelor. Nu va trebui neaparat descar-
cat, ceea ce va economisi timp si munca, si mai ales timpul, atit de
important in situatia putin sigura in care se afla Maule. Mai intii,
fierul vechi din care era format lestul fu transportat in cala dinspre
prova spre pupa, pentru a se putea cerceta partea dinainte a borda-
jului interior. Aceasta cercetare fu facuta in mod minutios de Kongre
si Carcante, ajutat de un chilian numit Vargas, care lucrase altadata
ca dulgher in atelierele de constructii din Valparaiso si cunostea bine
aceasta meserie.

Nu se constata nici o avarie in toata partea cuprinsa intre etrava si
calciiul catargului de mizena. Varaugele, coastele si bordajul erau in
stare buna; intarite cu arama, nu se resimtisera de socul produs de
esuarea pe bancul de nisip.

Dupa ce lestul fu apoi impins din nou in fata, coca fu gasita neatinsa
si de la catargul de mizena pina la catargul mare, Pontifii nu erau
indoiti sau deformati si scara care ducea spre puntea centru nu fusese
deplasata.

Se ocupara apoi de a treia portiune a calei, de catargul mare pina la
etambou. Aici gasira o avarie de oarecare importanta. Desi nu exista
o spartura, coastele din babord aveau o adincitura pe o lungime de
un metru si jumatate. Aceasta probabil se facuse din cauza izbiturii
de un virf de stinca, inainte ca goeleta sa fi fost impinsa pe bancul de
nisip. Daca bordajul nu cedase complet, daca umplutura de cilti
ramasese pe loc, ceea ce impiedicase apa sa patrunda in cala, totusi
aceasta avarie prezenta o anumita gravitate si orice marinar trebuia
sa tina seama de ea.

O reparatie se impunea deci in momentul cind nava trebuia sa iasa
in larg, in afara de cazul cind ar fi fost vorba de o scurta traversare
pe timp frumos. De altfel, mai mult ca sigur ca o asemenea reparatie •
tinea o saptamina intreaga daca existau materialele si uneltele nece-
sare.

Cind Kongre si ai lui stiura despre ce este vorba, blestemele, indrep-
tatite de situatia in care se aflau, urmara uralelor care insotisera repu-
nerea pe linia de plutire a navei Maule. Oare goeleta nu le va putea
servi la nimic? Oare nu vor putea parasi Insula Statelor?

Kongre interveni atunci zicind:

— Avaria este in adevar grava in starea actuala nu putem sa ne
incredem in Maule, care pe timp de furtuna ar risca sa se sparga
Sint de parcurs sute de mile inainte de a ajunge in insulele Pacificului!
Ar insemna sa riscam sa ne scufundam pe drum. Dar aceasta avarie
se poate repara si o vom repara.

— Unde? intreba unul din chilieni, care nu-si ascundea ingrijorarea.

— Nu aici, in orice caz, spuse un alt bandit.

— Nu, raspunse hotarit Kongre. in golful Elgor.

in adevar goeleta putea sa strabata distanta pina la golf in 48 de
ore. Nu aveau decit sa navigheze de-a lungul litoralului insulei, pe la
sud sau pe la nord. in grota unde se afla toata prada, dulgherul va avea
la dispozitie lemnul si uneltele necesare acestei reparatii. Chiar daca
era nevoie de 15 zile, de trei saptarnini, Maule va putea astepta. Timpul
bun trebuia sa mai dureze cel putin doua luni si in felul acesta Kongre
si banda sa vor putea sa paraseasca Insula Statelor la bordul unei
nave care, odata reparatiile facute, oferea toate garantiile de securitate.

in plus, Kongre avusese intotdeauna intentia sa ramina citva timp
in golful Elgor dupa ce va parasi capul San-Bartolome. N-ar fi vrut
cu nici un pret sa piarda obiectele de tot felul lasate in grota, cind lucrarile farului il obligasera sa se refugieze in celalalt capat al insulei.
Astfel planurile sale nu vor fi modificate si doar oprirea in golf va fi
mai indelungata.

Din nou increzatori in soarta lor, banditii facura pregatirile nece-
sare pentru ca nava sa plece a doua zi, in timpul mareei inalte.

Cit despre prezenta paznicilor farului, ea nu-i nelinistea pe pirati,
in citeva cuvinte, Kongre arata ce soarta le pregatea.

— inainte de sosirea goeletei, ii zise el lui Carcante intre patru ochi,
eram decis sa pun stapinire pe baia Elgor. Intentiile mele nu s-au schim-
bat. Numai ca, in loc sa ajung neobservat acolo, prin insula, vom ajunge
pe calea marii, la vedere. Goeleta va ancora in golfulet. Vom li primiti
fara sa stirnim banuieli si apoi Un gest, pe care Carcante il inte-
lese, sfirsi gindul lui Kongre. Si in adevar, acest ticalos avea toate
sansele sa reuseasca. Doar printr-o minune Vasquez, Moriz si Felipe
puteau sa scape de soarta care-i ameninta.

Dupa-amiaza fu destinata pregatirilor de plecare. Kongre dadu
ordin sa se puna la loc lestul si se ocupa de incarcatul proviziilor,
armelor si a altor obiecte aduse la capul San-Bartolome.

Totul se facu cu repeziciune. De la plecarea din golful Elgor —
adica de mai bine de un an — Kongre si oamenii sai se hranisera
indeosebi din rezervele lor si nu mai ramasese din ele decit o cantitate
foarte mica, pe care o asezara in cambuza. Cit despre rufe, haine,
unelte, obiecte de aur si argint, ele fura depuse in bucatarie in cazarma
echipajului, in magazia de la pupa si in cala vasului, unde aveau sa tie
depozitate si lucrurile aflate in caverna din dreptul golfului.

Pe scurt, se munci in asa fel incit, la ora patru dupa-masa, toata
incarcatura era la bord. Goeleta putea pleca imediat, dar Kongre se
feri sa navigheze noaptea de-a lungul unui litoral plin de recife. Nu
stia nici daca va trece prin strimtoarea Lemaire, pentru a ajunge in
dreptul capului San-Juan. Aceasta depindea de directia vintului.
Da, va trece, daca va bate din sud, si nu va trece daca va bate din nord,
cu tendinta de a se inteti. Atunci era mai bine sa inconjoare insula
pe la sud, ceea ce ar face ca goeleta sa fie aparata de coasta. in plus,
oricare ar fi drumul ales, aceasta traversare — dupa parerea lui —
nu trebuia sa dureze mai mult de vreo treizeci de ore, adaugindu-se
si oprirea din timpul noptii. Seara nu aduse nici o schimbare a vremii.
Nici urma de negura la apusul soarelui si linia orizontului care despar-
tea cerul de mare era asa de deslusita, ca o raza verde traversa spatiul
cind discul soarelui disparu indaratul zarii.

Se parea deci ca noaptea va fi calma, si chiar asa se intimpla. Cea
mai mare parte a oamenilor o petrecura la bord, unii in cazarma, altii
in cala. Kongre ocupa cabina capitanului Pailha, la dreapta, si Car-
cante pe cea a secundului, in stinga careului.

La prima ora a diminetii, Kongre ajunse cu o barca la mal si, in
dreptul capului San-Bartolome, se urca printr-o viroaga, pe coama
falezei.

De la aceasta inaltime, privirea sa putea cuprinde marea pe o vasta
intindere. Numai spre est cimpul vizual era inchis din cauza sirului
de munti care se ridicau intre capul San-Antonio si capul Kempe.

Marea, calma in regiunea din sud, era destul de agitata la intrarea in
strimtoare, pentru ca vintul devenea mai tare si mai rece.

in rest nu se vedea in larg nici o pinza sau urma de fum si goeleta
nu va intilni cu siguranta nici o nava in scurta traversare pina la capul
San-Juan.

Kongre se hotari imediat. Fiindu-i teama ca vine furtuna si nevrind
sa supuna goeleta la mari eforturi, expunind-o hulei din strimtoare,
totdeauna puternica in timpul refluxului, se decise sa faca drumul de-a
lungul coastei meridionale a insulei si sa ajunga la baia Elgor, trecind
pe la capurile Kempe, Webster, Several si Diegos. Pe la sud sau pe
la nord, distanta era aproape aceeasi.

Kongre cobori, reveni pe mal, apoi pleca spre grota, unde constata
ca nici un obiect nu fusese uitat. Nimic nu va da in vJleag, deci, pre-
zenta unui grup de oameni la capatul de vest al Insulei Statelor.

Se facuse ceva mai mult de ora sapte. Refluxul care incepea va ajuta
la iesirea din golfulet.

Ridicara ancora, ridicara vela trinca si focul, suficiente sa scoata
goeleta din zona bancurilor de nisip, cu briza care batea din nord-est.

Kongre tinea timona in timp ce Carcante veghea in prova. Zece
minute fura destul pentru a degaja nava dintre gramezile de recife
si goeleta incepu sa simta, putin ruliul marii.

Din ordinul lui Kongre, Carcante desfasura mizena si brigantina,
care inseamna la o goeleta vela cea mare, apoi ridica vela gabie.
Cu velele intinse, Maule o porni in larg spre sud-vest, pentru a trece
de capul San-Bartolome.

Dupa o jumatate de ora, Maule ocolise stincile. intoarse apoi
mult si lua directia spre est, in asa fel incit sa aiba vintul cit mai din
spate. Vintul ii era favorabil la adapostul coastei meridionale a insu-
lei, de care nava nu se indeparta la mai mult de trei mile.

intre timp, Kongre si Carcante putura sa constate ca aceasta nava
usoara se comporta bine la toate vitezele. Desigur ca vara nu era
nici un pericol sa te aventurezi cu ea in apele Pacificului, dupa ce-ai
lasat in urma ultimele insule ale arhipelagului Magellan.

Kongre ar fi putut sa ajunga la intrarea baii Elgor in aceeasi seara,
dar prefera sa se opreasca intr-un punct oarecare al litoralului, inainte
de apusul soarelui. Nu forta deci velele, se sluji numai de o parte
din ele si se multumi cu o viteza de cinci-sase mile pe ora.

in aceasta prima zi, Maule nu intilni nici o alta nava si cind se
lasa noaptea, se opri la est de capul Webster, dupa ce facuse cam o
jumatate de drum. Aici se ingramadeau stinci uriase si se vedeau
cele mai inalte maluri ale insulei. Goeleta ancora la un cablu de mal,
intr-o adincitura adapostita de o limba de pamint; o nava nu putea
fi mai bine asezata inauntrul unui port si chiar al unui bazin portuar.
Desigur ca daca vintul incepea sa bata din spre sud, Maule ar fi fost
foarte expus in acest loc, unde marea, cind se umfla in timpul furtu-
nilor polare, este tot asa de agitata ca la capul Horn.

Dar vremea raminea frumoasa, vintul batea de la nord-est si
norocul continua sa favorizeze planurile lui Kongre si ale oamenilor sai!

Noaptea de 25 spre 26 decembrie fu una dintre cele mai linistite.
Vintul, care incetase catre ora zece seara, incepu din nou sa sufle
dis-de-dimineata, pe la ora 4.

La prima licarire a zorilor, Kongre lua masuri de plecare. Se
intinsera velele care fusesera strinse in timpul noptii. Cabestanul
readuse ancora la post si goeleta se puse in miscare.

Capul Webster se prelungeste in mare cu patru-cinci mile de la
nord spre sud. Goeleta trebuia deci sa urce pentru a ajunge la coasta
care merge spre est si care pina la capul Several, are o lungime de
aproape douazeci de mile.

Maule isi relua drumul in aceleasi conditii ca in ziua precedenta
indata ce ajunse linga litoral, unde regasi aceleasi ape linistite la
adapostul malurilor inalte.

Ce coasta ingrozitoare! Si mai infricosatoare chiar decit cea din
strimtoare! O ingramadire de blocuri imense intr-un echilibru ne-
sigur, multe din ele umplind plajele pina la distanta acoperita de
maree — enorma intindere de recife negre, care nu lasau nici un loc
liber intre ele nu numai pentru o nava de mic tonaj, dar nici macar
pentru ca o simpla barca sa poata acosta.

Goeleta mergea cu jumatate din vele, la vreo trei mile de litoral.
Kongre, necunoscind aceasta coasta, se temea, pe drept cuvint,
sa se apropie prea tare. Pe de alta parte, nevrind sa solicite prea mult
goeleta, o mentinea in apele linistite pe care nu le putea intilni mai in
larg.

Pe la ora zece, ajuns in dreptul intrarii golfului Blossom, nu mai
putu sa evite complet hula. Vintul batind spre golful care intra adinc
in insula, ridica valuri mari pe care Maule le primea in coasta, gemind.
Kongre mentinu viteza pentru a depasi capul care limiteaza golful
spre est, apoi, acest punct odata trecut, strinse vintul la maximum
si cu murele la babord se intrepta in larg.

Kongre apucase el insusi timona si, cu velele intinse, cauta sa se
slujeasca de vint cit mai mult. Abia pe la patru dupa-masa socoti
ca urcase in vint destul pentru ca sa-si atinga tinta in linie dreapta.
Manevrind apoi pentru a avea vintul cit mai in spate, schimba murele
si lua directia spre golful Elgor, lasind in acel moment in urma capul
Several, la patru mile spre nord-est. De la aceasta distanta coasta se
putea vedea toata, pina la capul San-Juan.

in acelasi timp, in spatele capului Diegos aparea turnul Farului
de la Capatul Lumii, pe care Kongre il vedea pentru prima oara.
Cu luneta gasita in cabina capitanului Pailha, putu chiar sa l zareasca
pe unul din paznici care, de pe galerie, cerceta marea. Soarele mai
trebuia sa ramina trei ore deasupra orizontului si fara indoiala ca
goeleta va putea ancora inainte de caderea noptii.

Era sigur ca nava fusese reperata de paznici si ca sosirea sa in
apele Insulei Statelor era semnalata. Atita timp cit Vasquez si ca-
marazii sai il vazusera indreptindu-se spre larg,putusera crede ca
nava mergea spre Maluine. Dar de cind venea cu vintul din tribord,
nu mai aveau probabil nici o indoiala ca voia sa intre in golf.

Putin ii pasa de altfel lui Kongre ca Maule fusese zarita si nici
ca se banuia ca va ancora aici. Aceasta nu schimba cu nimic pla-
nurile sale.

Spre satisfactia lui, ultima parte a calatoriei se facea in conditii
favorabile. Vintul batea ceva mai tare din est. Cu velele bratate la
maximum, goeleta nu mai trebuia sa infrunte valurile cele mari
pentru a trece de capul Diegos.

imprejurarea era cit se poate de fericita, caci coca, in starea in
care era, nu ar fi suportat diverse manevre care puteau s-o subre-
zeasca, ba chiar sa-i faca vreo spartura inainte de a fi intrat in golf.

Asa se si intimpla. Cind Maule era la vreo doua mile de golf, unul
din oamenii echipajului, ducindu-se in cala, urca inapoi strigind
ca apa patrundea printr-o crapatura in bordaj.

Era exact in locul unde coca cedase la ciocnirea cu o stinca. Daca
bordajul rezistase pina aici, crapase acum pe o intindere de citeva
degete. De fapt, avaria nu avea mare importanta. Deplasind lestul,
Vargas reusi sa astupe fara mare greutate crapatura cu niste cilti.
Dar bineinteles ca mai tirziu era necesara o reparatie facuta cu grija,
in starea in care ramasese dupa esuarea de la capul San-Bartolome,
goeleta nu avea nici o sansa sa infrunte apele Pacificului.

Era ora sase cind Maule aparu la o mila si jumatate de gura Caii
Elgor. Kongre dadu ordin sa se stringa velele superioare de care nu
mai avea nevoie. Fura lasate numai gabierul, focul mare si brigantina.
Cu aceste vele, Maule va ajunge fara greutate sa ancoreze in golfuletul din fundul baii Elgor, sub comanda lui Kongre care cunostea
perfect drumul si care ar fi putut sluji ca pilot si altor vase.

De altfel, la ora sase jumatate seara se proiecta pe apa un fascicol
de raze luminoase. Se aprinsese farul si prima nava careia avea sa-i
lumineze calea prin acest golf era o goeleta chiliana, cazuta in miinile
unei bande de pirati.

Era aproape sapte si soarele tocmai scapata dupa inaltimile Insulei
Statelor,- cind Maule lasa la tribord capul San-Juan. Golful se des-
chidea in fata sa. Kongre intra cu vintul din pupa.

Kongre si Carcante, trecind in dreptul cavernelor, constatasera
ca intrarile lor nu fusesera descoperite, caci mai erau astupate cu
pietre si cu o perdea de maracini. Nimic deci nu tradase prezenta
lor pe aceasta parte a insulei si vor gasi prada la locul ei, asa cum o
lasasera.

— Totul merge bine, zise Carcante catre Kongre, in spatele caruia
se afla.

— Si in curind va merge si mai bine! raspunse Kongre.

Dupa douazeci de minute, Maule ar fi ajuns la locul unde trebuia
sa ancoreze.

in acest moment nava fu «interceptata» de doi oameni care tocmai
coborisera de pe terasa pe faleza.

Erau Felipe si Moriz. Ei pregatira salupa pentru a urca la bordul
goeletei. Vasquez era de serviciu in camera de cart.

Cind goeleta ajunse in mijlocul golfului, brigantina si gabierul
fusesera strinse si Maule nu mai avea alta vela intinsa decit focul
mare, pe care Carcante o cobora.

in momentul cind aruncara ancora, Moriz si Felipe sarira pe
puntea navei.

La ordinul lui Kongre, primul fu izbit cu toporul in cap si cazu.
in acelasi timp, doua focuri de revolver doborira pe Felipe linga
camaradul sau. Amindoi murira pe loc. Printr-una din ferestrele
camerei de cart, Vasquez auzi focurile de arma si vazu cum sint ucisi
camarazii sai.

Aceeasi soarta il astepta si pe el daca il prindeau banditii. De
la acesti asasini nu te puteai astepta la mila. Sarmanul Felipe, sar-
manul Moriz, el nu avusese ce face pentru a-i salva si ramasese acolo
sus, inspaimin'at de aceasta crima oribila, savirsita in citeva clipe!

Dupa primul moment de uimire, isi recapata singele rece si examina
repede situatia. Trebuia sa nu cada cu nici un pret in miinile acestor
ticalosi. Poate ca nu stiau de existenta lui, dar era de presupus ca,
manevra de ancorare odata terminata, mai multi dintre ei se vor
gindi sa urce in far cu scopul de a-i stinge luminile si de a impiedica astfel intrarea altor nave in golf, cel putin pina a doua zi dimineata.

Fara intirziere, Vasquez parasi camera de cart si se repezi pe sca-
rile ce duceau la locuinta de jos.

Nu era nici un moment de pierdut. Se si auzea zgomotul salupei
departindu-se de goeleta si aducind citiva oameni din echipaj care
sa debarce pe tarm.

Vasquez lua doua revolvere pe care si le puse la briu, baga citeva
provizii intr-un sac pe care-l lua in spate si apoi iesi din dormitor,
cobori repede panta incintei si, fara a fi fost vazut, disparu in intu-
neric.

CAPITOLUL VII
GROTA

Ce noapte groaznica va petrece nenorocitul de Vasquez si in ce
situatie jalnica se gasea! Camarazii sai fusesera masacrati, apoi
aruncati peste bord si cadavrele lor erau acum tirite in larg de reflux!
Nu se gindea ca si el ar fi avut aceeasi soarta daca nu era de paza
la far. Se gindea numai la camarazii pe care-i pierduse. «Sarmanul
Moriz, sarmanul Felipe, isi spunea, s-au dus sa-si ofere serviciile
lor acelor ticalosi, cu toata increderea, si li s-a raspuns cu focuri de
revolver! Nu-i voi mai vedea, iar ei nu-si vor mai vedea tara si familia!.
Si sotia lui Moriz care-l astepta peste doua luni cind va afla de
moartea lui!»

Vasquez era zdrobit. Simtea o dragoste sincera pentru cei doi
paznici, el, seful lor ii cunostea de multi ani! La sfaturile lui
cerusera sa fie luati la far Si acum ramasese singur! Singur!

Dar de unde oare venea aceasta goeleta si ce fel de echipaj de ban-
diti avea la bordul sau? Sub ce pavilion mergea si de ce se oprise in
golful Elgor? O cunosteau? Si ce venisera sa faca aici? De ce
nici nu debarcasera bine ca si stinsesera farul ? Voiau deci sa impie-
dice ca vreo nava sa-i urmareasca in golf? Aceste intrebari se pe-
rindau prin mintea lui Vasquez, fara sa le poata gasi vreun raspuns.
Nici nu se gindea la primejdia care-l pindea. Cu toate acestea, rau-
facatorii isi vor da seama in curind ca dormitorul trebuia sa fi fost
ocupat de trei paznici Vor incepe atunci sa-l caute pe al treilea!
Si nu vor reusi in cele din urma sa-l descopere?

Din locul unde se refugiase pe malul golfului, la mai putin de 200
de pasi de ancoraj, Vasquez vedea miscindu-ss lumina felinarelor,
cind la bordul goeletei, cind pe terasa farului sau prin ferestrele dor-
mitorului. Asculta cum se strigau acei oameni cu voce tare in limba lor materna. Erau oare compatrioti, chilieni, peruvieni, bolivieni
sau mexicani, care toti vorbeau limba spaniola, sau poate brazilieni ?

in fine, pe la ora zece, luminile se stinsera si nici un zgomot nu
mai tulbura linistea noptii.

Totusi, Vasquez nu putea ramine pe loc. Cind se va face ziua, va
fi descoperit. Cum nu putea astepta nici o mila de la acesti banditi,
trebuia sa ajunga undeva unde nu aveau sa-l gaseasca. in ce parte
sa-si indrepte pasii? Spre interiorul insulei unde ar fi oarecum in
mai mare siguranta? Sau, dimpotriva, spre intrarea in golf, in spe-
ranta ca va fi luat de vreo nava care ar trece pe linga tarm? Dar fie
in interior, fie pe litoral, cum va putea sa-si asigure existenta pina
in ziua cind va veni schimbul? Proviziile sale se vor termina repede,
inainte de 48 de ore nu-i va mai ramine nimic. Cum sa-si mai procure
hrana? Nici macar nu luase o unealta de pescuit! Si cum sa-si faca
foc, prin ce mijloc? Va fi oare nevoit sa se hraneasca numai cu scoici?

Energia lui obisnuita il ajuta. Trebuia sa ia o hotarire si o lua.
Aceea de a ajunge pe litoralul capului San-Juan, pentru a-si petrece
noaptea. Cind vor veni zorile, va vedea ce mai are de facut.

Vasquez parasi deci locul de unde observa goeleta. Nu se mai
auzea nici un sunet, nu se mai zarea nici o lumina. Raufacatorii
se stiau in siguranta in golf si probabil ca nimeni nu sta de paza la
bord.

Vasquez o porni pe malul nordic de-a lungul falezei. Nu mai auzea
decit clipocitul marii care se retragea si din cind in cind strigatul
vreunei pasari intirziate care se intorcea la cuibul ei.

Era ora 11 cind se opri la extremitatea capului. Acolo, pe mal,
nu gasi un alt adapost decit o adincitura ingusta, unde ramase pina
se facu ziua.

inainte ca soarele sa lumineze orizontul, Vasquez cobori pe malul
marii si se uita daca nu vine cineva dinspre far sau dinspre cotitura
falezei unde incepea capul San-Juan.

Tot litoralul era pustiu pe ambele maluri ale golfului. Nici o am-
barcatiune nu se vedea, cu toate ca acum echipajul goeletei avea doua
la dispozitia sa — barca de pe Maule si salupa farului.

Nici o nava nu aparea in largul insulei.

Vasquez se gindi cit de periculoasa devenea navigatia in apropierea
Insulei Statelor din cauza ca nu mai functiona farul. in adevar, navele
din larg nu vor mai putea sa-si dea seama de pozitia lor. Cu credinta
de a gasi luminile farului din fundul baii Elgor, ele se vor indrepta
linistite catre vest si vor risca sa se izbeasca de aceasta coasta pericu-
loasa, cuprinsa intre capul San-Juan si Capul Several.

— Ticalosii au stins luminile farului! exclama Vasquez. Si cum
n-au interes, nu le vor aprinde din nou!

Stingerea farului era in adevar un fapt foarte grav, de natura sa
provoace naufragii din care banditii sa se infrupte in timpul sederii
lor in golf. Nu vor mai avea nevoie, ca altadata, sa atraga cu focuri
de pe uscat navele, caci acestea, nebanuind nimic, vor veni sa gaseasca
farul.

Vasquez, asezat pe o stinca, se gindea la tot ce se petrecuse in ajun
Se uita daca trupurile nefericitilor sai camarazi nu erau tirite de curenti..
Nu, refluxul isi desavirsise opera si fusesera inghititi de adincurile
marii.

Situatia i se infatisa in toata realitatea ei infricosatoare. Ce putea
sa faca? Nimic nimic, in afara de a astepta intoarcerea canonierei
Santa-Fe. Dar mai trebuiau sa treaca doua luni ca ea sa-si faca aparitia
la intrarea baii Elgor. Admitind ca Vasquez n-ar fi fost descoperit
inainte, cum va putea el sa-si procure hrana? Un adapost va gasi
intotdeauna in interiorul vreunei grote a falezei si, de altfel, timpul
frumos trebuia sa se prelungeasca cel putin pina la sosirea schimbu-
lui. Daca nenorocirea s-ar fi intimplat iarna, Vasquez n-ar fi putut
rezista la aceste temperaturi joase care fac ca termometrul sa arate
30 pina la 40 de grade sub zero. Ar fi murit de frig inainte de a fi murit
de foame.

in primul rind Vasquez incepu sa caute un adapost. Locuinta
aratase cu siguranta piratilor ca serviciul la far era incredintat unui
numar de trei paznici. Fara indoiala ca vor voi cu orice chip sa scape
de cel de-al treilea, care fugise, si nu vor intirzia sa-l caute in impreju-
rimile capului San-Juan.

Vasquez isi recapatase intreaga energie. Desperarea nu putuse
coplesi mult timp acest caracter atit de calit.

Dupa citeva cautari, gasi in fine o crapatura ingusta, cu adincimea
de zece picioare si cu latimea de cinci-sase, in apropierea soitului pe
care faleza il facea cu plaja capului San-Juan. Un nisip moale acoperea
solul, care era in afara pericolului de a fi atins de cele mai multe maree
si care era ferit si de sfichiuirea puternica a vinturilor din larg. Vasquez
intra in aceasta vagauna unde puse cele citeva lucruri luate din
locuinta farului, precum si putinele provizii din sac. Cit despre apa
dulce, un mic riu, alimentat de topirea zapezilor si care curgea de la
poalele falezei spre golf, ii putea astimpara setea. Vasquez isi potoli
foamea cu pesmeti si o conserva de carne. Cind voi sa iasa pentru
a bea putina apa, auzi la mica distanta un zgomot si se opri. «Sint
ei», isi zise.

Culcindu-se in dreptul peretelui, pentru a putea vedea fara a fi
vazut, privi in directia golfului.

Patru oameni intr-o barca erau dusi de curent. Doi stateau in fata.
Ceilalti doi, din care unul tinea cirma, se aflau in spate.
Era barca goeletei si nu salupa farului.

«Ce cauta aici? se intreba Vasquez. Ma cauta pe mine?» Dupa
modul cum navigase goeleta in golf, era sigur ca acesti ticalosi cunos-
teau bine locurile si ca nu era prima oara cind puneau piciorul pe
pamintul insulei Desigur, nu pentru a cerceta coasta venisera pina
aici! «Daca nu vor sa ma prinda pe mine, care este atunci scopul
lor?»

Vasquez urmarea oamenii. Dupa parerea lui, acela care era la cirma
barcii, cel mai in virsta din cei patru, trebuia sa fi fost seful, capitanul
goeletei. N-ar fi putut spune de ce nationalitate era, dar i se paru,
dupa infatisare, ca atit el cit si insotitorii lui apartineau rasei spaniole
din America de Sud.

in acest moment ambarcatiunea se gasea aproape de intrarea baii,
dupa ce plutise de-a lungul malului nordic, la o suta de pasi de crapa-
tura unde se ascundea Vasquez. Paznicul nu o pierdea din ochi.

Seful facu un semn si lopetile incetara sa visleasca. O intoarcere a
cirmei, profitind de mersul incetinit al barcii, o facu sa acosteze la
mal.

Cei patru oameni debarcara de indata, dupa ce unul din ei infipse
cangea in nisip.

Iata cuvintele care ajunsera la urechile lui Vasquez:

— Aici este ?

— Da, caverna este acolo. Douazeci de pasi inainte de coltul pe
care-l face faleza.

— Mare noroc ca nu au descoperit-o oamenii de la far!

— Nici unul, din cei care au lucrat 15 luni la constructia farului!

— Erau prea ocupati in interiorul golfului.

— Apoi deschizatura era atit de bine astupata, incit era greu s-o
observi.

— Sa mergem, zise seful.

Doi din cei ce-l insoteau urcara impreuna cu dinsul piezis pe plaja,
lata in acest loc de vreo suta de pasi.

Din ascunzisul sau, Vasquez le urmarea toate miscarile si era atent
sa nu piarda nici un cuvint. Sub pasii lor, nisipul plin de scoici scirtiia.
Dar zgomotul acesta inceta si Vasquez nu-l mai vazu decit pe omul
care se tot invirtea pe linga ambarcatiune.

«Au pe-acolo vreo caverna», isi zise el.

Vasquez nu se mai indoia ca goeleta a adus o banda de paraziti
ai marilor, de pirati stabiliti pe Insula Statelor inca inainte de inceperea
lucrarilor. Sa fi ascuns oare in aceasta caverna prazile lor? Si le
vor duce acum la bordul goeletei?

Deodata ii veni gindul ca ar trebui sa se gaseasca acolo o rezerva
de provizii, de care el ar putea profita. O raza de speranta ii incalzi
sufletul. indata ce barca va porni spre locul unde nava ancorase,
va iesi din ascunzatoare, va cauta intrarea in caverna, unde va gasi
cu ce sa traiasca pina la sosirea canonierei! Si va avea grija, daca avea
posibilitatea sa supravietuiasca cele citeva saptamini, sa impiedice
plecarea de pe insula a acestor ticalosi!

Da! Sa mai fie pe insula cind Santa-Fe va reveni, si atunci coman-
dantul Lafayate sa faca dreptate!

Dar i se va indeplini oare dorinta? Gindindu-se bine, Vasquez
isi zicea ca goeleta trebuie sa fi intrat in golful Elgor numai pentru
doua-trei zile. Adica timpul necesar pentru a incarca lucrurile ascunse
in caverna, dupa care va parasi Insula Statelor pentru a nu se mai
intoarce niciodata.

Vasquez va fi insa in curind lamurit in aceasta privinta.

Dupa o ora petrecuta in interiorul cavernei, cei trei oameni rea-
parura si se plimbara pe plaja. Din crapatura unde se adapostise,
Vasquez putea sa auda vorbele ce le schimbau intre ei cu voce tare si
de care el putea sa se foloseasca neintirziat.

— Vrednicii constructori nu ne-au furat nimic in timpul sederii
lor aci!

Maule, cind o va porni, va incarca-toate lucrurile.

— Si provizii suficiente pentru traversare, ceea ce ne scoate din
toate buclucurile.

— in adevar, nu am fi putut sa ne asiguram hrana si bautura pina-n
insulele Pacificului, cu ceea ce am gasit pe goeleta!

— Imbecilii! in cincisprezece luni n-au fost in stare sa gaseasca
comorile noastre, nici sa ne descopere pe capul San-Bartolome!

— Le multumim din tot sufletul! N-ar mai fi avut rost sa atragem
atitea nave pe recifele insulei, pentru a pierde apoi tot ce-am adunat!

Ascultind aceste cuvinte pe care ticalosii le rosteau rizind in hohote,
Vasquez, cuprins de furie, era ispitit sa se arunce asupra lor cu revol-
verul in mina si sa le gaureasca teasta la toti trei. Dar se stapini. Era
mai bine sa nu piarda nimic din convorbirea lor. El afla in felul acesta
ce facusera banditii pe aceasta parte a insulei si nu fu surprins cind
adaugara:

— Cit despre acest faimos Far de la Capatul Lumii, pe care capi-
tanii il cauta acum, va fi ca si cum ar fi orbi!

— Si ca orbii vor continua sa se indrepte spre insula, unde navele
lor nu vor intirzia sa fie sfarimate.

— Vreau sa sper ca, inainte de plecarea goeletei Maule, una sau
doua nave vor naufragia pe stincile capului San-Juan! Trebuie sa
incarcam bine goeleta, de vreme ce diavolul ne-a trimis-o.

— Si diavolul a potrivit bine lucrurile! O nava buna care ne
soseste la capul San-Bartolome, fara echipaj — capitan sau marinari —
de care, de altfel, ne-am fi descotorosit

Astfel i se dezvalui lui Vasquez ca goeleta se chema Maule, in ce
conditii cazuse in miinile banditilor la capatul vestic al insulei si
cum pierisera mai multe nave cu tot ce aveau in ele, atrase de acesti
jefuitori de epave pe recifele insulei.

— Si acum, Kongre, intreba unul din cei trei oameni, ce vom face ?

— Ne vom intoarce pe Maule, Carcante, raspunse Kongre, in
care Vasquez recunoscuse, cu drept cuvint, pe seful bandei.

— Nu incepem sa mutam lucrurile din caverna ?

— Nu inainte sa fi reparat avariile, si sigur ca asta va dura mai
multe saptamini

— Atunci sa luam in barca, zise Carcante, citeva unelte.

— Da si sa ne intoarcem cind va fi nevoie. Vargas va gasi aici
tot ce are nevoie pentru lucrari.

— Sa nu pierdem timpul, zise Carcante. Mareea va veni in curind.

— Desigur, raspunse Kongre, cind goeleta va fi reparata, vom
incarca totul la bord. Nu avem sa ne temem ca cineva o sa ne jefuiasca.

— Eh, Kongre, sa nu uitam ca la far erau trei paznici si ca unul
din ei ne-a scapat.

— Nu ma ingrijoreaza deloc, Carcante. Nu vor trece nici doua
zile si va muri de foame, afara doar daca va putea sa se hraneasca
cu muschi si scoici De altfel, vom inchide bine si intrarea in caverna.

— Oricum, zise Carcante, e pacat ca avem de facut reparatii.
Altfel, Maule ar fi putut pleca chiar miine E drept ca, in timpul
cit vom mai ramine, poate ca o nava va veni sa se sfarme de coasta,
si asta fara ca macar sa avem nevoie s-o atragem Si daca ea va fi
pierduta, noi nu vom pierde!

Kongre si oamenii sai iesira din caverna ducind cu ei unelte, scin-
duri de bordaj si bucati de lemn pentru repararea coastelor. Apoi
avura grija sa astupe intrarea, dupa care coborira la barca si plecara
in momentul cind fluxul ajungea in golf.

Barca porni pe data si, cu ajutorul lopetilor, nu intirzie sa dispara
la o cotitura a malului.

Cind nu mai era primejdie sa fie vazut, Vasquez iesi pe plaja. Stia
acum tot ce voia si, intre altele, doua lucruri importante: primul, ca
putea sa-si procure provizii suficiente pentru citeva saptamini, al
doilea ca goeleta avea avarii, ale caror reparatii aveau sa tina vreo
cincisprezece zile sau chiar mai mult, dar in nici un caz atita pentru
a mai fi gasita la intoarcerea canonierei.

Cit despre a-i intirzia plecarea cind goeleta va fi gata de drum, cum putea Vasquez sa se gindeasca la asa ceva? Dar daca vreo nava
ar trece la mica distanta de capul San-Juan, ar putea sa-i transmita
semnale, la nevoie ar putea sa ajunga inotind pina la ea Odata
ajunsa la bord, ar pune pe capitan la curent cu situatia si daca acest
capitan ar dispune de un echipaj destul de numeroas, el nu va ezita
sa intre in golful Elgor si sa puna mina pe goeleta Daca raufacatorii
s-ar refugia atunci in interiorul insulei n-ar mai putea s-o paraseasca
si, la intoarcerea canonierei Santa-Fe, comandantul Lafayate va sti
cum sa-i prinda sau sa-i nimiceasca pina la ultimul! Dar se va arata
oare o asemenea nava in dreptul capului San-Juan? Si daca ar
trece vreuna, vor fi zarite semnalele lui Vasquez?

in ceea ce-l privea pe el personal, desi Kongre stia despre existenta
unui al treilea paznic, nu-i era nici o teama, va sti el cum sa scape
de cercetarile banditilor. Important era pentru moment sa-si asigure
hrana pina la sosirea canonierei. Si se indrepta, fara sa mai astepte,
spre grota.

CAPITOLUL VIII

VASUL MAULE IN REPARATIE

Reparatiile de la coca navei Maule erau o treaba destul de grea.
Dar dulgherul Vargas era bun meserias si nu-i vor lipsi nici uneltele,
nici materialele; deci lucrarea se va executa in bune conditiuni.

in primul rind, trebuia descarcat lestul din goeleta, apoi ea va
trebui trasa pe plaja, unde va fi asezata pe tribord, pentru ca repara-
tiile sa poata fi facute in exterior, inlocuindu-se coastele si bordajul
avariat. Se putea ca sa dureze destul de mult, dar Kongre avea timp,
caci calcula ca vremea buna va mai tine inca cel putin doua luni.
Cit despre sosirea schimbului, stia la ce sa se astepte.

in adevar, jurnalul farului gasit in locuinta paznicilor il lamurise.
Schimbul trebuind sa se faca trimestrial, canoniera Santa-Fe nu va
reveni in golful Elgor inaintea primelor zile din Martie, si acum nu
se aflau decit in ultimele zile ale lui decembrie.

In acelasi timp, in jurnal erau trecute numele celor trei paznici.
Moriz, Felipe si Vasquez. De altfel, lucrurile din camera aratau ca
ea fusese locuita de trei insi. Unul dintre ei putuse deci sa scape de
soarta nefericita pe care o avusesera camarazii sai. Unde se refugiase ?
Kongre nu se prea sinchisea. Singur, fara resurse, fugitul va pieri
curind de mizerie si foame.

Daca timp pentru repararea goeletei era suficient, trebuia totusi
tinut seama de unele intirzieri posibile, si iata ca fura nevoiti sa intre-
rupa lucrul pe care abia il incepusera.

Nici nu se terminase bine descarcarea goeletei pe care Kongre
hotarise s-o traga pe uscat a doua zi, cind, in noaptea de 3 spre 4
ianuarie, se produse o brusca schimbare atmosferica.

in timpul acestei nopti, nori mari se strinsesera la sud. in timp
ce temperatura se ridica pina la 16 grade, barometrul arata deodata
furtuna. Fulgerele brazdau cerul. Vintul se dezlantui cu o violenta
extraordinara, marea spumegind trecea peste recife si valuri mari
se spargeau de faleza. Noroc ca Maule era ancorata in baia Elgor,
bine adapostita contra acestui vint salbatic din sud-est. Pe un astfel
de timp, orice nava de mare tonaj — cu vele sau aburi — trecea prin
primejdia de a fi aruncata pe coastele insulei. Mai ales o nava mica,
cum era Maule. Atit de ingrozitoare era puterea acestei furtuni si
a valurilor din larg, ca o adevarata hula cuprinse tot golfuletul. in
timpul mareei inalte, apele cresteau atit de mult, incit plaja era com-
plet inundata. Valurile ajungeau la locuinta paznicilor si stropeau
pina la paduricea de fagi, situata la o jumatate de mila distanta.

Toate sfortarile lui Kongre si ale oamenilor sai erau indreptate
spre mentinerea navei in locul ancorat. De multe ori ancora aluneca,
nava fiind amenintata sa esueze pe tarm. Trebuira sa lase o a doua
ancora, pentru a o putea intari pe prima. De doua ori crezura ca se
va produce un dezastru total. intre timp, supraveghind zi si noapte
nava Maule, banda se instalase in anexele farului, unde n-aveau a
se teme de furtuna. Asternutul din cabine si din cazarma echipajului
a fost adus si se gasi destul loc pentru toti cei 15 oameni. Nu locuisera
niciodata mai bine in tot timpul sederii lor in Insula Statelor.

Cit despre provizii, n-aveau nici o grija. Acelea care se aflau in
depozitul farului ar fi ajuns, chiar daca trebuiau hraniti de doua ori
pe atiti oameni. Si, de altfel, in caz de nevoie, s-ar fi putut recurge
la rezervele din grota. De altfel, aprovizionarea goeletei era asigurata
pentru lunga traversare prin apele Pacificului.

Vremea rea tinu pina la 12 ianuarie si nu se schimba decit in noaptea
de 12 spre 13.0 saptamina intreaga pierdura, caci nu se putuse lucra
deloc. Chiar Kongre considera ca era prudent sa se aduca din nou
pe nava o parte din lestul descarcat, caci goeleta juca pe valuri ca o
barca. A fost destul de greu sa fie ferita de rocile de fund de care se
putea izbi, ca si de cele de la intrarea in baia Elgor.

Vintul isi schimba directia in cursul noptii si incepu sa bata din
vest—sud-vest. Marea deveni foarte agitata la capul San-Bartolome
si vintul sufla cu furie. Daca Maule ar mai fi fost ancorata linga cap,
ar fi fost cu siguranta sfarimata.

in timpul acestei saptamini o nava trecu prin dreptul Insulei Sta-
telor. Era ziua. Nu putuse deci sa-si dea seama de starea farului si
sa constate ca nu era luminat intre apusul si rasaritul soarelui. Venea
din nord-est si-si strinsese o parte din vele in strimtoarea Lemaire;
se vedea la catarg pavilionul francez. De altfel, trecea la trei mile de
coasta si trebuia sa privesti cu luneta pentru a-i deslusi nationalita-
tea. Deci, daca Vasquez ii transmise semnale din capul San-Juan,
ele nu puteau fi observate — si chiar nu fura vazute, caci un capitan
francez n-ar fi ezitat sa trimita o barca pentru a aduce la bord un
naufragiat. in dimineata zilei de 13, lestul de fier vechi fu din nou
debarcat, pus gramada pe nisip, la adapostul mareei, si cercetarile
in interiorul calei putura sa fie mai complet facute decit la capul
San-Bartolome. Dulgherul constata avarii mult mai grave decit se
presupusese. Maule suferise mult in timpul traversarii, in lupta cu o
mare dezlantuita. Se produsese o spartura la pupa. Nava n-ar fi putut
naviga mai departe de baia Elgor. Era deci nevoie sa fie trasa pe uscat,
pentru a se putea inlocui doua varange, trei coaste si bordajul de lemn
pe o lungime de aproape sase picioare.

Se stie ca materialele nu lipseau, caci in grota se gaseau obiecte de
toate felurile si pentru toate nevoile. Dulgherul Vargas, ajutat de
tovarasii lui, nu se indoia nici un moment ca va termina la vreme
lucrarea. Daca nu izbutea, i-ar fi fost imposibil goeletei, incomplet
reparata, sa se aventureze in Pacific. Ceea ce trebuia considerat ca
un noroc era ca velatura, catargele si greementul nu suferisera nici o
avarie.

Primul lucru era ca goeleta sa fie trasa pe nisip si asezata pe tribord.
Aceasta operatiune nu putea fi facuta decit la maree. Asadar, o noua
intirziere de doua zile de asteptare, pina la mareea inalta a lunii pline,
care sa permita ca goeleta sa fie dusa destul de departe pe plaja,
pentru a putea ramine pe uscat pina la o noua luna plina.

Kongre si Carcante profitara de aceasta intirziere pentru a se
intoarce la grota — si de data asta o facura cu salupa farului, mai
mare decit barca goeletei. Cu ea se puteau aduce o parte din obiectele
de valoare, aurul si argintul, bijuterii si alte materiale pretioase, care
vor fi depozitate in magaziile anexei. Salupa pleca in dimineata zilei
de 14 ianuarie. Refluxul se facea simtit de vreo doua ore si salupa
se putea intoarce cu fluxul de dupa-masa.

in timp ce salupa cobora dusa de curent, Kongre cerceta cu atentie
cele doua maluri ale golfului. Unde s-ar fi putut ascunde cel de-al
treilea paznic care scapase de masacru? Cu toate ca pentru el acest
lucru nu putea fi un subiect de ingrijorare, ar fi fost mai bine daca
l-ar fi inlaturat, ceea ce si voia sa faca la prima ocazie.

Uscatul era tot atit de pustiu ca si golful. Nu era animat decit de
zborul si strigatele a mii de pasari care-si aveau cuibul pe faleza.

Catre ora 11, salupa acosta in dreptul grotei, dupa ce viteza ei fusese
marita nu numai de reflux, dar si de o briza prielnica.

Kongre si Carcante debarcara, lasind de paza doi dintre oameni
si se indreptara spre caverna, iesind de acolo o jumatate de ora mai
tirziu.

Lucrurile pareau sa fie in starea in care le lasasera. De altfel, erau
acolo atitea obiecte de tot soiul, aruncate unele peste altele, incit
ar fi fost greu, chiar si la lumina unui felinar, sa-ti dai seama daca
lipsea ceva.

Kongre si insotitorul sau scoasera doua lazi bine inchise, provenite
de la naufragiul unei corabii englezesti cu trei catarge, si care conti-
neau o mare suma de monezi de aur si de pietre pretioase. Le pusera
in salupa si se pregateau sa plece, cind Kongre isi arata dorinta sa
mearga pina la capul San-Juan. De acolo ar putea cerceta litoralul
la sud si la nord. impreuna cu Carcante urcara deci pe faleza si cobo-
rira capul pina la extremitatea sa.

Din acest loc se putea vedea pe de-o parte malul care mergea pina-n
strimtoarea Lemaire pe o distanta de doua mile, iar pe de alta, malul
pina la capul Several.

— Nimeni! zise Carcante.

— Nu nimeni! raspunse Kongre.

Amindoi revenira apoi la salupa si, cum incepea fluxul, ea lua
cursul curentului. inainte de ora trei erau inapoi, in fundul baii Elgor.

Dupa doua zile, in dimineata de 16, Kongre si oamenii sai adusera
goeleta pe uscat. La ora 11 trebuia sa fie mareea ce mai inalta si
toate dispozitiunile fusesera date in consecinta. O parima fixata
pe mal va ajuta la trasul goeletei pe plaja, cind apa va fi suficient
de inalta.

in sine, aceasta operatiune nu prezenta nici o dificultate sau risc
si mareea facea toata treaba.

Cind marea se linisti, se trase parima si Maule fu adusa cit mai
departe posibil deasupra plajei.

Nu mai era de asteptat decit refluxul. Catre ora unu apa incepu
sa se retraga, se ivira treptat stincile cele mai apropiate de faleza
si chila goeletei atinse nisipul. La ora trei era complet asezata pe
uscat si isi arata tribordul. Putea deci sa se puna pe lucru. Numai ca,
neputind fi adusa goeleta la poalele falezei, lucrarea va fi intrerupta
citeva ore pe zi, pentru ca nava va pluti la revenirea mareei. Dar,
pe de alta parte, cum, incepind de la aceasta data, mareea va pierde
mereu din inaltime, intreruperea lucrului va scade din ce in ce si doua
saptamini vor putea munci fara pauza.

Dulgherul se puse pe treaba.

Partea de bordaj avariata fu scoasa cu usurinta, dupa ce fura in-
laturate foile de arama cu care era acoperit. Aceasta operatiune
lasa libere coastele si varangele care trebuiau inlocuite. Lemnul
adus de la grota, — placi si scinduri curbe — va ajunge si nu va mai
fi nevoie sa dobori un arbore din padurea de fagi, sa-l tai, sa-l fasonezi,
ceea ce ar fi constituit o munca foarte grea.

in urmatoarele 15 zile, Vargas si ceilalti facusera o treaba foarte
buna, fiind ajutati si de un timp frumos. Mai greu era sa scoti varan-
gele si legaturile dintre ele, care trebuiau indepartate si inlocuite.
Aceste diverse piese erau prinse in arama si fixate cu cepuri de stejar.
Totul tinea bine si fara indoiala ca goeleta Maule iesise dintr-unul
din cele mai bune santiere de constructii din Valparaiso. Vargas
putu, cu destule eforturi, sa termine aceasta prima parte a lucrului
sau — si sigur ca fara uneltele de timplarie adunate in caverna n-ar
fi putut face cine stie ce.

Se intelege ca in primele zile, din cauza apelor crescute ale marii,
lucrul a trebuit sa fie intrerupt temporar. Mai tirziu insa mareea de-
veni atit de slaba, ca abia atingea marginea inclinata a plajei. Chila
nu mai avea contact cu apa si se putea lucra in interiorul cocii. Dar
era totusi important sa se repare bordajul inainte ca marea sa inceapa
din nou sa urce.

Din prudenta, fara a desprinde captuseala de alama, Kongre puse
sa se refaca toate cusaturile sub linia de plutire. Se refacu calafatuiala
cu gudronul si ciltii luati de la epave.

Lucrarea continua in aceste conditii pina la sfirsitul lunii ianuarie,
aproape fara intrerupere. Timpul raminea favorabil. Plouase daca
nu zile intregi, dar destule ore, adesea cu galeata; in general insa
nu au fost ploi de durata.

in aceasta perioada au fost vazute in preajma Insulei Statelor doua
nave.

Prima era un steamer englez venit din Pacific, care, dupa ce trecu
de strimtoarea Lemaire, lua directia nord-est, pentru a se indrepta
apoi spre vreun port european. Trecuse in timpul zilei, in dreptul
capului San-Juan. Se ivi dupa rasaritul soarelui si nu mai fu zarit
dupa apusul lui. Capitanul navei nu putuse deci constata ca farul
era stins.

A doua nava era o corabie mare cu trei catarge, dar nu se putu
deslusi carei tari apartinea. Tocmai se lasa noaptea, cind se arata
la capul San-Juan, pentru a naviga apoi pe linga coasta orientala
a insulei pina la capul Several. Carcante, care statea de veghe in ca-
mera de cart, nu-i zari decit lumina verde de la tribord. Dar capitanul si echipajul corabiei, daca navigau pe mare de mai multe luni, nu
puteau sti ca farul fusese intre timp terminat.

Corabia mergea destul de aproape de coasta ca oamenii sa poata
sa observe semnalele, ca de exemplu un foc aprins la extremitatea
capului.

Vasquez cautase oare sa le atraga atentia? Oricum ar fi fost,
nava disparuse spre sud la rasaritul soarelui. Si alte nave si corabii
mai fura vazute la orizont, in drumul lor spre insulele Maluine.
Probabil insa ca nici nu stiau de existenta Insulei Statelor.

in ultima zi a lunii ianuarie, in momentul cind mareele deveneau
foarte mari din cauza lunii pline, timpul suferi, mari schimbari. Vintul
de la est se inteti si batea direct spre intrarea golfului Elgor.

Daca reparatiile nu se ispravisera inca, cel putin coastele, varan-
gele si bordajul — acum inlocuite — faceau etansa coca vasului
Maule. Nu aveai sa te temi ca apa va patrunde in interiorul calei.

Avusesera noroc, caci, timp de 48 ore, in plin flux, marea se ridica
in jurul cocii si goeleta se redresa, fara ca totusi chila sa se desprinda
din nisip.

Kongre si oamenii lui trebuira sa ia toate masurile ca sa evite noi
avarii care ar fi putut sa le intirzie plecarea. Printr-o intimplare fe-
ricita, goeleta continua sa se tina bine. Ea se inclina intr-o parte si
in alta destul de tare, dar nu risca sa fie aruncata pe stincile golfului.

Dealtfel, de la 2 februarie mareea incepu sa scada si Maule se
imobiliza din nou pe plaja. Fu atunci posibila calafatuirea cocii si
in partea ei superioara, si ciocanul de lemn se auzea batind de dimi-
neata pina seara.

Astfel, incarcarea marfurilor din caverna nu va fi aceea care va
intirzia plecarea. Salupa vasului facea dese drumuri la grota, cu oa-
menii care nu lucrau cu Vargas. Ei erau insotiti cind de Kongre,
cind de Carcante.

Cu fiecare drum, ambarcatiunea aducea o parte din obiectele ce
trebuiau incarcate in cala goeletei. Aceste obiecte erau depuse in
mod provizoriu in magazia farului. Astfel incarcarea lor se va face
mai usor si mai sistematic, decit daca goeleta le-ar fi luat direct din
fata grotei sau de la intrarea golfului, unde operatiunea putea fi
stinjenita de vint. Pe aceasta coasta, care se prelungea de la capul
San-Juan, nu exista alt adapost decit golfuletul de la poalele farului.

Citeva zile inca si, cu reparatiile definitiv terminate, Maule va fi
in masura sa iasa in larg si lucrurile vor fi incarcate pe nava.

in adevar, pe 12, ultimele cusaturi ale puntii si cocii fusesera ca-
lafatuite. Maule fusese chiar revopsita, folosindu-se citeva oale cu
vopsea gasite pe navele esuate. Kongre schimba cu aceasta ocazie numele goeletei, pe care, in onoarea secundului sau, o boteza Car-
cante. Avusese grija si sa controleze toate piesele de pe punte si se
facura mici reparatii la vele care, de altfel, fusesera probabil noi cind
nava parasise portul Valparaiso.

Goeleta era deci gata sa fie ancorata in golfulet inca de la 12 februarie
si ar fi putut fi imediat incarcata, daca, spre marele necaz al lui Kongre
si al oamenilor sai, atit de grabiti sa paraseasca Insula Statelor, n-ar
fi trebuit sa astepte luna noua, ca sa vina mareea pentru a repune
nava pe apa. Aceasta maree avu loc la 14 februarie. in acea zi chila
navei se ridica din nisip si goeleta aluneca usor in apa adinca, unde
urma numai sa se faca incarcarea lucrurilor. Fara evenimente nepre-
vazute, Carcante va putea porni in citeva zile, sa iasa din golful Elgor
si, trecind prin strimtoarea Lemaire, sa brazdeze, cu toate velele
intinse, apele Pacificului.

CAPITOLUL LX
VASQUEZ

De cind goeleta ancorase in golful Elgor, Vasquez ramasese pe
litoralul capului San-Juan, de care nu voia sa se indeparteze. Daca
vreo nava ar fi facut escala in golf, ar fi putut sa-i semnaleze prezenta sa.

Atunci ar fi fost luat la bord si l-ar fi putut preveni pe capitan
de pericolul de a naviga in directia farului; l-ar fi incunostiintat ca
o banda de raufacatori pusese stapinire pe el si, daca acest capitan
n-ar fi avut destui oameni sa puna mina pe banditi sau sa-i alunge
in interiorul insulei, ar fi avut cel putin timp sa intoarca nava spre larg.

Dar cit de vaga era aceasta eventualitate! De ce vreo nava ar face
nesilita escala in acest golf, abia cunoscut de navigatori?

Ar fi fost un noroc ca o asemenea nava sa se indrepte spre arhi-
pelagul Maluinelor, un drum de numai citeva zile, si astfel sa previna
repede autoritatile engleze de cele ce se petreceau pe Insula Statelor.
Atunci o nava de razboi ar fi putut sa soseasca imediat in baia Elgor,
inainte de plecarea goeletei Maule, sa-i nimiceasca pina la unul pe
Kongre si ceata lui si sa puna imediat farul din nou in functiune.
Pentru aceasta, se gindea Vasquez, va trebui oare sa astepte intoar-
cerea canonierei Santa-Fe? inca doua luni? Pina atunci goeleta
va fi departe Si unde ar mai putea fi gasita in mijlocul tuturor
insulelor din Pacific?

Dupa cum se vede, bravul Vasquez, uitind de sine, se gindea tot
timpul la camarazii sai asasinati fara mila si la faptul ca acesti raufacatori ar putea sa ramina nepedepsiti dupa ce ar parasi insula. De
asemenea, isi punea problema gravelor pericole care amenintau
navigatia prin aceste locuri, de cind fusese stins Farul de la Capatul
Lumii.

Altminteri, de la venirea piratilor la grota, avea asigurate resur-
sele de hrana, cu conditia sa nu fie descoperita ascunzatoarea sa.

Grota, foarte mare, patrundea adine in interiorul falezei. Aici
se adapostise banda timp de mai multi ani. Aici strinsese de pe toate
epavele aur, argint si obiecte pretioase, ramase dupa reflux de la
navele esuate pe litoral. Aici Kongre si oamenii sai traisera luni
indelungate, hranindu-se mai intii din proviziile ce le aveau in mo-
mentul debarcarii lor, apoi din cele procurate de un numar mare
de naufragii, din care multe fusesera provocate de ei.

Din aceste provizii, Vasquez nu lua decit strictul necesar, in asa
fel incit Kongre si ceilalti sa nu poata observa vreo lipsa: el se rezuma
la o ladita cu pesmeti, un butoias cu carne conservata, o sobita pentru
gatit, un ceainic, o ceasca, o cuvertura de lina,. o camasa si ciorapi
de schimb, o manta de ploaie, doua revolvere cu 20 de gloante, un
amnar, un felinar si niste iasca. Mai lua si doua livre de tutun de
pipa. De altfel, dupa cele auzite, reparatiile goeletei trebuiau sa
dureze mai multe saptamini si va putea eventual sa-si reinnoiasca
proviziile.

Trebuie spus ca, din precautie, gasind ca ingusta grota pe care
o ocupa era prea aproape de caverna si fiindu-i teama sa nu fie des-
coperit, isi cautase un adapost mai departat si mai sigur. il aflase
in spatele litoralului, la vreo cinci sute de pasi departare, dincolo
de capul San-Juan, in partea de tarm care marginea strimtoarea.
Acolo se deschidea o pestera a carei intrare nu putea fi vazuta, intre
doua stinci inalte care se aflau in josul falezei. Pentru a ajunge acolo
trebuia sa te strecori printre aceste stinci, pe care abia le deosebeai
in gramada de blocuri. in timpul fluxului, marea ajungea aproape
de stinci, dar nu se' ridica niciodata atita ca grota sa fie inundata,
si pe nisipul fin dinauntru nu se vedeau nici un tel de scoici si nici
o urma de umezeala.

S-ar fi putut trece de sute de ori pe dinaintea pesterii, fara sa-i
banuiesti existenta si a fost o intimplare ca Vasquez o descoperise
cu citeva zile inainte. El transporta aici diversele obiecte luate din
caverna piratilor, pe care avea sa le foloseasca. De altfel, Kongre,
Carcante sau altii veneau foarte rar pe aceasta parte a litoralului.
Singura data cind sosisera a fost cind luasera al doilea transport al
lucrurilor din grota. Vasquez ii zarise oprindu-se la capul San-Juan.
Culcat intre cele doua stinci, el nu putea fi vazut si ei nici nu-l vazura a lua cele mai mari precautiuni. Iesea de preferinta seara, mai ales
cind se ducea la grota. inainte de a trece de coltul falezei de la intra-
rea in golf, se asigura mai intii ca nici barca, nici salupa nu se aflau
la tarm.

Dar cit de nesfirsit ii parea timpul in singuratatea lui si ce amintiri
dureroase i se perindau fara incetare prin minte! Acea scena a mace-
lului de care scapase! Felipe si Moriz cazind sub loviturile asasinilor!
O dorinta nemasurata il cuprindea sa-l intilneasca pe seful acestei
bande si sa razbune cu propriile-i miini moartea nefericitilor sai
camarazi! «Nu nu! repeta el. Vor fi pedepsiti, mai devreme sau mai
tirziu! Nu le va fi ingaduit sa scape de pedeapsa! Vor plati cu viata
lor crimele savirsite!»

Uita ca si viata lui atirna de un fir, atita timp cit goeleta se va gasi
in golful Elgor.

«Si totusi exclama el, sa nu plece acesti ticalosi! Sa mai fie aici
cind va reveni Santa-Fe Cerul sa le impiedice plecarea!»

Aceasta dorinta ii va fi indeplinita? Trebuiau sa treaca mai mult
de trei saptamini pentru ca Santa-Fe sa fi putut apare in dreptul
insulei!

Pe de alta parte, durata raminerii goeletei in golf il mira pe Vasquez.
Avariile ei erau oare atit de mari incit o luna nu fusese de ajuns sa
fie complet reparate? Jurnalul farului trebuia sa-i fi dezvaluit lui
Kongre data cind venea schimbul. Ei stiau, asadar, ca daca nu plecau
inaintea primelor zile ale lunii martie, atunci

Acum era 16 februarie. Vasquez, plin de nerabdare si neliniste,
voia sa afle cum stau lucrurile. Cind apuse soarele, se indrepta spre
intrarea golfului si o lua pe malul nordic, in directia farului. Cu toate
ca se intunecase de-a binelea, el putea totusi sa fie intilnit de careva
din banda care ar fi venit pe acest drum. Se strecura deci de-a lungul
falezei cu multa bagare de seama, scrutind intunericul, oprindu-se
si ciulind urechea daca nu se auzea vreun zgomot suspect.

Vasquez avea de strabatut aproximativ trei mile pentru a ajunge
in fundul golfului. Facea calea intoarsa spre far pe acelasi drum pe
care fugise dupa omorirea camarazilor sai. Ca si atunci, nu fu vazut
de nimeni. Pe la ora noua se opri la vreo doua sute de metri de incinta
farului si de acolo zari citeva lumini la ferestrele anexei. Avu o por-
nire de minie si facu un gest amenintator, la gindul ca acesti banditi
se aflau in locul paznicilor pe care-i ucisesera si al aceluia pe care
l-ar mai fi ucis daca le-ar cadea in mina!

De unde se gasea, Vasquez nu putea sa vada goeleta in intuneric.
Trebuia sa se apropie cu inca o suta de pasi, fara a tine seama de pericolul la care se expunea. Toata banda statea inchisa in locuinta.
Nimeni probabil n-avea sa iasa din casa.

Vasquez se apropie si mai mult. Se strecura pina la malul micului
golf. Goeleta fusese scoasa de pe bancul de nisip cu o seara inainte.
Acum, ancorata, se legana pe apa.

Ah! Dac-ar fi putut, daca n-ar fi depins decit de el, cu ce placere
i-ar fi distrus coca si ar fi facut-o sa se duca la fund!

Asadar avariile erau reparate. Totusi Vasquez observa ca, desi
goeleta plutea, ea iesea afara din apa cu doua picioare mai sus de
linia de plutire. Aceasta arata ca nu fusese adus pe nava nici lestul
si nici incarcatura. Era deci probabil ca plecarea va mai intirzia cu
citeva zile. Dar desigur ca acesta va fi ultimul ragaz si Maule va porni
peste 48 de ore, va depasi capul San-Juan si va pieri in zare pentru
totdeauna. Vasquez nu mai avea decit o mica cantitate de provizii.
Astfel ca a doua zi se duse la caverna spre a se reaproviziona.

Era in zori, dar, intelegind ca in aceasta dimineata salupa va veni
spre a ridica tot ce trebuia imbarcat pe goeleta, se grabi, nu fara a-si
lua toate precautiile. Vasquez intra deci in caverna.

Se gaseau inca destule lucruri din cele fara prea mare valoare, cu
care Kongre n-ar fi vrut sa ingreuneze cala goeletei Maule. Dar cind
Vasquez cauta pesmeti si carne, avu o mare dezamagire!

Toate alimentele fusesera scoase! Si peste 48 de ore ii va lipsi
hrana! Vasquez nu avea timp sa se lase prada gindurilor. in acest
moment se auzi un zgomot de lopeti. Salupa venea, avind la bord
pe Carcante si inca doi.

Vasquez se repezi pina la intrarea cavernei si, scotind capul afara,
privi.

Salupa tocmai acosta. Nu avu timp decit sa se traga inapoi si sa
se ascunda in coltul cel mai intunecos, in spatele unui morman de
vele si de obiecte pe care goeleta nu le putea incarca si care vor ramine
in grota.

Vasquez era hotarit sa-si vinda scump pielea daca ar fi fost desco-
perit. Se va servi de revolverul pe care-l purta la cingatoare. Dar
singur contra trei! Numai doi trecura prin deschizatura, Carcante
si dulgherul Vargas. Deci Kongre nu-i insotise.

Carcante tinea un felinar aprins si, urmat de Vargas, alese diferite
obiecte care completau incarcatura goeletei.

Tot cautind, vorbeau intre ei. Dulgherul spuse:

— Iata-ne la 17 februarie. E timpul sa plecam.

— Ei bine, vom pleca, raspunse Carcante.

— Chiar miine?

— Chiar miine, cred, pentru ca sintem gata.

— Dar va trebui sa avem o vreme favorabila, zise Vargas.

— Fara indoiala, si pare sa se cam strice dar se va schimba.

— Daca am mai fi retinuti aici opt sau zece zile

— Da, zise Carcante, am risca sa infruntam schimbul care vine

— Asta nu! Asta nu! exclama Vargas. Nu sintem in stare sa ni-
micim o nava de razboi.

— Nu, ea ne va riimici pe noi, pina o sa ne faca praf si pulbere,
rosti Carcante scapind o injuratura grozava.

— in fine, spuse celalalt, deocamdata ce-as vrea este sa fiu pe
mare la vreo suta de mile de aici!

— Miine, iti repet, miine! striga Carcante. Afara doar daca va fi
un vint incit sa le smulga lamelor coarnele!

Vasquez asculta nemiscat aceste vorbe, tinindu-si rasuflarea,
intre timp, Carcante si Vargas cautau cu felinarul in mina. Ei miscau
din loc anumite obiecte, alegeau unele din ele punindu-le deoparte.
Citeodata se apropiau atit de mult de coltui in care se gasea Vasquez,
incit acesta n-avea decit sa intinda bratul pentru a le pune revolverul
in piept.

Cautarea si stringerea lucrurilor dura o jumatate de ora. Carcante
chema omul care ramasese in salupa. Acesta se grabi sa soseasca si
ajuta la transport. Carcante arunca apoi o ultima privire in interiorul
cavernei.

— E pacat de ce lasam, zise Vargas.

— Trebuie, raspunse Carcante. Ah, daca goeleta ar fi fost de trei
sute de tone! Dar am luat tot ce este mai de pret si cred ca acolo
vom face treaba buna cu ele.

Apoi plecara si in curind ambarcatiunea, mergind cu vintul in
spate, disparu dincolo de capatul insulei. Vasquez iesi si el si pleca
spre adapostul lui. Asadar, dupa 48 de ore nu va mai avea nimic de
mincare si nu incapea indoiala ca, daca Kongre si ai sai plecau, vor
lua cu ei si toate rezervele farului, astfel ca Vasquez nu va mai gasi
nimic. Ce va face el ca sa poata rezista pina la intoarcerea canonierei,
care — admitind ca nu va avea nici o intirziere — nu va putea fi
aci inainte de 15 zile?

Dupa cum se vede, situatia era dintre cele mai grele. Nici curajul,
nici energia lui Vasquez n-aveau cum s-o imbunatateasca, decit
daca s-ar fi putut hrani cu radacini din padurea de fagi sau cu peste
din golf. Dar si pentru asta trebuia ca goeleta Maule sa fi parasit
definitiv Insula Statelor. Daca vreo imprejurare obliga nava sa mai
ramina citeva zile in golf, Vasquez avea sa moara negresit de foame
in grota sa de la capul San-Juan.

Se facea ziua si cerul devenea tot mai amenintator. Gramezi de nori desi, cenusii, veneau din rasarit. Forta vintului crestea pe masura
ce batea dinspre larg. incretiturile care brazdau suprafata marii se
schimbara in valuri lungi, cu creste incununate de spuma, care in
curind se vor sparge cu vuiet de stincile capului. Daca acest timp
continua, goeleta nu va putea porni cu mareea de a doua zi.

Nici seara nu aduse vreo schimbare in starea atmosferica. Din
contra, vremea se inrautati. Nu era vorba de o furtuna a carei durata
sa fi fost numai de citeva ore. Se isca un uragan. Aceasta se putea
vedea dupa culoarea cerului si a marii, dupa virtejul norilor, care
goneau cu o viteza din ce in ce mai mare, si viitoarea valurilor rasco-
lite de vint, care se izbeau mugind de stinci. Un marinar ca Vasquez
nu putea sa se insele. in locuinta farului, coloana barometrului cazuse
cu siguranta sub gradatia de furtuna.

in acest timp, cu toate ca batea un vint turbat, Vasquez nu ramase
in grota. Umbla pe plaja privind orizontul care se intuneca treptat.
Ultimele raze ale soarelui care cobora spre apus nu disparura, inainte
ca Vasquez sa fi observat o umbra neagra care se misca in larg.

— O nava! exclama el. O nava care pare ca se indreapta spre
insula!

Era in adevar o nava care venea din est, vrind fie sa intre in strim-
toare, fie sa treaca pe la sud.

Furtuna se dezlantui atunci cu o violenta extraordinara. Era mai
mult decit o furtuna, era un uragan caruia nu-i rezista nimic si care
duce la pieire si cele mai puternice nave. Daca n-au «un acoperis»,
cum spun marinarii, adica daca nu dau de o coasta inalta care sa-i
apere de vint, atunci foarte rar scapa de naufragiu.

— Si farul pe care acesti ticalosi nu vor sa-l aprinda! exclama
Vasquez. Aceasta nava, care-l cauta, nu-l va zari! Nu va sti ca inaintea
ei, la numai citeva mile, se afla coasta Vintul o impinge si se indreapta
spre stincile de care se va sfarima!

Da! Era posibil sa se intimple o nenorocire care sa fie provocata
de Kongre si oamenii sai. Desigur ca din inaltimea farului ei zarisera
aceasta nava care nu putuse sa tina drumul si era obligata sa navi-
gheze pe o mare dezlantuita, avind vintul in spate. Era mai mult ca
sigur ca, neputindu-se orienta dupa luminile farului, pe care capitanul
le va cauta zadarnic spre vest, nava nu va putea sa treaca de capul
San-Juan pentru a intra in strimtoare, nici de capul Several pentru
a trece pe la sudul insulei! Peste cel mult jumatate de ora ea va fi
aruncata pe recifele de la intrarea baii Elgor, fara a fi vazut coasta
pe care nu avea cum s-o zareasca in ultimele ore ale zilei.

Furtuna ajunsese atunci la culme. Noaptea se anunta groaznica,
iar dupa noapte si ziua de miine, caci nu parea posibil ca uraganul
sa se linisteasca in 24 de ore.

Vasquez nu se mai gindea sa intre in adapostul sau si privirile lui
nu paraseau orizontul. Daca nu mai putea deslusi nava in neagra
intunecime, citeodata totusi ii apareau luminile, cind, sub izbiturile
valurilor, se apleca fie pe o parte fie pe alta. Cu un asemenea mers,
era limpede: cirma nu mai lucra ferm. Abia daca mai putea sa guver-
neze nava. Poate ca aceasta era chiar avariata, poate ca nu mai avea
arborada intreaga. in orice caz, cu siguranta ca nu mai mergea cu
velele ridicate. In mijlocul stihiilor, o nava abia daca mai putea fo-
losi vela de furtuna.

Deoarece Vasquez vedea numai lumini verzi sau rosii, insemna ca
nava era un velier, un vapor ar fi avut o lumina alba atirnata la ca-
targul prova. Nu avea deci masini care sa-i permita sa lupte cu vintul.

Vasquez masura plaja mergind incoace si incolo, desperat de ne-
putinta sa de a impiedica naufragiul. Ceea ce ar fi trebuit era ca lu-
mina farului sa strabata intunericul Si Vasquez privea spre baia
Elgor. Mina sa se intindea zadarnic spre far. Farul nu se va.aprinde
in noapte aceasta, asa cum nu se aprinsese de aproape doua luni
in noptile precedente si nava era sortita sa piara pe stincile capului
San-Juan, cu oameni si tot ce avea pe ea.

Atunci, iata ce-i fulgera lui Vasquez prin minte. Poate ca aceasta
corabie ar mai putea sa ocoleasca uscatul daca ar lua cunostinta
ca se apropie de el. Chiar daca nu va putea face fata valurilor, poate
ca, schimbindu-si putin drumul, va putea sa se fereasca de litoralul
care, intre capul San-Juan si capul Several, nu masura mai mult
de opt mile. Dincolo de el, marea i se va deschide inaintea etravei.

Se gaseau pe plaja lemne, resturi de epave, bucati de coca. Daca
transporta citeva din ele la extremitatea capului, putea face un rug
si, bagind ceva varec uscat, ar aprinde un foc, lasind vintului grija
de a-l inteti. Nu era oare cu putinta? Si flacara aceasta nu va fi
observata de pe corabie, care, la o mila departare de coasta, ar avea
inca timpul s-o ocoleasca?

Vasquez se puse imediat pe lucru. Strinse mai multe bucati de
lemne si le duse la extremitatea capului. Varecul uscat nu lipsea, caci,
daca vintul batea tot timpul, ploaia inca nu incepuse. Apoi, cind
rugul fu gata, incerca sa-l aprinda.

Prea tirziu! O masa enorma aparu atunci in intuneric. Ridicata
de valuri uriase, era aruncata spre tarm cu o iuteala ametitoare,
inainte ca Vasquez sa fi putut face cel mai mic gest, corabia ajunse
ca o tromba pe bariera de recife. Rasuna un bubuit scurt si infrico-
sator si citeva strigate de groaza care se stinsera imediat. Apoi nu se
mai auzira decit sueratul vintului si urletul marii care se spargea
de tarm.

CAPITOLUL X
DUPA NAUFRAGIU

A doua zi la rasaritul soarelui, furtuna se dezlantuia cu aceeasi
furie. Marea inspumata se intindea alba, pina la indepartata zare.
La extremitatea capului, valurile spumeginde se ridicau pina la
15—20 picioare inaltime si stropii lor, dusi de vint, zburau deasupra
plajei.

Mareea care se retragea si rafalele, intilnindu-se la intrarea baii
Elgor, se ciocneau cu o violenta deosebita. Nici o nava n-ar fi putut
patrunde sau iesi. Dupa aspectul cerului, tot atit de amenintator,
era probabil ca furtuna va dura citeva zile, ceea ce nu putea mira pe
nimeni in aceste regiuni ale arhipelagului Magellan.

Era deci sigur ca goeleta nu va putea parasi golful in dimineata
aceasta. E usor de inchipuit ca un asemenea ghinion stirnea furia
lui Kongre si a bandei sale.

Aceasta era situatia de care Vasquez isi dadu seama cind se trezi
in zori, in mijlocul virtejurilor de nisip.

Si iata ce vazu inaintea ochilor.

La vreo doua sute de pasi, pe versantul de nord al capului, deci
in afara golfului, zacea nava naufragiata. Era o corabie cu trei catarge,
de aproximativ cinci sute de tone. Din arborada ei nu mai ramasesera
decit trei bucati rupte la nivelul parapetului; fie ca fusese nevoit
capitanul sa ordone taierea catargelor spre a usura nava, fie ca se
sfarimasera in momentul esuarii. Nici o epava nu plutea la suprafata
marii; dar era probabil ca ramasitele sa fi fost minate de vint in
fundul baii Elgor. Daca asa se intimplase, atunci Kongre aflase ca
o nava esuase pe recifele capului San-Juan.

Vasquez trebuia deci sa fie prevazator si nu inainta decit dupa
ce se asigura ca nimeni din banda nu sosise inca la intrarea golfului.

in citeva minute ajunse la locul catastrofei. Marea fiind joasa,
putu sa faca inconjurul navei esuate si la pupa ei citi: Century-Mobile.

Era deci o corabie americana, avind ca port de atas capitala statu-
lui Alabama, din sudul Uniunii, asezata in golful Mexic.

Century pierise cu tot ce avea pe el. Nu se vedea nici un supra-
vietuitor al naufragiului, iar din corabie nu mai ramasese decit o
carcasa turtita. in timpul izbiturii, coca se rupsese in doua. Hula
scosese si imprastiase incarcatura. Resturi de bordaj, de schelet,
de arborada se aflau ici-colo, printre stincile care, cu toata furia
valurilor, se vedeau acum datorita refluxului.

Lazi, baloturi, butoaie erau imprastiate de-a lungul plajei si a
capului San-Juan.

Coca lui Century aflindu-se pe uscat, Vasquez putu sa intre
inauntru.

Interiorul era complet distrus. Valurile pustiisera totul. Ele smul-
sesera scindurile puntii, distrusesera cabinele dunetei si teugii, de-
montasera cirma, iar ciocnirea cu recifele facuse restul. Si nu ramasese
nici un supravietuitor, ofiter sau om din echipaj!

Vasquez chema cu voce tare, fara a obtine vreun raspuns. Pa-
trunse in fundul calei, dar nu gasi nici un cadavru. Ori acesti neno-
rociti fusesera maturati de pe nava de vreun val naprasnic, ori se
inecasera cind Century se sfarimase de stinci. Vasquez cobori din
nou pe plaja, se convinse ca nici Kongre sau altii din banda nu se
indreptau catre locul naufragiului, apoi urca din nou pina la extre-
mitatea capului San-Juan, cu toate ca furtuna nu se potolise.

«Poate, gindi el, voi gasi pe vreunul din oamenii de pe Century
care mai respira si voi putea sa-l ajut!»

Cautarile lui fura zadarnice. Revenind pe litoral, Vasquez incepu
sa cerceteze resturile de tot felul aruncate de valuri.

«N-ar fi imposibil, gindi el, sa dau de o lada cu conserve care
sa-mi asigure hrana pe vreo doua-trei saptamini!»

Gasi in adevar un butoias si o ladita, pe care marea le aruncase
dincolo de recife. Pe ele se afla scris continutul lor. Ladita era de
pesmeti, iar butoiasul de carne conservata. Avea astfel asigurate
piinea si carnea pentru cel putin doua luni.

Vasquez transporta mai intii ladita pina la grota, care se gasea
la vreo doua sute de metri, apoi rostogoli pina acolo si butoiasul.

Cind termina, se intoarse la extremitatea capului pentru a mai
arunca o privire asupra golfului. Nu se indoia ca si Kongre stia de
naufragiu. Cu o seara inainte putuse sa vada, inainte de caderea noptii,
din virful farului, cum aceasta nava era tirita spre uscat. Si cum
Maule se gasea in golfulet, blocata de furtuna, banda va alerga cu
siguranta la intrarea in baia Elgor, sa-si ia partea de prada din nau-
fragiu. Daca erau de gasit diverse sfarimaturi ale navei, poate unele
obiecte de valoare, cum ar fi putut acesti jefuitori sa lase sa le scape
o asemenea ocazie?

Cind ajunse la cotitura falezei, Vasquez fu surprins de violenta
vintului care se invirtejea in golf. Ar fi fost imposibil ca goeleta sa
inainteze contra lui si, chiar daca ar fi ajuns pina la capul San-Juan,
nu ar fi putut in nici un caz sa iasa in largul marii.

Deodata, in timpul unei scurte acalmii, se auzira niste strigate.
Era o chemare dureroasa a unei voci pe jumatate stinsa.

Vasquez alerga in directia acestei voci care venea dinspre prima
vagauna unde se refugiase, el, in apropierea cavernei. Dupa numai cincizeci de pasi, zari un om care zacea Ia poalele unei stinci. Flutura
mina ca pentru a cere ajutor.

intr-o secunda Vasquez fu linga el.

Omul care zacea acolo putea avea intre treizeci si treizeci si cinci
de ani si parea voinic. imbracat cu haine de marinar, culcat pe partea
dreapta, avea ochii inchisi, respiratia gifiitoare si era scuturat de
friguri. Dar nu parea sa fi fost ranit si nu se observa nici o urma de
singe pe hainele sale.

Acest om, poate singurul supravietuitor de pe Century, nu auzi
cind Vasquez se apropie de el. Totusi, cind acesta puse mina pe pieptuF
sau, facu un efort zadarnic sa se ridice si, foarte slabit, cazu din nou
pe nisip. Dar ochii i se deschisera o clipa sibuzele sale rostira cuvintele:

— Ajutor! Ajutor!.

Vasquez, ingenuncheat linga el, il sprijini incet de stinci zicind:

— Prietene prietene sint linga tine. Priveste-ma Te voi salva
Nenorocitul putu doar sa intinda mina, apoi lesina.

Trebuia sa i se dea imediat ingrijirile pe care le cerea neaparat starea
lui de slabiciune.

«Deie Domnul sa nu fie prea tirziu!» isi zise Vasquez.

in primul rind trebuia luat din acest loc. Banda putea in orice
moment sa soseasca cu salupa sau barca, sau chiar pe jos, de-a lungul
tarmului. Trebuia deci transportat la grota unde va fi in siguranta,
si Vasquez facu acest lucru. Dupa un drum de vreo suta de stinjeni,
care fu strabatut intr-un sfert de ora, se strecura, cu omul in spate,
intre cele doua stinci si il intinse pe o patura, cu capul pe un pachet
de haine.

Omul nu-si revenise, dar respira. Cu toate ca nu avea nici o rana
aparenta, nu-si fracturase oare bratele sau picioarele cind fusese
rostogolit peste recife ? Iata de ce se temea Vasquez, care in acest caz
nu stia ce sa-i faca. El il pipai, ii misca membrele si i se paru ca tot
corpul ii era neatins. Vasquez turna putina apa intr-o ceasca, adauga
citeva picaturi de rachiu pe care le avea in plosca si varsa o inghiti-
tura intre buzele naufragiatului; apoi ii frictiona bratele si pieptul,
dupa ce-i schimbase hainele ude cu altele pe care le gasise in caverna
piratilor.

Mai mult nu avea ce sa faca.

Avu satisfactia sa vada ca bolnavul isi recapata cunostinta. El
reusi chiar sa se ridice putin si, privindu-l pe Vasquez care-l sprijinea
cu amindoua bratele, ii zise cu o voce ceva mai putin slaba:

— Mi-e sete mi-e sete!

Vasquez ii intinse ceasca plina de apa amestecata cu rachiu.

— Ti-e mai bine ? intreba Vasquez.

— Da! Da! raspunse naufragiatul.

Si ca si cum si-ar fi amintit de ceva nedeslusit, intreba stringind
usor mina salvatorului sau:

— Aici? Dumneata? Unde ma gasesc?

Vorbea englezeste, limba pe care si Vasquez o cunostea, asa ca ii
raspunse:

— Esti in siguranta. Te-am gasit pe plaja dupa naufragiul lui
Century.

— Century Da, imi amintesc

— Cum te cheama?

— Davis John Davis.

— Capitanul corabiei ?

— Nu secundul! Si ceilalti?.

— Toti au pierit, raspunse Vasquez, toti! Esti singurul supravietui-
tor al naufragiului.

— Toti?

— Toti!

John Davis ramase ca inlemnit dupa cele aflate. El, singurul supra-
vietuitor! Si cum se intimplase ca a putut sa supravietuiasca ? Deodata
intelese: isi datora viata acestui necunoscut, aplecat cu atita grija
asupra lui.

— Multumesc, multumesc! zise el, cu ochii in lacrimi.

— Ti-e foame? Vrei sa maninci? Putin pesmet si carne ? intreba
Vasquez.

— Nu nu. vreau sa mai beau!

Apa proaspata amestecata cu rachiu ii facuse foarte bine lui John
Davis, caci putu in curind sa raspunda la toate intrebarile.
Iata, in putine cuvinte, ce povesti:

Century, corabie cu trei catarge, de 500 de tone, din portul Mobile,
parasise coasta americana cu douazeci de zile inainte. Echipajul sau
era compus din capitanul Harry Steward, secundul John Davis si
doispreceze oameni dintre care faceau parte musul si bucatarul.
Vasul era incarcat cu nichel si marfa scutita de navlu pentru Melbour-
ne, Australia. Drumul fusese foarte bun pina la al 55-lea grad latitu-
dine sudica, in Atlantic. Aci se dezlantui furtuna violenta, care ince-
puse sa bintuie in aceste regiuni cu o zi inainte.

Chiar de la inceput, Century, surprins de vijelie, pierdu, odata cu
catargul artimon, toate velele din pupa. Putin dupa aceea, un val
imens care veni din babord matura puntea, sfarima in parte duneta
si lua cu el doi marinari care nu putura fi salvati. Intentia capitanului
Steward fusese sa caute un adapost in spatele Insulei Statelor, in
strimtoarea Lemaire. Era sigur de latitudinea la care se afla, caci fusese calculata in cursul zilei. Preferase acest drum, decit sa fi incon-
jurat capul Horn si apoi sa o ia spre coasta australiana.

Noaptea furtuna devenise si mai mare. Toate velele fusesera strinse
afara de focul mic si de vela-gabier, iar corabia inainta cu vintul din
pupa.

In acel moment capitanul se mai credea in larg, la peste douazeci
de mile de coasta. Socotea ca nu era nici un pericol sa inainteze pina
cind va zari farul. Se indreptase deci mult spre sud, evitind astfel
riscul de a se izbi de recifele capului San-Juan, fiind sigur ca va intra
fara greutate in strimtoare.

Century continua deci sa mearga cu vintul din pupa, Harry Steward
asteptind sa vada farul abia dupa o ora, caci stia ca el lumineaza pe
o raza de zece mile.

Dar nu zarise nici o lumina. Pe cind el mai credea ca este la o buna
distanta de insula, avu loc o izbitura ingrozitoare. Trei marinari,
care lucrau in arborada, disparura, odata cu catargul prova si cu
catargul mare. in acelasi timp valurile sparsera coca si capitanul,
secundul si ceilalti supravietuitori ai echipajului fura azvirliti peste
bord in mijlocul virtejului de ape, din care nu mai putea scapa nimeni.

Astfel Century pierise cu tot ce avea pe el. Singur secundul John
Davis scapase de la moarte, gratie lui Vasquez.

Si acuma, ceea ce nu intelegea Davis, era pe ce tarm esuase corabia.

El il intreba din nou pe Vasquez:

— Unde ne aflam ?

— Pe Insula Statelor.

— Insula Statelor! exclama John Davis, uluit de acest raspuns.

— Da pe Insula Statelor, zise Vasquez, la intrarea in baia Elgor.

— Dar farul?

— Nu era aprins!

John Davis, pe chipul caruia se intiparise cea mai mare surpriza,
astepta ca Vasquez sa-l lamureasca, dar acesta se ridica brusc ciulind
urechea. I se parea ca aude un zgomot neobisnuit si voia sa se asigure
daca banda nu dadea tircoale prin imprejurimi. Se strecura deci intre
cele doua stinci si privi litoralul pina la capul San-Juan.

Totul era pustiu. Uraganul nu pierduse nimic din puterea sa. Va-
lurile se rastogoleau cu aceeasi violenta fantastica si nori tot mai
amenintatori goneau spre orizont, pe cerul imbicsit de ceturi.

Zgomotul auzit de Vasquez venea de la alunecarea navei Century.
Sub puterea vintului, partea dinapoi a corpului ei se rasturnase si
rafalele patrunzind in interior, o impingeau spre plaja. Ea se rostogo-
lea ca un imens butoi si in cele din urma se sfarima de coltul falezei.
Pe locul sinistrului, acoperit de mii de resturi, nu mai ramasese decit cealalta jumatate a corabiei. Vasquez se intoarse si se intinse pe nisip
alaturi de John Davis. Secundul isi revenea in puteri. Ar fi putut sa
se ridice si sa iasa pe plaja, sprijinindu-se pe bratul tovarasului sau.
Dar acesta il opri si atunci John Davis il intreba de ce in noaptea
aceea farul nu fusese aprins.

Vasquez ii povesti faptele ingrozitoare care se petrecusera, cu sapte
saptamini inainte, in baia Elgor.

— Ticalosii. ticalosii! rosti John Davis. Banditii sint acum stapinii
farului, pe care nu-l mai aprind. Ei poarta vina naufragiului lui Cen-
tury, mortii capitanului si a tuturor oamenilor nostri!

— Da, ei sint acum stapinii, zise Vasquez, si, surprinzind conversa-
tia sefului lor cu unul din banda, am putut lua cunostinta de planurile
ior.

— Si cum se face ca goeleta banditilor n-a parasit inca Insula
Statelor, cu lucrurile furate ? intreba John Davis.

— Din cauza unor reparatii importante care i-au retinut pina acum
Dar m-am asigurat eu insumi ca reparatiile sint terminate, ca au
incarcat lucrurile si ca plecarea trebuia sa aiba loc azi-dimineata.

— in ce directie?.

— Spre insulele Pacificului, unde acesti banditi cred ca vor fi in
siguranta si vor putea sa-si faca mai departe meseria de pirati.

— Goeleta nu poate totusi sa iasa in larg cit va dura furtuna

— Sigur ca nu, raspunse Vasquez, si, dupa cum se arata vremea,
e probabil ca aceasta intirziere o sa se prelungeasca o saptamina
intreaga.

— Si tot timpul cit vor fi aci farul nu se va aprinde?.

— Nu, Davis.

— Si alte nave risca sa naufragieze asa cum a naufragiat Century ?

— Din pacate, acesta este adevarul.

— Nu s-ar putea deci semnala uscatul marinarilor care se apropie
in timpul noptii?

— Da, poate cu focuri aprinse pe plaja, la capul San-Juan. E ceea
ce am incercat sa lac, ca sa avertizez pe Century. Am vrut sa aprind
sfarimaturi de lemn de la epave si iarba uscata. Dar vintul sufla cu
atita furie, incit n-am reusit.

— Ei bine, ceea ce nu ai reusit singur, Vasquez, o vom face impre-
una, zise John Davis. Lemnele nu ne vor lipsi. Resturile sarmanei
mele corabii si din nefericire ale atitor altele ne vor servi cu priso-
sinta. Caci, daca plecarea goeletei este intirziata si daca farul Insulei
Statelor nu poate fi vazut de navele care vin din larg, cine stie cite
naufragii vor mai putea avea loc?

— in orice caz, remarca Vasquez, Kongre si banda lui nu-si pot prelungi sederea pe insula si goeleta va pleca, sint sigur, imediat ce
timpul ii va permite sa iasa in larg.

— De ce ? intreba Davis.

— Pentru ca ei stiu ca schimbul echipei de la far trebuie sa se faca
in curind.

— Schimbul?

— Da, in primele zile ale lunii martie, si acum este 18 februarie.

— O nava va sosi in acest schimb ?

— Da, canoniera Santa-Fe trebuie sa soseasca din Buenos Aires
cam pe la 10 martie si poate chiar mai devreme.

John Davis avu acelasi gind ca si Vasquez.

— Ah, dar asta-i eu totul altceva! Fie ca timpul rau sa tina pina
atunci si ca acesti ticalosi sa se mai afle aici cind Santa-Fe va ancora
golful Elgor.

CAPITOLUL XI
JEFUITORII DE EPAVE

Erau in total vreo doisprezece oameni, impreuna cu Kongre si
Carcante, atrasi de pornirea de jaf.

Cu o zi inainte, in momentul cind soarele apunea, Carcante vazuse
din galeria farului o corabie cu trei catarge care venea din est. Kongre,
prevenit, credea ca aceasta nava, care fugea din fata furtunii, voia sa
ajunga in strimtoarea Lemaire si apoi sa gaseasca adapost linga
coasta occidentala a insulei. Atit cit ii ingadui lumina zilei, el supra-
veghe miscarea navei, iar cind se lasa noaptea ii urmari luminile.
Reusi sa observe ca nava nu mai guverna bine si spera ca va esua pe
aceasta coasta pe care nu o putea vedea. Daca ar fi aprins farul, orice
pericol ar fi fost inlaturat. Dar nici prin gind nu-i trecea sa faca asa
ceva si cind luminile de pe Century se stinsera, nu se mai indoi ca
nava pierise cu oamenii si incarcatura sa intre capul San-Juan si
capul Several.

A doua zi uraganul bintuia cu aceeasi furie. Era imposibil sa iasa
cu goeleta. Era o noua intirziere, care putea dura citeva zile, si lucrul
devenea periculos, sub amenintarea continua a sosirii schimbului.
Oricit era de mare necazul lui Kongre si alor sai, trebuiau totusi
sa astepte cu orice pret. La urma urmelor, nu era decit 19 februarie.
Furtuna se va linisti totusi pina la sfirsitul lunii. La prima inseninare,
Carcante va ridica ancora si va iesi in larg.

Dar daca o nava esuase pe coasta, nu trebuia folosit naufragiul spre a stringe din sfarimaturile ei ceea ce ar prezenta oarecare valoa-
re, si astfel sa mareasca pretul incarcaturii ce va fi transportata de
goeleta? Cresterea beneficiului va compensa cel putin riscul la care
se expuneau.

Nici vorba ca asta aveau de facut. Astfel incit toate aceste pasari
rapitoare isi luara in graba zborul. Salupa fu pregatita imediat si
cei 12 oameni, cu seful lor in frunte, se urcara in ea. Au trebuit sa
duca o lupta apriga, vislind contra vintului care sufla vijelios si mina
apele inapoi spre golf. Abia dupa o ora si jumatate reusira sa ajunga
la ultimele faleze, dar, cu ajutorul velei, intoarcerea avea sa fie mult
mai rapida.

Salupa acosta pe malul de nord al golfului, in fata cavernei. Toti
debarcara si se grabira spre locul naufragiului. Atunci izbucnira
niste strigate, care intrerupsera discutia intre John Davis si Vasquez.

Acesta se tiri numaidecit pina la intrarea in grota, luind seama sa
nu fie vazut. Peste o clipa, John Davis se strecura linga el.

— Ah! ii zise Vasquez. Lasa-ma singur! Ai nevoie de odihna.

— Nu, raspunse John Davis. Ma simt bine acum. Si vreau sa vad
si eu aceasta ceata de banditi.

Secundul de pe Century era un om energic; nu mai putin hotarit
ca Vasquez, unul din acei fii ai Americii cu o vointa de fier. Sigur ca
trebuie sa fi dus o viata aspra, ca naufragiul corabiei sa nu-l fi descum-
panit. Totodata era si un marinar priceput. Servise mai intii ca sub-
ofiter in flota Statelor Unite inainte de a naviga pe nave comerciale
si, la intoarcerea lui Century la Mobile, cind Harry Steward trebuia
sa iasa la pensie, armatorii hotarisera sa-i incredinteze pe viitor coman-
da navei.

Era deci un motiv in plus ca sa fie plin de minie si ura. Din nava
pe care urma sa devina capitan nu mai vedeau acum decit niste rama-
site razlete, la cheremul unei bande de jefuitori.

Daca Vasquez ar fi avut nevoie sa fie imbarbatat de cineva, atunci
acesta era omul potrivit!

Dar oricit de decisi si curajosi ar f tost amindoi, ce ar fi putut face
contra lui Kongre si a oamenilor sai?

Adapostindu-se in spatele stincilor, Vasquez si John Davis scrutau
cu prudenta litoralul pina la extremitatea capului San-Juan.

Kongre, Carcante si ceilalti se oprisera mai intii in coltul unde
uraganul aruncase jumatate din coca navei Century, transformata
in sfarimaturi de lemne ingramadite la poalele falezei.

Jefuitorii se aflau la mai putin de 200 de pasi de grota, de unde
puteai sa le vezi fetele cu usurinta. Erau imbracati cu mantale de
cauciuc, strinse pe talie pentru a impiedica vintul sa-i patrunda, si pe cap cu niste glugi strinse si ele sub barbie. Se vedea ca le era greu sa
reziste rafalelor de vint. Citeodata trebuiau sa se propteasca de o
stinca sau de epava ca sa nu fie trintiti la pamint. Vasquez ii arata
lui John Davis pe cei pe care-i cunostea de atunci de cind ii vazuse
la prima lor venire in caverna.

— Celui inalt, ii zise, de linga etrava lui Century, ii spune Kongre.

— Seful lor?

— Da, seful lor.

— Si omul cu care vorbeste?

— E Carcante, secundul L-am vazut bine de pe far. E unul din
cei care i-au lovit pe camarazii mei.

— Si i-ai crapa cu placere capul? zise John Davis.

— Lui si sefului sau, ca pe al unor ciini turbati! raspunse Vasquez.
Trecuse aproape o ora inainte ca jefuitorii sa fi terminat cercetarea

acestei parti a cocii. Voisera sa scotoceasca fiecare colt. Nichelul,
care forma incarcatura de pe Century, nu putea sa le foloseasca la
nimic si deci urma sa fie lasat pe plaja. Dar in ceea ce priveste marfa
scutita de navlu, poate ca le convenea. in adevar, fura vazuti transpor-
tind doua-trei lazi si tot atitea baloturi, pe care Kongre le incarca
pe salupa.

— Daca acesti netrebnici cauta aur, argint, bijuterii de pret sau
piastri, nu vor gasi nimic din toate astea, zise John Davis.

— Astea-s bineinteles pe gustul lor, raspunse Vasquez. Si aveau
din ele in caverna, caci probabil ca navele care au esuat pe litoral
avusesera la bord anumite cantitati de lucruri pretioase. Acum goeleta
trebuie sa aiba o incarcatura de valoare, Davis.

— inteleg de ce, replica acesta, sint acum atit de grabiti s-o puna
in siguranta! Dar poate nu vor avea norocul!

— Pentru asta ar trebui ca vremea rea sa tina inca cincisprezece
zile, spuse Vasquez.

— Sau sa gasim vreun mijloc

John Davis nu termina ce avea de spus De altfel, cum puteau
impiedica goeleta sa iasa in larg indata ce timpul ar deveni mai blind,
dupa ce furtuna se va potoli si marea va fi mai linistita?

Intre timp jefuitorii, parasind jumatatea navei, se indreptara spre
cealalta jumatate, pe locul unde esuase, la extremitatea capului. De
unde se gaseau, Vasquez si John Davis puteau sa-i mai vada, desi
distanta era ceva mai mare.

Mareea scadea si, cu toate ca era rascolita de furtuna, recifele
incepura sa apara in mare parte. Kongre si alti doi-trei oameni intrara
pe nava.

— La pupa, sub duneta, este cambuza, ii spuse Davis lui Vasquez.

Probabil ca aceasta cambuza fusese golita de valurile marii. Era
totusi posibil ca o parte din provizii sa se mai gaseasca acolo.

in adevar, mai multi oameni scoasera lazi cu conserve, citeva buto-
iase si butoaie, pe care le rostogolira pe nisip pina la salupa. Gasira
si baloturi cu imbracaminte intre sfarimaturile dunetei si le transpor-
tara in aceeasi directie.

Cercetarile tinura aproape doua ore; apoi Carcante si doi din
oamenii sai, inarmati cu topoare, incepura sa sfarime partea de la
pupa a navei.

— Ce invirtesc pe-acolo ? intreba Vasquez. Oare corabia nu este
destul de distrusa? De ce dracu' vor sa o faca bucatele?

— Ceea ce vor e usor de inteles, raspunse Davis. Vor sa nu mai
ramina nimic ce ar putea arata numele si nationalitatea navei. Vor
sa nu se stie niciodata ca Century a pierit in aceste locuri ale Atlanticu-
lui!

John Davis nu se inselase. Dupa putin timp Kongre iesi din duneta
cu pavilionul american gasit in cabina capitanului si il rupse in mii
de bucati.

— Ah, ticalosii! exclama John Davis. Pavilionul, pavilionul patriei
mele!

Vasquez abia mai avu timp sa-l apuce de brat in momentul cind,
nemaifiind stapin pe sine, voia sa se repeada pe plaja!. Dupa ce
ispravira cu jaful si salupa fu incarcata ochi, Kongre si Carcante se
intoarsera la poalele falezei. Plimbindu-se, trecura de vreo doua-trei
ori in fata celor doua stinci care inchideau grota. Vasquez si John
Davis putura atunci sa auda ce-si spuneau:

— Va fi imposibil sa plecam miine.

— Da. Mi-e teama chiar ca vremea rea sa nu mai tina citeva zile.

— Ei! N-am pierdut nimic cu aceasta intirziere.

— Desigur, dar speram sa gasesc mai mult intr-o corabie americana
de acest tonaj! Nava, pe care am atras-o pe recife inaintea asteia,
ne-a adus cincizeci de mii de dolari.

— Naufragii pot fi multe, dar nu-ntilnesti doua la fel, raspunse
intelept Carcante. Am avut de-a face cu niste sarantoci, asta-i tot.

John Davis, scos din sarite, apucase revolverul si, cu o pornire
de furie nestapinita, ar fi zdrobit capul sefului bandei, daca Vasquez
nu l-ar fi oprit din nou.

— Da, ai dreptate, recunoscu John Davis. Dar nu ma pot obisnui
cu ideea ca acesti ticalosi sa ramina nepedepsiti Si totusi, daca
goeleta lor reuseste sa paraseasca insula, unde ar mai putea fi gasiti.
unde sa fie urmariti ?

— Furtuna nu pare sa se linisteasca, spuse Vasquez. Chiar daca vintul slabeste, marea va mai ramine agitata citeva zile. Nu vor iesi
din golf, crede-ma.

— Da, Vasquez, dar canoniera nu poate veni inainte de inceputul
lunii viitoare, asa mi-ai spus, nu?

— Poate mai devreme, Davis, cine stie!

— Deie Domnul, Vasquez, sa fie asa!

Era vadit ca furtuna nu pierdea nimic din violenta ei si, la aceste
latitudini, chiar si in timp de vara perturbatiile atmosferice dureaza
citeodata cincisprezece zile. Daca vintul ar bate dinspre sud, ar aduce
cu el nori din marea antarctica, unde iarna nu va intirzia sa inceapa.
De pe acum balenierele se pregateau sa paraseasca regiunile polare,
caci, incepind din luna martie, noile gheturi se formeaza in fata ban-
chizei.

Totusi era de temut ca peste patru-cinci zile sa nu vina o acalmie
de care goeleta va profita ca sa iasa in larg.

Era ora patru cind Kongre si oamenii sai se imbarcara. Dupa
ridicarea velei, salupa disparu imediat de-a lungul malului din nordul
golfului.

Spre seara furtuna se inteti. O ploaie rece si biciuitoare cadea cu
galeata din norii veniti din sud-est.

Vasquez si John Davis nu putura parasi grota. Frigul fu destul de
puternic si trebuira sa faca focul pentru a se incalzi. il aprinsera la
capatul dinspre stinci. Litoralul fiind pustiu si intunericul complet,
nu aveau de ce sa se teama.

Noaptea fu ingrozitoare. Marea izbea poalele falezei. Se putea
crede ca un mascaret sau mai curind un val urias de maree navalea
pe coasta de est a insulei. Desigur ca o hula infioratoare trebuia sa
patrunda in golf si Kongre va avea mult de furca pentru a-l putea
mentine pe Carcante la ancora.

— Vedea-l-as facut praf, spuse John Davis, iar ramasitele lui sa
pluteasca in larg, cu mareea urmatoare!

Cit despre coca lui Century nu aveau sa mai ramina din ea, a doua
zi, decit sfarimaturile adunate intre stincile de linga mal.

Oare furtuna ajunsese la punctul culminant? Acest lucru Vasquez
si tovarasul sau putura sa-l constate a doua zi, in zori. Nimic nu vestea
sfirsitul uraganului.

O asemenea dezlantuire a stihiilor era cu neputinta de inchipuit.
Apele cerului se contopeau cu cele ale marii. Si asta dura toata ziua
si noaptea urmatoare. Timp de patruzeci si opt de ore nici o nava nu
fu vazuta in jurul insulei si era de inteles ca voisera sa se fereasca
de meleagurile periculoase ale Magellaniei, batute fara aparare de
furtuna. Ele nu s-ar fi putut adaposti de uragan nici in strimtoarea

Magellan, nici in strimtoarea Lemaire. Salvarea lor era fuga si aveau
nevoie de larga intindere a apelor in fata etravelor lor.

Asa cum prevazusera John Davis si Vasquez, coca lui Century era
complet sfarimata si nenumarate ramasite acopereau plaja pina la
poalele falezei.

Din fericire, hrana nu constituia o preocupare pentru Vasquez
si tovarasul sau. Cu conservele de pe Century puteau sa se hraneasca
o luna intreaga, si chiar mai mult. Dar curind, poate peste vreo doua-
sprezece zile, va sosi Santa Fe. Pina-atunci va trece vremea rea si
canoniera nu se va teme sa vina in recunoastere la capul San-Juan.

Despre nava pe care o asteptau cu atita infrigurare se intretineau
adesea.

— Ah, sa tina furtuna pentru a impiedica goeleta sa plece si sa
inceteze apoi, pentru ca Santa-Fe sa poata veni, iata ce ar trebui sa
se intimple! exclama cu naivitate Vasquez.

— Ah, raspunse John Davis, daca am stapini vinturile marii, ar fi
ca si facut!

— Din pacate, aceasta nu e in puterea noastra.

— Nu, nu se poate ca ticalosii sa scape de pedeapsa ce o merita
pentru crimele lor, spuse John Davis, repetind cuvintele intrebuintate
de Vasquez cu citava vreme inainte. Amindoi, avind aceleasi motive
de ura si aceeasi sete de razbunare, erau uniti prin acelasi gind.

in zilele de 21 si 22 situatia nu se schimba, cel putin in mod vizibil.
Poate ca vintul arata o oarecare tendinta sa-si schimbe directia spre
nord-est. Dar dupa o ora de sovaiala reveni si aduse din nou asupra
insulei tot cortegiul ingrozitoarelor sale rafale.

Nici Kongre si nici unul din oamenii sai nu se mai aratara. Erau
ocupati, fara indoiala, sa pazeasca goeleta de avarii, caci uraganul
umfla enorm mareele in golfulet.

in ziua de 23 dimineata conditiunile atmosferice se ameliorara
putin. Marea raminea insa agitata si valurile se rostogoleau cu furie
pe mal. Intrarea in golf tot nu putea fi folosita si goeleta n-avea cum
sa porneasca in larg nici in acea zi si nici in cea urmatoare. Oare
Kongre si Carcante nu vor profita de aceasta acalmie ca sa revina la
capul San-Juan, spre a cerceta mai bine marea?

Era posibil, ba chiar probabil, si de aceea isi luara toate masurile
de siguranta. Dar sosirea banditilor dis-de-dimineata nu era de temut.
Asadar, John Davis si Vasquez riscara sa iasa din grota pe care n-o
parasisera de 48 de ore.

— Oare vintul bate tot asa ? intreba Vasquez.

— Mi-e teama ca da, raspunse John Davis, pe care instinctul sau
de marinar nu-l insela. Ne-ar fi trebuit inca zece zile de vreme rea.
Zece zile! Si nu le vom avea.

Cu bratele incrucisate privea cind cerul, cind marea,
intre timp Vasquez, departindu-se putin,merse de-a lungul falezei.
John Davis il urma. Deodata, linga o stinca, piciorul sau se izbi de
un obiect pe jumatate ingropat in nisip, care scoase un sunet metalic.
Se apleca si recunoscu lada care continea pulberea ce se afla pe bord,
atit pentru pusti cit si pentru doua din cele patru tunuri pe care Century
le intrebuinta pentru semnalizare.

— Nu avem ce face cu ea, zise el. Ah, dac-am putea sa-i dam foc
in cala goeletei pe care se afla acesti banditi!

— Nici nu ne putem gindi la asa ceva, zise Vasquez clatinind din
cap. Oricum, voi lua aceasta ladita la intoarcere si o voi duce in grota.

Continuara sa mearga pe plaja si se indreptara spre cap. Dar nu
puteau ajunge pina la capatul falezei din cauza hulei. Deodata, printre
recife, Vasquez zari intr-o scobitura de stinca una din acele mici
guri de foc, care plutise pina atunci cu afetul sau, dupa esuarea cora-
biei Century.

— Iata ceva ce-ti apartine, ii spuse el lui John Davis, impreuna cu
cele citeva ghiulele pe care valurile le-au aruncat acolo.

Si, ca si prima oara, John Davis repeta:

— N-avem ce face cu ele!.

— Cine stie? spuse Vasquez. Fiindca avem acum cu ce sa incarcam
acest mic tun, poate ca intimplarea va face sa ne servim de el

— Ma indoiesc, raspunse tovarasul sau.

— De ce, Davis ? Deoarece farul nu este luminat noaptea, daca
s-ar ivi o nava in conditiile in care a mers Century, i-am putea semna-
liza prezenta coastei cu lovituri de tun.

John Davis isi privi tinta tovarasul. Parea ca-i trece prin minte cu
totul alt gind. Se multumi sa-i raspunda:

— Aceasta este ideea care ti-a venit, Vasquez?.

— Da, Davis, si nu cred ca este proasta. Sigur ca zgomotul detuna-
turilor va fi auzit in golf El va trada prezenta noastra pe aceasta
parte a insulei Banditii vor incepe sa ne caute poate chiar ne vor
descoperi iar aceasta ne va costa viata!. Dar cite vieti nu vom fi
salvat in schimbul vietilor noastre si, in sfirsit, ne vom fi facut datoria!

— Exista poate si o alta cale de a ne face datoria! murmura John
Davis, fara sa mai adauge vreo explicatie. Dar nu mai facu nici o
obiectie si, dupa cum zisese Vasquez, micul tun fu tirit pina la grota;
apoi transportara afetul, ghiulelele si lada cu pulbere. Munca fu
grea si dura un timp indelungat. Cind Vasquez si John Davis intrara
sa manince ceva, soarele deasupra orizontului arata ca trebuia sa
fie aproape zece.

Dar abia intrara cind Kongre, Carcante si dulgherul Vargas se ivira de dupa coltul falezei. Salupa ar fi avut prea mari greutati cu
vintul si mareea care incepea sa urce in golf. Facusera drumul pe jos,
de-a lungul malului. De data aceasta nu voiau sa jefuiasca.

Se decisesera sa vina, asa cum prevazuse Vasquez, spre a observa
cum se prezinta cerul si marea de cind se inseninase dimineata. Desigur
vor vedea cit de mult ar fi riscat Carcante daca voia sa iasa din golf
si ca nu va putea sa lupte contra valurilor imense care se rostogoleau
venind din larg. inainte de a ajunge in strimtoare sau in vestul insulei,
s-ar gasi cu vintul in spate si, pina sa treaca de capul San-Juan, ar
putea fi izbit de coasta sau rasturnat de valuri.

Aceasta fu intr-adevar parerea lui Kongre si a lui Carcante.

Opriti pe locul naufragiului, unde nu mai ramasesera decit putine
ramasite din pupa lui Century, abia se tineau pe picioare din pricina
vintului. Vorbeau cu insufletire, faceau gesturi aratind orizontul cu
mina si dindu-se inapoi cind vreun val cu creasta inspumata se rosto-
golea pe mal.

Nici Vasquez, nici tovarasul sau nu-i pierdura din ochi in jumatatea
de ora cit cercetara intrarea in golf. Plecara in sfirsit, nu fara a privi
inapoi destul de des, apoi disparura dupa coltul falezei si luara drumul
spre far.

— Uf, s-au dus! spuse Vasquez. As da o mie de milioane de triliarde
ca sa-i mai vad venind citeva zile pentru a cerceta marea din largul
insulei!

Dar John Davis clatina din cap. Era evident pentru el ca furtuna
va inceta in 48 de ore. Hula se va potoli, daca nu cu totul, cel putin
atit incit sa permita goeletei sa treaca de capul San-Juan.

Aceasta zi Vasquez si John Davis o petrecura in parte pe litoral.
Schimbarea starii atmosferice se accentua. Vintul batea dinspre
nord-nord-est si orice nava n-ar fi intirziat sa-si intinda velele pentru
a intra in strimtoarea Lemaire. Cind veni seara, Vasquez si John
Davis intrara in grota. isi astimparara foamea cu pesmeti si carne
si setea cu rachiu amestecat cu apa. Apoi Vasquez se pregati sa se
acopere cu patura, cind fu oprit de tovarasul sau:

— inainte de a te culca, Vasquez, asculta o propunere pe care
vreau sa ti-o fac.

— Spune, Davis.

— Vasquez, iti datorez viata si n-as dori sa fac ceva fara incuviin-
tarea ta Iata ideea pe care vreau sa ti-o supun. Examineaz-o si
raspunde-mi apoi, fara teama de a ma nemultumi.

— Te ascult, Davis.

— Vremea se schimba, furtuna a incetat, marea va deveni iar calma.
Ma astept ca goeleta sa porneasca in cel mult 48 de ore.

— Din pacate, e foarte adevarat, spuse Vasquez, completind gindul
sau cu un gest care insemna: «Nu putem sa facem nimic!»

John Davis continua:

— Da, inainte de doua zile va iesi din golf, va trece de cap, va dispare
spre vest, va intra in strimtoare si nu va mai fi vazuta, iar camarazii
tai, Vasquez, si capitanul cu tovarasii mei de pe Century nu vor fi
razbunati!

Vasquez pleca fruntea; apoi, ridicindu-si capul, il privi pe Davis
a carui fata era luminata de ultimele flacari ale vetrei.

— O singura imprejurare ar putea sa impiedice plecarea goeletei,
sau cel putin s-o intirzie pina la sosirea canonierei: o avarie care ar
obliga-o sa se intoarca in golf Ei bine, avem un tun, pulbere si
ghiulele Sa asezam tunul pe afetul sau, la coltul falezei, sa-l incarcam
si, cind goeleta va trece, sa tragem in plin asupra ei E posibil sa nu
se scufunde imediat, dar echipajul ei nu va porni cu o noua avarie
in lunga calatorie pe care o are de facut Ticalosii vor fi obligati sa
se intoarca in golf pentru ca sa-si repare corabia. Vor trebui sa descarce
totul Vor avea nevoie poate de o saptamina intreaga si in acest
timp Santa-Fe.

John Davis tacu si lua mina tovarasului sau pe care o strinse cu
putere. Fara sa sovaie, Vasquez ii raspunse:

— Fa cum spui!

CAPITOLUL XII
LA IESIREA DIN GOLF

Asa cum se intimpla adesea dupa o mare furtuna, zarea era inne-
gurata in dimineata de 25 februarie. Dar, schimbindu-si directia,
vintul se potolise si semnele unei schimbari a vremii erau evidente.

in acea zi se decisese ca goeleta va ridica ancora si Kongre facea
pregatirile pentru a porni dupa-amiaza. Se presupunea ca soarele va
fi risipit pina atunci ceturile care-l inconjurasera cind rasarise. Mareea
care trebuia sa se retraga la sase seara va favoriza iesirea din baia
Elgor. Goeleta va ajunge in dreptul capului San-Juan catre sapte
seara si lunga inserare de pe aceste latitudini ridicate ii va permite sa
depaseasca capul inainte de caderea noptii.

Desigur, ar fi putut sa porneasca cu refluxul de dimineata daca nu
ar fi fost negura. in adevar, totul era gata la bord, se ispravise cu
incarcatul, alimente aveau suficiente — cele care proveneau de pe
Century, pe linga cele scoase din magazia farului. Nu mai ramasese in anexele farului decit mobilierul si uneltele cu care Kongre nu voia
sa mai ingreuneze cala, destul de plina. Cu toate ca fusese usurata
de o parte din lest, goeleta era afundata cu citeva degete in plus peste
linia normala de plutire si nu era prudent sa supraincarci nava.

Putin dupa prinz, pe cind se plimbau pe terasa farului, Carcante ii
zise lui Kongre:

— Ceata incepe sa se ridice si vom putea vedea largul marii. Odata
cu ceata, vintul se potoleste de obicei si marea devine mai repede
calma.

— Cred ca de data aceasta vom iesi in fine, raspunse Kongre, si ca
nimic nu va stinjeni navigatia noastra pina la strimtoare.

— Si dincolo de ea, sper, adauga Carcante. Noaptea va fi totusi
intunecoasa, Kongre. Luna e abia in primul patrar si va dispare
aproape in acelasi timp cu soarele.

— N-are importanta, Carcante. N-am nevoie nici de luna, nici de
stele, pentru a naviga de-a lungul insulei!. Cunosc toata coasta de
nord si sper sa trec de insulele New-Year si de capul Colnett la o dis-
tanta destul de mare pentru a putea sa ma feresc de stincile lor!.

— Miine vom fi departe, Kongre, cu vintul acesta de nord-est si cu
ajutorul velelor. Miine nu vom mai zari capul San-Bartolome si
sper ca, odata cu sosirea noptii, vom lasa in urma Insula Statelor
cu cel putin 20 de mile.

— Nu-i prea devreme, Kongre, daca ne gindim la timpul de cind
sintem aici.

— Oare il regreti, Carcante ?

— Nu acum, cind totul s-a sfirsit si cind am strins avere, cum se
spune, si o nava buna ne poarta impreuna cu bogatiile noastre!.
Dar,mii de draci, crezusem ca totul era pierdut cind Maule cind
goeleta Carcante a sosit in golf cu o spartura prin care intra apa!
Daca n-am fi putut face reparatiile avariei, cine stie cita vreme ar fi
trebuit sa mai raminem pe insula! La venirea canonierei am fi fost
obligati sa ne intoarcem la capul San-Bartolome Si eu sint satul de
capul San-Bartolome.

— Da, raspunse Kongre, al carui chip aspru se intuneca, si, de
altfel, situatia ar fi devenit foarte grava! Vazind farul fara paznici,
comandantul de pe Santa-Fe ar fi luat masuri S-ar fi pus pe cerce-
tari Ar fi rascolit toata insula si cine stie daca nu descoperea ascun-
zatoarea noastra. Si apoi, n-ar fi putut sa fie instiintat de al treilea
paznic care ne-a scapat?

— Nu cred, Kongre. N-am gasit niciodata vreo urma de-a lui si
n-ar fi putut sa traiasca doua luni fara hrana. Caci au trecut aproape
doua luni de cind Carcante. vezi, de data aceasta nu am uitat noul sau nume, a ancorat in baia Elgor, si doar daca acest brav paznic a
trait tot acest timp numai cu peste crud sau cu radacini

— in orice caz, vom fi plecati inainte de sosirea canonierei, zise
Kongre, si asta e mai sigur. Nu trebuie sa soseasca decit peste o
saptamina, dupa jurnalul farului, adauga el, iar atunci noi vom fi
departe de capul Horn, in drum spre insulele Solomon sau Noile
Hebride.

— in regula, Kongre. Voi urca pentru ultima oara pe galerie, sa
scrutez marea. Daca vad vreo nava

— Eh! Si ce ne pasa, zise Kongre ridicind din umeri. Atlanticul
si Pacificul apartin tuturor. Carcante are acte in regula. S-a facut
tot ce era necesar in aceasta privinta, poti sa te bizui pe mine. Si
chiar daca Santa-Fe l-ar intilni la intrarea in strimtoare, ii va inapoia
salutul, caci la buna-cuviinta raspunzi cu buna-cuviinta.

Cum se vede, Kongre n-avea nici o indoiala asupra reusitei planu-
rilor sale. De altfel, se parea ca totul se-ntrecea sa le favorizeze.

in timp ce capitanul cobori spre golfulet, Carcante urca scarile
si, ajuns la galerie, ramase de veghe o ora intreaga.

Cerul era senin si linia orizontului, retrasa cu vreo 12 mile, se arata
deslusit. Marea, inca agitata, nu mai era albita de spuma valurilor
dezlantuite si hula, puternica inca, nu putea fi o piedica pentru ple-
carea goeletei. De altfel, cind nava va intra in strimtoare, marea va
fi linistita si se va merge ca pe un fluviu, la adapostul malurilor si
cu vintul din pupa.

in larg, nici o nava, afara de o corabie cu trei catarge care aparu
un moment in est, pe la ora doua, la o asemenea distanta incit fara
luneta Carcante nu i-ar fi putut recunoaste velatura. De altfel, mergea
spre nord. Nu avea deci destinatia spre oceanul Pacific si nu intirzie
sa dispara in zare.

E adevarat ca, o ora mai tirziu, Carcante avu o pricina de ingri-
jorare si se intreba daca nu trebuia s-o comunice lui Kongre.

inspre nord-nord-est, un fum se vedea la mare departare. Era
deci un vapor care se indrepta spre Insula Statelor sau spre Tara de
Foc. Constiinta turbure te face temator. Acest fum il sperie pe Car-
cante. «Sa fie oare canoniera?» isi zise el.

De fapt, erau abia in 25 februarie si Santa-Fe trebuia sa ajunga
in primele zile ale lui martie! Sa fi plecat inainte? Daca era ea, atunci
in doua ore va fi in dreptul capului San-Juan Totul ar fi pierdut
Va fi oare nevoit sa renunte la libertate, in momentul cind era pe
cale s-o dobindeasca, si sa se intoarca la oribila existenta de la capul
San-Bartolome ?

La picioarele sale, Carcante vedea goeleta care se legana gratioasa,
ca si cind voia sa-l sfideze. Totul era pregatit. Nu trebuia decit sa
ridice ancora spre a porni Dar n-ar fi putut s-o faca cu vin tul in
fata, sa invinga fluxul care incepea sa urce; or, marea nu va fi linistita
inainte de doua ore si jumatate. Cu neputinta deci sa iasa in larg
inainte de sosirea acestui vapor, si daca ar fi canoniera

Carcante nu-si putut stapini injuratura care-i sta pe buze.

Nu vru totusi sa-l anunte pe Kongre, care era foarte ocupat cu
ultimele pregatiri, inainte de a fi sigur de presupunerea lui, si ramase
mai departe singur de veghe pe galeria farului.

Vaporul se apropia repede, avind vint si curenti prielnici. Capi-
tanul daduse presiune maxima la cazane, caci pe cos iesea un fum
gros pe care Carcante inca nu putea sa-l vada in spatele velelor in-
tinse, in plus, nava era puternic inclinata la tribord. Pastrind aceasta
viteza, nu va intirzia sa se gaseasca curind in dreptul capului San-Juan.

Carcante privea tot timpul cu luneta si nelinistea sa crestea pe
masura ce se apropia vaporul. Distanta fu in curind redusa la numai
citeva mile si coca vasului deveni partial vizibila.

Dar deodata temerile lui Carcante, care deveneau din ce in ce
mai puternice, se risipira.

Vaporul manevra astfel incit sa se indrepte spre strimtoare si
Carcante reusi sa vada intregul sau greement.

Era un vapor cu aburi de vreo 1 200—1 500 tone si care nu putea
fi confundat cu Santa-Fe. Carcante, la fel cu Kongre si oamenii sai,
cunostea bine canoniera, pe care o zarise in mai multe rinduri in
timpul lungii sale sederi in baia Elgor. Stia ca era construita ca o
goeleta cu doua catarge, pe cind vaporul acesta avea trei.

Ce usurare simti Carcante, care se felicita ca n-a turburat fara
rost linistea bandei! Mai ramase o ora pe galerie si vazu cum vaporul
trecea prin nordul insulei, la distanta de vreo trei sau patru mile,
adica prea departe pentru a comunica farului matricola, semnalizare
care, de altfel, ar fi ramas fara raspuns din cauzele pe care le cu-
noastem.

Patruzeci de minute mai tirziu, vaporul, care mergea cu cel putin
douasprezece noduri, disparu in dreptul capului Colnett.

Carcante cobori, dupa ce fu sigur ca nici o alta nava nu se vedea
la orizont. intre timp ora retragerii mareei se apropia. Era momentul
fixat pentru plecarea goeletei. Pregatirile se ispravisera si velele se
puteau ridica. Odata intinse, vor primi la travers vintul, care din
directia est-sud-est va sufla in velele lui Carcante ce va porni ca sa-
geata spre mare.

La ora sase Kongre si cea mai mare parte din oamenii sai erau la bord. Barca aduse pe cei ce asteptau la poalele terasei, apoi fu
ridicata pe ca valeti.

Mareea incepea incet sa se retraga. Ea incepuse sa descopere locul
unde fusese asezata goeleta in timpul reparatiilor. De cealalta parte
a golfuletului, stincile isi aratara virfurile ascutite. Vintul patrundea
prin crapaturile falezei si valurile se izbeau mai usor de ea.

Momentul plecarii sosise. Kongre dadu ordin sa se vireze cabesta-
nul. Lantul se intinse, scirtii pe nara si ancora fu ridicata pe macara,
apoi fixata in vederea unei calatorii care trebuia sa fie lunga.

Velele fura orientate si goeleta incepu sa se miste spre mare.

Vintul suflind din est-sud-est, Carcante va trece usor de capul
San-Juan. Dealtfel, nu era nici un pericol sa se mearga de-a lungul
acestei faleze foarte abrupte. Kongre o stia, cunostea bine golful.
Stind in picioare la timona, el manevra nava astfel incit sa-i mareasca
pe cit posibil viteza.

Mersul lui Carcante era destul de neregulat. incetinea cind vintul
slabea, pentru a-si mari viteza cind vintul se intetea.

Atunci intrecea refluxul, lasind in urma-i un siaj destul de lin,
ceea ce dovedea ca nu era supraincarcat si ca va avea o calatorie buna.

La ora sase si jumatate pe Kongre nu-l mai despartea de cap decit
o singura mila. Vedea in fata sa marea intinsa pina la orizont. Soarele
apunea si in curind stelele vor straluci pe cerul care se intuneca sub valurile amurgului.

Carcante se apropie in acest timp de Kongre.

— in fine, in curind vom fi in afara golfului! zise el cu satisfactie.

— in douazeci de minute, raspunse Kongre, vom ocoli capul
San-Juan

— Va trebui oare sa bratam mai strins cind vom ajunge in strim-
toare ?

— Nu cred, raspunse Kongre. Odata trecuti de capul San-Juan,
vom schimba murele si sper sa le avem in babord pina la capul Horn.
Sezonul incepe sa avanseze si cred ca putem sa ne bizuim pe stator-
nicia vinturilor din est. in orice caz, in strimtoare vom face tot ce
e nevoie si sper ca briza sa nu ne oblige sa navigam in volte.

Daca asa cum spera Kongre vor putea sa evite schimbarea mure-
lor, ar cistiga foarte mult timp. La nevoie vor cobori velele patrate
si nu vor pastra decit velele aurice si latine: brigantina, vela-trinca
si focurile. Astfel goeleta va merge cu vint bun. in acest moment,
un om din echipaj, postat linga nara ancorei, striga:

— Atentiune, in prova!

Carcante alerga spre omul care strigase si se apleca peste balustrada.

— Vino repede! striga el catre Kongre.

Goeleta se afla atunci in dreptul cavernei pe care banda o ocu-
pase atita timp.

in aceasta parte a golfului se afla in deriva o parte din chila vasu-
lui Century, pe care refluxul o impingea spre mare. O ciocnire putea
sa aiba urmari grave si abia aveau timp pentru a o ocoli.

Kongre manevra nava usor spre stinga. Goeleta deriva cu citeva
grade si trecu de-a lungul chilei, care-i atinse numai usor carena.
Manevra avu drept rezultat sa apropie pe Carcante de malul nordic
al golfului. Apoi nava isi relua directia. Dupa inca 20 de stinjeni
s-ar fi depasit coltul falezei si Kongre ar fi putut roti timona pentru
a lua drumul spre nord.

in acest moment, un suierat ascutit sfisie aerul si o izbitura zgudui
coca goeletei, urmata imediat de o detunatura puternica.

in acelasi timp, un fum albicios, pe care vintul il duse inauntrul
golfului, se ridica de pe mal.

— Ce se intimpla? striga Kongre.

— S-a tras asupra noastra, raspunse Carcante.

Alergind la babord, privi peste balustrada si observa o gaura in
coca, la o jumatate de picior peste linia de plutire.

Tot echipajul veni imediat la prova.

Sa fii atacat de pe aceste meleaguri ale litoralului!

O ghiulea sa-l loveasca pe Carcante la iesirea din golf!

Daca ar fi nimerit putin mai jos, cu siguranta ca l-ar fi scufundat!
Sa recunoastem ca, daca aveai de ce sa fii speriat, o asemenea agre-
siune avea darul sa te si uimeasca.

Ce puteau face Kongre si oamenii sai?

Sa coboare barca, sa se urce in ea, sa se repeada pe malul de unde
se ridica fumul si sa-i prinda pe cei ce trasesera proiectilul, sa-i masa-
creze sau cel putin sa-i alunge din acel loc? Dar se putea oare sti
daca acesti agresori nu erau mai numerosi ca ei si cel mai bine nu
era oare sa se indeparteze, spre a constata mai intii gravitatea avariei ?

Aceasta solutie se impuse cu atit mai mult, cu cit se trase a doua
lovitura de tun. Un fum alb se ridica din acelasi loc. Goeleta mai fu
lovita inca o data. A doua ghiulea o izbi din plin, putin mai jos ca
prima.

— Cirma sub vint! urla Kongre alergind spre Carcante, care se
grabi sa execute ordinul.

De indata ce goeleta simti actiunea cirmei, vira si se inclina la tri-
bord. in mai putin de cinci minute incepu sa se departeze de mal
si iesi din bataia tunului care fusese indreptat spre dinsa.

De altfel, nu mai rasuna vreo alta lovitura. Plaja se arata pustie pina la capat. Se putea presupune ca atacul^nu se va mai repeta. Cel
mai grabnic era sa se verifice starea cocii. in interior nu era posibil
sa se faca aceasta verificare, caci ar fi trebuit sa se deplaseze incar-
catura. Dar era sigur ca cele doua ghiulele gaurisera bordajul si
intrasera in cala.

Fu coborita barca, in timp ce Car cante puse velele in pana si se
opri, leganata doar de reflux. Kongre si dulgherul coborira in barca
si examinara coca pentru a vedea daca avaria nu poate fi reparata
pe loc.

Observara ca doua ghiulele de patru toii nimerisera goeleta si
strapunsesera bordajul. Din fericire, partea de sub linia de plutire
nu fusese atinsa. Ambele gauri se gaseau acolo unde incepea carena,
exact la linia de plutire. Cu citiva centimentri mai jos, s-ar fi produs
o gaura de apa pe care poate ca echipajul n-ar fi avut timp s-o astupe.
Cala s-ar fi umplut si Carcante s-ar fi scufundat la intrarea in golf.
Neindoielnic, Kongre si oamenii sai ar fi putut ajunge cu barca la
mal, dar goeleta ar fi fost pierduta.

in definitiv, avaria nu era extrem de grava, dar nu-ncapea vorba
ca-l impiedica pe Carcante sa se aventureze spre larg. La cea mai
mica inclinare la babord, apa ar patrunde in interior. Era deci necesar
ca cele doua gauri facute de ghiulele sa fie astupate inainte de a se
continua drumul.

— Dar cine este nemernicul care ne-a lovit ? repeta mereu Car-
cante.

— Poate paznicul care ne-a scapat! raspunse Vargas. Si poate
si vreun supravietuitor de pe Century, pe care paznicul sa-l fi salvat.
Caci pentru a trage o ghiulea e nevoie de un tun si acest tun nu poate
cadea din luna.

— Desigur, zise Carcante. Nici o indoiala ca provine de pe corabie.
E destul de prost ca nu l-am gasit noi.

— Ce rost are sa palavragim despre asta? intrerupse brutal Kongre.
Trebuie sa facem reparatia cit mai repede.

in adevar, nu mai era cazul sa se discute de imprejurarile in care
s-a produs atacul contra goeletei, ci de a se purcede imediat la repa-
ratiile necesare. S-ar putea duce eventual goeleta aproape de malul'
opus al golfului, linga limba de pamint. Pentru aceasta ar fi sufi-
cienta o ora. Dar in acest loc ea ar fi fost prea expusa la vinturile din
larg si pina la capul Several coasta nu oferea nici un adapost. La
prima inrautatire a vremei, s-ar fi sfarimat de stinci. Kongre decise
atunci sa se revina in aceeasi seara in baia Elgor, unde lucrul ar
putea fi facut in toata siguranta si cit mai repede posibil.

Dar in acest moment mareea se retragea si goeleta n-ar fi putut inainta contra refluxului. Erau deci obligati sa astepte fluxul, care
nu va veni decit peste trei ore.

Carcante incepea sa se clatine destul de tare din pricina hulei si
derivind putea sa fie antrenat pina la capul Several, riscind sa se
umple cu apa. Se si auzea zgomotul apei care navalea prin gaurile
cocii la fiecare ruliu mai tare. Kongre trebui sa se resemneze sa arunce
ancora la citeva cabluri de capul San-Diego.

Situatia era destul de ingrijoratoare. Noaptea se lasa si indata
intunericul fu de nepatruns. Era nevoie de toata experienta lui Kongre
in cunoasterea acestor regiuni, pentru a nu esua pe unul din nume-
roasele recife care strajuiau coasta.

in fine, catre ora 10 incepu fluxul. Ancora fu ridicata la bord si,
inainte de miezul noptii, Carcante, nu fara a trece prin multe pericole,
ajunse la vechiul sau punct de acostare, in golfuletul din baia Elgor.

CAPITOLUL XIII
TIMP DE TREI ZILE

E lesne de inchipuit la ce stare de exasperare ajunsesera Kongre,
Carcante si ceilalti. in momentul cind erau sa paraseasca definitiv
insula, i-a impiedicat un obstacol. in ultimul minut! Si canoniera
ar putea sa-si faca aparitia in baia Elgor in patru-cinci zile sau chiar
mai curind! Desigur ca, daca avariile goeletei ar fi fost mai mici,
Kongre n-ar fi ezitat sa ancoreze in alta parte. S-ar fi refugiat, de
exemplu, in golful San-Juan care patrunde adinc in coasta de nord
a insulei, in spatele capului. Dar era o nebunie sa te gindesti ca ei
ar putea intreprinde acest drum in starea actuala a navei. S-ar fi
trezit in fundul marii inainte de a ajunge pina acolo. Pe timpul par-
cursului care trebuia facut cu vintul din pupa, goeleta, prin tangaj,
nu ar fi intirziat sa se umple cu apa. in cazul cel mai bun ar fi fost
pierduta toata incarcatura navei.

Trebuiau sa se intoarca deci in golfuletul farului, iar Kongre pro-
cedase cu intelepciune resemnindu-se sa faca acest lucru.

in timpul noptii, in care nimeni nu a dormit, oamenii trebuira sa
faca de cart si sa fie foarte atenti tot timpul. Cine putea sti daca nu
vor fi din nou atacati? Nu era oare posibil ca o trupa numeroasa,
superioara bandei lui Kongre, sa fi debarcat pe o alta parte a insulei ?
Se aflase poate de prezenta acestor pirati la Buenos Aires si guvernul
argentinian luase masuri sa-i nimiceasca?

Carcante emise cel dintii aceasta ipoteza: debarcarea pe Insula Statelor a unor soldati, cu misiunea de a urmari pe Kongre si pe
oamenii sai. Dar, admitind ca banda nu ar fi avut de unde afla de
debarcarea lor, nu astfel ar fi procedat o armata regulata. Ea ar fi
atacat deschis, sau, daca n-ar fi avut timp s-o faca, ar fi masat la in-
trarea golfului diverse ambarcatiuni si ar fi pus^ mina pe goeleta in
aceeasi seara fie abordind-o, fie taindu-i calea. in orice caz, nu s-ar
fi ascuns dupa o singura incaierare, asa cum faceau acesti atacanti
necunoscuti, a caror prudenta trada slabiciunea lor.

Carcante trebui deci sa renunte la ipoteza sa si reveni la parerea
lui Vargas:

— Da cei care au dat lovitura aveau un singur scop, de a impie-
dica goeleta sa paraseasca insula si, daca sint mai numerosi, inseamna
ca au supravietuit citiva oameni de pe Century Ei il vor fi intilnit
pe paznic si au aflat de la el despre apropiata sosire a canonierei.
Tunul gasit de ei este de pe nava esuata!

Canoniera nu este inca aici, zise Kongre, cu o voce tremurind
de furie. inainte de intoarcerea ei goeleta va fi departe!

in adevar, era putin probabil, admitind ca paznicul farului i-ar
fi intilnit pe naufragiatii de pe Century, ca ei sa fie mai mult de doi-
trei. Cum se putea crede ca un asemenea uragan va fi crutat mai
multe vieti? Ce ar putea face aceasta mina de oameni contra unei
cete numeroase si bine inarmate? Goeleta, odata reparata, va ridica
velele si va iesi in larg, urmind de data aceasta drumul din mijlocul
golfului. Ceea ce s-a intimplat prima oara, nu se va repeta.

Era deci numai o chestiune de timp: cite zile vor fi necesare pentru
repararea noilor avarii? Noaptea nu se petrecu nimic suparator
si a doua zi echipajul se apuca de treaba.

Primul lucru era sa se scoata o parte din incarcatura ce se afla
in cala, la babord. A fost nevoie de o jumatate de zi pentru a se ridica
lucrurile pe punte. De altfel, nu va mai fi nevoie sa se descarce totul
pe uscat si nici sa fie asezata goeleta pe bancul de nisip. Gaurile facute
de ghiulele se gaseau putin peste linia de plutire, incit se va ajunge
usor la ele, acostind cu barca linga bordaj, de unde se vor putea astupa
fara greutate. Important era sa nu fi fost avariata de proiectile osa-
tura navei. Kongre si dulgherul coborira in cala si iata ce consta-
tara: cele doua ghiulele nu atinsesera decit bordajul, pe care-l stra-
batusera cam la aceeasi inaltime, si au fost gasite cind s-a dat incar-
catura la o parte. Nu facusera decit sa zgirie coastele, a caror tarie
nu avusese de suferit. Gaurile, aflate la o distanta de doua-trei pi-
cioare una de alta, aveau marginile netede de parca ar fi fost taiate
cu fierastraul. Puteau fi inchise ermetic cu capace fixate de osatura,
peste care s-ar fi aplicat o foaie de dublaj.

in definitiv, avariile erau mici. Ele nu amenintau buna stare a
cocii si aveau sa fie reparate imediat.
—Cind? intreba Kongre.

— Voi pregati traverse interioare care vor fi asezate in aceasta
seara, raspunse Vargas.

— Si capacele ?

— Capacele vor fi facute miine dimineata si puse miine seara.

— Atunci vom putea stivui incarcatura miine seara si sa plecam
poimiine dimineata?

— Cu siguranta, spuse dulgherul.

Saizeci de ore vor fi suficiente acestor reparatii si plecarea lui
Careante nu va fi, in definitiv, intirziata decit cu doua zile.

Careante il intreba atunci pe Kongre daca a doua zi dimineata
sau dupa-amiaza nu se gindeste sa mearga pina la capul San-Juan.

— Pentru a vedea putin ce se petrece pe-acolo, zise el.

— La ce bun? raspunse Kongre. Nu stiu cu cine avem de-a face.
Ar trebui sa mergem in grup de zece-doisprezece si deci sa nu lasam
pentru paza goeletei decit doi-trei oameni. Si cine stie ce s-ar putea
intimpla in lipsa noastra?

— E drept, zise Careante, si apoi ce-am avea de cistigat? Duca-se
dracului cei ce au tras in noi! Important este sa parasim insula, si
asta cit mai repede posibil.

— Poimiine dimineata vom fi pe mare, zise categoric Kongre.
Existau deci toate sansele ca sosirea canonierei, care trebuia sa

aiba loc abia peste citeva zile, sa nu impiedice plecarea goeletei.

De altfel, chiar daca seful bandei si oamenii sai ar fi mers pina
la capul San-Juan, ei n-ar fi gasit nici o urma a lui Vasquez si a lui
John Davis. Iata ce se intimplase intre timp:

Propunerea facuta de John Davis ii ocupase pe amindoi, in ajun,
de dupa-amiaza pina seara. Locul ales pentru amplasarea tunului
fu chiar coltul falezei. John Davis si Vasquez putura cu usurinta
aseza afetul tunului intre stincile numeroase la aceasta cotitura.
Dar aducerea tunului se facu cu foarte mare greutate. A trebuit sa
fie tras pe nisipul plajei si apoi pe un teren plin de virfuri de stinca,
unde tiritul nu mai era posibil. De unde nevoia de a ridica piesa cu
pirghii, care ceru timp si oboseala.

Era aproape sase cind tunul putu fi asezat pe afet si indreptat catre
intrarea golfului.

John Davis incepu apoi incarcarea si introduse o cantitate mare
de explozibil, care fu apoi infundat cu smocuri de varec uscat, pe
deasupra caruia fu pusa ghiuleaua. Urma amorsarea. Nu mai era
nevoie decit sa traga la momentul potrivit. John Davis zise atunci
catre Vasquez:

— M-am gindit bine la ce trebuie facut. Sa nu scufundam goeleta.
Toti acesti ticalosi ar inota spre mal si n-am mai putea sa scapam
din ghearele lor. Important este ca goeleta sa fie fortata sa se intoarca
la locul de unde a aplecat, unde sa ramina o bucata de vreme pentru
a-si repara avariile.

— Fara indoiala, raspunse Vasquez, dar o gaura de ghiulea poate
fi astupata intr-o singura dimineata.

— Nu, zise John Davis, pentru ca vor avea nevoie sa deplaseze
incarcatura. Cred ca aceasta va dura 48 de ore cel putin, si sintem
in 28 februarie.

— Si daca sosirea canonierei nu are loc decit peste o saptamina ?
intreba Vasquez. N-ar fi mai bine sa tragem in arborada decit in coca ?

— Desigur, Vasquez, odata distrus catargul prova si catargul
mare — si nu stiu cum ar putea fi inlocuite — goeleta ar fi retinuta
mult timp pentru reparatii. Dar sa nimeresti un catarg este mult mai
greu decit coca si trebuie ca loviturile noastre sa-si atinga sigur tinta.

— Da, raspunse Vasquez, cu atit mai mult cu cit — dupa toate
probabilitatile — acesti ticalosi nu ies din golf decit cu mareea de
seara si va fi destul de intuneric. Fa deci cum e mai bine, Davis.

Fiind pregatiti, lui Vasquez si tovarasului sau nu le mai raminea
decit sa astepte, si se asezara linga tun, gata sa traga indata ce goeleta
ar trece in dreptul lor.

Se stie care a fost rezultatul acestei canonade si in ce conditiuni
Carcante trebui sa se intoarca la locul de unde plecase. John Davis
si Vasquez nu-si parasira postul inainte de a vedea nava intrind in golf.

Si acum era prudent sa-si gaseasca un refugiu in alt punct al insulei.

In adevar, asa cum spusese Vasquez, poate ca a doua zi Kongre'
si o parte din oamenii sai vor veni la capul San-Juan. Poate ca vor
incepe sa-i urmareasca.

Decizia lor fu luata foarte repede. Sa paraseasca grota si sa caute
un nou adapost la o mila sau doua departare, in asa fel incit sa poata
observa orice nava care ar veni dinspre nord. Daca va apare Santa-Fe,
ii vor face semn dupa ce va ajunge la capul San-Juan. Comandantul
Lafayate va trimite o barca cu care sa-i aduca la bord si ei il vor in-
forma care e situatia — situatie ce-si va gasi in sfirsit deznodamintul,
fie ca goeleta s-ar mai afla in golf, fie — ceea ce, din nefericire, era
cu putinta — ca ar iesi in largul marii.

«Deie Domnul ca acest lucru sa nu se intimple!» gindeau John
Davis si Vasquez.

La miezul noptii amindoi plecara la drum, luind cu ei alimente,
armele si rezervele de pulbere. Mersera de-a lungul coastei aproape
sase mile, ocolind golful San-Juan. Dupa mai multe cercetari, gasira pe partea opusa a acestui golf o cavitate care era destul de incapatoare
spre a-i adaposti pina la sosirea canonierei.

De altfel, daca goeleta va pleca, ei vor putea sa se intoarca la grota.

in timpul zilei urmatoare, Vasquez si John Davis ramasera de
veghe. in timpul fluxului stiau ca goeleta nu poate pleca si nu erau
nelinistiti. Dar odata cu refluxul ii cuprindea teama ca reparatiile
au fost terminate in timpul noptii. Kongre nu va mai intirzia nici
cu o ora plecarea navei, imediat ce acest lucru va fi posibil. Nu se
temea el sa vada aparind Santa-Fe tot asa de mult pe cit Vasquez
si John Davis o doreau? in acest timp supravegheau si litoralul.
Dar nici Kongre, nici oamenii lui nu se aratara.

in adevar, cum se stie, Kongre decisese sa nu mai piarda timp cu
cercetari, care ar fi fost probabil cu adevarat zadarnice. Sa accelereze
lucrul si sa termine reparatiile in cel mai scurt timp, iata ce era cel mai
necesar de facut, ceea ce dealtfel si facea. Asa cum spusese dulgherul
Vargas, piesa de lemn fu pusa dupa-amiaza intre coaste. A doua zi
capacele, pregatite si ajustate, vor fi gata asa cum promisese. Vasquez
si John Davis nu trecura prin nici o primejdie in timpul zilei de 1 martie.
Dar cit de lunga li se paru!

Seara, dupa ce pindira iesirea goeletei, cind avura siguranta ca
nu parasise locul unde era ancorata, intrara in cavitate, unde se pu-
tura odihni, caci erau foarte obositi.

A doua zi in zori fura in picioare. Dar nu se vedea nici o nava.
Santa-Fe nu aparea si pe toata intinderea nu se arata nici o dira de
fum. Oare goeleta va porni in larg cu prima maree a diminetii? Re-
fluxul incepuse. Daca profita de el, va trece de capul San-Juan dupa
o ora. John Davis nu se mai putea gindi sa traga ca in ziua precedenta,
caci Kongre va sti acum sa se pazeasca. Va trece in afara bataii tunu-
lui si ghiulelele n-ar mai putea atinge goeleta.

E usor de inteles cit de nerabdatori si de ingrijorati fura John Davis
si Vasquez pina cind mareea se termina. in fine, pe la ora sapte incepu
fluxul. Acum Kongre nu va mai putea pleca pina la viitoarea maree
de seara.

Timpul era frumos, vintul batea din nord-est. Marea nu mai era
tulbure dupa furtuna. Soarele stralucea intre nori usori pe care,
fiind la mare inaltime, vintul nu-i mina.

inca o zi nesfirsita pentru Vasquez si John Davis. Ca si ieri, nu
avu loc nici un fapt alarmant. Ceata lui Kongre nu parasise golfu-
letul. Era putin probabil ca vreunul din banditi sa se indeparteze in
dimineata sau dupa-masa aceasta.

— Asta inseamna ca ticalosii sint toti la treaba, zise Vasquez.

— Da! Se grabesc, raspunse John Davis. in curind vor fi astupate
gaurile facute de ghiulele. Nimic nu-i va mai retine.

— Si poate ca in aceasta seara cu toate ca mareea vine tirziu,
adauga Vasquez. E drept, ei cunosc bine acest golf! N-au nevoie de
focuri ca sa-l lumineze. L-au strabatut abia noaptea trecuta Daca
pleaca in noaptea urmatoare, goeleta ii va duce departe Ce neno-
rocire, zise el, ca nu i-ai sfarimat catargele!

— Ce vrei, Vasquez, raspunse Davis, am facut tot ce am putut!
Soarta sa faca restul!

— O vom ajuta! mormai printre dinti Vasquez, care paru ca ia
imediat o hotarire de nezdruncinat.

John Davis, ginditor, umbla incoace si incolo pe plaja, cu ochii
indreptati spre nord. Nimic la orizont nimic!
Deodata se opri. Veni linga tovarasul sau si-i zise:

— Vasquez, daca am merge sa vedem ce fac acolo ?

— in golf, Davis ?

— Da am vedea daca goeleta a fost reparata daca se prega-
teste de plecare

— Si la ce ne-ar sluji?

— Ca sa stim, Vasquez! exclama Davis. Ard de nerabdare! Nu
mai pot sta locului. E peste puterile mele!

Si in adevar, secundul de pe Century nu se mai putea stapini.

— Vasquez, intreba el, cit este de aici pina la far?

— Cel mult trei mile, trecind peste dealuri si mergind in linie dreapta
pina la golf.

— Ei bine, voi merge, Vasquez voi pleca pe la patru voi ajunge
inainte de sase Ma voi strecura cit mai ocolit posibil nu voi fi
vazut iar eu voi vedea!

Ar fi fost inutil sa cauti sa-l impiedici pe John Davis. Vasquez,
de altfel, nici nu incerca si cind tovarasul sau ii zise:

-Ai sa ramii aici. Vei supraveghea marea Ma voi intoarce
seara Voi pleca singur

El raspunse ca un om care stia ce voia:

— Te voi insoti, Davis. As vrea si eu sa ajung prin partea farului.
Hotarirea, odata luata, avea sa fie dusa la indeplinire.

in timpul celor citeva ore care trebuiau sa treaca pina la plecare,
Vasquez, lasindu-l pe tovarasul sau pe plaja, intra in cavitatea care
le servise de adapost si se apuca de niste treburi misterioase. Secundul
de pe Century il surprinse o data ascutindu-si cu grija cutitul de un
colt de stinca, alta data — taind o camasa in fisii pe care apoi le im-
pleti intr-o funie groasa, dar supla.

La intrebarile pe care i le puse. Vasquez raspunse evaziv, spunind
ca-i va explica totul mai clar, seara. John Davis nu starui.

La ora patru, dupa ce mincara cite un pesmet si o bucata de carne,
amindoi, inarmati cu revolvere, plecara la drum.

O ripa ingusta le inlesni urcarea dealurilor si ajunsera la coasta
fara mare greutate.

in fata lor se intindea un podis vast unde cresteau numai citeva
tufe de maracine. Cit vedeai cu ochii, nici un copac. Citeva pasari
de mare, tipatoare si asurzitoare, zburau in stoluri fugind spre sud.

Cit despre drumul de urmat pina la baia Elgor, el era usor de gasit.

— Acolo, zise Vasquez.

Si cu mina arata farul care se gasea la mai putin de doua mile.

— Haidem! raspunse John Davis.

Amindoi mergeau cu pas grabit. in ce priveste precautiile, le vor
lua in apropierea golfuletului.

Abia dupa o jumatate de ora de mars se oprira gifiind. Dar nu se
simteau obositi. Mai raminea o jumatate mila de parcurs. Prudenta
se impunea pentru cazul cind Kongre sau unul din oamenii sai erau
de straja pe galeria farului. La aceasta distanta puteau fi vazuti.

Fiind senin, galeria se vedea perfect. in acest moment nu se vedea
nimeni, dar Carcante sau oricare altul puteau sa se afle in camera
de cart, de unde, prin ingustele ferestre orientate catre toate punctele
cardinale, privirea cuprindea insula pe o vasta intindere.

John Davis si Vasquez se strecurara printre rocile presarate ici
colo intr-o mare neorinduiala. Treceau de la o stinca la alta, ascun-
zindu-se, tirindu-se citeodata, cind trebuiau sa treaca un loc desco-
perit. Mersul lor fu mult incetinit pe aceasta ultima bucata a dru-
mului.

Era aproape ora sase cind au ajuns la ultimele coline care inconjurau
golful. Aruncara o privire in jos.

Nu puteau fi vazuti decit daca vreunul din oameni ar fi urcat pe
colina. Chiar de pe inaltimea farului nu puteau fi zariti, in mijlocul
stincilor cu care se confundau.

Goeleta era acolo, plutind in golfulet, cu catargele si vergile pre-
gatite si greementul in buna stare. Echipajul era ocupat sa duca din
nou in cala incarcatura care fusese depusa pe punte in timpul repa-
ratiilor. Barca era legata in pupa navei si de vreme ce nu se mai gasea
linga bordajul din babord, insemna ca lucrul s-a sfirsit si ca gaurile
ghiulelelor fusesera astupate.

— Sint gata, murmura John Davis, stapinindu-si cu greu furia
gata sa izbucneasca.

— Cine stie daca nu vor porni inaintea mareei, adica peste vreo
doua-trei ore.

— Si sa nu poti face nimic, nimici repeta John Davis.

in adevar, dulgherul Vargas se tinuse de cuvint. Lucrul fusese facut
repede si bine. Nu se mai vedea nici o urma de avarie. Cele doua zile fusesera suficiente. Odata incarcatura asezata la locul ei, tambu-
chiurile inchise, Carcante era gata de plecare.

intre timp orele treceau; soarele apuse si disparu; cazu noaptea
si nimic nu arata ca goeleta se pregateste sa porneasca.

Din adapostul lor, Vasquez si John Davis ascultau zgomotele
care urcau din golf pina la ei. Se auzeau risete, strigate, injuraturi,
fisiitul coletelor tirite pe punte. Catre orele zece auzira clar cum se
inchidea un tambuchi. Apoi se facu liniste.

Davis si Vasquez asteptau cu inima strinsa. Fara indoiala ca,
lucrul fiind terminat, sosise momentul plecarii. Nu, goeleta se legana
inca in golfulet, cu ancora lasata si cu pinzele strinse pe vergi. Trecu
o ora. Secundul de pe Century apuca mina lui Vasquez:

— Mareea se intoarce, zise el. Iata fluxul.

— Nu vor pleca!

— Azi, dar miine?

— Nici miine si niciodata, spuse Vasquez. Sa mergem, adauga
el, iesind din adincitura in care ramasesera la pinda.

Davis, foarte nedumerit, il urma pe Vasquez care se indrepta pru-
dent spre far.

in citeva minute fura la poalele terasei ce servea drept piedestal
turnului. Ajunsi aici, Vasquez, dupa o scurta cercetare dadu la o
parte o piatra mare, fara prea multa greutate.

— Strecoara-te aici, ii zise lui Davis, aratindu-i scobitura ra-
masa. Iata o ascunzatoare pe care am descoperit-o din intimplare,
cind eram la far. Nu credeam ca imi va servi intr-o zi. Nu este o
vagauna. Este o simpla crapatura in care am incapea amindoi cu
greutate. S-ar putea trece de o mie de ori inaintea acestei sparturi,
fara sa se creada ca este cineva acolo.

Davis, ascultind sfatul, se lasa sa alunece in cavitate, unde intra
imediat si Vasquez. Lipiti unul de altul, aproape fara sa se poata
misca, isi sopteau gura linga gura.

— Iata planul meu, zise Vasquez. Ai sa ma astepti aici.

— Sa te astept ? repeta Davis.

— Da, eu ma duc la goeleta.

— La goeleta? spuse Davis uluit.

— Am hotarit ca ticalosii nu vor pleca, zise ferm Vasquez.
Scoase din haina doua pachete si un cutit.

— Iata un exploziv pe care l-am facut cu pulberea si o camasa
de-a noastra. Cu o alta bucata de camasa si restul pulberii am facut
un fitil. Pun totul pe cap si merg inot pina la goeleta. Ma strecor
de-a lungul cirmei si cu acest cutit fac o gaura la pupa, intre cirma
si etambou. in aceasta gaura pun explozivul, aprind fitilul si ma intorc. Acesta este planul meu pe care nimic in lume nu ma va impie-
dica sa-l indeplinesc.

— E minunat! exclama John Davis entuziasmat. Dar nu te voi
lasa sa infrunti singur un asemenea pericol. Te voi insoti.

— La ce bun? replica Vasquez. Un om singur trece mai usor si
un singur om ajunge pentru ceea ce vreau sa fac.

Davis insista degeaba, caci Vasquez ramase neinduplecat. Ideea
era a lui si intelegea s-o puna singur in aplicare. in cele din urma
Davis trebui sa fie de acord.

in adincul noptii, cind intunericul era de nepatruns, Vasquez,
dupa ce se dezbraca, iesi pe brinci din crapatura si incepu sa coboare
panta colinei. Ajuns la apa, intra si incepu sa inoate cu forta spre
goeleta care se legana usor, la un cablu de mal. Pe masura ce se apro-
pia, masa goeletei devenea mai mare si mai neagra. Nimic nu misca
la bord. Totusi erau oameni de paza. in curind inotatorul vazu clar
silueta unui om care sta de veghe. Asezat la prova pe teuga, lasindu-si
picioarele sa atirne deasupra apei, banditul fluiera un cintec mari-
naresc ale carui note se insirau limpezi in tacerea noptii.

Vasquez facu un ocol si se apropie de nava pe la pupa, devenind
astfel invizibil in umbra ei neagra. Cirma se arcuia deasupra lui.
Apuca suprafata alunecoasa si, cu pretul unor eforturi enorme,
izbuti sa se ridice, agatindu-se de barele de fier. Dupa ce reusi sa se
aseze calare pe panta cirmei, o strinse intre genunchi ca un cavaler
care da pinteni armasarului. Miinile devenindu-i astfel libere, putu
sa apuce sacul de pe cap si, tinindu-l cu dintii, sa caute in el cutitul,
pe care-l scoase, si se puse imediat pe treaba. incetul cu incetul, gaura
pe care o facea intre pana cirmei si etambou deveni mai mare si mai
adinca. Dupa o ora de lucru, lama cutitului iesi de partea cealalta,
in aceasta gaura destul de incapatoare, Vasquez introduse explo-
zibilul pregatit, puse fitilul, apoi cauta amnarul in sac.

in acest moment, genunchii obositi isi desfacura pentru o clipa
strinsoarea. Atunci se simti alunecind si alunecarea insemna esecul
incercarii sale. Fitilul, daca se uda, nu se mai putea aprinde. in misca-
rea fara voie pe care o facu pentru a-si recistiga echilibrul, sacul
se deplasa si cutitul, pe care-l pusese inapoi, scapa in mare plescaind,
iar apa tisni cu stropi desi.

Cintecul omului de paza inceta brusc. Vasquez il auzi coborind
de pe teuga, mergind pe punte si urcind pe duneta. ii vazu umbra
profilindu-se pe suprafata marii. Marinarul, aplecat peste balustrada,
cauta sa descopere cauza zgomotului neobisnuit care-i atrasese aten-
tia. Multa vreme statu incordat, in timp ce Vasquez, cu picioarele
intepenite si unghiile infipte in lemnul alunecos, simtea ca puterile il parasesc. in fine, linistit de calmul dimprejur, marinarul se inde-
parta intorcindu-se la locul sau si incepu din nou sa cinte. Vasquez
scoase amnarul din sac si lovi incet in scaparatoare. Iesira citeva schi-
tei. Fitilul aprins incepu sa piriie inabusit. Vasquez se lasa sa alunece
iute de-a lungul cirmei. intra din nou in apa si cu miscari tacute inota
spre mal.

Timpul ii paru nemasurat de lung lui John Davis, care ramasese
singur in ascunzatoarea sa. O jumatate de ora, trei sferturi, apoi o
ora intreaga se scursesera. Davis, nemaiputind rabda, iesi din crapa-
tura si privi cu ingrijorare spre mare. Ce a putut sa i se intimple lui
Vasquez? in orice caz, nu fusese descoperit, caci nu se auzea nici
un zgomot.

Deodata, rasfrinta de ecoul dealului, o explozie surda tulbura
linistea noptii, explozie urmata imediat de o larma asurzitoare, de
tropaituri si de strigate. Citeva clipe mai tirziu sosi alergind un om
ud si minjit de namol din cap pina in picioare, il impinse pe Davis
si se lipi de dinsul in ascunzatoare, facind sa cada peste intrarea ei
blocul de piatra care o masca.

Aproape imediat trecu pe acolo, tipind, o ceata de oameni. Bocancii
care se izbeau de bolovani nu reuseau sa le acopere vocile.

— Hai, baieti, zise unul din ei, il avem in mina!

— L-am vazut cum te vad si cum ma vezi, zise un altul. E singur.

— Nu se putea departa mai mult de o suta de metri.

— Ah, canalia! il prindem noi. Zgomotul descrescu, apoi se stinse.

— S-a facut? intreba incet Davis.

— Da, zise Vasquez.

— Si crezi ca ai reusit ?

— Sper, raspunse Vasquez.

in zori, un zgomot de ciocane risipi orice indoiala. Daca se lucra
astfel la bordul goeletei, insemna ca suferise avarii si ca actiunea lui
Vasquez reusise. Dar cit de mari erau aceste avarii, iata ce nu putea
sti nici unul, nici celalalt.

— De-ar fi atit de mari incit sa-i opreasca in golf o luna! exclama
Davis, uitind ca in cazul acesta el si tovarasul sau ar muri de foame
in ascunzatoarea lor.

— Tacere! sopti Vasquez apucindu-l de mina.

O noua ceata de oameni se apropie, de data asta in tacere. Poate
erau cei care se intorceau cu mina goala de la vinatoarea lor. in orice
caz, oamenii care o alcatuiau nu scoteau nici o vorba.

Nu se auzea decit zgomotul pasilor.

Toata dimineata Vasquez si Davis auzira tropait de picioare in jurul lor. Cete de oameni treceau, trimise in urmarirea atacatorului
care nu putea fi prins. Totusi, pe masura ce timpul trecea, urmarirea
parea sa slabeasca. De o bucata buna de timp nimic nu mai tulbura
linistea inconjuratoare, cind, pe la amiaza, trei sau patru oameni se
oprira la doi pasi de gaura in care se ghemuisera Vasquez si Davis.

— Hotarit, nu poate fi gasit! zise unul dintre ei, asezindu-se chiar
pe piatra care astupa intrarea crapaturii.

— Mai bine ar fi sa renuntam, spuse altul. Ceilalti au si urcat la
bord.

— Si noi vom face ca dinsii. Cu atit mai mult, de altfel, cu cit ne-
trebnicului nu i-a reusit lovitura.

Nevazuti, Vasquez si Davis tresarira si ascultara cu si mai multa
atentie.

— Da, aproba un al patrulea. lete-te, a vrut sa arunce in aer cirma!

— Sufletul si inima unei nave!

— Bine-am mai fi aratat! zise un altul.

— Noroc ca explozibilul lui a tisnit spre babord si tribord. Singu-
rele stricaciuni sint o gaura in pupa si o ferecatura smulsa. Cit despre
axul cirmei, abia daca s-a pirlit lemnul.

— Totul va fi reparat azi, zise primul, care incepuse vorba. Si
in seara aceasta, inaintea fluxului, «vira ancora», baieti! Dupa asta,
n-are decit sa si crape de foame fugarul, daca-i place!

— Ei bine, Lopez, te-ai odihnit destul ? intrerupse brutal o voce
aspra. La ce bun atita palavrageala? Sa ne intoarcem pe nava.

— Sa ne intoarcem, zisera ceilalti trei pornind la drum.

in ascunzatoarea in care se aflau, Vasquez si Davis, zdrobiti de
cele ce auzisera, se priveau in tacere.

Doua lacrimi umplura ochii lui Vasquez si-i alunecara de pe gene,
fara ca asprul marinar sa caute sa ascunda marturia desperarii sale
neputincioase. Iata deci la ce rezultat bicisnic a dus incercarea sa
eroica. Toate pierderile piratilor se rezumasera la o intirziere de
12 ore. Chiar in aceasta seara, dupa reparatiile facute, goeleta se va
indeparta pe marea nemarginita si va dispare la orizont.

Zgomotul ciocanelor, care se auzea de pe mal, dovedea cu cita
rivna ii obliga Kongre pe oamenii sai sa lucreze pentru a-l pune pe
Car cante in stare de plecare. Pe la ora cinci si un sfert, spre marea
desperare a lui Vasquez si Davis, zgomotul inceta brusc. Ei intelesera
ca ultima lovitura de ciocan a insemnat terminarea lucrului. Citeva
minute mai tirziu, scirtiitul lantului ancorei pe nara confirma acest
fapt. Kongre incepuse manevrarea ancorei. Momentul plecarii se
apropia.

Vasquez nu se mai putu stapini. impingind stinca la o parte, se
uita prevazator afara.

Spre vest, soarele cobora atingind virfurile muntilor, care inchi-
deau vederea in aceasta parte. La aceasta data, aproape de echinoxul
de toamna, nu va trece nici o ora pina va apune.

in partea opusa, goeleta se gasea in golfulet. Nu mai exista nici
o urma vizibila a recentelor sale avarii. Totul parea in ordine la bord.
Lantul ancorei, acum vertical, arata ca un ultim efort o va scoate
de la fund la momentul potrivit.

Vasquez, uitind de orice prudenta, iesi pe jumatate din ascunza-
toare. Davis se uita si el peste umarul paznicului. Amindoi priveau
cu sufletul la gura. Cei mai multi dintre pirati se urcasera la bord.
Totusi, mai erau citiva si pe tarm. Dintre acestia din urma, Vasquez
il recunoscu foarte bine pe Kongre care se plimba prin preajma faru-
lui, insotit de Carcante. Dupa cinci minute, se despartira si Carcante
porni spre usa anexei farului.

— Sa luam seama, zise Vasquez in soapta. Va urca cu siguranta
la far.

Amindoi se lasara sa alunece inauntrul cavitatii.

in adevar, Carcante se urca la far pentru ultima oara. intr-o clipa
goeleta urma sa plece. Dar, mai inainte, el voia sa priveasca departe
pe mare si sa vada daca vreo nava nu apare cumva in apropierea
insulei.

De altfel, noaptea va fi calma, caci vintul slabise odata cu caderea
serii, ceea ce promitea un timp frumos la rasaritul soarelui.

Cind Carcante ajunse la galeria farului, John Davis si Vasquez
il vazura foarte bine. Facea inconjurul turnului, spre a privi cu lu-
neta in toate partile. Deodata scoase un adevarat urlet. Kongre si
ceilalti ridicara capetele spre el. Cu o voce, care fu auzita de toti,
Carcante striga: «Canoniera! Canoniera!»

CAPITOLUL XIV
CANONIERA SANTA-FE

Cum ar putea fi descrisa panica din acest colt al golfului ? Strigatul:
«Canoniera canoniera!» cazu ca un trasnet asupra acestor ticalosi
si suna ca o condamnare la moarte. Santa-Fe insemna dreptatea care
sosea pe insula, era pedeapsa atitor crime, pedeapsa de care nu mai
puteau scapa!

Dar oare Carcante nu se inaselase? Aceasta nava care se apropia
era intr-adevar canoniera marinei argentiniene? Avea ca destinatie baia Elgor? Nu se indrepta pur si simplu spre strimtoarea Lemaire
sau capul Several, pentru a trece apoi pe la sudul insulei?

Imediat ce Kongre auzi strigatul lui Carcante, urca in goana movila,
se repezi pe scara farului si ajunse pe galerie in mai putin de cinci
minute.

— Unde este nava? intreba el.

— Acolo, la nord-nord-vest.

— La ce distanta ?

— Cam la vreo zece mile.

— Deci nu va putea sa fie la intrarea in golf inainte de caderea
noptii ?

— Nu.

Kongre apuca luneta. Cerceta nava cu mare atentie, fara sa scoata
un cuvint. Era sigur ca era un steamer. Se deslusea fumul gros care
iesea din cosurile sale, ceea ce arata ca merge cu viteza mare.

Ca acest vapor era canoniera, nici Kongre, nici Carcante nu mai
puteau avea vreo indoiala. Vazusera deseori nava argentiniana in
timpul lucrarilor de construire a farului, atunci cind sosea sau pleca
din Insula Statelor. De altfel, vaporul se indrepta direct spre golf.
Daca intentia capitanului ar fi fost sa intre in strimtoarea Lemaire,
ar fi mers mai spre vest, si daca ar fi vrut sa treaca pe la capul Several,
mai spre sud.

— Da, zise Kongre, este in adevar canoniera!

— Blestemat ghinion care ne-a intirziat pina acum! exclama
Carcante. Fara acesti netrebnici care ne-au oprit de doua ori, am fi
fost in plin Pacific.

— Toate aceste vorbe nu ne pot sluji la nimic, grai Kongre. Tre-
buie sa luam o hotarire.

— Care?^

— Sa plecam.

— Cind?

— Numaidecit.

— Da, dar inainte sa ajungem prea departe, canoniera va fi linga
golf

— Da dar va ramine in afara lui

— De ce?

— Pentru ca nu va putea observa lumina farului si nu va risca sa
inainteze spre coasta in intuneric. Acelasi rationament ca si Kongre
il faceau si Vasquez si Davis. Ei nu voiau sa-si paraseasca adapostul
atita timp cit puteau fi vazuti din galeria farului. in strimta lor ascun-
zatoare, le venise si lor gindul pe care seful piratilor il impartasise
lui Carcante. Farul ar fi trebuit sa fie aprins, caci soarele apusese.

Neobservind luminile lui, comandantul Lafayate, desi cunostea bine
insula, nu va ezita oare toata noaptea sa intre in golf? E adevarat
ca el intrase pina acum de zece ori in baia Elgor, dar numai in timpul
zilei si numai vazind farul care sa-i indice drumul; cu siguranta ca
nu va risca sa intre in acest golf intunecos. in acelasi timp el se va
gindi ca insula fusese teatrul unor evenimente grave, de vreme ce
paznicii nu erau la postul lor.

— Dar daca, zise atunci Vasquez, comandantul n-a vazut uscatul
si continua sa inainteze in speranta de a zari lumina farului? I s-ar
putea intimpla ceea ce s-a intimplat cu Century. N-ar putea sa esueze
pe recifele capului San-Juan?

John Davis raspunse cu un gest evaziv.

Era foarte adevarat ca eventualitatea de care vorbea Vasquez
putea sa aiba loc. Fara indoiala insa ca vintul nu batea cu furie si
Santa-Fe nu se afla in aceleasi imprejurari ca Century. Dar o catastrofa
era in principiu posibila.

— Sa iesim pe litoral, spuse Vasquez. in doua ore putem sa fim
la cap. Poate ca va mai fi posibil sa aprindem acolo un foc spre a le
semnaliza uscatul.

— Nu, raspunse John Davis, va fi prea tirziu. Peste cel mult o
ora canoniera va fi la intrarea in golf.

— Atunci ce-i de facut ?

— Sa asteptam! raspunse John Davis.

Era trecut de ora sase si amurgul incepea sa invaluie insula.

in acest timp, pregatirile erau facute cu multa energie la bordul
lui Carcante. Kongre voia sa plece cu orice pret. Pus pe jeratic, ho-
tarise sa paraseasca imediat locul unde se afla. Daca astepta mareea
de a doua zi dimineata, risca sa intilneasca canoniera. Vazind ca
aceasta nava vrea sa paraseasca golful, comandantul Lafayate n-o
va lasa sa treaca. ii va da ordin sa opreasca si va interoga pe capitanul
sau. Desigur ca va voi sa afle de ce farul nu fusese aprins. Prezenta
navei Carcante i-ar parea, pe drept cuvint, suspecta. Cind goeleta
va fi oprita, va urca la bordul ei, il va chema pe Kongre, va cerceta
echipajul si numai dupa mutra oamenilor va intra la cele mai firesti
banuieli. Va obliga nava sa intoarca si sa-l urmeze, iar apoi o va
retine in golf pina la primirea unor informatii complete.

Si atunci cind comandantul canonierei nu-i va mai gasi pe cei
trei paznici ai farului, el nu va putea sa-si explice absenta lor decit
prin faptul ca au fost victimele unui atentat. Si n-ar fi firesc sa creada
imediat ca autorii acestui atentat erau oamenii de pe nava care cauta
sa fuga ?

in fine, se putea ivi si o alta complicatie.

Deoarece Kongre si banda sa zarisera in largul oceanului pe Santa-
Fe, nu era probabil si chiar sigur ca l-au observat si cei care il ataca-
sera de doua ori pe Carcante in momentul cind iesea din golf? Acesti
dusmani necunoscuti au urmarit probabil toate miscarile canonierei
si vor aparea la sosirea ei in liman, iar daca printre ei — cum e mai
mult ca sigur — se afla si al treilea paznic, Kongre si ai sai nu vor
putea sa mai scape de pedeapsa pentru crimele lor. Kongre se gindise
la toate aceste eventualitati si la consecintele lor. De aceea, singura
hotarire la care se oprise era sa porneasca imediat si, pentru ca vintul
care sufla din nord era prielnic, sa profite de caderea noptii pentru
a iesi in larg, fortind velele. Atunci goeleta ar fi in stare sa ajunga
la ocean. Poate canoniera, nevazind farul si nevrind sa se apropie
de uscat pe intuneric, sa fi ramas in acest moment destul de departe
de Insula Statelor. Daca va fi nevoie, pentru mai multa prudenta,
in loc sa se indrepte spre strimtoarea Lemaire, Kongre va lua-o spre
sud, va trece de capul Several si se va strecura in spatele coastei me-
ridionale. Iata de ce grabea plecarea.

John Davis si Vasquez, intelegind planul piratilor, se intrebau
cum ar putea sa-l impiedice si, in desperarea lor, isi dadeau seama cit
sint de neputinciosi!

Pe la sapte si jumatate, Carcante chema la bord pe cei citiva oa-
meni care mai erau pe uscat. indata ce tot echipajul se afla pe nava,
fu ridicata barca si Kongre ordona si ridicarea ancorei.

John Davis si Vasquez auzira zgomotul regulat al opritorului,
in timp ce lantul incepea sa urce sub actiunea cabestanului.

Dupa cinci minute ancora se afla la post. Imediat goeleta incepu
manevrarea velelor. Porni cu toate velele intinse, ca sa nu piarda
nimic din puterea vintului care slabea. incet, nava iesi din golfulet
si, pentru a primi mai bine vintul in vele, se tinea in mijlocul golfului.

Dar in curind navigatia deveni foarte dificila. Marea fiind joasa,
goeleta nu era impinsa de curent, si cu acest ritm nu progresa decit
foarte incet. in curind nu va putea inainta deloc si poate chiar va fi
data inapoi, daca peste doua ore va incepe fluxul. In cel mai fericit
caz nu va putea ajunge in dreptul capului San-Juan inainte de miezul
noptii.

Dar nu avea nici o importanta. Cum Santa-Fe nu va intra in golf,
nu riscau s-o intilneasca. Asteptarea mareei urmatoare insemna,
fara indoiala, ca la rasaritul soarelui ea va fi inca in afara golfului.

Echipajul facu tot ce-i statea in putinta pentru a grabi mersul
lui Carcante, dar era dezarmat contra pericolului evident care pro-
venea din deriva navei. incetul cu incetul, vintul o impingea catre
malul de sud al baii Elgor. Acest mal, pe care Kongre nu-l cunostea prea bine, il stia totusi marginit cu siruri de stinci. O ora dupa plecare,
el se crezu atit de aproape de mal, incit i se paru prudent sa vireze
ca sa se indeparteze. Aceasta manevra nu se putea executa decit
cu mare greutate, din cauza vintului care scadea din ce in ce mai
mult, odata cu lasarea noptii.

Totusi ea era foarte urgenta. Cu cirma la dreapta, scotele din spate
fura intinse, in timp ce erau slabite cele din fata. Dar, din lipsa de
viteza, goeleta nu izbuti sa vireze si continua sa deriveze spre coasta.

Kongre intelese pericolul. ii raminea un singur mijloc. il intre-
buinta. Barca fu lansata, sase oameni coborira pe fringhie si, cu aju-
torul vislelor, reusira sa faca sa inainteze putin goeleta care-si intinse
murele la tribord. Dupa un sfert de ora izbuti sa revina la vechiul
drum, fara sa se teama ca va fi izbita de recifele de la sud.

Din pacate nu se mai simtea deloc vintul, velele atirnau pe catarge.
Barca incerca in van sa-l remorcheze pe Carcante pina la intrarea
in golf. Tot ce ar fi putut face nava era sa reziste fluxului care incepea.
Cit despre inaintare, nu mai putea fi vorba. Va fi oare Kongre obligat
sa arunce ancora in acest loc, la mai putin de doua mile departare
de golfulet?

Dupa plecarea navei, John Davis si Vasquez se ridicara si coborira
pina la mare, de unde urmarira miscarile goeletei. Vintul se oprise
cu totul si ei intelesera ca banditii vor fi obligati sa se opreasca, spre
a astepta urmatorul reflux. Dar vor avea tot timpul, inainte de revar-
satul zorilor, sa ajunga la intrarea in golf si le vor ramine multe sanse
sa plece fara sa fie vazuti.

— Nu! Am pus mina pe ei! exclama deodata Vasquez.

— Cum? intreba John Davis.

— Vino vino!

Vasquez il trase pe tovarasul sau in directia farului.

Dupa parerea sa, Santa-Fe trebuia sa se afle in fata insulei. Ar
putea fi chiar foarte aproape, ceea ce, de altfel, nu era deloc periculos
pe o mare atit de linistita. Fara indoiala ca, surprins de stingerea
farului, comandantul Lafayate astepta rasaritul soarelui, cu masinile
la mica presiune.

Tot asa gindea si Kongre; dar acesta isi spunea ca are cele mai
mari sanse sa evite canoniera. indata ce refluxul va duce apele golfu-
lui spre mare, chiar si fara vint, Carcante isi va relua mersul si in mai
putin de o ora va fi in larg.

Odata iesit din golf, Kongre nu se va departa prea mult. I-ar fi
suficienta o briza usoara, din cele care de obicei sufla din cind in
cind, chiar si in noptile calme, si de un curent spre sud, pentru a
merge lin, pe linga coasta, in adincul noptii intunecoase. Imediat ce va fi trecut de capul Several, care se gaseste la o departare de sapte-
opt mile, goeleta, adapostita de faleza, nu va mai avea de ce sa se
teama. Singura primejdie era sa fie observata de oamenii de veghe
de pe Santa-Fe, daca aceasta s-ar afla mai jos de golf si nu spre capul
San-Juan.

Comandantul Lafayate n-ar lasa desigur sa se departeze goeleta
daca ar fi vazuta la iesirea din golf, chiar si numai pentru a-i pune
capitanului intrebari despre far. Cu ajutorul aburilor, ar fi ajuns nava
care fugea, inainte ca aceasta sa fi disparut in spatele inaltimilor din
sud.

Era atunci noua si ceva. Kongre trebui sa se multumeasca sa se
opreasca si sa reziste in fata mareei, ca sa astepte momentul cind va
incepe refluxul. Dar mai erau aproape sase ore pina la reflux. Curentul
nu-i va fi prielnic inainte de ora 3 dimineata. Goeleta evita fluxul,
intorcind etrava catre larg. Barca fu urcata din nou la bord. Cind va
sosi momentul, Kongre nu va pierde nici o clipa pentru a porni
din nou.

Deodata echipajul scoase un strigat care putu fi auzit de pe ambele
maluri ale golfului.

O lunga raza de lumina strabatu intunericul. Luminile farului
se vedeau in toata stralucirea lor asternindu-se pe apa, pe o mare
suprafata dincolo de insula.

— Ah, ticalosii! Sint acolo! exclama Carcante.

— Pe uscat! ordona Kongre.

in adevar, pentru a scapa de primejdia imediata care-i ameninta,
nu avea altceva de facut: sa debarce, lasind la bord numai un mic
numar de oameni, sa alerge spre incinta, sa patrunda in anexa, sa
urce scara turnului si sa ajunga in camera de cart spre a se napusti
asupra acestui paznic si a eventualilor sai tovarasi, sa se descoto-
roseasca de ei si apoi sa stinga farul. in cazul cind canoniera pornise
sa intre in golf, se va opri cu siguranta Daca era de-acum intrata,
va incerca sa iasa, nemaiavind lumina care s-o indrume spre golfulet.
in cel mai rau caz se va opri pe loc, asteptind sa se faca ziua.

Kongre ordona coborirea barcii. Carcante si alti doisprezece
oameni, inarmati cu pusti, revolvere si cutite, luara loc alaturi de
el. intr-o clipa vor acosta si se vor repezi spre incinta farului, de care
nu-i despartea mai mult de o mila si jumatate.

Aceasta distanta fu parcursa intr-un sfert de ora. Nu se departa-
sera unul de altul. Toata banda, afara de cei doi oameni aflati la
bord, se gasea impreuna la poalele farului.

Da John Davis si Vasquez se aflau acolo. in goana, fara nici o
precautiune, caci stiau ca nu vor mai intilni pe nimeni, ei urcasera colina si patrunsesera in incinta. Ceea ce voia Vasquez era sa aprinda
luminile farului, pentru a arata canonierei drumul spre golfulet,
unde ea sa poata ajunge inainte de venirea zorilor. Lucrul de care se
temea — si ce temeri il mistuiau! — era sa nu fi distrus Kongre len-
tilele si lampile si ca intreg aparatul sa nu mai fie in stare de functio-
nare. Atunci goeleta, dupa toate probabilitatile, va putea sa scape
fara sa fie observata de Santa-Fe.

Amindoi se repezira spre locuinta, intrara in culoar, impinsera
usa scarii, pe care o inchisera in urma lor punind toate zavoarele,
urcara si ajunsera la camera de cart

Lanterna era in buna stare, lampile la locul lor, avind inca fitilu-
rile si uleiul ramase din ziua in care fusese stinsa. Nu, Kongre nu
distrusese aparatul dioptrie al lanternei, el nu se gindise decit sa im-
piedice functionarea farului pe tot timpul cit va ramine in baia Elgor.
Si de altfel, cum ar fi putut el sa prevada imprejurarile in care va fi
nevoit sa-l paraseasca?

Dar iata ca farul lumina din nou!

Canoniera putea sa ajunga la vechiul sau loc de ancorare, fara
nici o greutate.

Izbituri puternice se auzira la intrarea turnului. intreaga banda
se napusti spre usa spre a urca pe galerie si a stinge luminile. Toti
isi riscau viata pentru a intirzia sosirea lui Santa-Fe. Nu gasira pe
nimeni pe terasa sau in locuinta. Cei care se aflau in camera de cart
nu puteau fi numerosi. ii vor invinge repede. ii vor ucide si farul nu
va mai proiecta in noapte luminile lui primejdioase.

Cum se stie, poarta de jos, care se afla in fundul gangului, era facuta
dintr-o placa groasa de fier. Era imposibil sa fortezi zavoarele care
o inchideau. Tot asa de imposibil era s-o spargi cu lovituri de rangi
sau topoare.

Carcante, care incercase acest lucru, se convinse repede. Dupa
citeva eforturi zadarnice, veni linga Kongre si ceilalti care se aflau
in incinta. Ce era de facut? Exista oare vreun mijloc de a urca prin
exterior pina la lanterna farului ? Daca acest mijloc nu exista, bandei
nu-i mai raminea altceva de facut decit sa se refugieze in interiorul
insulei, pentru a nu cadea in miinile comandantului Lafayate si a
echipajului sau. Cit priveste inapoierea la bordul goeletei, la ce le
putea folosi? De altfel, nici nu mai aveau timp. Nici un fel de in-
doiala nu putea fi ca Santa-Fe se afla in golf si venea spre far.

Daca, din contra, in citeva minute farul ar fi stins, Santa-Fe nu
numai ca nu si-ar putea continua drumul, dar ar fi nevoita sa se in-
toarca si goeleta ar izbuti poate sa treaca. Or, acest mijloc de a ajunge
la galerie exista.

— Sirma paratrasnetului! exclama Kongre.

in adevar, de-a lungul turnului cobora un lant de metal fixat din
trei in trei metri de scoabe de fier. Catarindu-se de la un crampon
la celalalt cu ajutorul miinilor, era cu siguranta posibil sa ajungi la
galerie si chiar sa-i iei prin surprindere pe cei ce ocupau camera de cart.

Kongre va incerca acest ultim mijloc de salvare. Carcante si Vargas
o luara inainte. Amindoi se urcara pe anexa, apucara lantul si ince-
pura sa se catere unul dupa altul, sperind ca nu vor fi observati din
cauza intunericului. Ajunsera la balustrada si se apucara de bara.
Nu mai trebuiau decit sa sara peste ea

in aceasta clipa rasunara doua focuri de revolver.

John Davis si Vasquez se gaseau acolo, cu urechile ciulite. Cei
doi banditi, loviti in cap, dadura drumul barei si se zdrobira de aco-
perisul anexei.

Atunci se auzi o sirena la poalele farului. Canoniera intra in gol-
fulet si sirena scotea sunete ascutite.

Abia mai aveau timp sa fuga. in citeva minute Santa-Fe va ancora
la locul ei obisnuit.

Kongre si oamenii sai, intelegind ca nu se mai putea face nimic,
alergara pe terasa si o luara la goana inspre interiorul insulei.

Dupa un sfert de ora, in clipa in care comandantul Lafayate arunca
ancora, salupa paznicilor, redobindita, acosta la nava de razboi
din citeva lovituri de visla.

John Davis si Vasquez se gaseau acum la bordul canonierei.

CAPITOLUL XV    

DEZNODAMINT

Canoniera Santa-Fe, ducind la bord schimbul de paznici pentru
Insula Statelor, parasise Buenos Aires la 19 februarie. Cu un vint
prielnic si pe o mare linistita, traversarea sa fu foarte rapida. Uraga-
nul care tinuse aproape opt zile nu se intinsese dincolo de strimtoarea
Magellan. Comandantul Lafayate nu suferise deci din pricina lui si
ajunsese la destinatie mai devreme cu citeva zile. Daca sosea cu doua-
sprezece ore mai tirziu, goeleta ar fi fost departe si ar fi trebuit sa
renunte la urmarirea bandei lui Kongre si a sefului ei.

Comandantul Lafayate nu lasa sa treaca noaptea inainte de a fi
fost pus la curent cu ceea ce se intimplase in baia Elgor de trei luni
incoace.

Daca Vasquez se gasea la bord, camarazii sai Felipe si Moriz nu
se aflau alaturi de el. Cit despre tovarasul sau, nimeni nu-l cunostea si nu-i stia nici numele. Comandantul Lafayate ii chema pe amindoi
in careu si primul sau cuvint fu:

— Farul a fost aprins tirziu, Vasquez.

— Nu mai functioneaza de noua saptamini raspunse Vasquez.

— Noua saptamini?! Ce insemneaza asta? Si ceilalti doi cama-
razi ai tai?

— Felipe si Moriz sint morti Douazeci si una de zile dupa ple-
carea lui Santa-Fe, farul nu mai avea decit un singur paznic, domnule
comandant!

Vasquez povesti evenimentele intimplate pe Insula Statelor,
isi termina povestirea trecind sub tacere fapta pe care avusese
meritul sa o savirseasca. John Da vis interveni:

— Ceea ce uita Vasquez sa va spuna, domnule comandant, adauga
el, este ca cele doua proiectile ale noastre au fost cu totul insufi-
ciente! Cu toate sparturile pe care i le-am facut in coca, Maule ar fi
putut sa plece chiar in aceasta dimineata, daca Vasquez, in cursul
noptii trecute, n-ar fi inotat pina la nava, cu pretul vietii sale, plasind
un exploziv in pupa. E adevarat ca nu a obtinut pe deplin rezultatul
sperat. Avariile au fost usoare si au fost reparate in 12 ore. Dar aceste
12 ore au fost acelea care v-au permis sa gasiti goeleta in golf. Acest
lucru i se datoreaza numai lui Vasquez, cum, de altfel, tot el este
acela care, zarind canoniera, a avut ideea de a alerga la far, spre a
aprinde luminile stinse de atita vreme.

Comandantul Lafayatte strinse calduros mina lui John Davis si
a lui Vasquez, care prin indrazneata lor interventie au permis navei
Santa-Fe, sa ajunga inaintea plecarii goeletei, apoi explica in ce con-
ditii canoniera a putut vedea Insula Statelor cu o ora inainte de apusul
soarelui. Comandantul Lafayate determinase pozitia navei pe harta
in dimineata aceasta si era sigur unde se afla. Canoniera nu mai avea
nevoie decit sa navigheze in directia capului San-Juan, pe care trebuia
sa-l zareasca inainte de caderea noptii. in adevar, la amurg, cind
cerul incepu sa se intunece, comandantul Lafayate deslusi foarte
clar, daca nu coasta de est a insulei, cel putin piscurile inalte din spa-
tele ei. Se gasea atunci la o distanta de vreo zece mile si era sigur ca
va putea ancora dupa cel mai tirziu doua ore.

in acest moment, Santa-Fe fusese zarita de John Davis si Vasquez.
Tot atunci Carcante o semnala din virful farului lui Kongre, care
lua hotarirea de a porni cit mai repede, spre a putea iesi din golf
inainte ca Santa-Fe sa fi intrat.

in acest timp, Santa-Fe continua sa navigheze spre capul San-
Juan Marea era linistita si de-abia se simteau din larg ultimele
adieri ale brizei.

Desigur ca, inainte ca Farul de la Capatul Lumii sa fi fost con-
struit, comandantul Lafayate n-ar fi comis imprudenta sa se apropie
de uscat noaptea, si cu atit mai putin sa patrunda in baia Elgor spre
a ancora in golfulet. Dar coasta si golful erau acum luminate si nu
mai gasea ca e nevoie sa astepte pina dimineata.

Canoniera isi continua deci drumul catre sud-vest si cind se facuse
noapte ajunsese la mai putin de o mila de baia Elgor. Canoniera
ramase aci, cu masinile la mica presiune, asteptind ca farul sa lu-
mineze.

Trecu o ora. Nici o raza de lumina nu aparuse pe insula.

Comandantul Lafayate nu putea sa se fi inselat asupra pozitiei
Baia Elgor era cu siguranta in fata lui. Era negresit in bataia luminii
farului Si farul nu se aprindea!

Ce se putea gindi altceva la bordul canonierei, decit ca se defec-
tase aparatul? Poate ca lanterna fusese sparta, lentilele stricate si
lampile scoase din uz, in timpul ultimului uragan care fusese atit de
puternic. Niciodata si in ruptul capului nu i-ar fi trecut nimanui prin
minte ca cei trei paznici fusesera atacati de o banda de pirati, ca doi
dintre ei fusesera ucisi de acesti asasini si ca al treilea, pentru a nu
avea aceeasi soarta, fusese obligat sa fuga.

— N-am stiut ce sa fac, spuse atunci comandantul Lafayate.
Noaptea era neagra. Nu puteam sa risc sa intru in golf. Trebuia sa
ramin in larg pina la revarsatul zorilor. Ofiterii mei si echipajul erau
cu totii foarte ingrijorati si presimteau ca s-a intimplat o nenorocire,
in fine, dupa ora noua farul straluci intirzierea aceasta se datora
probabil unui accident Am ridicat presiunea cazanelor si am luat
drumul catre golf. Dupa o ora Santa-Fe a patruns inauntru. La o
distanta de o mila si jumatate am zarit in golfulet o goeleta anco-
rata, care parea parasita Tocmai voiam sa trimit citiva oameni
intr-acolo, cind rasunara focuri de arma, si aceste focuri erau trase
de pe galeria farului! Am inteles atunci ca paznicii nostri erau ata-
cati, ca se aparau probabil contra echipajului acestei goelete Am
dat drumul sirenei, pentru a-i speria pe agresori si dupa un sfert
de ora Santa-Fe ancora.

— La timp, domnule comandant! zise Vasquez.

— Ceea ce n-ar fi putut face, raspunse comandantul Lafayate,
daca nu v-ati fi riscat viata pentru a aprinde farul. Acum goeleta ar
fi fost in larg. Nu am fi zarit-o la iesirea din golf si banda de pirati
ne-ar fi scapat.

Toata povestea se raspindi imediat la bordul canonierei si ploua
cu felicitari asupra lui Vasquez si a lui John Davis.

Noaptea trecu linistita si a doua zi Vasquez facu cunostinta cu schimbul alcatuit din alti trei paznici, pe care Santa-Fe ii aducea pe
Insula Statelor.

E de la sine inteles ca inca in timpul noptii un detasament puternic
de marinari fusese trimis sa ia in primire goeleta. Kongre, fara aceasta
masura, ar fi incercat cu siguranta sa se imbarce din nou si odata
cu refluxul ar fi iesit repede in larg.

Comandantul Lafayate, pentru a asigura securitatea noilor paznici,
nu putu sa aiba decit un singur obiectiv: sa curete insula de banditii
care o bintuiau si care, dupa moartea lui Carcante si Vargas, erau
in numar de 13 impreuna cu seful lor, deznadajduit in neputinta sa.

Data fiind intinderea insulei, urmarirea risca sa fie lunga si chiar
sa nu- si atinga telul. Cum ar putea echipajul de pe Santa- Fe sa ras-
coleasca intreaga insula?

Kongre si oamenii sai nu vor face, fara indoiala, greseala sa se
intoarca la capul San-Bartolome, caci secretul acestei ascunzatori
putuse fi descoperit. Dar cunosteau tot restul insulei si se vor scurge
poate saptamini si luni inainte ca banda sa fie capturata pina la ulti-
mul om. Si totusi, comandantul Lafayate n-ar fi consimtit sa para-
seasca Insula Statelor inainte de a-i fi pus pe paznici la adapost de
orice agresiune si de a fi asigurat functionarea regulata a farului.

Ceea ce putea grabi rezultatul dorit era lipsa de hrana de care vor
avea de suferit Kongre si oamenii sai. Provizii nu mai aveau nici in
caverna de la San- Bartolome, nici in grota de la baia Elgor.

Comandantul Lafayate, condus de Vasquez si John Davis, con-
stata, chiar in zorii zilei urmatoare, ca in aceasta dm urma, cel putin,
nu se mai gasea nici o rezerva de pesmeti, carne sarata si nici un fel
de alte conserve. Tot ce mai ramasese ca alimente fusese duse la bor-
dul goeletei. Aceasta fu adusa din nou in golfulet de marinarii cano-
nierei.

in caverna nu se mai aflau decit ramasite fara mare valoare, aster-
nut, haine si unelte, care fura depozitate in anexele farului. Admitind
ca in timpul noptii Kongre ar fi revenit la vechiul depozit al jafurilor
sale, n-ar mai fi gasit nimic care ar fi putut sa serveasca de hrana
pentru banda sa. Era probabil ca nu aveau nici arme de vinatoare,
judecind dupa pustile si munitiile care fusesera descoperite la bordul
lui Carcante. Singurul lucru ce le mai raminea era pescuitul. in ase-
menea conditiuni, ori vor fi nevoiti sa se predea, ori nu vor intirzia
sa moara de foame. Totusi, cercetarile fura incepute imediat. Deta-
samente de marinari, sub ordinele cite unui ofiter sau subofiter, se
indreptara unele spre interiorul insulei, altele spre litoral. Coman-
dantul Lafayate pleca personal la capul San-Bartolome, unde nu
descoperi nici o urma a bandei.

Trecura mai multe zile fara sa se semnaleze prezenta vreunui pirat,
cind, in dimineata de 10 martie, venira in incinta farului sapte tica-
losi din Tara Focului, toti palizi, slabiti, epuizati, morti de foame.
Adusi la bordul lui Santa-Fe, dupa ce au fost hraniti, se luara masuri
sa nu poata fugi.

Patru zile mai tirziu, secundul Riegal, care cerceta coasta meri-
dionala in imprejurimile capului Webster, descoperi cinci cadavre,
printre care Vasquez putu sa recunoasca doi chilieni din banda.

Din resturile gasite pe sol in jurul lor, se putea constata ca incer-
casera sa se hraneasca cu peste si crustacee; dar nu se vedea nici o
urma de vatra, carbuni stinsi sau cenusa. Nu mai avusesera desigur
nici un mijloc sa aprinda focul.

in fine, a doua zi seara, putin inainte de asfintitul soarelui, un om
se ivi in mijlocul stincilor care margineau limanul, la vreo cinci sute
de metri de far. Era aproape pe locul unde John Davis si Vasquez,
temindu-se ca goeleta va pleca, statusera la pinda in ajunul sosirii
canonierei, in acea noapte in care Vasquez se hotarise sa faca o incer-
care suprema de a o retine. Acest om era Kongre.

Vasquez, care se plimba in incinta cu noii paznici, il recunoscu
imediat si striga:

— Iata-l! Iata 1!

La acest strigat, comandantul Lafayate, care umbla pe plaja cu
secundul sau, alerga in graba.

John Davis si citiva marinari se repezira si ei si, adunati pe terasa,
putura sa-l vada pe seful si totodata pe unicul supravietuitor al bandei
pe care o comandase.

Ce venise sa faca in locul acela? De ce se aratase? Intentia sa era
sa se predea? Cu toate acestea, nu putea sa nu stie ce soarta il asteapta.
Va fi dus la Buenos Aires si va plati cu capul intreaga sa viata de
hotii si crime.

Kongre statea nemiscat pe o stinca mai inalta decit celelalte si de
care valurile marii se spargeau incetisor. Privirile sale se indreptau
spre golf. Linga canoniera putea vedea goeleta pe care norocul i-o
trimisese tocmai cind trebuise, la capul San-Bartolome, si pe care
nenorocul i-o luase inapoi. Cite ginduri trebuie ca i-au trecut prin
minte! Cite regrete! Fara sosirea canonierei, ar fi fost de mult in apele
Pacificului, unde i-ar fi fost atit de usor sa fie ferit de orice urmarire
si sa- si asigure libertatea.

Cum este lesne de inteles, comandantul Lafayate tinea neaparat
sa puna mina pe Kongre.

Dadu ordine si secundul Riegal, urmat de sase marinari, se strecura
in afara incintei pentru a ajunge in padurea de fagi, de unde, urcind
pe bariera stincoasa, ii va fi usor sa-l prinda pe bandit.

Vasqucz conducea micul grup pe drumul cel mai scurt.

Nu se depanasera nici cu o suta de pasi de terasa cind auzira rasu-
nind un foc de arma si un corp se prabusi in gol si cazu in mare in
mijlocul unei tisniri de spume.

Kongre scosese un revolver de la briu, si-l lipise de frunte

Ticalosul isi facuse singur dreptate si acum marea care scadea tira
cadavruL sau spre larg.

Asa se termina drama de pe Insula Statelor.

E de la sine inteles ca, in acest timp, din noaptea de 3 martie, farul
functiona dupa program. Pe noii paznici Vasquez ii puse la curent
cu serviciul. Acum nu mai ramasese nici un ticalos din banda piratilor.

John Davis si Vasquez se vor imbarca pe canoniera pentru a se
intoarce la Buenos Aires; de acolo, primul se va duce la Mobile,
unde nu va intirzia sa obtina un binemeritat post de comandant de
nava, pe masura energiei, curajului si valorii sale personale.

Cit despre Vasquez, el va pleca in orasul sau natal, pentru a se odihni
dupa atitea grele incercari infruntate cu atita curaj Dar se va in-
toarce singur, caci sarmanii sai camarazi nu vor mai fi cu el.

in dupa-amiaza zilei de 18 martie, comandantul Lafayate, fara
grija de acum inainte in privinta sigurantei noilor paznici, dadu sem-
nalul plecarii. Soarele apunea cind nava iesea din golf.

in acelasi timp, acolo, pe mal, tisni o lumina al carei reflex juca in
siajul navei. Si canoniera, departindu-se pe marea intunecata, parea
ca duce cu ea citeva din nenumaratele raze de lumina proiectate
din nou de Farul de la Capatul Lumii.