Epifora
(lat. / gr. epiphora, "sir de lacrimi"
Epifora ca figura de stil este
o repetitie lexicala desprinsa din bocet, constand in repetarea unui nume /
cuvant la sfarsitul fiecarei propozitii, ori la sfarsitul fiecarui vers.
(Exemplu: «era lemnul cerbului, mu era lemnul
vulturului, era lemnul crapului / cu solzii-securi, langa lemnul gandului, mu de ce l-ati pierdut pe Lemn, de ce l-ati exilat / pe Mu taindu-va nunta, dragi elemente /
prim-conducator-tetradice, / iubita Apa,
Aer-psihi-mu, draga Focule, / ingenunatule Pamant
?!?» - Oda lemnului, sau cantec pentru
elementul mu -
TFulg, 94).
