Morfosintaxa adverbului intre traditional si modern - criterii de clasificare

1. concept

2. criterii de clasificare:

2.1. inteles: loc, timp, mod (mod propriu-zis, cantitate, distributie, comparatie; continuarea, durata sau revenirea, frecventa actiunii sau starii exprimate de verb; afirmatia, negatia, nesiguranta, precizarea, restrictia, proximitatea, explicatia), cauza, scop; adverbe cu valori multiple

2.2. forma[1]: simple (cele primare, cele formate prin derivare, compunere, conversiune ), compuse, locutiuni adverbiale (cu structura simpla sau complexa)

2.3. origine; primare, secundare

2.4. clase semantice

adverbe circumstantiale (indica circumstantele desfasurarii procesului exprimat de verb):

a. adverbele de loc indica pozitia (aici/acolo,sus/jos,inauntru/afara,deasupra/dedesubt, pretutindeni/ nicaieri,din loc in loc, unde) directia (incotro/dincotro, de colo pana colo, pe ici pe colo, peste tot (locul), undeva), distanta (aproape/departe, de jur imprejur, in lung si-n lat).

b. adverbele de timp care exprima situare in timp a procesului sunt (acum, adineaori, alaltaieri, azi, asta-vara, azi-noapte, poimaine, aseara, cand, candva, in curand, decamdata)

Adverbele de timp ca atunci, apoi pot indeplini o functie conectiva. In aceasta situatie, adverbele isi pierd semnificatia temporala, devenind conclusive.

Adverbele de loc si de timp se pot combina cu anumite prepozitii, cu care nu formeaza insa locutiuni. Prepozitiile au rolul de a nunanta sensul sau de a preciza circumstanta: de aici, pana maine, in sus etc:

Ex: Pana maine dormi aici, in odaia mea.

Eu am inceput sa ma uit in sus.

c. adverbele de mod constituie o clasa numeroasa, largita prin conversiunea adjectivelor calificative. La inventarul de adverbe de mod propriu-zise (agale, aievea, alene, astfel, asemenea, asa, bine, cum, cumva, dinadins, impreuna, oricum, in zadar, de pomana etc) se adauga cele provenite din adjective calificative (frumos, gresit, incet, rau, serios etc.) si, mai rar, din substantive (cuc, colac, cobza, manunchi, tun etc.).

Ex: Apoi incet-incet m-am furisat printre oameni.

Pasea lin pe podeaua lucioasa.

Adverbele cantitative constituie o clasa cu un inventar destul de restrans, ai carei termeni insa sunt foarte frecvent intrebuintati: mult, putin, destul, suficient, enorm, cat, oricat, berechet, asa de, atat de, cat de cat, de multe ori, de ajuns etc. in aceasta clasa se incadreaza si numeralele adverbiale (o data, de trei ori) si numeralele multiplicative (indoit, inzecit etc.), precum si sintagmele de felul a doua oara, a treia oara etc.

Adverbul mult combinat cu prepozitia de are valoare temporala: il cunosc de mult. Aceasta valoare determina uneori, in scris, confuzia cu adverbul de timp demult. Cele doua forme se disting contextual: il cunosc de mult vs Demult, pe aceste meleaguri, locuia un popor brav. (odinioara, in trecut).

Din categoria adverbelor cantitative fac parte si adverbele intensive, provenite in general din adjective: extraordinar, grozav, teribil, ingrozitor, uimitor, exagerat etc. Aceste adverbe in structuri de tipul extrem de destept, extraordinar de bine, constituie marci lexicale de realizare a gradatiei adjectivului si adverbului

Ca adverbe cantitative functioneaza si substantivele de felul foc, cobza, mar etc. cand au rolul de intensificatori ai unui adjective: frumoasa foc, racita cobza, batut mar. In aceasta situatie, constituie marci lexicale ale gradului maxim de intensitate.

Adverbele cantitative constituie realizarea prototipica a circumstantialului cantitativ.

Adverbele de cauza si de scop sunt in numar foarte redus. Sunt cuprinse in aceasta clasa locutiunea adverbiala interogativa de ce, cu varianta populara la ce, si structuri locutionale alcatuite din pronumele demonstrative cu forma de feminine singular, insotit de prepozitiile de si pentru: de aceea, pentru aceea, de asta, pentru asta, de aia. Aceste structuri au valoare neutra si functie anaforica, reluand sau anticipand informatia din text. Ele exprima cauza sau scopul, in functie de context: Ploua, de aceea nu am iesit la plimbare (cauza, functia sintactica de complement circumstantial de cauza). De aceea te-am cautat, sa iti dau vestea cea buna (scopul, functia sintactica de complement circumstantial de scop.)

Adverbele concesive constituie la randul lor o clasa restransa. Intrinsec concesivele sunt adverbul totusi si locutiunea adverbiala cu toate acestea:

Ex: Trebuie sa recunoastem totusi ca bucataria romaneasca e cea mai buna.

Norvegia a fost obligata sa isi insuseasca mare parte din normele uniunii. Cu toate acestea, nici vorba de aderare.

Contextual, si adverbele tot si inca pot avea nuante concesive, in prezenta unor elemente corelative: Desi i-am explicat de multe ori, tot n-am inteles. Cu toate ca sunt casatoriti, inca se mai iubesc ca in prima zi

Sintactic, aceste adverbe realizeaza functia de circumstantial concesiv.

adverbele substitute

Criteriul care sta la baza demilitarii acestei clase este modul de procurare a referinte. Pe langa clasa adverbelor referentiale (care exprima circumstante spatiale, temporale, cantitative, modale), se distinge o clasa de elemente care isi precizeaza sensul prin raportare la alte componente ale textului (Am intrat in sala. Acolo nu era nimeni) sau isi recupereaza sensul din situatia de comunicare ( Azi nu dam pe datorie, maine da).

Lucrare: MAITREEYI COMENTARIU – romanul Maitreeyi de Mircea Eliade Proiect: Rondelul rozelor de august de al

Adverbele substitute se organizeaza in subclase paralele cu ale pronumelui.

Adverbele demonstrative precizeaza circumstante ale actiunii prin raportarea la locator. Proximitatea sau relative distanta spatio-temporala raportate la emitator sunt evocate prin adverbele aici/acolo, dincoace/ dincolo, acum/atunci.

Modalitatea, din perspective locutorului, este redata prin adverbele asa, astfel, altfel, cantitatea prin atat.

Adverbele nehotarate exprima, neprecizat sau generic, locul (oriunde, undeva), timpul (oricand, candva), modul (oricum, oarecum, fiecum, cumva), cantitatea (catva, oricat)

Locutiunile adverbiale nehotarate provin din combinarea adverbelor relative ,,cand, cum, cat, unde”, cu structurile verbale ,,cine stie, nu stiu, te miri, te pomenesti: cine esti unde, te miri cand, nu stiu cum, te pomenesti cat etc (Stau pe cine stie unde si se desurca cine stie cum).

Adverbele nehotarate realizeaza aceleasi functii sintactice ca adverbele referentiale. In plus, adverbele nehotarate oricare, oricand, oriunde, oricum pot functiona ca elemente de relatie introducand propozitii relative neinterogative libere: Citeste o carte oricand ai putin timp liber.

Adverbele negative exprima, de asemenea, coordonate circumstantiale ale actiuntii, marcate negative: timpul (niciodata, nicicand), locul (nicaieri, niciunde), modul (nicicum, nicidecum), cantitatea (nicicat). Adverbele pronominale interogative si cele relative au forme omonime: cand, cum, cat, unde. Adverbele interogative constituie, alaturi de pronumele interogative, marci ale interogativelor partiale (Unde ai fost aseara? Cand se intorc din vacanta? Cum ai pastrat secretul atata timp? Cat costa?). In transpunerea vorbirii directe in vorbirea indirecta, subordonarea fata de regent se face prin intermediul adverbelor relativ-interogative. Adverbele pronominale relative functioneaza ca elemente de relatie in fraza.

Adverbele modalizatoare

Adverbele modalizatoare functioneaza ca modificatori ai predicatiei enuntarii (Poate nu au retinut exact locul de intalnire.) sau ai unui element avand calitatea de predicat semantic. (castigatoarea concursului, incontestabil cea mai frumoasa, a primit un premiu substantial. Ne vedem, poate maine).

Modalitatea se exprima prin adverbe de certitudine (desigur, fireste, bineinteles, evident, cu siguranta, fata indoiala etc.) si incertitudine (poate, posibil, parca, eventual). neincrederea intr-o opinie preluata (cica, pasamite, chipurile). prin raportarea la straile emotionale): regretabil, uimitor, trist, din pacate, din fericire, important bine, rau, util, important, vital, semnificativ, decisive D.p.d.v sintactic, aceste adverbe pot aparea ca elemente regente, cu functia sintactica de predicat, cand au ca adjunct o propozitie subiectiva introdusa prin conjunctia ca ( Poate ca nu s-a observat. Noroc ca nu am plecat de acasa cu masina), cu functia de circumstantial de modalitate cand sunt independente, integrate (Se gandeste probabil la un post de conducere) sau parantetice (Se asteapta, desigur, sa fie promovat.  Din fericire, accidentul nu a fost grav),

ori ca nume predicative in constructii impresonale (E evident ca nu putem ajunge la timp. E rau sa duci o viata dezordonata)

adverbe relationale

O serie de adverbe s-au specializat in redarea anumitor valori sau relatii in cadrul propozitie sau al frazei.

Adverbele relative functioneaza ca elemente de relatie in propozitiile relative neinterogative si in cele interogative indirecteAdverbele relative indeplinesc functii sintactice in subordonatele in care sunt integrate.

3. categorii gramaticale ( are flexiune partiala, totusi este considerat neflexibil, deoarece flexiunea nu afecteaza tema cuvantului ca atare[2]):comparatia si intensitatea, realizate analitic. 4. conversiunea

adjectivul calificativ →adverb:

Scrie frumos.

substantive care denumesc unitati de timp (primavara, vara, seara) etc →adverb (primavara, vara, seara etc.).

Vara mergeam la tara)

De asemenea, devin adverbe o serie de substantive utilizate in constructii eplitice pentru a exprima forma: colac, covrig, manunchi, ciorchine (dormea covrig, s-au strans manunchi/ciorchine in jurul lui, norii stau gramada peste sat) sau intensitatea, construind mijloace lexicale de exprimare a superlativului (inghetat bocna, legat cobza, frumoasa foc, singur cuc, negru corb, adormit bustean). In aceste situatii, procesul de adverbializare este complet; termenii, utilizati in contructii fixe, isi pierd caracteristicile morfologice si disponibilitatile sintactice si se desemantizeaza.

Prepozitie → adverb

Termin cursul si vorbim dupa. Mananci cu sare sau fara?

Numeralele cardinale, unu, doi, trei etc si cele ordinale intai, al doilea etc., au valoare adverbiala cand sunt folosite pentru a enumera argumente intr-o expunerea teoretica. Au numeralul ca baza lexicala adverbele indoit, inzecit, de doua ori, de trei ori etc, precum si sintagmele a doua oara, a treia oara etc.

Pronumele relativ-interogativ ce este folosit cu valoare adverbiala (relative) avand sensul cat: mai merge el ce mai merge, numai iaca vede o dihanie de om.

adverbul →substantiv: binele facut va fi rasplatit/ un bine nu se uita niciodata

Plasarea adverbului in pozitia specifica substantivului (determinare adjectivala) duce la substantivizarea acestuia: Din sanul vecinicului ieri .

adverbul →prepozitie: inainte>inaintea, imprejur>imprejurul, in jur> in jurul, in spate>in spatele.

Adverbele de tipul romaneste, frantuzeste, englezeste, cand determina verbe tranzitive ca a vorbi, a scrie, a invata, a sti, pot fi considerate un caz special de substantivizare. Ele sunt echivalente semantic cu sintagmele limba romana, limba franceza, etc.

adverbul →adjective invariabile: astfel, asemenea, anume, aievea, asa, bine, gata, intocmai

Asa baiat sa tot ai.

Prin desemantizare, adverbele relative devin conjunctii: cum (imediat ce) a aflat vestea a plecat de acasa. Unde (fiindca, deoarece) nu si-a facut tema, n-a venit la scoala. L-as ucide in bataie cand (daca) as afla ca el a fost vinovatul.

Test de autoevaluare

In care dintre enunturile urmatoare este cum adverb relativ?

Cum n-a venit la timp, am pierdut spectacolul.

Nu stiu cum e casa lui.

Am vazut cum a procedat.

Cum o fi, cum n-o fi, ne vom descurca.

Se arunca in pat cum intra pe usa.

Ad hoc inseamna:

a. la aceasta

b.pe loc

c. la timp

d. pentru aceasta

Precizati valoarea morfologica a cuvintelor subliniate:

Avionul zboara deasupra.

Avionul zboara deasupra orasului.

S-a asezat in fata.

S-a asezat in fata lui Mihai.

Se uita in jur.

Se invarte in jurul cozii.

Precizati valoarea morfologica si functia sintactica a cuvintelor subliniate:

Pesemne ca a aflat.

Desigur ca suntem invitati.

Sigur ca vom afla la timp.

Poate ca va veni.

Poate va veni.

Poate veni.

De buna seama ca si el munceste.

Fara doar si poate o sa ne caute.