MAITREEYI COMENTARIU - romanul Maitreeyi de Mircea Eliade

MAITREEYI COMENTARIU - romanul Maitreeyi de Mircea Eliade

"Maitreyi" este un roman erotic si exotic, precum si un roman al autenticitatii, in care se imbina mai multe specii literare: jurnalul, eseul, reportajul si naratiunea la persoana 1.

Principala coordonata a romanului "Maitreyi" este erosul, dimensiune esentiala a experientei omenesti, sentiment coplesitor al sufletului, vazut ca traire lemita. Modalitatea narativa se defineste prin epicul pur, cu un singur plan de actiune, dominat de luciditatea analitica a naratorului-personaj, care ilustreaza erosul ca pe o experienta de cunoastere metafizica.

Romanul debuteaza cu starea de incertutidine a personajului masculine, Allan, un englez de 24 ani si este scris la persoan 1, pe baza insemnarilor facute de autor in cei trei ani petrecuti in India. Incipitul il constituie ezitarea personajului care ar fi dorit sa stie exact ziua cand o cunoscuse pe Maitreyi. Jurnalul realizat in timp obiectiv, adica in timpul real al evenimentelor, ii provoaca personajului-narator stari de confuzie si nedumeriri, deoarece atunci cand scria romanul, in timp subiectiv, intamplarile nu mai au pentru el aceeasi relevanta. Cercetand caietele, naratorul incearca sa-si aminteasca momentul cand se indragostise de Maitreyi, marturisindu-si neputinta de a retrai aievea acum, cand scrie romanul, "tulburarea celor dintai intalniri" cu frumoasa bengaleza. Citind in jurnal, este uimit ca la prima intalnire, Maitreyi I se paruse urata, cu "ochii ei prea mari si prea negri, cu buzele carnoase si rasfrante, cu sanii puternici, de fecioara bengaleza crescuta prea plin, ca un fruct trcut in copt", descriere din care si reiese in mod direct portretul fizic al eroinei.Dialogul cu Harold, colegul sau de camera, scoate in evidenta firea analitica a lui Allan, caruia ii placea sa auda lumea vorbind de rau pe cei pe care ii "iubesc sau de care ma simt aproape", intrucat astfel avea ocazia sa-si verifice "anumite procese obscure ale constiintei".

Allan, inginer englez, aflat la inceputul carierei sale in India, merge impreuna cu un gazetar in vizita la profesorul Narendra Sen si Maitreyi I se pare acum "mult mai frumoasa" decat atunci cand o vazuse prima oara, tanarul admirandu-I vestimentatia, ale carei detalii le consemnase in jurnal:"sari de culoarea ceaiului palid, cu papuci albi, cusuti in argint, cu salul asemenea cireselor galbene". Sotia inginerului, Srimati Devi Indira, era imbracata cu "o sari albastra, cu sal albastru muiat in aur" si zambea intruna, fiind "atat de tanara, de proaspata si de timida", ancat parea sora Maitreyiei. Chabu, cealalta fiica, avea vreo zece- unsprezece ani, parul tuns, rochie de stamba si fata oachese, semanand cu "o tiganusa". Cele trei femei "se stransera una langa alta", tematoare si timide, retrase, desi inginerul incearca "zadarnic sa le incurajeze".

Narendra Sen il sprijina pe Allan sa ocupe un post de inspector intr-o zona de jungle, dar acesta se imbolnaveste de "o malaria grava" si este internat intr-un sanatoriu din Calcutta. Inginerul Narendra Sen il invita sa locuiasca la el pentru perioada convalescentei si cat va trebui sa ramana in India.

Englez, venit dintr-o alta cultura si civilizatie, Allan se simte stingherit in fata inginerului, sta retras in biblioteca, invata salutul lor traditional, "impreunand palmele in dreptul fruntii", apoi, incetul cu incetul, se imprieteneste cu Maitreyi, care se intereseaza de obiceiurile europenilor, presupunand ca in tara lui este foarte frig, din care cauza sunt cu totii albi.

Allan eate fascinate de povestea micutei Chabu, care are un pom al ei, pe care il hraneste in fiecare zi cu "turta si prajituri, si firimituri" Traind in preajma Maitreyiei, tanarul european este mirat de firea inocenta a fetei, in contradictie cu faptul ca scria "poeme filozofice, care ii plac foarte mult lui Tagore". Tanara de saisprezece ani are o vasta si profunda cultura, atat in domeniul literaturii, cat si al civilizatiei indiene, subiectele expunerilor si conferintelor publice pe care fata le tinea in fata unui auditoriu de intelectuali despre "esenta frumosului", starnind un adevarat interes.

In primele luni, Allan nu are nici un fel de sentimente pentru tanara bengaleza, "nu m-am gandit la dragoste in cele dintai luni petrecute in tovarasia Maitreyiei", este tulburat numai de straniul din ochii si rasul fetei. El o invata frantuzeste si ea il invata bengaleza, lectiile destind relatiile dintre ei, ii apropie din ce in ce mai mult, iar toleranta excesiva a doamnei Se nil determina pe englez sa se intrebe daca nu cumva ei voiau sa-l insoare cu fata lor, desi era imposibil, pentru ca "ei toti si-ar fi pierdut casta si numele daca ar fi ingaduit o asemenea nunta". Ea scria mereu numele gurului ei, Robi Thakkur, si acest lucru il irita pe Allan, pentru ca i se parea anormala "pasiunea ei pentru un barbat de saptezeci de ani". Notele de jurnal din aceasta perioada sunt pline de incertutidini si de autoanalize asupra sentimentelor, totul I se parea un joc, pe care eroul il urmarea "cu multa luciditate".

Lucrare: Sistemul circulator la om - inima, vasele de sange Lucrare: Boala lui parkinson

Puternic impresionat si emotionat, Allan se simte ca in fata "unei sfinte", cand vede austeritatea in care locuieste fata, in camera ei fiind numai un scaun, doua perne si un pat, in care, afla cu stupoare, ca dormea Chabu, iar Maitreyi se culca pe o rogojina, asezata pe jos. El se simte din ce in ce mai atras de Maitreyi, cei doi schimba autografe pe care le scriu pe carti si reviste, isi povestesc istorisiri insinuante, vorbesc despre casatoria Indiana, fapte ce duc la o apropiere si o relatie mai fireasca intre ei.

Autenticitatea romanului este reflectata in continuare prin ilustrarea tulburarii, a framantarilor interioare ale lui Allan, in dorinta de a intelege exact sentimentele pe care le are Maitreyi, exprimate printr-o multitudine de ganduri si interpretari ale unor gesture , cuvinte si atitudini. De pilda, intr-o seara, pe veranda casei, un ceremonial al atingerii picioarelor goale, care era la ei un semn de respect, ii da europeanului o emotie deosebita, o beatutidine a simturilor.

Allan se gandeste din ce in ce mai des la casatorie, mai ales ca asista la nunta lui Mantu, un var al lui Sen, care "se plange ca o chem inca <<doamna>>, iar nu <<mama>>, cum e obiceiul in India".

Intre cei doi tineri se manifesta o atractie irezistibila ce scapa de sub control, ea I se daruieste intr-o noapte si Allan se simte usor jenat pentru faptul ca Maitreyi "se abandonase atat de decisiv trupului meu, incat avusei chiar o urma de melancolie ca mi se daruise atat de repede". A doua zi, dis-de-dimineata, cand cei doi se intalnesc in biblioteca, Maitreyi, coplesita de vinovatie, ii spune ca e timpul sa plece din casa lor. Ii povesteste despre iubirea pe care o avea, de la treisprezece ani, pentru guru lei, Robo Thakkur, relatandu-i cu detalii despre scrisorile primate de la el, din toate partile lumii, pe unde umblase. Cu toate acestea, gesturile tandre continua, Maitreyi ii daruieste o coronita de iasomie, despre care Allan afla mai tarziu, ca este semnul logodnei. Ea ii ofera apoi cutiuta data de Tagore, marturisind ca nu l-a iubit, ca aceea a fost numai o ratacire si abia acum isi da seam ace este dragostea adevarata.

Allan se hotaraste sa spuna parintilor fetei despre dragostea lor, fiind convins ca acestia asteapta ca el s-o ceara in casatorie, dar din nou il deruteaza reactia Maitreyiei, care se opune. Cei doi tineri traiesc o adevarata poveste de dragoste, cu gesture tandre, priviri si sarutari furate. Maitreyi ii marturiseste iubirea ei pentru pomul "cu sapte frunze", cu care se imbratisa, se saruta si caruia ii facea versuri.

Iubirea lor culmineaza cu mirifica logodna, oficiata de Maitreyi dupa un ceremonial sacru, ireal de frumos. Episodul acesta contureaza, poate, cele mai emotionante pagini de iubire exotica din literature romana, prin ritual erotic. Ea ii da lui Allan inelul de logodna din fier si aur, ca doi serpi incolaciti si eroul primeste botezul logodnei printr-o incantatie mistica. Dominat de o luciditate a autenticitatii, englezul este si usor iritat de aceasta "mascarada". Intalnirile lor devin mai dese, Maitreyi se duce noaptea in camera lui Allan, care este "fericit ca pacatul n-o deprima, ca nu vine in ceasurile de dragoste cu teama ca face un rau", desi el trece prin tot felul de indoieli atat in ceea ce priveste iubirea fetei, cat si in privinta propriilor sentimente.

Intamplator, Chabu, sora mai mica a Maitreyiei, divulga parintilor o scena vazuta in padure intre cei doi, fapt care determina o rupture brutala a relatiei dintre Allan si familia Narendra Sen.

. Allan se retrage in Himalaya pentru a se vindeca intr-o singuratate deplina. In numele iubirii, Maitreyi lupta cu toate mijloacele, sfarsind prin a se darui unui vanzator de fructe, apoi "a plecat la Midnapur, sa nasca, chipurile in taina, dar toata lumea a aflat". Ea spera ca va fi izgonita de acasa si va putea astfel sa-l urmeze pe Allan.Dar Sen nu vrea cu nici-un chip s-o alunge, desi ea tipa intruna:"De ce nu ma dati la caini? De ce nu ma aruncati in strada?". De altfel, drama intregii familii este cutremuratoare: pe Maitreyi au vrut s-o marite, dar ea a tipat ca va marturisi sotului, in noaptea nantii, relatia amoroasa cu englezul si va compromite intreaga familie, caci va fi data afara cu scandal si tot orasul va afla de rusinea ei. Tatal alovit-o peste fata, umpland-o de sange si trantind-o la pamant, dupa care a avut si el un atac si a fost dus la spital, urmand sa fie operat. Pe Maitreyi au inchis-o in camera, dup ace doamna Sen a chemat soferul s-o bata cu vergile in fata ei, pana a cazut in nesimtire, iar Chabu, avand sentimentul de vinovatie, a incercat sa se sinucida.

Allan are o relatie amoroasa cu Jenia Isaac, o evreica finlandeza si se simte dezgustat de aceasta aventura, apoi incearca o relatie cu o tanara nemtoaica, Geurtie, la care mutase "pentru ca nu mai aveam ce manca".

Plecarea din India constituie pentru el o izbavire, avand un sentiment al vinovatiei pe care-l exprima in cuvintele asezate ca motto la roman: "Iti mai amintesti de mine, Maitreyi si daca da, ai putea sa ma ierti?".

Finalul romanului descrie incercarile lui Allan de a se consola, se retrage in muntii Himalaya, ultimul lui gand, cu care se si termina romanul, este sugestiv pentru natura dilematica a eroului dominant de incertitudini, care ar vrea sa stie daca Maitreyi il iubise cu adevarat.

Allan este personajul principal al romanului si intruchipeaza tipul indragostitului lucid si analytic, care traieste o poveste de iubire exotica si ciudata pentru un European. Allan, un englez de 24 ani, este personaj-narator, deoarece el relateaza la persoana 1 sentimentul de iubire reciproca dintre tanarul inginer si Maitreyi, o bengaleza de saisprezece ani. Intamplarile sant povestite pe baza insemnarilor facute de Eliade in cei trei ani petrecuti in India. Allan este un personaj analytic, despica firul in patru, cauta explicatii, intoarce pe toate fetele starile prin care trece, fapt ce argumenteaza trasatura de autenticitate a romanului, gidismul evidentiat de critica literara. Asemenea personajelor lui Camil Petrescu, Allan este un pasionat lucid, observand si observandu-se cu febrilitate, formuland ipoteze, un erou in cautare de certitudini. Dominat asadar de incertitudini, Allan construieste situatii pe baza unor argumente lucide, analizeaza fiecare gest, fiecare atitudine si fiecare cuvant, fiind mereu surprins de imprevizibila Maitreyi si de ospitaliera sa familie.

Maitreyi, o tanara bengaleza de saisprezece ani, este o imbinare de nevinovatie virginala si un rafinament de iubire patimasa. Ea se indragosteste definitive de europeanul Allan, un inginer englez venit sa lucreze in India. Portetul fetei este conturat numai prin ochii iubitului, care relateaza la persoana 1 toata povestea iubirii exotice dintre ei. Maitreyi are un comportament ambiguu, care il contrariaza pe Allan, deoarece nu poate intelege sinuozitatila subtile ale atitudinii ei. Maitreyi se extaziaza de dragostea pentru pomul ei numit "sapte Frunze", ii da lui Allan flori presate. Pe de alta parte, tanara este inteligenta si cultivate, pe englez surprinzandu-l seriozitatea ei de a tine conferinte, cu teme profunde, la care vine un auditoriu elevat. Acestea alcatuiesc universal ei misterios si derutant pentru europeanul Allan. Eroul este nedumerit de refuzul fetei de a se casatori si gandeste ca oamenii acestia "ascund fiecare o mitologie peste putinta de strabatut, ca ei sunt stufosi si adanci, complicati si neantelesi".

Romanul "Maitreyi", de Mircea Eliade ilustreaza mitul cunoasterii si al fericirii prin iubire, fiind si primul roman exotic din literatura romana.

In concluzie, in proza lui Mircea Eliade, Erosul reprezinta insasi substanta narativa a romanelor "Maitreyi" si "Nunta in cer", dragostea fiind inteleasa ca un act integral, ca un process al reintregirii umane prin faptura nou create din fuziunea barbatului cu femeia--recompunand perechea ideala.