Iluminism
(cf. it. illuminismo
Iluminismul este curentul cultural antifeudal,
anticlerical, antidogmatic, izvorat dintr-un cult pentru ratiune, stiinta,
umanism, spirit democratic, avand intre principiile fundamentale: (1)
egalitatea naturala a oamenilor (toti nascandu-se cu aceleasi drepturi sub
soare); (2) emanciparea ens-ului uman, a natiilor / popoarelor, printr-o retea
de scoli la toate nivelurile; (3) "prosperitatea" maselor prin cultura si
stiinta, prin cunoasterea rationala a lumii, spre a iesi din obscurantism, spre
a combate fanatismul, dogmele nocive, spre a instaura toleranta si spre a
deschide caile progresului; (4) intre conducator (imparat, rege) si popor sa
existe un "contract social" etc.
Curentul este specific Europei secolului al XVIII-lea, numit si
"secolul luminilor". Intre cei mai straluciti reprezentanti ai iluminismului european
se afla oameni de stiinta / cultura, enciclopedisti francezi: d'Alembert,
Diderot, Fénelon, Florian, Fontenelle, Helvetius, d'Holbach, Marmontel,
Montesquieu, Rousseau, Voltaire s. a.; germani: Goethe, Herder, Kant, Lessing,
Schiller s. a.; romani / valahi - din Scoala Iluminist-Valaha Sud-Dunareana
Antiotomana de la Moscopole (sau Scoala Moscopoleana): Theodor Cavallioti,
Daniil Moscopoleanu, George Roja, Constantin Ucutta s. a., apoi, cei din Scoala
Iluminist-Valaha Nord-Dunareana Antihabsburgica din Ardeal (sau Scoala
Ardeleana): Ion Budai-Deleanu, Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe Sincai s. a.;
rusi: Lomonosov, Fediakovski, Radiscev s. a. Curentul s-a extins si peste
Oceanul Atlantic, avand importanti reprezentanti si in Statele Unite ale Americii:
Franklin, Jefferson s. a.
Cele doua puternice
scoli iluministe ale valahilor (adica ale dacoromanilor / romanilor), Scoala
Iluminist-Valaha Antiotomana Moscopoleana si Scoala Iluminist-Valaha
Antihabsburgica Ardeleana, aveau in programul lor, in afara
principiilor din "charta" iluminismului european, si re-Unirea si eliberarea
Principatelor Valahe, a marelui nostru popor de atunci, dintre rotile dintate
ale celor trei puternice imperii evmezice: Imperiul Otoman, Imperiul Habsburgic
si Imperiul Rus. Corifeii iluminismului valah / dacoroman au infiintat - in
Dacia / Dacoromania (Nord-Dunareana si Sud-Dunareana) - peste 800 de scoli,
pentru care au tiparit si manualele necesare. Din intelegerea profunda a
inaltului spirit iluminist al tolerantei, convinsi ca lumina cartii daruita
deopotriva tuturor isi va arata cu promptitudine roadele cele mai bune,
corifeii Valahimii / Dacoromanimii din secolul al XVIII-lea, indeosebi, cei
dintre Dunare, Marea Neagra, Marea Thracica si Marea Adriatica, au tiparit
chiar si abeceedare / manuale "bilingve", ori "trilingve", adica atat in limba
valaha / dacoromana, cat si in limbile minoritarilor din localitatile arondate
respectivei scoli, dupa cum era "specificul locului": in albaneza, in bulgara,
in sarba, in greaca (daca in localitatea in care se infiinta scoala convietuiau
75 la suta valahi si 25 la suta sarbi, atunci manualele erau tiparite bilingv,
in valaha / romana si in sarba; daca intr-o localitate din Balcani se aflau 60
la suta valahi, 25 la suta albanezi si 15 la suta greci, atunci manualele de la
scoala respectiva erau tiparite in trei limbi: valaha / dacoromana,
albaneza si greaca).
Scoala Iluminist-Valaha Antiotomana
Moscopoleana. Cel dintai
nucleu iluminist valahic / dacoromanesc a fost cel de la Moscopole; in 1744,
exista deja Academia Valaha din Moscopole; in orizontul anului 1765, pentru scurt timp, a
existat si Tipografia Valaha din Moscopole (cf. CLC, 390; in acest sens, Th. Capidan il citeaza pe George Roja: «in orasul
Moscopole s-au tiparit mai multe carti valahe» - CLC, 391 / 438). Intre reprezentantii Scolii
Iluminist-Valahe Sud-Dunareane Antiotomane de la Moscopole, autori de lucrari
istorice, lingvistice, lexicografice etc., se afla si un poet, Constantin
Ucutta. Nu prin "Lexiconul trilingv" (cf. CLC, 388) ramane in memoria posteritatii iluministe valahul Theodor
Cavallioti, ci prin aleasa vectorizare intru lucrare filosofic-literara, din
cartea «Protopiria», tiparita la Venetia, in anul 1770. Dintre lucrarile lui
Daniil Moscopoleanu, unul dintre conducatorii Academiei Valahe Moscopolene, s-a
bucurat de un ales circuit balcanic nu «Invatatura introducatoare» (1762 ?), ci
«Lexiconul tetralingv vlah-arman, albanez, grec si bulgar», tiparit tot la
Venetia - ca si «Focul dintai» / «Protopiria» lui Th. Cavallioti, dar cu 24 de
ani tarziu -, in 1794. Exista si alte lucrari iluministe deosebit de
interesante, publicate (la Viena, Venetia,
Moscova etc.) de reprezentati ai Scolii Valahe Moscopolene: George Roja,
«Cercetari despre Romanii numiti si Vlahii de dincolo de Dunare» (1795), Mihail
G. Boiagi, «Gramatica vlaho-armaneasca» (Viena, 1813) etc. In Peninsula
Balcanica, in secolul luminilor, orasul valah / dacoroman Moscopole (azi, in
Albania) era - ca importanta economica, demografica si cultural-politica - "pe
locul al treilea", dupa Constantinopol / Istambul si dupa Atena; dar la
intrigile Fanarului, fanaticul Ali Beg, fratele Sultanului, in fruntea unor
"hoarde otomane", trece prin foc si sabie, in 1786 si in 1789, orasul
crestin-valah / dacoroman Moscopole, intelectualitatea iluminista ce reprezenta
Academia Valaha a Balcanilor fiind obligata sa ia calea exilului in diferite
colturi ale Europei (o vreme, de pilda, George Roja a stat si in orasul
Timisoara, unde se pare ca ar fi scris «Cercetari», in orizontul anului
1795).
Un anume traditionalism
mesianic dar si clamoros
se inregistreaza si in volumele lui Adrian Paunescu de dincoace de Istoria unei secunde
Reviste interbelice
promotoare ale traditionalismului. Revista Gandirea Cluj-Napoca, 1 mai 1921 / Bucuresti, decembrie 1922 -
1944) si gruparea gandirista (v. supra -
gandirism) au jucat un rol deosebit in inrazarirea
neasemuita a traditionalismului romanesc din secolul al XX-lea. In afara de
revista «Gandirea», dupa cum sublinia si E. Lovinescu, au mai existat cateva
notabile reviste: «n-au lipsit, fireste, si alte publicatii in linia asa-zis traditionalista, mai cu seama in
provincie, unde ";traditionalismul" sau "culturalismul" infloreste» (LScr, 6, 47);
criticul mentioneaza in acest sens: Junimea literara, cea reaparuta dupa
1923, Junimea Moldovei de Nord, editata in Botosani,
de la 5 ianuarie 1919, pana in aprilie 1921, Lamura Nazuinta (Craiova, aprilie 1922
Datina (Drobeta-Turnu Severin, 1923 Flamura lui Marcel Romanescu»
(de la Craiova); la Suceava, in 1926, era de remarcat revista Fat-Frumos tiparita prin grija lui Leca Morariu; la Cluj-Napoca, din
februarie 1930, s-a distins revista Darul vremei au mai imbratisat
programul traditionalist-gandirist revistele: Ramuri (Craiova, martie 1919 aprilie 1929), Familia (Oradea, 1926 Actiune
si reactiune Axa Floarea
de foc (Bucuresti,
1935 Linia
dreapta (Bucuresti,
1935 Ideea
romaneasca Vestitorii (1936) etc. si
cotidienele: Curentul, Cuvantul etc. (cf. RotIst, IV, 127)
Traditionalismul din secolul al XX-lea in istoriile
literare. Numerosi sunt poetii care ilustreaza filonul de aur al
traditionalismului dacoromanesc din secolul al XX-lea. In Istoria
literaturii romane contemporane 1900 E. Lovinescu considera ca reprezentanti ai poeziei traditionaliste romane pe
Nichifor Crainic, Ion Pillat, V. Voiculescu, Adrian Maniu, Lucian Blaga, G.
Murnu, Sandu Tudor, Marcel N. Romanescu, Radu Gyr, N. I. Herescu, Zaharia
Stancu, N. Crevedia, V. Ciocalteu, D. Ciurezu si Radu Boureanu (cf. LScr, 6, 84 George
Calinescu, in monumentala Istorie a literaturii
romane de la origini pana in prezent (1941), retine urmatorii
traditionalisti ai "momentului 1923", ce se distingeau prin "autohtonizarea
simbolismului", prin "poezia roadelor" etc.: Ion Pillat, B. Fundoianu, Ilarie
Voronca, Radu Gyr, D. Ciurezu, Zaharia Stancu si Teodor Murarasu (cf. CILR, 857 Scoala Iluminist-Valaha
Antihabsburgica Ardeleana redacteaza in anul 1791, celebrul
document politic, Supplex Libellus Valachorum
Transsilvaniae / Charta Valahilor din Transilvania, trimis la
Viena, imparatului Leopold al II-lea, document in care se solicita Curtii
Imperial-Vieneze sa recunoasca faptul ca majoritarii Valahi / Dacoromani din
Ardeal / Transilvania se constituie - prin toata istoria lor aproape bimilenara
- ca natiune egala in drepturi cu celelalte natiuni din Imperiul Habsburgic;
inechitatea la care se refera «Supplex
Libellus Valachorum Transsilvaniae» dura din anul 1437, anul inabusirii in
sange a marii rascoale valahe / dacoromane de la Bobalna-Transilvania, cand
nobilimea veneticilor din stepele Eurasiei, ajunsa pe pamanturile
intracarpatice ale Daciei, semneaza marsavul act, «Unio trium nationum»; este
vorba, de fapt, despre "Unirea / unitatea celor trei natiuni", adica a
nobililor unguri / maghiari, sasi si secui, de a actiona impotriva majoritatii
valahe / dacoromane din Transilvania, spre a nu se ridica din randurile
poporului valah / dacoroman din Ardeal ceva nobilime autohtona, ce le-ar
periclita pozitiile ocupate in ierarhia imperiala. Reprezentantii Scolii
Iluminist-Valahe Antihabsburgice Ardelene (Samuil Micu (1745 - 1806), Gheorghe Sincai
(1754 - 1816), Ion Budai-Deleanu (1760 - 1820), Petru MAior (1761 - 1821) s.
a.), in majoritatea lor, cu inalte studii umanist-universitare la Viena si la
Roma, au realizat monumentale lucrari istorice, lingvistice, literare etc.
Directia erudita a Scolii Iluminist-Valahe Antihabsburgice Ardelene este data
de urmatoarea serie de lucrari: «Elementa lingue daco-romanae sive valachicae»
/ «Elemente de limba dacoromana sau valahica» (1780) de Samuil Micu si Gheorghe
Sincai, «Istoria, lucrurile si intamplarile romanilor» (1806) de Samuil Micu,
«Hronica romanilor si a mai multor neamuri» (1808) de Gh. Sincai, «Istoria
pentru inceputul romanilor in Dachia» (1812) de Petru Maior, «Disertatie pentru
inceputul limbii romane» de Petru Maior, «Dictionarium valachico-latinum» de
Samuil Micu, «Lexiconul romanesc-nemtesc» de Ion Budai-Deleanu, «Lesicon
romanescu-latinescu-ungurescu-nemtescu» (1825) etc. Ion Budai-Deleanu a
inzestrat literatura romana si cu epopeea «[iganiada».
