ION - argumentare pentru incafrarea in specie cu trasaturile specifice, caracterizare

Introducere pentru orice roman in demonstrarea ca este roman

Romanul este specie a genului epic de mari dimensiuni cu mai multe planuri narative, cu numeroase personaje, actiune complexa; termenul de " roman " la inceputuri insemna - dragoste.

Este o specie literara neconventionala, deschisa, cunoscuta, cu intriga complexa desfasurata pe mai multe planuri ce prezinta viata in toate aspectele.

Este un produs al imaginatiei, naratiune fictiva ce mimeaza adevarul, un tablou de viata , o cautare perpetua a realitatii., o iluzie a realitatii.

George Calinescu spunea " romanul trebuie sa fie interesat de cazurile individuale in masura in care ele se transfigureaza artistic in tipuri".

Garabet Ibraileanu in " Creatie si analiza" spunea ca romanele sunt de creatie si de analiza; cele de creatie se bazeaza pe zugravirea comportarii personejului iar de cel de analiza urmareste starile sufletesti ale personajelor.

Nicolae Manolescu in " Arca lui Noe " clasifica romanele in doric, ionic si corintic.

Romanul doric reprezinta " prima varsta a romanului" in care iluzia vietii e mai presus de cea a artei ; de aici fac parte romanele traditionale care se vor o oglida a vietii in care cel ce nareaza este cel care scrie;

Romanul ionic este " a doua varsta a romanului " o varsta a constiintei de sine in care se manifesta analiza psihologica, socialitatea este inlocuita cu intimitatea, confesiunea, in care nu se creeaza iluzia vietii ci se cauta autenticitatea trairii individuale;

ION

Argumentare pentru incafrarea in specie cu trasaturile specifice

Romanul este specie a genului epic de mari dimensiuni cu mai multe planuri narative, cu numeroase personaje, actiune complexa; termenul de " roman " la inceputuri insemna - dragoste.

Este o specie literara neconventionala, deschisa, cunoscuta, cu intriga complexa desfasurata pe mai multe planuri ce prezinta viata in toate aspectele.

Este un produs al imaginatiei, naratiune fictiva ce mimeaza adevarul, un tablou de viata , o cautare perpetua a realitatii., o iluzie a realitatii.

George Calinescu spunea " romanul trebuie sa fie interesat de cazurile individuale in masura in care ele se transfigureaza artistic in tipuri".

Garabet Ibraileanu in " Creatie si analiza" spunea ca romanele sunt de creatie si de analiza; cele de creatie se bazeaza pe zugravirea comportarii personejului iar de cel de analiza urmareste starile sufletesti ale personajelor.

Nicolae Manolescu in " Arca lui Noe " clasifica romanele in doric, ionic si corintic.

Romanul doric reprezinta " prima varsta a romanului" in care iluzia vietii e mai presus de cea a artei ; de aici fac parte romanele traditionale care se vor o oglida a vietii in care cel ce nareaza este cel care scrie;

Romanul ionic este " a doua varsta a romanului " o varsta a constiintei de sine in care se manifesta analiza psihologica, socialitatea este inlocuita cu intimitatea, confesiunea, in care nu se creeaza iluzia vietii ci se cauta autenticitatea trairii individuale;

Proza lui L Rebreanu apartine perioadei interbelice si se compune din acumulari succesive in timp din care amintim: Ion, Rascoala,Padurea spanzuratilor.

Cea mai importanta particularitate a romanelor lui Rebreanu o constituie deschiderea spre modern

Astfel analiza trairilor sufletesti ale personajelor, studierea instinctelor primare, sondarea adancimilor obscure ale psihologiei colective, fac din L Rebreanu " ctitorul romanului romanesc modern"

Aspiratia spre echilibru, monumentalitatea si finalurile tragice situeaza creatia sa in randul marilor valori romanesti.

Romanului Ion ii revine astfel un loc important prin dimensiunea simbolica a persoonajului central si prin mjaretia curgerii vietii infatisata ca intr-o epopee.

Ion este roman realist in care naratorul obiectiv si omniscient realizeaza o evocare monografica a satului transilvanean de la inceputul sec al XX-lea.

Alcatuit din doua parti intitulate " Glasul pamantului" si " Glasul iubirii" si cuprinzand 13 capitole, romanul are o actiune liniara, desfasurata cronologic, motiv pentru care poate fi incarat drept roman doric si traditional.

Este continuator al romanului realist scris de N Filomon, I Slavici

ION - 1920 - este considerat fresca a satului ardelenesc; a primit premiul Academiei

E Lovienscu _ " ION este cea mai mare creatie epica romaneasca"

Lucrare: Sunetul - caracteristici Lucrare: Ereditatea si variabilitatea organismelor

"Ion " este roman prin : actiunea ampla, desfasurata pe mai multe planuri, conflict complex, numar mare de personaje.

Tema romanului : universul rural diferentiat social functie de pamant si de aici lupta pentru inavutire.

Ion este un roman: obiectiv ( in care epicul este obiectiv datorita relatiei narator- personaj), doric ( caci iluzia vietii e mai presus de iluzia artei cat si prin incipit si final de tip doric ) realist de tip obiectiv ( caci naratorul este omniscient , omniprezent prin semnele din incipit care anunta destinul eroului, semne ale predestinarii) realist cu elemente naturaliste. Este roman realist cu elemente naturaliste; roman realist social ( caci sursa de inspiratie este realitatea cu tematica rurala dar si social prin precizarile facute la inceput ( locul, timpul).

Este roman traditional de tip doric ( conform clasificarii lui N Manolescu ) prin notarea faptelor cu minutiozitate, faptele fiind veridice.

Noutatea romanului consta in tehnica infatisarii detaliilor, intamplarilor ce par a fi filmate, prezentate cu incetinitorul.

Este roman obiectiv realist prin naratiune la pers a III-a , nonfocalizata, cu viziunea " dindarat", prin atitudinea detasata a autorului, veridica si narator omniprezent, omniscient caci dirijeaza totul ca un regiszor universal Conflictul este dublu: interior ( intre glasuri) si exterior ( intre Ion si Vasile Baciu si Ana )

Este roman realist si prin sursele de inspiratie reale: este vorba de trei intamplari reale pe care scriitorul le-a adaugat in text. Astfela patania unei fete bogate amagita de un baiat sarac si m,arturisirile unui fost coleg de liceu care I s-a plans autorului de lipsa pamantului; imaginea unui taran sarutand pamantul

Discursul narativ este caracterizat prin : absenta marcilor subiectivitatii; prin simetria incipitului cu finalul , prin descrierea drumului ce duce catre Pripas; ( drumul este personificat si are valoare simbolica a destinului unor oameni).

Discursul narativ se mai remarca si prin descrierea initiala a drumului introduce cititorul in sec al XX-lea in Transilvania pe Valea Somesului , prin descrierea caselor care sugereaza conditia locuitorilor ( de aici se desprinde caracterul monografic al operei )

Incipitul contine si descrirea crucii strambe de la marginea drumului la capatul satului infatisand un Hristos de tinichea plin de rugina , anticipeaza tragismul destinelor "Din soseaua ce vine de la Carlibaba intovarasind Somesul, cand in dreapta, cand in stanga, pana la Cluj, si chiar mai departe, se desprinde un drum alb mai sus de Armadia..ca sa dea buzna in Pripasul pitit intr-o scrantitura de coline. Drumul trece prin Jidovita.pe urma se pierde in soseaua cea mare si fara inceput"

Satul pare neinsemnat, dar el va deveni spatiul unor adevarate drame; drumul pare un personaj cu valoare simbolica, el fiind drumul vietii lui Ion.

Trasatura caracteristica a romanului este folosirea Tehnicii contrapunctului ( adica in paralel sun prezentate evenimente ca nunta, etc dar in medii sociale diferite, cum ar fi la tarani si intelectuali) si ritmul povestirii este cand alert, cand lent;

Perspectiva narativa inglobeaza o imbinare armonioasa a modurilor de expunere: naratiunea ( naratiunea este obiectiva si reproduce realitatea prin lipsa subiectivismului) imbinata cu descriere ( descrierile sustin interesul cititorului pt desfasurarea epica)si dialog ( prin el sunt caracterizate personajele ); descrierile pamantului sunt intr-un registru : solar, vital si victorios; din aceste motive arta naratiunii este de factura epopeica

Capitolele romanului au cate un nume sugestiv ca confera textului circularitate si simetri: astfel constatam ca pruimul cap se intituleaza " inceputul" iar ultimul " sfarsitul".

Incipitul si finalul au in prim plan imaginea drumului care in primul capitol ne indreapta spre sat si in final este zugravit drumul care iese din satul Pripas, ca si cum o alta generatie ia locul celei prezentate.

Hora este si ea element sombolic aparut la inceputul si finalul romanului, prin hora intelegand hora vietii, circuitul evenimentelor. Daca l a inceput la hora de duminica participa toate personajele ( din ele desprinzandu-se Ion) la final ni se sugereaza ca multe din personaje au disparut( Ana a murit, Ion a fost ucis, George a fost inchis) si daca unii s-au stins, locul lor a fost luat de altii, sugerand ca viata merge mai departe.

Romanul este traditional, obiectiv, doric , realist - obiectiv si prin folosirea

tehnicii planurilor paralele care consta in trecerea de la un plan la altul prin tehnica contrapunctului si se realizeaz prin alternanta si inlantuire ( succesiunea secventelor narative ca de ex scena horei duminica la inceputul romanului apare ca o hora a soarte )

In sustinerea caracteristicii de roman doric si realistadaugam finalul romanului care are nuanta moralizatoare justitiare si educativa procedeele narative folosite sunt : transfocarea, stop-cadrul, flash-back. Transfocarea apare chiar in primele pagini in incipit si este reluata in final prin prezentarea drumului; Stop-cadrul - ingheata pe un moment miscarea; de ex momentul cand Ion intelege ca odata cu zestrea Anei va trebui sa ramana definitiv cu ea, si vede uratenia ei comparativ cu a Floricai)Flach-backul ; reconstituirea unor episoade la timpul prezent, episoade cu intamplari ce apartin de trecut ( de ex : vazand pe Florica el isi aminteste cum a strans-o in brate)

Romanul captiveaza prin Oraganizarea episoadelor sub forma de scenariu cinematografic ( scena nuntii scoate in evidenta adevaratele relatii intre personaje).

Este roman traditional in care domina vocea auctoriala si in care stilul este de tipul anticalofil , dupa cum spunea T Vianu este " cenusiu " .

Este roman realist prin zugravirea realista a celor doua mari teme: a pamantului si situatia intelectualilor in perioada dominatiei austro-ungare. Problema nationala a romanilor din Transilvania va fi intalnita si in romanul Padurea spanzuratilor.

ION

Caracterizare

Apreecieri critice privind personajul

Titlul romanului Ion este un EPONIM ( numele personajului da numele romanului, titlul).

G Calinescu " Ion este o bruta"

N Manolescu " Ion este o bruta ingenua, o fiinta generica.o victima a fatalitatii biologice"

E Lovinescu " Ion este o figura simbolica mai mare decat natura"

T Vianu" siretenie, viclean, alcatindu-si planul dobandirii pamantului"

Ion Pop al Glanetasului este eroul care aduce in fata cititorului problema taraneasca din perpectiva potrivit careia existenta pamantului inseamna respectabilitate in sat.

Fiul lui Alexandrul Glanetasu, Ion este taran sarac, harnic, care se simte umil prin lipsa pamantului.lupta dintre cele doua glasuri ( pamant-iubire) compun dramatismul trait de personaj.

Este un personaj construit prin incercuire ( intai este prezentat in colectivitate alaturi de sateni la hora si treptat este prezentat singur traindu-si singur drama)

Este personaj realist tipic, urmarit in evolutia lor.

Sufera acele metamorfoze pt a obtine pamant ( comportamentul si atitudinile inainte de a avea pamant si dupa obtinerea il arata mai sigur pe el, mergand cu picioarele, genunchii, usor indoiti si mergand pe mijlocul drumului; dupa ce a obt pamant el vorbea pretutindeni numai despre acest lucru;

Sfarsitul lui Ion nu este surprinzator, avand in vedere dezumanizarea care s-a produs in interiorul eoului, degradarea morala.El ar trebui sa se simta raspunzator pt moartea Anei; dar nu este asa, mai mult din acel moment el aspira la o relatie cu Florica.

El este erou tragic caci din Vinovat devine Victima

Ion este caracterizat si de alte personaje ca de ex d-na Herdelea care il vede harnic si iute ca maica-sa;

Pentru el pamantul este mai drag ca o mama; inseamna stabilitate, statut social, expresie a calitatii de gospodar; este o ibovnica credincioasa; pentru el dragostea de pamant este ca un dat natural.

Este caracterizat prin tehnica pluriperspectivei ( adica este prezentat din mai multe puncte de vedere ale personajelor;

T Vianu " iubirea pamantului l-a stapanit de mic copil"

Iop este sfasiat de cele doua GLASURI : al pamantului si al iubirii.

Glasul pamantului ( in cap" Sarutul" ) este o chemare obscena,o obsesie coplesitoare descrisa pe 2 planuri: olfactiv si vizual.

Glasul iubirii se concretizeaza in iubirea pt Florica.

Ion se dezumanizeaza treptat

El oscileaza intre A RAVNI si A POSEDA. Caracterul lui Ion se poate dezvalui si prin prisma relatiei cu Titu Herdelea.

Ion si Titu Herdelea se cunosc de copii, urmand aceeasi clasa, au varste apropiata, au copilarit impreuna, sunt prieteni, desi Ion I se adreseaza cu " domnisorule:"

Ion il respecta pe TH iar acesta il sfatuieste cum sa convinga pe tatal Anei sa o dea pe fata cu pamant cu tot.

Evolutia lor este lineara pana la casatoria lui Ion

Ion a fost cel mai iubit elev allui Zaharia Herdelea ( tatal lui Titu)

Maimult chiar invatatorul insista si il ajuta sa primeasca o bursa pt ainvata mai departe dar stradaniile caci Ion era silitor cuminte

Dupa 2 luni insa Ion renunta la scoala SIMTIND CA NU ACOLO ERA LOCUL LUI SI MOTIVAND CA II ERA MAI draga munca campului Totusi a pastrat cartile pe care le-a citit pana le a ferfenitit. ( mai tarziu el citea carti de povesti, gazete vechi imprumutate de la dascal).Dar pasiunea pentru pamant intrecea orice

Titu - prietenullui de 23 de ani , mandria familiei herdelea, ( inalt, desirat) fusese un elev eminent fiind supravegheat de tatal sau.

La liceul din Armadia a simtit ca este persecutat si de aceea e trimis la Liceul unguresc din Bistrita unde invata bine dar si aici intrerupe din lipsa banilor pentru taxe.De aceea ramane sa invete acasa Ultimele doua clase de liceu

Nu isi da bacalaureatul caci se simte satul; de scoala si astfel nu poate deveni invatator la scoala unde era tatal sau. Ion cauta sa obtina pamant. In timp ce Titu cauta sa obtina un post Ambii se simt marginalizati din cauza saraciei.

Titu pleaca la Bucuresti si acolo afla tarziu ca prietenul sau a fost ucis de George Bulbuc si regreta ca nu a fost chemat la inmormantare- drumurilelor se despartisera.

ION este tipul omului care nu-si accepta limitele, doreste sa-si depaseasca conditia dar se loveste de cele doua glasuri

Viata lui are flux epopeic.