Poezii Lauda somnului 1929, lucian Blaga

Lauda somnului

1929

BIOGRAFIE

Unde si cand m-am ivit in lumina nu stiu,

din umbra ma ispitesc singur sa cred

ca lumea e o cantare.

Strain zambind, vrajit suind,

in mijlocul ei ma-mplinesc cu mirare.

Cateodata spun vorbe cari nu ma cuprind,

cateodata iubesc lucruri cari nu-mi raspund.

De vanturi si ispravi visate imi sunt ochii plini,

de umblat umblu ca fiecare:

cand vinovat pe coperisele iadului,

cand fara pacat pe muntele cu crini.

Inchis in cercul aceleiasi vetre

fac schimb de taine cu stramosii,

norodul spalat de ape subt pietre.

Seara se-ntampla mulcom s-ascult

in mine cum se tot revarsa

povestile sangelui uitat de mult.

Binecuvant panea si luna.

Ziua traiesc imprastiat cu furtuna.

Cu cuvinte stinse in gura

am cantat si mai cant marea trecere,

somnul lumii, ingerii de ceara.

De pe-un umar pe altul

tacand imi trec steaua ca o povara.

* SOMN

Noapte intreaga. Dantuiesc stele in iarba.

Se retrag in padure si-n pesteri potecile,

gornicul nu mai vorbeste.

Buhe sure s-asaza ca urne pe brazi.

In intunericul fara de martori

se linistesc pasari, sange, tara

si aventuri in cari vesnic recazi.

Dainuie un suflet in adieri,

fara azi,

fara ieri.

Cu zvonuri surde prin arbori

se ridica veacuri fierbinti.

In somn sangele meu ca un val

se trage din mine

inapoi in parinti.

* FUM CAZUT

S-aude zbor scurt si zadarnic

de gaste peste pajisti reci.

Undeva un cantec se patrunde

de chemari de veci.

Un fluier seaca, altul nu s-arata.

Aleluia,privirea mi se umple de pasari si vant,

vietii nu i-am ramas dator nici un gand,

dar i-am ramas dator viata toata.

Cu miscari oprite ades

vad bolti prabusite in apa.

Din frunzele satului ies

ca dintr-o biblica satra.

Aleluia, astazi ca niciodata

sunt fratele obosit

al cerului de jos

si-al fumului cazut din vatra.

* PARADIS IN DESTRAMARE

Portarul inaripat mai tine intins

un cotor de spada fara de flacari.

Nu se lupta cu nimeni,

dar se simte invins.

Pretutindeni pe pajisti si pe ogor

serafimi cu parul nins

inseteaza dupa adevar,

dar apele din fantani

refuza galetile lor.

Arand fara indemn

cu pluguri de lemn,

arhangheli se plang

de greutatea aripelor.

Trece printre sori vecini

porumbelul sfantului duh,

cu pliscul stinge cele din urma lumini.

Noaptea ingerii goi

zgribulind se culca in fan:

vai mie, vai tie,

paianjeni multi au umplut apa vie,

odata vor putrezi si ingerii sub glie,

tarana va seca povestile

din trupul trist.

* PASAREA SFANTA

Intruchipata in aur de sculptarul C. Brancusi

In vantul de nimeni starnit

hieratic Orionul te binecuvanta,

lacrimandu-si deasupra ta

geometria inalta si sfanta.

Ai trait candva in funduri de mare

si focul solar 1-ai ocolit pe de-aproape.

In paduri plutitoare-ai strigat

prelung deasupra intaielor ape.

Pasare esti? Sau un clopot prin lume purtat?

Faptura ti-am zice, potir fara toarte,

cantec de aur rotind

peste spaima noastra de enigme moarte.

Dainuind in tenebre ca in povesti

cu fluier parelnic de vant

canti celor ce somnul si-1 beau

din macii negri de subt pamant.

Fosfor cojit de pe vechi oseminte

ne pare lumina din ochii tai verzi.

Ascultand revelatii fara cuvinte

subt iarba cerului zborul ti-1 pierzi.

Din vazduhul boltitelor tale amiezi

ghicesti in adancuri toate misterele.

Inalta-te fara sfarsit,

dar sa nu ne descoperi niciodata ce vezi.

ECHINOCTIU

Semne verzi subt sovairi solare

iesi, sora, sa vezi pe ogor.

Popi negri vestind sub pamanturi soarele

cu fluiere greierii umbla

pana-n pragul sicrielor

si-acolo mor.

Pe-aici, afara de oras, si ieri am fost

sa iscodim invierile in fata portilor.

Indrazneste, sora, ah, sora, sa nu suspini.

Intr-o singura zi mugurii si iarba au crescut

repede ca unghiile si parul mortilor.

Fapturi care-ati fost, unde va tineti?

Document online: Critica de text - examinarea aprofundata a manuscriselor Eseu: Constructivism - curent de avangarda - rezultate in domeniul arhitecturii

Nu le calca, sora, luminile - dediteii vineti.

* IN MUNTI

Langa schit miezul noptii gaseste

fapturi adormite-n picioare. Duhul muschiului umed

umbla prin vagauni.

Din rasarit vin fluturi cat buhele

sa-si caute in focuri cenusa.

La radacinile brazilor, langa blestemul cucutelor

ciobanul pune pamant

peste mieii ucisi de puterile codrului.

Peste muche trecand

fetele stanilor - isi freaca de luna umerii goi,

aventura lor se patrunde suprafireasca

de pulberea luminos starnita din disc ca un roi.

Cai galbeni si-aduna sarea vietii din ierburi.

Mocnind subt copaci Dumnezeu se face

mai mic sa aiba loc ciupercile rosii

sa creasca subt spatele lui.

In sangele oilor noaptea padurii e vis lung si greu.

Pe patru vanturi adanci patrunde somnul in fagi batrani.

Subt scut de stanci, undeva

un balaur cu ochii intorsi spre steaua polara

viseaza lapte albastru furat din stani.

* ORAS VECHI

Noapte. Urnirea orelor

se-mplineste fara indemn.

Taci - aratatoare se-opresc

suspinand pe ultimul semn.

Subt porti fiintele somnului

intra - cani rosii si griji.

Pe uliti - subtire si-nalta

ploaia umbla pe cataligi.

Vant vechi si lung intre ziduri

mai scutura luturi si fier.

Mari semeni de altadata

O clipa s-arata si pier.

Turn negru sta in picioare

si-si numara anii invins.

Taci, ca sfantul de piatra

aureola in noapte si-a stins.

* PEISAJ TRANSCENDENT

Cocosi apocaliptici tot striga,

tot striga din sate romanesti.

Fantanile noptii

deschid ochii si-asculta

intunecatele vesti.

Pasari ca niste ingeri de apa

marea pe tarmuri aduce.

Pe mal - cu tamaie in par

Isus sangereaza launtric

din cele sapte cuvinte

de pe cruce.

Din paduri de somn

si alte negre locuri

dobitoace crescute-n furtuni

ies furisate sa bea

apa moarta din scocuri.

Arde cu pareri de valuri

pamantul imbracat in grau.

Aripi cu sunet de legenda

s-abat inspaimantate peste rau.

Vantul a dat in padure

sa rupa crengi si coarne de cerbi.

Clopote sau poate sicriile

canta subt iarba cu miile.

* ASFINTIT

Peste-aceleasi aratari si-aceleasi case

clopot de sear-aud. Si stau in cruce

cu o zi sub cer pierduta.

Prin ani subt poduri se departeaza

ce focuri vechi? ce noua pluta?

Printre ziduri ceasul umbrelor ma-ncearca.

Se desface - care poarta?

Se deschide - care usa?

Ies varstele si-mi pun pe cap

aureola de cenusa.

Intarziind subt vremi schimbate,

imi taie drumul - care prieten?

Imi taie pasul - ce vrajmas?

Ah, pasarea Foenix ca altadata

nu mai zboara peste oras.

CAP APLECAT

Ma indemn sa fiu

si o clipa mai sant.

Undeva pe camp

a murit fratele vant.

Toamna sangereaza

peste un mers batran.

Printre umbre prelungi

rostul mi-aman.

Spre nu stiu ce sfarsit

un zbor s-a intins.

Cu palpait de sfesnic

un copac s-a stins.

In fantana mi-aplec

gand si cuvant.

Ceru-si deschide

un ochi in pamant.

ELEGIE

Tremura aceeasi apa si frunza

la bataile aceluiasi ceas.

In ce taram si-n ce somn te-ai oprit?

Cereasca subt ce iarb-ai ramas?

Se revarsa in mine drumurile

toate pe cari ai umblat.

Oglinda-ti mai pastreaza chipul

si dupa ce-ai plecat.

Fara gand, fara-ndemn, fara glas,

cu maneca sterg ochiuri ude.

Un vecin prin zidul meu aude

rabdarea neagra a aceluiasi pas.

* NOAPTE EXTATICA

Adanc subt batranele

verzile zodii ­-

se trag zavoarele,

se-nchid fantanile.

Asaza-ti in cruce

gandul si manile.

Stele curgand

ne spala taranile.

DRUMURI

Cetate de veac, prasila de painjeni verzi

subt muschi si scocuri. ­-

Pe turn intre semnele ceasului, ganditor

timpul sta. O vrabie umbla pe-aratator.

Subt bolti de nicairi nici un ecou.

Parul tau joaca in vantul

pe care 1-am intalnit ieri in alt oras

si care ne-a ajuns din nou.

* PERSPECTIVA

Noapte. Subt sfere, subt marile,

monadele dorm.

Lumi comprimate,

lacrimi fara de sunet in spatiu,

monadele dorm.

Miscarea lor - lauda somnului.

* DRUMUL SFANTULUI

'Fetele au indragit balaurul'

(Motiv de poveste)                                               

Pe cal turnat in otele

Sfantul Gheorghe cauta semne

de drum - si in vant

se oglindeste pe rand

in ape sfinte si rele.

Cand numai umbra,

cand numai om,

binecuvanta panea pe campuri,

binecuvanta vinul pe dealuri,

loveste pinteni de pom.

Mai tare strange fraul de fier.

Falfaie peste sapte hotare

salbaticul cer.

Subt planete galbene si fara de lege

se opreste si nu intelege:

calul si-a pierdut potcoava de trei ori,

in urma lui copaci raman

cu cuiburi goale subtiori.

Duh vechi ii canta

mulcom subt tampla,

si-i schimba-n legenda

tot ce se-ntampla.

Langa fantana secata de fulger

o fata ii iese in drum:

Sfantule, cum sa ti-o spun?

Sfantule, mai departe nu te duce,

ca toate fecioarele

in sate si pe livezi

te blestema cu oase puse in cruce

sa ti se franga sulita in solzii verzi,

aureola - cerc de aur

in fantana de balaur

­sa ti-o pierzi.

Dar inalt ca de jertfa un fum

Sfantul Gheorghe porneste iar.

La cumpana apelor

balaurul asculta spre hotare desarte

si-si lipeste urechea de drum

s-auda si mai departe.

Pe cal turnat in otele

Sfantul Gheorghe cauta semne

de drum si in vant

se oglindeste pe rand

in ape sfinte si rele.

PEISAJ TRECUT

Castelul e-acelasi

in aer si-n apa.

Trecutul pe poarta

copoii si-i scapa.

Crini umbla pe-un drum

de cautari jucause

parca-si duc in potire

viitoarea cenuse.

Scapat dintr-o stema

taiata in poarta,

un uliu talcuieste

rotire de soarta.

Stuparul ceresc peste

ciuturi se-ndoaie,

in mierea fantanilor

barba si-o-nmoaie.

Zaboveste prin rostul

gradinilor pajul.

Un zbor de lastun

iscaleste peisajul.

PEISAJ TRECUT

Castelul e-acelasi

in aer si-n apa.

Trecutul pe poarta

copoii si-i scapa.

Crini umbla pe-un drum

de cautari jucause

parca-si duc in potire

viitoarea cenuse.

Scapat dintr-o stema

taiata in poarta,

un uliu talcuieste

rotire de soarta.

Stuparul ceresc peste

ciuturi se-ndoaie,

in mierea fantanilor

barba si-o-nmoaie.

Zaboveste prin rostul

gradinilor pajul.

Un zbor de lastun

iscaleste peisajul.

* TRISTETE METAFIZICA

lui Nichifor Crainic

In porturi deschise spre taina marilor ape

am cantat cu pescarii, umbre inalte pe maluri,

visand corabii incarcate

de miracol strain.

Alaturi de lucratorii incinsi in zale canite

am ridicat poduri de otel

peste rauri albe, peste zborul pasarei curate,

peste paduri adanci,

si orice pod se arcuia

trecandu-ne parca pe un taram de legenda cu el.

Am zabovit indelung intre stanci

langa sfinti batrani ca ghicitorile tarii,

si-am asteptat sa se deschida

o fereastra de scapare

prin puternice spatii de seara.

Cu toti si cu toate

m-am zvarcolit pe drumuri, pe tarmuri,

intre masini si-n biserici.

Langa fantani fara fund

mi-am deschis ochiul cunoasterii.

M-am rugat cu muncitorii in zdrente,

am visat langa oi cu ciobanii

si-am asteptat in prapastii cu sfintii.

Acum ma aplec in lumina

si plang in tarziile ramasite

ale stelei pe care umblam.

Cu toata creatura

mi-am ridicat in vanturi ranile

si-am asteptat: oh, nici o minune nu se-mplineste.

Nu se-mplineste, nu se-mplineste!

Si totusi cu cuvinte simple ca ale noastre

s-au facut lumea, stihiile, ziua si focul.

Cu picioare ca ale noastre

Isus a umblat peste ape.

VEAC

Umbla masinile subpamantesti. In nevazut peste turnuri

intercontinentale zvonuri electrice.

De pe case antenele pipaie spatii

cu alte graiuri si alte vesti.

Semnale se-ncruciseaza albastre prin strazi.

In teatre striga luminile, se exalta libertatile insului.

Se profetesc prabusirile, sfarsesc in sange cuvintele.

Undeva se trage la sorti camasa invinsului.

Arhanghelii sositi sa pedepseasca orasul

s-au ratacit prin baruri cu penele arse.

Dantatoarea alba le trece prin sange, razand s-a oprit

pe-un varf de picior ca pe-o sticla intoarsa.

Dar sus, la o mie de metri-naltime, spre rasarit

stelele isi spun povesti prin cetini de brazi

si-n miez de noapte ratul mistretilor

deschide izvoarele.

* IOAN SE SFASIE IN PUSTIE

Unde esti, Elohim?

Lumea din manile tale-a zburat

ca porumbul lui Noe.

Tu poate si astazi o mai astepti.

Unde esti, Elohim?

Umblam turburati si fara de voie,

printre stihiile noptii te iscodim,

sarutam in pulbere steaua de subt calcaie

si-ntrebam de tine - Elohim!

Vantul fara de somn il oprim

si te-ncercam cu narile,

Elohim!

Animale straine prin spatii oprim

si le-ntrebam de tine, Elohim!

Pana in cele din urma margini privim,

noi sfintii, noi apele,

noi talharii, noi pietrele,

drumul intoarcerii nu-1 mai stim,

Elohim, Elohim!

* CETIRE DIN PALMA

La patruzeci de ani - in asteptare

vei umbla ca si-acum printre stele triste si ierburi,

la patruzeci de ani sugrumandu-ti cuvantul

te-i pierde in tine - in cautare.

Prin ani un vant o sa te tot alunge subt cer,

vei manca miere neagra si aplecat vei tacea.

La patruzeci ca pe-un tarm vei ajunge

unde fara-ncetare

vei astepta sa vie la tine celalalt tarm,

jaf vesnic voindu-te pentru pasari

din cealalta zare.

Pe saptezeci si sapte de uliti

vei umbla descult si cu capul gol:

ce samanta n-a fost in desert aruncata?

ce lumina n-a fost in zadar cantata?