Relatia Ilie Moromete-Catrina

Relatia Ilie Moromete-Catrina

1. Introducere Morometii , M. Preda  - date despre autor, preliminarii ale operei, substrat antropologic, tema, rema
2. Ilie Moromete - caracterizarea
3. Catrina, cea de-a doua sotie a lui Moromete, il secondeaza, oferind un adevarat chip de taranca din Campia Dunarii . Ea apare ca personaj in momentul intoarcerii de la camp, preocupata sa pregateasca cina, in timp ce ceilalti membri ai familiei se relaxeaza.
4. Caracterizarea directa:

1. naratorul realizeaza o biografie a acesteia: Ilie Moromete este al doilea sot, caci "in prima casatorie Catrina se maritase cu un baiat de care nimeni nu-si mai aducea aminte, unul al lui Nafliu". Barbatul ii moare repede in urma unei boli de plimani si dupa moartea lui Catrina naste o fata pe care o vor creste socrii. Catrina se indragosteste curand de un barbat tanar, primarul satului care "nu-i fagaduise nimic in ceea ce priveste casatoria si de altfel niic ea nu-i cerea nimic".Barbatul o trece insa pe lista vaduvelor de razboi si Catrina primste opt pogoane de pamant.
2. In casa lui Moromete se considera nedreptatita si neinteleasa: " Veniti de la deal si va lungiti ca vitele Si eu sa indop o ceata de haidamaci"
3. Cei trei baieti mai mari, Paraschiv, Nila si Achim, copii din prima casatorie ii sunt ostili, ba chiar "Paraschiv ridica fruntea si-o privi pe femeiecu o ura cuibarita in elde pe vremea cand mama lui buna murise". Achim intoarce spre ea priviri care i se infing in ochi. Desi cei trei feciori ai lui Moromete fusesera crescuti cu grija de femeie "in loc de rasplata, acestia incepusera s-o urasca."

5. Caracterizarea indirecta:

In constructia personajului observa aceeasi simetrie ca si in cazul lui Moromete. Asezarea la masa indica pozitia Catrinei in familie. Locul ei este unul opus lui Ilie, sugerand prin aceasta o opozitie cu barbatul. Acest loc era "jumatate intors spre strachinile si oalele cu mancare de pe foc." Langa ea ii avea pe ai ei, pe Niculae, pe Ilinca, pe Tita.

Universul Catrinei se imparte intre relatiile cu biserica si cele cu familia.

Universul satului de campie era dominat de puterea semnelor, a visului. Faptele nu erau demne decat in functie de invataturile bisericii si de legile Domnului. Cand catrinei i se rupe in sapte painea alba abia scoasa din cuptor e semn rau, si, intr-adevar, la putin timp, ginerel sau moare intr-un accident. Visele ei devin cu timpul tot atatea prevestiri intunecate.

Isi gaseste linistea intr-un soi de bigotism amestecat cu spaime. Exista in relatia cu sotul ei un permanent motiv de discordie: ar fi trebuit sa treaca pe numele ei casa toata. Pe de alta parte, baietii fusesera invrajbiti contra ei de mici (de catre Guica, sora lui Ilie Moromete).

Instrainata de barbat, femeia "ramase neinduplecata si cu atat mai statornica pe drumul bisericii". "Aprindea candela sub icoana lui Cristos din perete, se lasa la pamant si pleca foarte tare fruntea intr-o umilinta atat de totala incat se vedea ca nu mai simtea si nu mai auzea pe nimeni in jur."

Ruga disperata a femeiii porneste din teama de necunoscut. Catrina a fost totdeauna cinstita, deschisa, aratandu-si cu simplitate fie ura, fie iubirea. Drumul ei prin viata, incarcat de greutati si plin de obstacole s-a calauzit mereu dupa steaua sperantei.

Loialitatea Catrinei fata de acest al treilea barbat s-a izbit de "suceala" lui Moromete combinata cu ironia replicilor si cu vesnica inclinatie de a spune vorba doar jumatate. Neintelegand, Catrina se sperie de necunsocut, neavand niciun punct de sprijin in familie si nici in sine, isi cauta unul in afara: biserica si parintele Alexandru.

Dintre copii, Niculaie e cel mai apropiat ei. Catrina are o fire stapanita, robusta. Isi ingaduie rare momente de duiosie fata de copii.

Il ocroteste pe Niculaie, vazandu-l bolnav si neajutorat, dar felul in care isi exprima adesea afectiunea nu-l deruteaza pe copil, obisnuit cu asprimele vietii: "Ia si mananca, ce vrei sa ti-l torn incap? zise mama suparata. Crezi ca mi-e mila de tine? Dar maine-poimaine iar te apuci sa zaci de friguri".
Dupa ce copilul mananca, mama scoate o bucata mica de branza de prin oalele de pepolita, ascunsa pentru el. Dragostea pentru fiul ei (care ne aminteste de pagini din Ion Creanga, George Cosbuc, Mihail Sadoveanu etc.) ii fortiifica sufletul, o apara de vinovatie, dovedind ca, in vartejul evenimentelor tulburatoare, dupa o viata de amaraciuni, insatisfactii, nu s-a abrutizat, a pastrat in tainele sufletului candoare si sete de afectiune.

Cand baiatul o roaga sa-l induplece pe tata sa-l lase la scoala, femeia ii tine partea.

Intors in sat, deplin matur, barbat, Niculae dezlantuie in sufletul mamei emotii puternice: "Si cand se apropiara de tot unul de altul ea ii lua mana dreapta si incepu sa i-o sarute in timp ce Niculaie isi apropia fata fara sa se opreasca".

Motivele economice stau la baza tuturor neintelegerilor. Traieste cu groaza ca se vor intoarce baietii si o vor alunga din casa, Ilie Moromete nu a trecut casa si pamantul care i se cuvenea pe numele ei. De aceea indarjirea ei sporeste cand vede ca s-a dus la Bucuresti ca sa-i intalneasca pe baietii plecati ("marea ingrijorarea a vietii ei").

Acesta este unul dintre putinele personaje ale carui coordonate, fat de primul volum, nu se schimba in linii mari.
Ura fata de Moromete ia proportii. Fuge la fata din prima casatorie, Marita, zisa Alboaica atunci si nu se va mai intoarce, mai ales dupa ce barbatul o alunga intr-o prima incercare de reconciliere, decat spre sfarsitul vietii lui Moromete

Ca personaj, Ilie Moromete se misca netulburat in doua lumi: cea exterioara si cea interioara. Catrina e la fel de bogata sufleteste, e corespondentul lui feminin. SE misca la fel intre doua lumi si are, fata de lucruri, o atitudine contemplativa. Caratul caldarilor cu apa pentru a uda straturile cu zarzavaturi, absorbita de ganduri, o desprinde de lume, o face  sa uite "de sine si de toti". Acea nevoie de evadare din stramtoarea impusa de imprejmuire, intanita la Moromete ii determina si ei evolutia. Catrina nu iese in drum pe stanoaga, ea ridica ochii spre Dumnezeu si deschiderea ei este credinta. Pentru ea, lumea incepe la vatra si se sfarseste in ochii icoanelor.

Catrina se poarta demn si in familie, si in lume. Nu-i e indiferenta postura in care Guica, cumnata sa, o pune in fata satului. Venita sa-I ceara socoteala lui Moromete pentru taierea salcamului, Guica foloseste ocazia pentru a o insulta pe Catrina, pe care o considera vinovata pentru starea de saracie in care ea se zbate. La strgatele femeii, vecinii ies pe la porti si "Catrinei ii dadusera lacrimile"." De rusine, Catrina ocoli fundul gradinii ca sa se duca la biserica".

Si pentru ea, ca si pentru Ilie, lucrurile au o importanta particulara. Cand perceptorul vrea sai-I ia caldarea pe care o primise ca zestre, femeia se impotriveste salbatic: " Ea insemna pentru mama nu numai curatenia trupului, dar si a sufletului".

In ciuda amenintarilor ei, Catrina il va ingriji pe Moromete.

5. Concluzii