Realism - el Greco - biografie

Viata: nascut in Creta probabil in anul 1541- a murit la Toledo in aprilie 1614
Curent: Realism

Lucrari reprezentative: Adoratia magilor (Galeria de pictura, Viena), Vindecarea orbului (Muzeul din Parma), Hristos izgonindu-i pe negustori din templu (Institutul de arta, Minneapolis), Batjocorirea (Muzeul National, Cardiff), Apocalipsa (Muzeul metropolitan, New York), Sfintul Luca (Societatea hispanica a Americii, New York), Sfintul Ieronim (Frick Collection, New York), Sfintul Ioan Evanghelistul (Muzeul Prado, Madrid), Sfintul Mauriciu (Muzeul de arta, Bucuresti), Sfintul Martin si cersetorul (Galeria nationala, Washington), Cavalerul cu mina la piept (Muzeul Prado, Madrid), O doamna (Muzeul de arta, Philadelphia), Laocoon (Galeria nationala, Washington), Inmormintarea contelui de Orgaz (Biserica Santo Tome, Toledo)
Muzee: cele mentionate la Lucrari reprezentative.

'Unii se pling de putinele date pe care le avem referitoare la viata lui El Greco. Fara temei, pentru ca numai despre oamenii care n-au facut nimic nu se poate afirma ceva. Despre cei ce au lasat o opera imensa stim, insa, totul, deoarece adevarata viata a omului este creatia sa.'
Gregorio Marańon

Unul dintre cei mai importanti pictori ai umanitatii, El Greco (numele lui real fiind Domenicos Theothocopulos) s-a nascut, probabil, in 1541 si a murit la Toledo, in aprilie 1614.

Considerat spaniol, cea mai mare parte a vietii traind-o in orasul Toledo, El Greco (Grecul sau cum semna pe tablouri Domenico Teotocopulo, cretanul) s-a nascut in insula Creta. Celebrul predicator religios fray Hortensio Felix Paravicino, in sonetul compus pentru mormintul marelui pictor, scrie:

'Creta i-a dat viata,
iar Toledo penelul'

El Greco a fost contemporan printre altii cu Bernini, Caravaggio, Velazques, Rubens.

Despre copilaria si formarea sa artistica nu se cunoaste aproape nimic pina la plecarea sa in Italia, la inceputul anilor 1560, unde isi face studiile ca elev al lui Titian si-si cistiga existenta ca lucrator sezonier. Intre 1570 si 1572, dupa Venetia, se stabileste la Roma. Printre numeroasele lucrari ale acestei perioade, un autoportret - astazi disparut - suscita interesul artistilor orasului. Contactul cu capodoperele pictorilor florentini si ale lui Michelangelo a lasat urme adinci in modul sau de a concepe si compune.

Se presupune ca in acea epoca intra si in legatura strinsa cu membrii clerului spaniol si acesta este poate si motivul pentru care ajunge la Toledo pe care nu-l mai paraseste pina la sfirsitul vietii, pictindu-i bisericile. Pictura spaniola isi datoreaza de altfel renumele mondial prin pinzele lui El Greco.

Primii pasi ca artist avind o personalitate energica si originala sint reprezentati de Vindecarea orbului (in prezent aflat la Muzeul din Dresda).

Neobisnuita vivacitate a culorilor lucrarilor lui El Greco naste critici si uneori refuz din partea mai marilor cetatii, totusi pictorul primeste comenzi de la Filip al II-lea pe care-l imortalizeaza in citeva pinze.

Se spune ca artistul era un mare umanist si avea o biblioteca de o bogatie rara in acea perioada. Poate si de aceea opera sa este marcata de idei ale contra-reformei si de doctrine ale misticilor spanioli, transmise de cunoscuti eruditi ca Luis de Gongora y Argote si Hortensio y Arteaga. O serie de tablouri fac obiectul unor discutii aprinse printre critici, avind clare influiente bizantine (Adoratia pastorilor din 1567). Dupa 1570, o data cu crearea mai multor versiuni ale Sfintului Francisc stigmatizat, apar elementele caracteristice ale intregii sale opere: expresia pasionata a gesturilor si chipurilor personajelor, contururile nedistincte, infatisari fusiforme, alungite, 'de vis', o luminozitate aparte.

El Greco ar fi putut naufragia pe o stinca periculoasa, cea a influientei lui Michelangelo, si care l-ar fi dus, direct, la manierism, daca n-ar fi avut, contrapondere, educatia sa venetiana realista si propriile lui date personale, facindu-l 'sa se inspire in permanenta din adevarul pe care i-l oferea mediul inmconjurator' (Manuel B.Cossio).

Violentele racursiuri, folosite atit de frecvent de-a lungul intregii sale cariere si mai ales in lucrarile realizate la batrinete, n-au nimic de-a face cu modelele inconsistente, repetate cu afectare de pictorii din scoala romana.

Dupa Manuel Cossio, 'tipurile cu proportii si anatomii bizare nu sint si nici nu se pretind a fi modele clasice imaginare, ci fapturi vii, reale, de o perfecta actualitate, indiferent de rolul pe care-l joaca'. Se poate considera ca El Greco a fost primul mare pictor care a abdicat de la legile anatomiei pentru a conferi o maxima profunzime paroxismelor spirituale, personajele sale fiind non-senzuale, ascendent-alungite; aceasta restructurare este subordonata tendintei artistului de a crea metafore cu expansiune catre absolut, catre sacru, derivata din gindirea sa abstracta, prin care transpune pe pinza imagini onirice. Corpul si capul vizeaza ascendenta cosmica, in sensul pe care Blaga il denumeste 'o salbatica dragoste de independenta'.

Ca tablouri importante ale artistului se pot enumera:

teme mariane si cristologice: Adoratia magilor (Galeria de pictura, Viena), Vindecarea orbului (Muzeul din Parma), Hristos izgonindu-i pe negustori din templu (Institutul de arta, Minneapolis), Batjocorirea (Muzeul National, Cardiff), Apocalipsa (Muzeul metropolitan, New York)

(grupuri de) apostoli: Sfintul Luca (Societatea hispanica a Americii, New York)

sfinti: Sfintul Ieronim (Frick Collection, New York), Sfintul Ioan Evanghelistul (Muzeul Prado, Madrid), Sfintul Mauriciu (Muzeul de arta, Bucuresti), Sfintul Martin si cersetorul (Galeria nationala, Washington)

portrete: Cavalerul cu mina la piept (Muzeul Prado, Madrid), O doamna (Muzeul de arta, Philadelphia)

alte teme: Laocoon (Galeria nationala, Washington), Inmormintarea contelui de Orgaz (Biserica Santo Tome, Toledo)

El Greco traduce fidel din natura si geniul spaniol ceea ce vibreaza la unison cu singularul sau temperament - violenta, gravitatea, exaltarea, tristetea, misticismul, intimitatea - si izbuneste sa ofere o opera originala, eterna, gasind un drum pe care-l poate denumi al sau.

Sacrul, prin creatia sa, ajunge la expresie maxima, inegalabila!

Referinte:

1. Manuel B.Cossio - 'El Greco', Ed. Meridiane, Bucuresti, 1985
2. Gregorio Maranon - 'El Greco si Toledo', Ed. Meridiane, Bucuresti, 1977
3. Mihai Dragomirescu - 'Medicina si arta plastica', Ed. Facla, Timisoara, 1986
4. *** - 'Dictionnaire Enciclopedique de la Peinture', Bookking International, 1994

Viata si Opera

Domęnikos Theotokópulos (in traducere literala inseamna 'fiul Maicii Domnului') s-a nascut in anul 1541 in Candia (in prezent portul Iraklion), pe insula Creta, pe atunci posesiune venetiana. Nu detinem nici un fel de informatie referitoare la anii de tinerete ai pictorului. Doar intr-un act notarial, datat 6 iunie , s-a pastrat semnatura lui si cuvantul adaugat de el insusi - 'gufaros' (in limba greaca: pictor). In felul acesta stim ca la varsta de 25 ani era pictor specializat in miniaturi pe lemn si in fresce.

[modifica] In Italia

Urmatorii doi ani ai vietii lui El Greco raman o necunoscuta pentru biogafi. Insemnarile din arhive ne informeaza ca in luna august se pregateste sa expedieze, de la Venetia la Candia, desenele unui cartograf, si el originar din Creta. Intra probabil ca ucenic in atelierul lui Tiziano sau lucreza pentru alt pictor. Doi ani mai tarziu, il intalneste la Roma pe Tintoretto, care va fi urmatorul sau maestru. Giulio Clovio, miniaturist si filosof iluminist, protector al pictorului, il recomanda influentului si bogatului cardinal Alessandro Farnese. Conditiile sunt favorabile si tanarul grec incepe sa aiba comenzi. In , Domęnikos Theotokópulos devine membru al corporatiei pictorilor din Roma, cunoscuta sub numele de 'Academia Sfantul Luca'. Relatiile cu pictorii din Roma nu sunt din cele mai bune, si in scurta vreme va parasi Italia, plecand in Spania, unde la Escurial regele Filip al II-lea a inceput construirea unui imens palat-manastire, o ocazie pentru numerosi artisti de a-si gasi de lucru.

Referat: Efortul de modernizare in Turcia in perioada interbelica Document online: Fisa de lucru - relieful desertic

[modifica] In Spania

El Greco: El Espolio, Catedrala din Toledo

In anul 1577, dupa ce soseste la Toledo, El Greco primeste din partea lui Diego de Castilla comanda pentru executarea a trei altare pentru biserica manastirii Santo Domingo el Antiguo, iar din partea corpului canonicilor, executarea picturilor pentru sacristia catedralei orasului. Prin urmare, pictorul realizeaza in aceasta perioada 'El Espolio' ('Dezbracarea lui Hristos', - ) si picturile de altar. Gratie acestor adevarate capodopere, succesul sau este rasunator. Dupa ani de peregrinari, emigrantul cretan isi gaseste in sfarsit locul, va ramane pana la moarte in Toledo. Spaniolii il numesc 'El Greco', folosind forma italiana 'Greco', si nu expresia castiliana 'Griego', cum ar fi fost de asteptat. Totusi, pictorul continua sa-si semneze lucrarile cu numele sau adevarat, folosind alfabetul grecesc. Adauga adeseori 'cretan' sau 'executat de un cretan'. Printre lecturile sale se afla scriitorii clasici Homer, Euripide, Plutarh, Lucian si Vitruviu, dar si scriitori italieni, precum Petrarca, Ariosto si Tasso.

El Greco: Alungarea zarafilor din templu, 1570 - National Gallery of Art, Washington

In schimb, in biblioteca lui nu se gasesc operele autorilor secolului de aur al literaturii spaniole. Nimic nu da de inteles ca l-ar fi interesat creatia lui Lope de Vega sau poemele lui Luis de Gongora, care spune intr-una din poeziile sale despre El Greco ca 'si-a pus sufletul pe lemn si viata pe panza'.

La un an dupa ce a sosit la Toledo, pictorului i se naste primul fiu, Jorge Manuel. Mama copilului este Jeronima de las Cuevas, al carei nume ii indica originea aristocratica, femeie cu care, totusi, El Greco nu se va casatori niciodata.

In scurta vreme, frumusetea tablourilor lui El Greco atrage atentia regelui Filip al II-lea, un mecenat al artei, care il cheama pe pictor la Madrid si ii incredinteaza cateva comenzi. Cand artistul ii prezinta regelui 'Martiriul Sfantului Mauriciu', pe care acesta i-l comandase, suveranul este nemultumit. Pictorul, afectat de reactia regelui, se intoarce pentru totdeauna la Toledo in anul .

El Greco: Martiriul Sfantului Mauriciu, 1580 - Muzeul National de Arta, Bucuresti

Din fericire, in Castilia comenzile ii vin de peste tot. El Greco stabileste contacte totodata si cu negustorii de tablouri care aprovizioneaza piata obiectelor de arta din intraga Spanie cu creatiile artistului. In pofida dizgratiei regale, in atelierul pictorului activitatea este febrila. Incepand din anul 1589, El Greco inchiriaza palatul marchizei de Villen. Castiga intr-adevar mult, dar isi administreaza prost banii si, in ultimii ani de viata, il asalteaza creditorii. In ziua de 7 aprilie El Greco isi sfarseste zilele. Desi nu-si scrie testamentul inainte de a muri, ii lasa fiului sau mostenire doua sute de tablouri si o bogata biblioteca. El Greco, umanistul cretan, a iubit orasul Toledo si si-a gasit inspiratia in Castilia arsa de soare. A fost ingropat in cripta manastirii Santo Domingo el Antiguo, ale carei altare le ilustrase cu picturile sale.

In bisericile din intreaga Spanie se gasesc picturile lui care prezinta personaje deformate cu priviri extatice. S-a incercat in mod naiv sa se interpreteze originalitatea picturilor lui El Greco, cu persoane avand figuri alungite, ca fiind o consecinta a astigmatismului de care suferea. Multi au vazut in el un vizionar dezechilibrat.

El Greco: Inchinarea pastorilor, 1596- - Muzeul National de Arta, Bucuresti

Chiar si astazi, El Greco continua sa surprinda. Pretul pe care l-a platit pentru originalitatea sa a fost uitarea, care va dura pana in secolul al XIX-lea. El Greco a avut cativa ucenici, insa nici unul demn de a-i continua arta. Numai Velázquez, care nu si-a ascuns niciodata admiratia fata de pictura lui El Greco, poate fi considerat un continuator al artei sale. Respins de clasicismul secolului al XVIII-lea, El Greco va fi mai tarziu recunoscut drept unul din cei mai mari creatori. In Franta, admiratorii lui El Greco vor fi Delacroix, Millet si Manet. Picasso va nutri o adevarata fascinatie fata de opera maestrului din Toledo, fapt oglindit in multe dintre tablourile din perioada albastra. Ceatia lui El Greco devine si punctul de referinta al avangardei expresioniste germane. Secolul al XX-lea il repune in drepturi pe cel mai mare pictor mistic al tuturor timpurilor.

El Greco: Logodna Mariei, ca. 1612-1614 - Muzeul National de Arta, Bucuresti

In Muzeul National de Arta al Romaniei din Bucuresti se gasesc trei opere ale lui El Greco. 'Martiriul Sfantului Mauriciu' este o replica a exemplarului care se afla in Manastirea Escurial. Autenticitatea tabloului existent in Bucuresti este controversata, unii (de ex. Harold Wethey, ) banuiesc ca ar fi o copie executata mai tarziu de fiul artistului, Jorge Manuel, el insusi pictor. Majoritatea specialistilor (Manuel Cossio , August Mayer , Al. Busuioceanu ) considera totusi ca este vorba de o opera autentica a lui El Greco, opinie intarita prin lucrarile de restaurare efectuate de Simona Predescu in anul . 'Inchinarea pastorilor' este una din cele cateva versiuni cu aceasta tema iesite din atelierul lui El Greco in anii - , replica a tabloului aflat in prezent in muzeul Prado din Madrid, destinat initial capelei de familie a lui El Greco de la manastirea Santo Domingo el Antiguo. In schimb, al treilea tablou din muzeul bucurestean, 'Logodna Mariei', este un unicat, a carui autenticitate este unanim recunoscuta

El Greco (in limba spaniola Grecul), numele sub care este cunoscut Domęnikos Theotokópoulos, (1541, Candia azi Iraklion / Creta - 7 aprilie 1614, Toledo / Spania), a fost un pictor spaniol manierist de origine greaca, personalitate misterioasa, atat sub aspectul specificului stilului sau, cat si din pricina biografiei lui incomplete. Cunoscut mai ales datorita picturilor sale pe teme religioase si ca portretist, contributiile lui in domeniul sculpturii si arhitecturii au fost, din pacate, date uitarii.
VIATA SI OPERA :

Domęnikos Theotokópulos (in traducere literala inseamna 'fiul Maicii Domnului') s-a nascut in anul 1541 in Candia (in prezent portul Iraklion), pe insula Creta, pe atunci posesiune venetiana. Nu detinem nici un fel de informatie referitoare la anii de tinerete ai pictorului. Doar intr-un act notarial, datat 6 iunie 1566, s-a pastrat semnatura lui si cuvantul adaugat de el insusi - 'gufaros' (in limba greaca: pictor). In felul acesta stim ca la varsta de 25 ani era pictor specializat in miniaturi pe lemn si in fresce.

In Italia: Urmatorii doi ani ai vietii lui El Greco raman o necunoscuta pentru biogafi. Insemnarile din arhive ne informeaza ca in luna august 1568 se pregateste sa expedieze, de la Venetia la Candia, desenele unui cartograf, si el originar din Creta. Intra probabil ca ucenic in atelierul lui Tiziano sau lucreza pentru alt pictor. Doi ani mai tarziu, il intalneste la Roma pe Tintoretto, care va fi urmatorul sau maestru. Giulio Clovio, miniaturist si filosof iluminist, protector al pictorului, il recomanda influentului si bogatului cardinal Alessandro Farnese. Conditiile sunt favorabile si tanarul grec incepe sa aiba comenzi. In 1572, Domęnikos Theotokópulos devine membru al corporatiei pictorilor din Roma, cunoscuta sub numele de 'Academia Sfantul Luca'. Relatiile cu pictorii din Roma nu sunt din cele mai bune, si in scurta vreme va parasi Italia, plecand in Spania, unde la Escurial regele Filip al II-lea a inceput construirea unui imens palat-manastire, o ocazie pentru numerosi artisti de a-si gasi de lucru.

In Spania: In anul 1577, dupa ce soseste la Toledo, El Greco primeste din partea lui Diego de Castilla comanda pentru executarea a trei altare pentru biserica manastirii Santo Domingo el Antiguo, iar din partea corpului canonicilor, executarea picturilor pentru sacristia catedralei orasului. Prin urmare, pictorul realizeaza in aceasta perioada 'El Espolio' ('Dezbracarea lui Hristos', 1577-1579) si picturile de altar. Gratie acestor adevarate capodopere, succesul sau este rasunator. Dupa ani de peregrinari, emigrantul cretan isi gaseste in sfarsit locul, va ramane pana la moarte in Toledo. Spaniolii il numesc 'El Greco', folosind forma italiana 'Greco', si nu expresia castiliana 'Griego', cum ar fi fost de asteptat. Totusi, pictorul continua sa-si semneze lucrarile cu numele sau adevarat, folosind alfabetul grecesc. Adauga adeseori 'cretan' sau 'executat de un cretan'. Printre lecturile sale se afla scriitorii clasici Homer, Euripide, Plutarh, Lucian si Vitruviu, dar si scriitori italieni, precum Petrarca, Ariosto si Tasso.In schimb, in biblioteca lui nu se gasesc operele autorilor secolului de aur al literaturii spaniole. Nimic nu da de inteles ca l-ar fi interesat creatia lui Lope de Vega sau poemele lui Luis de Gongora, care spune intr-una din poeziile sale despre El Greco ca 'si-a pus sufletul pe lemn si viata pe panza'.La un an dupa ce a sosit la Toledo, pictorului i se naste primul fiu, Jorge Manuel. Mama copilului este Jeronima de las Cuevas, al carei nume ii indica originea aristocratica, femeie cu care, totusi, El Greco nu se va casatori niciodata.In scurta vreme, frumusetea tablourilor lui El Greco atrage atentia regelui Filip al II-lea, un mecenat al artei, care il cheama pe pictor la Madrid si ii incredinteaza cateva comenzi. Cand artistul ii prezinta regelui 'Martiriul Sfantului Mauriciu', pe care acesta i-l comandase, suveranul este nemultumit. Pictorul, afectat de reactia regelui, se intoarce pentru totdeauna la Toledo in anul 1583.Din fericire, in Castilia comenzile ii vin de peste tot. El Greco stabileste contacte totodata si cu negustorii de tablouri care aprovizioneaza piata obiectelor de arta din intraga Spanie cu creatiile artistului. In pofida dizgratiei regale, in atelierul pictorului activitatea este febrila. Incepand din anul 1589, El Greco inchiriaza palatul marchizei de Villen. Castiga intr-adevar mult, dar isi administreaza prost banii si, in ultimii ani de viata, il asalteaza creditorii. In ziua de 7 aprilie 1614 El Greco isi sfarseste zilele. Desi nu-si scrie testamentul inainte de a muri, ii lasa fiului sau mostenire doua sute de tablouri si o bogata biblioteca. El Greco, umanistul cretan, a iubit orasul Toledo si si-a gasit inspiratia in Castilia arsa de soare. A fost ingropat in cripta manastirii Santo Domingo el Antiguo, ale carei altare le ilustrase cu picturile sale.In bisericile din intreaga Spanie se gasesc picturile lui care prezinta personaje deformate cu priviri extatice. S-a incercat in mod naiv sa se interpreteze originalitatea picturilor lui El Greco, cu persoane avand figuri alungite, ca fiind o consecinta a astigmatismului de care suferea. Multi au vazut in el un vizionar dezechilibrat.

Chiar si astazi, El Greco continua sa surprinda. Pretul pe care l-a platit pentru originalitatea sa a fost uitarea, care va dura pana in secolul al XIX-lea. El Greco a avut cativa ucenici, insa nici unul demn de a-i continua arta. Numai Velázquez, care nu si-a ascuns niciodata admiratia fata de pictura lui El Greco, poate fi considerat un continuator al artei sale. Respins de clasicismul secolului al XVIII-lea, El Greco va fi mai tarziu recunoscut drept unul din cei mai mari creatori. In Franta, admiratorii lui El Greco vor fi Delacroix, Millet si Manet. Picasso va nutri o adevarata fascinatie fata de opera maestrului din Toledo, fapt oglindit in multe dintre tablourile din perioada albastra. Ceatia lui El Greco devine si punctul de referinta al avangardei expresioniste germane. Secolul al XX-lea il repune in drepturi pe cel mai mare pictor mistic al tuturor timpurilor.In Muzeul National de Arta al Romaniei din Bucuresti se gasesc trei opere ale lui El Greco. 'Martiriul Sfantului Mauriciu' este o replica a exemplarului care se afla in Manastirea Escurial. Autenticitatea tabloului existent in Bucuresti este controversata, unii (de ex. Harold Wethey, 1967) banuiesc ca ar fi o copie executata mai tarziu de fiul artistului, Jorge Manuel, el insusi pictor. Majoritatea specialistilor (Manuel Cossio 1908, August Mayer 1938, Al. Busuioceanu 1937) considera totusi ca este vorba de o opera autentica a lui El Greco, opinie intarita prin lucrarile de restaurare efectuate de Simona Predescu in anul 1993. 'Inchinarea pastorilor' este una din cele cateva versiuni cu aceasta tema iesite din atelierul lui El Greco in anii 1612-1614, replica a tabloului aflat in prezent in muzeul Prado din Madrid, destinat initial capelei de familie a lui El Greco de la manastirea Santo Domingo el Antiguo. In schimb, al treilea tablou din muzeul bucurestean, 'Logodna Mariei', este un unicat, a carui autenticitate este unanim recunoscuta.