Cirdasia de la mÜnhen si urmarile ei

CIRDASIA DE LA MÜNHEN SI URMARILE EI

Pretentiile germane fata de Cehoslovacia si pozitia marilor puteri. N-au trecut nici doua luni din momentul invaziei lui Hitler in Austria, cum Europa din nou a fost cuprinsa de alarma: pericolul navalei germane s-a abatut asupra Cehoslovaciei. Aceasta tara ii atragea pe hitleristi cu situatia sa strategica convenabila in centrul Europei, cu existenta bogatelor resurse naturale si industria sa dezvoltata.

Pentru ocuparea Cehoslovaciei Hitler a provocat dezordini interne in acest stat: aici, de-a lungul hotarului cu Germania, in Sudeti, locuia o numeroasa minoritate germana (3,5 mln. oameni), in sinul careia nazistii au declansat o cumplita companie separatista. Prima etapa in aceasta cale a devenit cererea de a preda regiunea Sudeta in componenta reihului (cu toate ca la inceput formal Hitler se pronunta numai contra "asupririi de catre cehi" a consingenilor sai). Dar nu erau importante cerintele concrete ale lui Hitler: in ce n-ar fi constat ele la acea sau alta etapa a crizei, aceasta era evident mai mult decit putea indeplini guvernul cehoslovac. Iar daca acea sau alta cerere era acceptata, apoi "taxa" se ridica imediat, ca noua cerere sa fie absolut inadmisibila pentru cehi si criza deci sa nu poata fi aplanata, decit doar dupa lichidarea Cehoslovaciei. Vom mentiona doar ca cea mai murdara munca pentru nemti au indeplinit-o englezii si francezii.

Pe parcursul primaverii si verii incordarea in relatiile intre Berlin si Praga crestea si catre toamna a atins un nivel critic. Iar guvernul lui Chamberlain se straduia, in primul rind, sa le intre nazistilor in voie. Drept sarcina primordiala el considera neadmiterea acordarii de catre Franta a ajutorului Cehoslovaciei, ceea ce putea sa antreneze Anglia in razboi cu cel de-al treilea reih. Iar aceasta ar fi insemnat esecul intregii linii politice externe a lui Chamberlain, atintite spre atingerea intelegerii cu Germania⁴⁹. In baza acestei pozitii a cercurilor guvernante engleze statea calculul ca inghitind Cehoslovacia, fascistii se vor indrepta spre Rasarit. O confirmare convingatoare acestuia serveste declaratia cinica a lui Chamberlain: "Nici Marea Britanie, nici Franta n-ar fi luptat in apararea Cehoslovaciei in caz de navalire asupra ei a Germaniei, si statul cehoslovac nu poate continua exista in felul sau actual"⁵⁰. "Acesta in genere este un stat ireal", spunea consilierul lui Chamberlain pe problemele politicii externe H. Wilson ⁵¹. Practic, cuvint in cuvint, la repetat pe seful sau Halifax: "Cehoslovacia nu poate exista in modul actual. E fara de sens ducerea razboiului pentru un obiect, existenta caruia nu poate fi asigurata"⁵².

Insa Cehoslovacia avea un pact de ajutor reciproc cu Franta si URSS, iar Marea Britanie avea obligatii in fata Frantei si trebuia sa lupte de partea acesteia, daca ea va fi antrenata in razboi. "Insa, scrie Mosley, cehii pentru Chamberlain erau oamenii de soiul doi. Iar faptul ca ei erau aliati credinciosi ai Frantei, pentru Chamberlain avea o importanta si mai mica, fiindca el nu prea-si batea capul nici de francezi"⁵³. Dar, pentru a nu crea o situatie, cind Anglia va trebui sa-si indeplineasca obligatiile de aliat, s-a hotarit de-i presat cu toate fortele pe cehi pentru a-i impune sa capituleze "pasnic" in fata agresorilor. Anume prin intermediul unei astfel de tactici "impaciuitorii" vroiau sa-l satisfaca pe Hitler. Pe acest fon devin clare cuvintele lui Horatiu Wilson, care a spus ca Cehoslovacia exista pentru a crea probleme marilor puteri⁵⁴. Exprimind esenta politicii date, ambasadorul american la Paris, Boullit, raporta la Washington:" actiunile Frantei si Angliei fata de Cehoslovacia se vor baza pe presupunerea ca descompunerea definitiva a Cehoslovaciei este inevitabila si ca maximum la ce se poate spera - faptul ca aceasta descompunere va avea loc fara varsare de singe si in asa fel ca Franta si Anglia sa iasa cu fata curata"⁵⁵. In acelasi spirit ii spunea noul ministru de externe a Frantei Bonnet, "impaciuitor" insistent⁵⁶, ambasadorului german Welceck, ca, in relatiile cu Cehoslovacia, Franta e cointeresata numai in una - ca Germania prin careva "actiuni violente, brutale sa nu-i puna pe francezi in fata necesitatii de a-si indeplini obligatiile sale"⁵⁷.

Deaceea, in calitate de unic mijloc de rezolvare a problemei cehoslovace, Chamberlain si Bonnet propuneau tratative cu Hitler, presind in acelasi timp Praga, cu scopul de a ceda cererilor lui⁵⁸. Nemtii la rindul lor cereau de la Londra si Paris ruperea sistemului de tratare al Cehoslovaciei cu Franta si URSS⁵⁹. Aceasta cerere a fost sustinuta si de ambasadorul american la Berlin, Wilson, in timpul vizitei lui la Praga in august 1938 in dialogul cu E. Benes⁶⁰. Bonnet spunea ca in caz daca Cehoslovacia va manifesta "nechibzuinta", "guvernul francez poate sa declare ca Franta se considera libera de obligatiile sale"⁶¹. Churchill scria in legatura cu aceasta: " Trebuie sa recunoastem ca daca Bonnet cauta motive pentru a-i parasi pe cehi in voia soartei, cautarile lui au fost nu fara succes"⁶².

Pentru a-i infringe pe cehi definitiv, a-i speria si a-i face sa capituleze, s-a inceput concentrarea trupelor germano-fasciste la hotarele Cehoslovaciei. Paralel cu aceasta, agentura hitlerista, in frunte cu capetenia nazistilor sudeti, Geinlein, pregatea un putci fascist in raioanele de frontiera. Pregatind agresiunea contra Cehoslovaciei, la Berlin mizau pe tendinta spre acaparari teritoriale din partea cercurilor guvernante reactionare ale Poloniei, care, deasemenea, si-au inaintat trupele spre granita ceha⁶³.

Intre timp socotelele hitleristilor nu s-au indreptatit. Guvernul Benes, sub presiunea avintului patriotic al propriului popor, urgent a infaptuit in mai mobilizarea partiala. Trupele au ocupat fortificatiile de la frontiera, preintimpinind primejdia putciului fascist in Sudeti si a invaziei prin surprindere a armatei hitleriste⁶⁴. Fermitatea poporului cehoslovac de a-si apara Patria a rupt intentia agresorului. Acest epizod convingator dovedeste ca Cehoslovacia era capabila sa-si apere independenta si pentru aceasta era nevoie numai de vointa pentru rezistenta. Cum ne vom convinge mai jos, inzestrarea tehnico-materiala, pregatirea de lupta a armatei cehoslovace, sistema de fortificatii, spiritul poporului ii permiteau Cehoslovaciei, pe parcursul a citorva luni, chiar si in singuratate, sa le opuna rezistenta concomitent Germaniei si Ungariei.

O mare importanta pentru rezultatul evenimentelor din mai a avut-o increderea cehoslovacilor in ajutorul Uniunii Sovietice, care ferm a sustinut tara lor⁶⁵. Conform conditiilor tratatului sovieto-cehoslovac, obligatia URSS despre acordarea ajutorului RCS intra in vigoare numai in cazul, daca aceasta primea ajutor din partea Frantei. In asa fel refuzul Frantei de a veni in apararea Cehoslovaciei complet elibera Uniunea Sovietica de obligatii. Insa guvernul sovietic si in acest caz era gata sa-i vina in ajutor Cehoslovaciei. La 26 aprilie M.I. Kalinin a declarat ca "pactul nu interzice fiecarei din parti sa vina in ajutor fara sa astepte Franta"⁶⁶. Insa problema consta in faptul ca insasi conducerea cehoslovaca nu dorea sa primeasca acest ajutor. Tratatul cu Uniunea Sovietica presedintele Cehoslovaciei il privea nu ca un mijloc efectiv de asigurare a independentei tarii, dar numai ca un avantaj comod in lupta diplomatica: "Relatiile Cehoslovaciei cu Rusia, ii lamurea Benes trimisului britanic Newton, intodeauna au fost si vor ramine un factor de mina a doua, dependent de pozitia Angliei si Frantei Daca Europa Occidentala va pierde interesul fata de Rusia, Cehoslovacia deasemenea va pierde interesul fata de ea"⁶⁷. Chiar si gindul despre admiterea trupelor sovietice pe teritoriul Cehoslovaciei, pentru apararea comuna a tarii, Benes il considera "la mintea magarului" si o prostie nemaipomenita⁶⁸. In genere la Praga considerau ca fara ajutor din partea Frantei, ajutorul sovietic va fi respins. In discutia cu ambasadorul francez din Polonia Noel, A. Benes spunea: "Eu doresc sa colaborez cu URSS in acea masura, in care o face Franta"⁶⁹.

In asa fel, Praga se uita la Paris, Parisul - la Londra, iar Londra la Berlin. Cercul s-a inchis, doar cel de-al treilea imperiu si-a pus in gind sa "infulece" Cehoslovacia. Pentru a nu-i irita pe nemti (si englezi), francezii nu acceptau propunerea sovietica⁷⁰ despre tratativele cartierelor generale ale Frantei, URSS si Cehoslovaciei⁷¹.

Parisul, urmind Londra, tot mai mult inclina spre cautarea intelegerii cu Germania, dar mai corect - spre capitulare in fata ei. La colaborare cu URSS pentru ajutorarea Cehoslovaciei, nu se gindeau. In discutia cu ambasadorul polonez Lukasiewicz Bonnet a declarat ca "pactul sovieto-francez este foarte "conventional" si guvernul francez deloc nu tinde sa se sprigine pe el". El a spus ca "ar fi deosebit de multumit, daca ar fi putut sa le declare Sovietelor ca Franta nu necesita ajutorul lor"⁷². Pina la urma Bonnet a declarat deschis ca "Franta nu va lupta din cauza problemei sudete Guvernul cehoslovac nu trebuie sa considere ca daca va incepe razboiul, atunci noi vom fi de partea lui"⁷³.

"Pacificatorii" anglo-francezi se temeau numai de o noua incercare a lui Hitler "sa rezolve" problema sudeta prin forta: agresiunea fatisa ar fi trezit indignarea opiniei publice, ce ar fi impiedicat promovarea de mai departe a politicii de "impaciuire". Englezii le spuneau nemtilor: "E nevoie de o alta tactica fata de cehi: nu trebuiesc impuscaturi - innadusitii"⁷⁴.

Ajutindu-le fascistilor sa-i "innaduse" pe cehi, guvernul englez, conform intelegerii cu Parisul, la sfirsitul lui iulie, l-a trimis la Praga pe lordul Runciman in calitate de "mediator independent,"⁷⁵ scopul real al caruia era de a impune guvernul cehoslovac sa accepte programul nazist de descompunere a tarii. Anume la aceasta si s-au redus concluziile lui W. Runciman, care a prezentat un memorandum, ce pleda pentru alipirea regiunii Sudete la reih. "Cehoslovacia, indica el, nu poate exista in starea actuala si este important ceva de facut, chiar daca aceasta va aduce la necesitatea de a taia citeva degete"⁷⁶. Englezii si francezii au inceput deschis sa ceara de la aliatul sau si trebuie de mentionat indeosebi - cel mai fidel si capabil de lupta aliat, pentru ca el sa permita sa fie amputat benevol.

Agravarea situatiei in luna septembrie 1938. De la inceputul lui septembrie intrebarea a trecut in planul cum anume de oformat transmiterea regiunii Sudete Germaniei. Chamberlain prefera o afacere bilaterala anglo-germana. Dar temindu-se ca vor fi ocolite interesele ei, acesteia i s-a opus Franta. Participarea sa o presupunea si Italia. Asupra dreptului de a lua parte la tranzactie insista si Polonia. SUA sustineau ideea conferintei, dar preferau sa ramina in laturi. Dupa cum vedem, in pozitiile acestor tari existau divergente, dar in una ele erau unanime: URSS la tratativele privind soarta Cehoslovaciei nu trebuie sa ia parte!

Halifax spunea, la 11 septembrie 1938, ca alipirea regiunii Sudete la Germania este unica speranta de a evita razboiul. El, si deasemenea Chamberlain, Simon, Hoare au propus convocarea conferintei cu participarea Angliei, Frantei, Germaniei si Italiei⁷⁷. Indreptatind aceasta afacere, Daladier spunea ca daca va incepe razboiul intre statele occidentale si Germania, el va aduce ambelor parti numai paguba. Catre sfirsitul razboiului se va declansa revolutia, care se va raspindi in toate tarile - si invingatoare, si invinse. "In rezultatul slabirii continentului european Uniunea Sovietica nu va taragana sa transfere in tarile noastre revolutia mondiala"⁷⁸. O lamurire foarte semnificativa, care explica totul si nu necesita comentarii adaugatoare.

Dar erau si alte pareri. In legatura cu planurile convocarii unei astfel de conferinte, consilierul principal al MAE britanic, R. Wancittart, fiind contra acestor planuri, i-a prezentat lui Halifax un memoriu, in care mentiona ca esenta acestei conferinte consta in de "izgonit Rusia din Europa", ce "complet si in intregime este in interesul Germaniei". Insa o astfel de politica poate aduce la aceea, prevenea el, ca Rusia, pusa in situatie de izolare, poate merge la apropiere cu Germania⁷⁹. De aceeasi parere era si ambasadorul SUA in URSS, J. Davis, mare industrias si prieten al lui Roosevelt⁸⁰.

La 13 septembrie, in legatura cu agravarea situatiei internationale in rezultatul provocatiilor agenturii fasciste din Sudeti, la consfatuirea premierului englez cu "ministrii superiori" a fost adoptata hotarirea despre deplasarea urgenta a premierului in Germania⁸¹. Acesta era extrasecretul "plan zet."⁸². Continutul si esenta lui Chamberlain a expus-o in scrisoarea catre Runsiman: "Eu am hotarit, scria premierul, sa fac un pas neasteptat si dramatic si anume sa plec in Germania pentru a ma intilni cu cancelarul german. Daca Hitler va accepta, dar sa refuze ii va fi foarte greu, eu voi sti sa-l conving ca el are o posibilitate unica sa obtina intelegerea anglo-germana pe calea rezolvarii pasnice a problemei cehoslovace. Voi schita perspectivele, reiesind din aceea ca Germania si Anglia sint doi piloni ai pacii europene si principalele proptele contra comunismului si deaceia e necesar pe cale pasnica de invins greutatile curente Vom examina si alte intrebari politice. Una din ele se va referi probabil de sistemul de tratate intre Franta, Cehoslovacia si Rusia Cred ca se va putea de gasit o solutie, acceptabila pentru toti, in afara de Rusia"⁸³.

Eseu: Letonia - asezare si limite, mediul Natural, potentialul uman, economia Eseu: Viitorul geopolitic al Rusiei

In acest document mic este exprimata esenta cursului cercurilor guvernante ale Marii Britanii - atingerea intelegerii cu Germania cu scopul inlaturarii pericolului razboiului in Vest si canalizarii expansiei germano-fasciste spre Est. Planul era prezentat ca pasnic, cu toate ca toti intelegeau ca el deschidea calea razboiului. Insa Chamberlain si K^o nutreau iluzii ca ei insisi vor ramine in afara incendiului.

Dezgolind pricinile acestei politici, deputatul de la partidul catolic, Svetlik, a declarat in parlamentul Cehoslovaciei: "Anglia nu ne sustine, fiindca se teme ca Germania, suferind infringere in razboi, va aduce la prabusirea capitalului in lumea intreaga"⁸⁴.

Politicianul englez si cunoscutul istoric H. Nicolson scria despre dialogul sau cu membrul guvernului O. Stanley, care spunea: "Intelegeti, vom cistiga noi sau vom suferi infringere, aceasta va fi sfirsitul a tot ce noi aparam". In continuare H. Nicolson lamureste ca «"noi", pentru el, este clasa burgheziei»⁸⁵. E analogica si opinia loctiitorului ministrului afacerilor externe al Angliei O. Harwey: "Orice razboi, se va termina el cu victorie ori infringere, va nimici clasele bogate si deaceia ele sint pentru pace cu orice pret"⁸⁶.

Cu cuvitele lui Roosevelt, adresate lordului Lotian, se poate de facut totalul acestor dispozitii: "Clasa avuta a Angliei intr-atit se teme de comunism, care in realitate nu prezinta nici un fel de primejdie pentru Anglia, ca s-a aruncat in bratele nazismului"⁸⁷.

La congresul nazistilor din Niurnberg la adresa Cehoslovaciei au rasunat injuraturi brutale si amenintari. La 12 septembrie Hitler a cerut "de le acordat nemtilor sudeti dreptul sa-si rezolve soarta  de sine statator " prevenind ca ei "nu sint parasiti si dezarmati"⁸⁸. Dupa semnalul din Berlin ghenleinovistii au organizat multiple incidente, care s-au transformat in manifestatii de masa ale nemtilor sudeti, dispusi pronazist. Pentru a preveni rebeliunea, guvernul cehoslovac a fost nevoit sa foloseasca armata si sa declare regiunea Sudeta in stare de razboi. Geinlein, temindu-se de arest, a evadat in Germania.

Guvernul cehoslovac le-a propus reprezentantilor partidului nemtilor sudeti sa continue tratativele. Prin Runciman ghenleinovistii si-au inaintat conditiile: de scos din regiunea Sudeta trupele cehoslovace, de anulat starea de razboi si de transmis functiile de pastrare a ordinii organelor locale. Pentru indeplinirea acestor conditii ei au determinat si termenul - sase ore.

La 13 septembrie la Londra au primit o telegrama alarmanta de la ambasadorul englez la Berlin, care prevenea, ca in caz de neindeplinire de catre guvernul cehoslovac a ultimatumului, va izbucni razboiul, deaceia "nu se poate de pierdut nici un minut". "Daca va fi nevoie de indreptatiri" pentru "capitularea rusinoasa in fata amenintarilor germane, apoi aceasta, fara indoiala, se poate de lamurit prin devotamentul nostru permanent fata de principiului autodeterminarii"⁸⁹, propunea Henderson.

Intilnirile lui Chamberlain cu Hitler si tradarea Cehoslovaciei de anglo-francezi. Acest semnal tocmai si-l astepta Chamberlain. In aceeasi zi el l-a prevenit pe Hitler ca este gata de a-l vizita in ziua urmatoare. La 15 septembrie, la Berchtesgaden, a avut loc intilnirea lui Chamberlain cu Hitler, care era dispus destul de razboinic⁹⁰. Si aceasta e clar, intrucit singuri englezii si francezii il incredintau ca nimic nu vor intreprinde pentru salvarea Cehoslovaciei. Dar si pelerinajul injositor al premierului britanic, care a fost nevoit sa strabata toata Germania si, ajungind in Alpii Bavarezi, sa se ridice pe scarile vilei de munte a reihcancelarului, a devenit o noua marturie a capitularii rusinoase a Occidentului.

Referindu-se la stirea falsa despre trei sute de ucisi si multe sute de raniti in rezultatul ciocnirilor din Sudeti, Hitler a declarat ca problema cehoslovaca necesita o solutionare imediata si ca posibilitatea colaborarii Germaniei si Angliei in mare masura va depinde de aceea, daca vor putea sa ajunga la intelegere pe o platforma comuna. Daca nemtii sudeti vor fi inclusi in reih, grosolan a declarat fiurerul, minoritatile ungara, poloneza si slovaca vor fi separate, atunci partea ramasa se va pomeni atit de mica ca, din acest motiv, nu va trebui sa-si bata capul .

Chamberlain s-a pronuntat pentru transmiterea Sudetilor Germaniei, mentionind doar ca trebuie sa se consulte cu membrii cabinetului sau, cu Parisul si lordul Runciman, "uitind" de Praga. Seful guvernului englez a propus de intrerupt tratativele pe citeva zile, pentru ca apoi sa se intilneasca iarasi. Dupa convorbirea cu Chamberlain, Hitler s-a incredintat complet in posibilitatea ocuparii regiunii Sudete a Cehoslovaciei. Premierul englez era deasemenea hotarit sa impuna in sfirsit Praga sa indeplineasca cererile Germaniei.

Dupa intoarcerea lui Chamberlain din Berchtesgaden urma de realizat aceasta hotarire in viata. Cu toate ca cursul general al guvernului in conflictul mondial, ce se apropia, raminea vechi, unii membrii ai lui foarte bine intelegeau cit de riscant este aceasta pentru interesele nationale ale tarii. "Nu se poate de garantat, prevenea Halifax, ca aceasta politica ne va aduce spre succes Daca ea va suferi esec, guvernul va fi ivinuit ca numai manifestind vointa in convingerile sale, el putea sa preintimpine nenorocirea. El va fi invinuit deasemenea in abatere de la principiile securitatii colective Dar aceasta critica nu-l atinge"⁹¹.

Raportind la 17 septembrie la sedinta cabinetului de ministri rezultatele vizitei sale la Hitler, Chamberlain deasemenea afirma ca, predind Cehoslovacia Germaniei, se poate de obtinut intelegerea dorita cu fiurerul. "Premier-ministrul considera, se spune in protocolul acestei sedinte, ca se poate de reglamentat greutatile existente si de sperat de ajuns la intelegere si pe alte intrebari"⁹².

La 18 septembrie din invitatia guvernului englez la Londra au sosit Daladier si Bonnet. Dupa ce francezii au facut cunostinta cu rezultatele vizitei lui Chamberlain la Hitler, ambele parti s-au inteles despre inaintarea comuna a ultimatumului Pragai. In nota, inaintata guvernului cehoslovac la 19 septembrie 1938⁹³, ei, intr-o forma absolut intoleranta, au cerut transmiterea imediata Germaniei a raioanelor de linga frontiera, in care nemtii alcatuiau majoritatea populatiei. Fara aceasta "pastrarea pacii si securitatea intereselor vitale ale Cehoslovaciei nu poate fi efectiv asigurata"⁹⁴. Ei "au recunoscut" "ca in caz de acord al guvernului Cehoslovaciei cu masurile propuse el va avea dreptul sa ceara o anumita garantie viitoarei sale securitatii"⁹⁵ si au cerut de la el anularea tratatelor despre ajutor reciproc cu Uniunea Sovietica si Franta⁹⁶. Bonnet in discutia cu trimisul cehoslovac a subliniat ca daca Cehoslovacia nu va accepta aceste conditii, atunci Anglia si Franta nu-i vor acorda nici un fel de ajutor, ci o vor lasa in voia soartei .⁹⁷

Tradarea Cehoslovaciei de Chamberlain si Daladier a nascut un val de protest in lumea intreaga si cea mai mare indignare in Cehoslovacia. Sub presiunea maselor populare, guvernul, la 20 septembrie 1938, a respins propunerile anglo-franceze si a rugat guvernele Angliei si Frantei sa-si revada punctul lor de vedere .⁹⁸

Dar n-a trecut nici jumatate de ora, cind premierul Hodza, invitindu-l pe trimisul Frantei de Lacroix, l-a informat ca daca Cehoslovacia va primi un ultimatum si mai aspru cu o declaratie despre refuzul Frantei de a-si indeplini obligatiile tratatului, atunci Praga va capitula. O explicatie analoaga a primit si trimisul englez Newton.⁹⁹

De lamurit acest lucru se poate numai in felul urmator: guvernatorii Cehoslovaciei in esenta ii copiau in miniatura pe münhenistii anglo-francezi, care se temeau de comunisti si poporul propriu mai mult decit de Hitler. Pentru ca in fapte si nu numai in cuvinte de respins ultimatumul anglo-francez, iar dupa aceasta de opus rezistenta agresiei fasciste, se cerea o mare vointa politica si barbatie personala, urma de inarmat poporul si de acceptat ajutorul URSS. Dar anume aceste calitati si intentii lipseau la politicienii burghezi cehi.

Sa primeasca nota cehoslovaca cemberlenii si daladie nu doreau nici in vis rau, dar stiau cu cine au de afacere in Praga: injosindu-se si tirindu-se in fata lui Hitler, ei se purtau despotic cu cehii. La ora doua de noapte, la 21 septembrie, Benes a fost ridicat din pat de sosirea ambasadorilor englez si francez, care i-au inminat ultimatumul de "miez de noapte"¹⁰⁰. Guvernului cehoslovac i-a fost categoric declarat ca in caz de respingere a acestor propuneri cehii vor fi lasati fara spriginul francez (si englez), in voia nemtilor¹⁰¹. "Iar daca cehii se vor uni cu rusii, au subliniat ei, razboiul poate capata un caracter de "cruciada" contra bolsevicilor. Atunci guvernelor Angliei si Frantei le va fi foarte greu sa ramina pasive"¹⁰². Chiar si Hoare mai tirziu recunostea ca aceasta a fost una din cele mai nerusinate actiuni din istoria diplomatiei britanice¹⁰³. La procesul de la Niurnberg I. Schacht spunea in legatura cu aceasta: "Hitler n-a luat Cehoslovacia cu forta. Aliatii pur si simplu i-au cadonat aceasta tara"¹⁰⁴. Pe atunci se glumea amarnic: "Cehoslovaciei i-au propus sa se sinucida pentru ca, doamne fereste, sa nu fie ucisa!".

Supunindu-se presiunii anglo-franceze, guvernul lui Benes a capitulat, acceptind sa satisfaca cererile de la Berchtesgaden ale lui Hitler¹⁰⁵.

In legatura cu ultimatumul dat Churchill a facut o declaratie: "Dezmembrarea Cehoslovaciei sub presiunea Agliei si Frantei este echivalenta capitularii complete a democratiilor occidentale in fata amenintarii naziste cu folosire a fortei Parerea ca chipurile se poate de asigurat securitatea, aruncind un stat mic in gura lupilor - e o eroare fatala"¹⁰⁶ Cu regret aceasta parere pe atunci in Anglia nu era in cinste. Cum mentioneaza istoricul englez Boulock" aliatii au preferat rezistentei alianta cu Hitler"¹⁰⁷.

In ce priveste pozitia SUA in criza cehoslovaca, apoi pe tot parcursul ei, incepind cu martie si terminind cu octombrie, ele complet ii sustineau pe "münhenistii" anglo-francezi¹⁰⁸.

La 22-23 septembrie a avut loc o noua intilnire a premierului britanic cu Hitler, de asta data la Godesberg¹⁰⁹. Chamberlain i-a expus fiurerului planul, elaborat la Londra, de transmitere a regiunii Sudete Germaniei si inlocuirii tratatelor pe care le avea Cehoslovacia cu "garantii" internationale. Insa Hitler neobrazat a raspuns ca propunerile engleze sint deja inacceptabile. In afara de nemtii sudeti, a detalizat el, in Cehoslovacia locuiesc polonezi si unguri. Lor deasemenea trebuie de le acordat dreptul sa se separe. In afara de aceasta, metoda de determinare a hotarelor teritoriilor transmise e prea lunga, iar el nu doreste sa aiba de furca cu comisii, comitete si organizatii de felul aceasta. Frontiera trebuie stabilita imediat si regiunea transmisa va fi imediat ocupata de trupele germane. Problema trebuie "solutionata" complet si definitiv pina la 1 octombrie 1938.

Hitler, cordial, i-a multumit lui Chamberlain pentru munca lui la tratativele pentru "salvarea pacii" si l-a incredintat in tendinta sa veche spre prietenie cu Anglia. "Intre noi nu sint nici un fel de contradictii, citeaza in memoriile sale cuvintele lui Hitler translatorul Schimdt, noi nu ne vom amesteca in chestiunile voastre din afara Europei, iar voi puteti fara temeri sa ne acordati libertate in Europa Centrala si de Sud-Est"¹¹⁰. Din partea lui Chamberlain n-au urmat nici un fel de obiectii.

Pozitia URSS si posibilitatea aparii Cehoslovaciei. URSS, in zilele crizei din septembrie, se pronunta ferm in apararea Cehoslovaciei, pentru organizarea ripostei colective agresorilor¹¹¹. Ea era gata sa-i vina in ajutor Cehoslovaciei si fara ajutorul Frantei¹¹² si in caz daca Polonia si Romania se vor opune trecerii trupelor sovietice prin teritoriul lor¹¹³. Reprezentantul politic sovietic la Londra isi amintea dialogul sau cu Litvinov in legatura cu aceasta si cuvintele comisarului norodnic ca URSS ii va veni Cehoslovaciei in ajutor in orice caz, era nevoie numai de rugamintea guvernului cehoslovac¹¹⁴. O mare grupare de trupe sovietice a fost deplasata spre hotarele vestice ale Uniunii Sovietice pentru acodarea in caz de necesitate ajutorului militar Cehoslovaciei¹¹⁵, despre ce K. E. Vorosilov, la 26 septembrie, l-a prevenit pe Gamelin¹¹⁶ .

Dar, pentru a primi acest ajutor, dupa el era nevoie sa se adreseze. Aceasta Benes nici odata n-a facut-o. Mosley in legatura cu asta scrie: "Benes s-a abtinut de la rugamintea catre rusi sa-i acorde ajutor nu din frica sa primeasca refuz, dar din cauza ca acest ajutor putea fi acordat"¹¹⁷. Benes in memoriile sale recunostea: "Eu personal nici odata nu ma indoiam in actiunile Uniunii Sovietice. Eu eram increzut ca ea obligatiile sale le va onora!"¹¹⁸

Insa, din cauze deja cunoscute, URSS a fost ignorata, atit de occidentali cit si de cehi, ce acestora le-a costat rasplata imediata, iar Occidentului ceva mai tirziu. Acest fapt il mentioneaza nu numai fostii istorici sovietici, ci si cei occidentali.¹¹⁹

Pentru a ne clarifica cu aceasta intrebare, este necesar sa examinam problema privind realismul acordarii ajutorului Cehoslovaciei din partea Uniunii Sovietice si deasemenea posibilitatea opunerii cehilor agresiei naziste. nu este cazul sa aducem date despre numarul si inzestrarea gruparii trupelor sovietice, menite pentru aceste scopuri. Vom mentiona numai ca ele erau destul de impunatoare.¹¹⁵ Intrebarea a fost pusa astfel (inca in septembrie 1938) fiindca Cehoslovacia nu avea hotare comune cu URSS, iar guvernele Poloniei si Romaniei au interzis trecerea Armatei Rosii prin teritoriul lor.

Vom incepe de la aceea ca, la 23 septembrie, guvernul polonez a fost prevenit ca in cazul invaziei trupelor lui in Cehoslovacia, URSS va considera aceasta drept act de agresie si va denunta pactul despre neagresiune cu Polonia¹¹³. In asa caz Armata Rosie ar fi trecut prin teritoriul agresorului fara sa-l previna si ar fi intrat in lupta cu vermahtul. In caz cind Polonia isi pastra neutralitatea, dar prelungea sa ocupe pozitia veche pe aceasta intrebare, raminea coridorul aerian de asupra Romaniei la inaltimea de peste 3 mii metri. Aici apare alta intrebare - era satisfacator acest coridor pentru transportarea unei mari mase de trupe si tehnica, iar apoi pentru aprovizionarea lor?

La acel moment Uniunea Sovietica avea cea mai puternica din lume aviatie¹²⁰ si dupa unele date a dislocat la hotarul romano-polonez 2 mii de avioane¹²¹. URSS era unica tara din lume care avea unitati puternice de aeropurtate, care erau alcatuite din sase brigazi de parasutisti¹²². Ele puteau concomitent, impreuna cu armamentul, sa fie ridicate in aer si deplasate la sute de kilometri¹²³. Reiesind din cele expuse, nu trezeste indoiala ca o puternica aviatie militara de transport era capabila sa ridice in acelasi timp in aer o numeroasa armata si prin coridorul aerian s-o transporte in Cehoslovacia. In asa fel in termeni redusi o puternica grupare a Armatei Rosii putea fi transportata pentru apararea comuna cu armata cehoslovaca a Cehoslovaciei. Fara indoiala exista posibilitatea aprovizionarii ei cu toate cele necesare. E clar ca trupele sovietice si cehoslovace, ar fi fost de nadejde acoperite din aer de aviatia sovietica.

Dar nu trebuie de exclus si posibilitatea trecerii terestre a trupelor sovietice in Cehoslovacia. "Era bine cunoscut, scrie Rotstein, ca pozitia Romaniei si chiar a Poloniei in realitate va depinde de pozitia, pe care o va ocupa Franta Deaceia, daca Franta in realitate avea de gind sa-si onoreze obligatiunile, ea, se intelege, s-ar fi inteles cu tarile respective" despre trecerea prin teritoriul lor a trupelor sovietice¹²⁴. E greu sa nu fim de acord cu autorul. Si daca cehii ar fi opus rezistenta lui Hitler, Franta ar fi fost obligata sa le vina in ajutor. Drept, ca in lumina comportarii ei cu un an mai tirziu, in ceea ce priveste indeplinirea obligatiilor sale in fata Poloniei, apare intrebarea: dar ar fi iesit real Franta in apararea Cehoslovaciei sau in cel mai bun caz s-ar fi limitat cu declararea formala a razboiului? Bazindu-ne pe faptele comportamentului guvernului lui Daladier in zilele crizei din septembrie, Franta, probabil, ar fi ramas in laturi, fara sa excludem ca putea sa nu urmeze nici declararea formala a razboiului. Asa ca Uniunea Sovietica si in acest caz trebuia sa lupte cu Germania fara ajutorul aliatilor occidentali. Aceasta este numai una din variantele presupuse si cu toate ca cea mai mult probabila in evolutia evenimentelor, deloc nu unica. Nu trebuie de exclus si alta - sub presiunea opiniei publice a tarii sale guvernul Daladier ar fi fost nevoit sa-i vina in ajutor Cehoslovaciei sau sa-si dea demisia si nu se intimpla cu un an inainte aceea, ce s-a intimplat cu obligatiile fata de Polonia. O astfel de presupunere este admisibila, fiindca anume din aceasta cauza "münhenistii" si se temeau ca Franta va intra in razboi, iar apoi si Anglia. Chestiunea e de asa natura ca descompunerea interna a societatii franceze inca n-a atins un asa nivel de gravitate ca peste un an (la ce a contribuit si "Münhenul"). Pina la "Münhen" era inca viu Frontul Popular si capitulantii inca nu erau atit de tari. Tinind cont de aceasta nu putem la absolut sa excludem situatia cind Franta ar fi venit in apararea Cehoslovaciei si, atunci, regimul hitlerist ar fi fost in termenii cei mai scurti nimicit. Ce priveste in asa caz trecerea trupelor sovietice prin Romania, apoi dupa parerea lui Churchill, aceasta intrebare ar fi fost rezolvata "cu ajutorul presingului si garantiilor marii aliante sub egida ligii Natiilor"¹²⁵.

Dar, ca aceasta posibilitate sa se realizeze in realitate, era nevoie de una - guvernul lui Benes trebuia sa se situeze in fruntea rezistentei poporului propriu si sa apeleze la aliati dupa ajutor.

Iar pentru lichidarea lui Hitler, inca in 1938, existau toate premisele - coraportul de forte era multiplu de partea "tarilor iubitoare de pace". Germania nu avea nici o sansa din o mie pentru a cistiga razboiul. Aceasta o recunostea chiar si un asa "münhenist" convins ca Henderson, care scria in acele zile in unul din raporturile sale la Londra: "Daca noi in realitate am fi aratat dintii lui Hitler, el n-ar fi indraznit la momentul actual sa dezlantuie razboiul".¹²⁶ In legatura cu aceasta la procesul de la Niurenberg Keitel marturisea, amintindu-si cuvintele lui Hitler: "Eu voi lua decizia despre actiunile contra Cehoslovaciei, numai daca voi fi ferm convins ca Franta nu va actiona"¹²⁷ Si mai departe Keitel continua: «Eu sint ferm convins ca, daca Daladier si Chamberlain ar fi spus la Münhen: "Noi vom actiona", noi nici intr-un caz n-am fi recurs la actiuni militare. Noi nu aveam forte, pentru a forta linia fortificatiilor cehoslovace si noi nu aveam trupe la hotarul vestic»¹²⁸. Pare ca nu sint dovezi mai solide a imposibilitatii rezolvarii militare a acestei intrebari in folosul Germaniei si, cu toate acestea, exista necesitatea de a aduce putina statistica privind coraportul real de forte.

Agresorul avea 47 de divizii (conform altor date 35 de infanterie si 16 de tancuri si motorizate, din care o treime erau in stadiu de formare)¹²⁹, 39 din care conform planului «Gr n», se prevedea de folosit contra Cehoslovaciei.¹³⁰ Dar si din acestea doar jumatate erau  pregatite de lupta: din cauza organizatiei slabe, deja la 1 octombrie, fara sa intilneasca vre-o careva rezistenta in timpul ocuparii regiunii Sudete, se miscau extrem de lent, creind o imbulzeala colosala pe magistrale.

In acelasi timp, Cehoslovacia avea 45 de divizii, posedind forte armate in numar de 2 mln. de oameni, dispunind de 1582 de avioane, 469 de tancuri (dupa alte date pana la 740), 5700 de tunuri, 601 mii de mitraliere si alt armament. Armata ei putea sa se sprijine pe puternicele fortificatii de linga frontiera. Contra forturilor grele cehoslovace s-au dovedit neputincioase tunurile cu calibru de 210 mm¹³¹. «Hitler personal a sosit la fostul hotar, pentru a-si face impresii despre aceste fortificatii, si s-a intors zguduit Cucerirea lor, cu conditia apararii dirze, ne-ar fi costat mult singe»¹³², isi amintea Shpeer.

Cehoslovacia avea inca un avantaj important fata de Germania - o colosala superioritate morala a poporului si a armatei¹³³.

Armata franceza numara 100 de devizii¹³⁴. Resursele potentiale umane si materiale ale Imperiului Britanic erau colosale. Superioritatea Angliei si Frantei in fata Germaniei in domeniul FMM era indiscutabila. Forta Armatei Sovietice, dupa cum am mai mentionat, crea pentru Cehoslovacia o precumpanire hotaritoare chiar si fara Anglia si Franta. Mussolini nici n-ar fi incercat sa intreprinda ceva in folosul lui Hitler. Chiar si peste un an el n-a indraznit sa intre in lupta, ci a facut-o abia in ajunul capitularii Frantei.

In aceste coditii, intr-un termen foarte scurt, daca incepea razboiul, Germania ar fi suferit o infringere completa. Dar cu regret s-a intimplat altfel: Cehoslovacia a fost predata fara nici o impuscatura, schimbind de o data, intr-o zi, si coraportul de forte, si situatia geostrategica in asa fel ca Germania s-a transformat in mare putere, capabila sa dezlantuie razboiul mondial !

Conferinta de la Münhen. La 29 septembrie la Münhen a fost convocata conferinta a patru puteri - Anglia, Franta, Germania si Italia¹³⁵. Pentru a evita publicitatea nedorita, la conferinta au luat parte numai sefii guvernelor si ministrii de externe. Deschizind-o, Hitler a tinut o cuvintare. Injurind la adresa Cehoslovaciei, el a cerut «in interesul pacii europene» transmiterea imediata a regiunii Sudete si a declarat ca in orice conditii armatele lui la 1 octombrie vor fi introduse in raioanele de frontiera. Totodata fiurerul iarasi i-a incredintat pe ascultatorii sai ca Germania nu mai are alte pretentii teritoriale in Europa. Sarcina conferintei el a determinat-o astfel: de  a-i acorda intrarii armatei germane pe teritoriul Cehoslovaciei un caracter legitim si de exclus folosirea armelor. Delegatia cehoslovaca n-a fost admisa la tratative.

Datoria marilor puteri, a declarat premierul englez, consta in a avea grija ca guvernul cehoslovac «din nechibzuinta sau incapatinare» sa nu refuze sa elibereze teritoriul. Daladier deasemenea a declarat ca «nici intr-un caz nu va rabda taraganare in aceasta afacere din partea guvernului ceh». In baza acordului incheiat la Münhen a fost pus «proiectul de compromis», prezentat de Mussolini chipurile din numele sau. In realitate MAE al Germaniei, in ajun l-a transmis la Roma prin telefon. Intrucit afacerea a fost pregatita din timp, toate articolele documentului au fost repede coordonate. Hitler si Mussolini au parasit sedinta, lasindu-i pe Chamberlain si Daladier sa se lamureasca cu cehii. Cu toate ca de-i convins pe Masargik si Mastni, care reprezentau Cehoslovacia, era in plus: ei au sosit fiind de acord apriori. In noaptea spre 30 septembrie delegatia cehoslovaca a fost invitata pentru a face cunostinta cu textul dictatului. Cirdasia de la Münhen a intrat in vigoare.

Dictatul de la Münhen, impus Cehoslovaciei cu forta, din primul moment era un act nelegitim. Rezultat al conferintei a fost hotarirea despre ruperea de la Cehoslovacia in folosul Germaniei a regiunii Sudete si deasemenea satisfacerea pretentiilor teritoriale ale Ungariei hortiste si Poloniei panilor¹³⁶.

In anexa acordului Anglia si Franta se obligau sa-i acorde Cehoslovaciei la un loc cu Germania si Italia «garantii» contra unei agresii neprovocate¹³⁷. Ca rasplata pentru tradarea Cehoslovaciei a servit declaratia anglo-germana, semnata la 30 septembrie de Hitler si Camberlain, in care se spunea despre «eforturile pentru inlaturarea izvoarelor posibile ale divergentelor»¹³⁸. In fond, acest document era apreciat ca pact de neagresiune intre Anglia si Germania. La Münhen a fost determinata intrebarea si despre semnarea unei declaratii analoge franco-germane. Ea a fost semnata la 6 decembrie 1938 ¹³⁹, intrind in istorie ca pactul Bonnet-Ribbentrop.

Acordul de la Münhen este una din cele mai rusinoase file din politica internationala a statelor occidentale. In ochii intregii omeniri un stat suveran a fost predat hitleristilor pentru prada. Sperind sa canalizeze agresiunea de mai departe a fascistilor spre Est, «impaciuitorii» au dat gres, asa cum in primul rand au inrautatit situatia tarilor proprii in incaierarea inevitabila cu fascismul.

Urmarile Münhenului. E destul de privit la harta pentru a ne convinge de valoarea exceptionala a Cehoslovaciei pentru apararea Europei. Ea prezenta prin sine elementul central in sistemul aliantelor franceze in Europa Rasariteana, cu caderea caruia se descompunea tot sistemul in intregime si Mica Antanta in particular. Avind ca scop sa izoleze URSS, Franta singura s-a pomenit in izolare. Din considerentele securitatii nationale, Uniunea Sovietica era vital cointeresata in existenta Cehoslovaciei: cit ea exista, Germania pentru nimic n-ar fi indraznit sa atace Franta si Polonia. Ea era o bariera serioasa in calea agresiunii germane in Europa de Sud-Est: spre acapararea resurselor Ungariei si Romaniei, inchidea iesirea spre porturile Marii Negre si mai departe in adincul Balcanilor. Ea deasemenea oprea miscarea hitleristilor spre sectorul de sud al hotarului vestic sovietic. Cu ocuparea Cehoslovaciei Germania invaluia de la sud Polonia si din nord Ungaria si capata iesire la hotarul roman. In afara de aceasta ea juca un rol deosebit in apararea Germaniei si a centrelor ei vitale dinspre sud si sud-est (precum Austria dinspre sud si sud-vest): un masiv muntos natural, pe care e foarte comod de a-l apara, de nadejde ii acopera pe cei ce se apara din aceasta directie. Deja avand o superioritate gigantica, in 1945, Armata Rosie n-a putut sa-l strapunga si Praga a fost luata mai tarziu de cit Viena si Berlinul, si nu dinspre sud, ci dinspre nord. Dar atit timp cit tara ramanea libera, de pe teritoriul ei, pe calea cea mai scurta, cu ajutorul aviatiei, erau atinse cele mai importante centre ale Germaniei.

Iata in ce consta valoarea geostrategica a Cehoslovaciei si ce au pierdut adversarii lui Hitler lipsindu-se de ea. Fara acapararea acestei tari nazistii nu puteau dezlantui razboiul mondial!

Dar, cum deja ne-am convins, si din punct de vedere al potentialului sau militar, Cehoslovacia reprezenta o valoare exceptionala. Lipsindu-se de ea, aliatii au pierdut 45 de divizii excelente, iar Hitler a capatat armament pentru crearea 45 de divizii. Demontind armamentul de pe fortificatiile cehoslovace el a intarit considerabil si intr-un termen foarte scurt «linia Zigfrid». Ce economie de timp, materiale strategice si capacitati de productie! Occidentul, in persoana armatei cehoslovace, s-a lipsit de unica armata de clasa superioara din Europa Rasariteana. Dupa pregatirea sa de lupta aceasta armata, in 1938, era superioara celei germane! In rezultat s-a schimbat brusc in favoarea lui Hitler coraportul de forte (fara URSS): de la 150 divizii contra 50 germane, la 100 contra 100!!! Cu atit mai mult ca aceste minusuri francezii le-au prevazut din timp ¹⁴⁰.

In rezultatul cardasiei de la Münhen si ocuparii ce a urmat a intregii Cehoslovacii, Germania a capatat niste izvoare foarte pretioase de materie prima strategica si industria de clasa superioara a acestei tari. Aceasta nu numai ca a grabit tempourile de dezvoltare ale Germaniei, dar din cauza saraciei rezervelor de materie prima, a evitat colapsul economic inevitabil al reihului si i-a permis mai bine sa se pregateasca de razboi, intrind in el ceva mai tarziu, intr-un moment mai favorabil. Churchill mentiona ca numai uzinele « koda» din august 1938 pina in septembrie 1939 au confectionat aproape atita productie, cit toate uzinele militare engleze in acelasi rastimp ¹⁴¹. Plus la toate englezii i-au predat lui Hitler toata rezerva de aur a Cehoslovaciei, care se pastra la Londra ¹⁴².

Considerabil a crescut teritoriul si populatia reihului, s-au completat rezervele lui de forta de munca de cea mai inalta calificare.

Dar mai era inca o pierdere, posibil mai strasnica de cit toate celelalte la un loc luate: Hitler a inteles ca lui i se permite totul, iar liderii occidentali sunt absolut lipsiti de vointa si pot sa nu fie luati in seama. Hitler si mai inainte pe nimeni si nimic nu stima, in afara de forta. Dar, acum, dupa Münhen, el nu-i considera pe «pacificatori» de oameni Nu intimplator Ribbentrop, indata dupa Münhen, spunea ca «ei si-au semnat sentinta de moarte si ne-au acordat posibilitatea sa stabilim data executarii ei».

Si ca urmare a acestora Franta si-a pierdut respectul si autoritatea in Europa, si-a pierdut «toti aliatii sai, si-a subminat legaturile cu URSS si substantial, chiar in ochii Angliei, si-a devalorizat ponderea si rolul sau de aliat»¹⁴³. In incercarea de a izola URSS, Occidentul, si in primul rind Franta, a taiat creanga pe care sedea: Stalin a retinut aceasta in memorie¹⁴⁴. Si n-a fost oare aceasta primul impuls, pina cind doar psihologic, ce l-a impins mai apoi in bratele lui Hitler? «mai tarziu noi scump am platit pentru aceasta», scria Churchill ¹⁴⁵. Efectul Münhenului s-a simtit imediat: toate capitalele est-europene intrecindu-se se staruiau sa-si asigure prietenia nazistilor.

Pentru a pune punct in aceasta problema e nevoie de raspuns inca la o intrebare: «A devenit oare, peste un an dupa Münhen, situatia puterilor occidentale mai buna in comparatie cu situatia Germaniei?». Aceasta este ultima bariera, de care se insfaca apologetii Münhenului, raspunzand la ea pozitiv. Ca sa nu fim prea tendentiosi, sa-i oferim din nou cuvintul lui Churchill: «Noi am suferit o infringere deplina si absoluta, a declarat el in camera comunelor, si sa nu credeti ca acesta-i sfirsitul. Aceasta este abia inceputul rasplatei»¹⁴⁶.

«Discutau cine a cistigat in forta mai mult in acest an - Hitler sau aliatii Tempourile generale de pregatire a industriei de razboi prelungeau sa se accelereze. Insa cit de pretioase ni se par aceste realizari, ele erau fleacuri in comparatie cu cresterea masiva a inarmarilor in Germania Productia armamentului dupa un plan atotnational e o sarcina ce necesita patru ani. Primul an nu da nimic, al doilea - foarte putin, al treilea - mult, al patrulea - abundenta. Germania hitlerista in acea perioada trecea prin al treilea sau al patrulea an de pregatire intensiva in asa conditii dure, care erau aproape egale conditiilor perioadei de razboi. Anglia se misca inainte intr-un cadru mult mai ingust. In anii 1938-1939 toate cheltuielile militare ale Angliei au atins suma de 304 mln. lire sterline, iar cheltuielile Germaniei se egalau cel putin cu 1,5 mlrd. lire Germania a produs cel putin de doua ori, dar poate si de trei mai mult armament, decit Anglia si Franta luate la un loc

Inca mai catastrofala a fost schimbarea in coraportul de forte intre armatele franceza si germana In anul ce-a urmat dupa Münhen armata germana se apropia de gatinta completa de lupta, cu toate ca ea avea mai putine rezerve pregatite, decit francezii. Intrucit izvor al puterilor acestei armate servea populatia, de doua ori superioara numeric populatiei Frantei, superioritatea completa a armatei germane asupra celei franceze era doar o intrebare a timpului»¹⁴⁷.

Cirdasia de la Münhen, dupa cum vedem, a grabit maturizarea crizei politice antebelice, care a si dus la cel de-al doilea razboi mondial.