Commodus (180-192) si luptele pentru succesiunea tronului

Commodus (180-192) si luptele pentru succesiunea tronului

Izvoare: Cassius Dio, 72, in rezumarea lui Xiphilinus si Zonaras;  Herodianus, Ab excesu Divi Marci 1; Historia Augusta, vita Commodi; Eusebios din Caesareea, Istoria eclesiastica, 5. 9-26; Aurelius Victor, Caes. 17; Eutropius, 8. 15; Orosius, 7. 16. 1-4 etc.; inscriptii: CIL VIII 10570, 14464, care contin Lex de saltu Burunitanorum.

Incepand cu Commodus, potrivit lui Bengtson, pe tronul imperial se urca imparati care-si datoreaza incoronarea armatei.

Traditia literara (Cassius Dio, Historia Augusta) l-a desemnat ca apartinand seriei 'imparatilor rai'. Cu toate acestea, trebuie sa fim de acord cu istoriografia moderna ca fiul lui M. Aurelius este numai intr-o mica masura responsabil de semnele crizei din economie si domeniul militar.

Guvernarea Imperiului a fost lasata pe mana favoritilor, intrucat, de teama conspiratiilor, cea mai importanta fiind cea a sorei sale Annia Lucilla si a lui Ummidius Quadratus, el parasea foarte rar palatul. Represiunile impotriva unor asemenea comploturi au fost sangeroase, cel mai des fiind lovit Senatul. Administratia Imperiului a cazut in mare dezordine, astfel incat pentru a. 189 au fost nu mai putin de 25 consuli ! Situatia financiara s-a agravat, ajungandu-se la deprecierea monedei, dar pentru care, crede Bengtson, 'nici imparatul si nici consilierii sai nu erau raspunzatori'.

Situatia provinciilor era mai buna decat cea de la Roma, datorita existentei unui mare numar de guvernatori capabili, mosteniti de la tatal sau, unii dintre ei devenind imparati, cel mai important fiind Septimius Severus, legatus Pannoniae Superioris.

Neamurile barbare au ramas, din fericire pentru Imperiu, linistite. Garnizoanele romane sunt retrase, iar barbarii primesc dreptul de a-si tine adunarile lor obisnuite in prezenta unui ofiter roman.

Opozitia impotriva lui Commodus s-a manifestat la Roma, unde acesta s-a dedat si la cele mai nastrusnice incalcari ale bunului simt, aparand ca vizitiu, gladiator, aparand in scena ca admirator al lui Hercule: Invictus Hercules Romanus. Numeste Roma, Colonia Commodiana, iar Senatul, Senatus Commodianus. Isi ia numele Lucius Aelius Aurelius Commodus Augustus Hercules Romanus Exsuperatorius Amazonius Invictus Felix Pius.

K. Christ observa ca 'pe cat era M. Aurelius patruns de cea mai profunda constiinta a datoriei si chinuit de scrupule morale continui, pe atat era fiul sau de iresponsabil fata de asemenea lucruri. El era deopotriva orbit si posedat numai de propria sa nobilitas'.

Acestor realitati posteritatea ostila lui Commodus i-a adaugat si alte elemente datorate crizei generale care incepuse a se manifesta in Imperiu. Trebuie notat ca se manifesta mai cu seama epuizarea fortelor creatoare ale Imperiului si ale clasei politice. Era evidenta stagnarea si lipsa unei perspective a revitalizarii Senatului compromis prin servilitate, fapt agravat de disparitia idealului res publicae.

Calificarea si forta armatei sunt in cadere si datorita recrutarii regionale. Bengtson observa ca provincializarea legiunilor si unitatilor auxiliare avansase considerabil, iar barbarizarea armatei romane batea la usa. Se constata, pe de alta parte si limitarea liberei initiative si aparitia primelor semne ale interventionismului de stat de tipul Diocletianus-Constantinus.

Spiritualitatea si religia orientala se intinde spre vest, intrucat oamenilor nu le era suficienta vechea piosenie romana. Pentru a. 180 este atestata existenta unei scoli crestine de catiheti, intemeiata de Pantainos, ceea ce a permis doctrinei crestine sa dobandeasca o fundamentare stiintifica.

Excesele lui Commodus au dus la un nou complot, care a avut succes. La 31 dec. 192, Commodus este asasinat de o conjuratie din care faceau parte Laetus, praefectus praetorio si Marcia, concubina lui Commodus.

Succesorul lui a fost P. Helvius Pertinax (1 ian. 193 - 28 mar. 193). Acesta era un experimentat general si administrator, in varsta de 66 de ani. Noul princeps era animat de cele mai bune intentii; a luat masura de suspendare a platii stipendiilor catre barbari. Programul sau nu e desavarsit, fiind asasinat de pretorienii nemultumiti, deoarece primisera numai jumatate din donativum-ul promis de 12.000 sesterti.

In locul lui a fost inscaunat M. Didius Iulianus (28 mar. - 2 iunie 193), un bogat senator cu o importanta cariera militar-administrativa, in varsta de 60 de ani. El promite pretorienilor un donativum de 25.000 sesterti (= 625 000 denari), primind tronul. Urcarea lui pe tron a provocat reactia armatelor din provincie, care s-au rasculat impotriva pretorienilor.

In aprilie 193, legatul Syriei, C. Pescennius Niger, sustinut de 9 legiuni, a fost proclamat imparat. Aproape concomitent, la 9 aprilie, la Carnuntum, legatul Pannoniei Superioare, L. Septimius Severus, sustinut de 14 legiuni, adica de armatele Dunarii si Rhinului, este si el proclamat imparat. Severus sustinea ca actioneaza ca razbunator al lui Pertinax, faimos in armata Dunarii, unde servise mai inainte. In cursul ocuparii Romei, Didius a fost ucis de un soldat.

Senatul il proclama imparat pe Severus, hotarand apoteoza lui Pertinax.