Francmasoneria - scopul si originea

Francmasoneria nu poate fi de fapt definita in cateva propozitii. Cel mai adesea se spune despre Francmasonerie ca este un sistem alegoric al moralitatii, ilustrat prin simboluri. Este adevarat, insa ea reprezinta mult mai mult. Putem vorbi despre ea ca de un curs despre moralitate care face apel la alegorie si simbol, insa, pe langa aceasta semnificatie, Masoneria este si o societate organizata, o Fraternitate. Simbolistica Masoneriei are in mare parte surse biblice, bazandu-se, in special, pe legendele despre constructia Templului lui Solomon. Accentul cade pe cultivarea virtutilor morale, estetice, pe crearea unui caracter bazat pe principiul Adevarului. De aceea, Francmasoneria a fost (si este) combatuta si persecutata nemilos de catre Biserica si de catre regimurile totalitare de stanga sau de dreapta.

Scopul

Sa devii din bun mai bun, sa-ti intaresti personalitatea, sa-ti cultivi morala si spiritualitatea, sa-ti largesti orizontul mintii - sunt scopurile de baza ale Francmasoneriei. Masoneria cultiva principiul responsabilitatii si al moralitatii si ii incurajeaza pe francmasoni sa urmeze si in viata de toate zilele lectiile invatate in timpul ritualurilor. Una dintre doctrinele universale ale Masoneriei este "Fratia Omului si Paternitatea Lui Dumnezeu" (autoritatea parinteasca a lui Dumnezeu). Importanta acestui crez consta in aprofundarea celor trei dogme esentiale ale Francmasoneriei: Dragoste Frateasca, Ajutor si Adevar. Masoneria este, de asemenea, custodele traditiei initiatice. Datoria unui mason este aceea de a pastra si perpetua aceasta traditie, ceea ce constituie o responsabilitate uriasa.

Originea

Nimeni n-ar putea spune cu precizie cand a luat nastere Masoneria. Ceea ce este sigur insa este ca se pastreaza din vremuri imemoriale si ca nu a purtat intotdeauna denumirea de Masonerie. Este evident ca unele scoli vechi mistice din Egipt, Grecia si Orientul Apropiat au lasat o puternica amprenta pe ceremonialurile actuale, care initial erau niste testari, constituiau probe ce trebuiau trecute cu succes de cei ce deveneau ulterior demni pentru aceasta invatatura. Ceremonialurile actuale mai pastreaza inca acele elemente stravechi, dar intr-o forma mai stilizata, spirituala. Se cunosc, de pilda, asemanari cu societatea fondata de Pitagora si cu Fraternitatea lui Hermes Trismegistos din Hermopolis (Egipt), cu doctrina isiaca (Isis), cu misterele eleusine ale Greciei si cu misterele mitraice (Mithras) ale Romei antice. In general, putem spune ca breslele mestesugaresti medievale s-au transformat in loji operative care, la randul lor, au devenit baza Masoneriei de astazi.

De la operativ la speculativ

Diferentele dintre masoneria operativa si cea speculativa isi au radacinile infipte adanc in vechime, pe vremea cand masonii erau efectiv implicati in activitati fizice de constructie. Acestia erau adevarati maestri ai constructiilor, pastrandu-si cu sfintenie secretele mestesugului. Caracterul speculativ apare mai tarziu, cand in bresle sunt acceptati oameni nepriceputi in constructia propriu-zisa, insa neintrecuti in constructia spirituala. Nu se poate stabili cu exactitate momentul trecerii de la masoneria operativa la cea speculativa. Trecerea a fost treptata si s-a intins pe o perioada ce depaseste 50 de ani. A inceput din anul 1600, cand in lojile operative au fost acceptati protectorii, lucru mentionat si in instructiunile Gradului de Ucenic. Cei ce nu doreau sa devina zidari i-au urmat pe protectori, iar cei acceptati de bunavoie de catre masonii operativi au devenit "Masoni Acceptati". Se dorea aderarea cat mai multor membri datorita multiplelor avantaje spirituale, sociale si culturale. Pe parcursul acestei perioade, breasla s-a imbogatit rapid cu un mare numar de adepti. Declinul arhitecturii gotice si cererea tot mai redusa de constructii de mare amploare au condus la scaderea considerabila a numarului meseriasilor operativi necesari pentru a le duce la bun sfarsit. Daca nu ar fi devenit masoni speculativi, ar fi disparut cu totul. Dar amploarea pe care a luat-o masoneria speculativa se datoreaza in principal formarii Marii Loji a Angliei, cand patru vechi loji din Londra s-au reunit in iunie 1717 la carciuma Goose and Gridiron. In timpul acestei reuniuni, un frate pe nume Antony Sayer a fost ales Mare Maestru. Din acest moment, Masoneria s-a raspandit in toata lumea si alte mari loji au luat fiinta.

Templul Regelui Solomon

Frecventele referiri la Templul Regelui Solomon au condus la concluzia eronata ca acesta are meritul de a fi creat aceasta Fraternitate. Masoneria a devenit breasla organizata, cu multi ani dupa domnia lui Solomon. Cu toate acestea insa ritualul masonic se bazeaza pe legende ce fac vaste referiri atat la Solomon, cat si la Templul de la Ierusalim - lucru ce a imbogatit in mare masura simbolistica. Fragmentele biblice privind templul pot fi gasite in Cartea I a Regilor, in capitolele 5-8 si in Cartea I a Cronicilor, incepand de la capitolul 2.

Originea ritualului francmasonic

De unde si cand au luat nastere ritualurile masonice ? Ele dateaza de dinaintea secolului 18. Practic, Ritualul Francmasoneriei a fost o continuare a practicilor si obiceiurilor instituite de munca de zi cu zi a masonilor operativi. Accentul s-a mutat treptat, de la virtuti practice la virtuti morale, intrucat masonii acceptati incepusera sa-i depaseasca numeric in loji pe fratii operativi. In masoneria speculativa incipienta nu exista decat un grad pana la Maestru. Abia mai tarziu au fost introduse in masoneria speculativa cele trei grade pe care le cunoastem astazi.

Originea primei Mari Loji

La inceputul sec. 18, in Anglia luasera fiinta numeroase loji. Pana in anul 1716, majoritatea lojilor erau compuse exclusiv din membri non-operativi. In decembrie 1716, in ziua de Sf. Ion, cativa masoni din Londra au avut o intalnire informala. Membrii celor patru Loji s-au intalnit din nou pe 24 iunie 1717, de ziua lui Ioan Botezatorul, si au infiintat prima Mare Loja. Aceasta zi se numara printre cele mai importante date din istoria Masoneriei, deoarece atunci s-a marcat debutul Francmasoneriei moderne. Cu mici exceptii, fiecare loja masonica regulara a primit girul unei Mari Loji, de aici concluzia ca toate provin, de fapt, din Marile Loji ale Angliei, Scotiei sau Irlandei. Fiecare Mare Loja are o jurisdictie teritoriala proprie sau reprezinta o anumita regiune. Fiecare stat din America este guvernat de o Mare Loja.

Denumirile Marilor Loji

Exista diferente intre denumirile Marilor Loji din S.U.A. Unele poarta numele A.F.A.M. (Masonerie Acceptata Libera si Antica), iar altele F.A.M. (Masonerie Acceptata si Libera).Cauza acestor diferente a fost conflictul dintre doua factiuni diferite la momentul infiintarii Marilor Loji. O factiune a adoptat titulatura de Antica, cealalta grupare considerandu-se Moderna. Diferentele de titulatura care exista in S.U.A. nu au legaturi logice cu nici unul dintre acesti termeni sau cu originile Marilor Loji americane.

Referat: Marile calde si marile reci Lucrare: Orasul Hirlau - istoric, asezare; vecini

Titlul de Liber si Acceptat

Vechii meseriasi, foarte priceputi, erau considerati indispensabili celor doua institutii majore: Biserica si Statul. De aceea, nu li s-au impus niciodata restrictii, fiind liberi sa munceasca, sa calatoreasca, intr-un mod direct proportional cu importanta lor. Termenul acceptat provine tot din vechime, din timpul masonilor operativi. Pe la sfarsitul Evului Mediu, putini erau cei care stiau carte si nu apartineau vreunei manastiri. Categoric, oamenii doreau sa devina masoni pentru a beneficia de avantajele oferite de breasla si nu neaparat sa construiasca. Tot ce voiau era sa apartina acestei organizatii. Acestia erau Masonii Acceptati care, cu timpul, i-au depasit ca numar pe masonii operativi, facilitand astfel trecerea de la masoneria operativa la cea speculativa. Oricum, secretele constructiei incepusera sa fie cunoscute, iar arhitectura isi schimbase principiile.

Este Masoneria o organizatie secreta?

Categoric, nu. Membrii unei societati secrete se ascund, locurile de intalnire nu sunt cunoscute, publicul nestiind principiile si modul lor de organizare. Exista si in masonerie unele secrete, ca de pilda o parte a ritualului, semnele dupa care masonii se recunosc intre ei etc. Unele secvente ale ritualului s-au pastrat in cadrul Francmasoneriei de secole si au devenit traditie. In schimb, ideologia, principiile, scopurile pot fi aflate de oricine este interesat. Orice publicatie masonica tiparita, cu exceptia lucrarilor esoterice, poate fi discutata public. Masonii poarta insigne la rever si alte bijuterii tipic masonice, poarta sorturi specifice, fac cunoscute orele si locurile de intalnire si se implica deschis in opere de caritate. Confidentialitatea ritualurilor are rolul de a le pastra sacre si solemne si de a le creste valoarea initiatica.

Este Francmasoneria o religie?

Din nou, raspunsul este negativ. Luand in consideratie natura invataturilor Francmasoneriei, se cere profanilor care doresc sa devina masoni sa constientizeze credinta in Fiinta Suprema si in nemurirea sufletului. Altfel, ceremoniile ar fi complet lipsite de sens. Dar nu se impune aderarea la o anumita religie sau la o biserica anume. Aceasta este alegerea fiecaruia. In opinia Ordinului Francmasoneriei, membrii Fratiei isi vor imbogati experienta in orice comunitate religioasa din care au ales sa faca parte. Un ateu nu poate deveni mason, fiindca nu-si poate exprima credinta intr-o Fiinta Suprema. Idealurile masonice nu apar sub forma unor crezuri scrise. Fiecare mason percepe invataturile din ritualuri intr-un mod propriu, ajungand la intelegerea care ii va satisface mintea si constiinta, lasandu-i in acelasi timp pe ceilalti sa procedeze la fel. Acesta este un exemplu de toleranta masonica, toleranta fiind unul din principiile de baza ale Breslei, datand inca dinaintea Constitutiilor lui Anderson din 1723 si 1738, care interziceau orice discutie de secta la intruniri. Nu exista o dogma masonica. Ordinul nu urmareste decat infratirea oamenilor buni, fara a promova o anumita religie. Si catolicii pot deveni masoni, in ciuda faptului ca, mult timp si in mod eronat, s-a crezut contrariul. Acest curent de opinie a fost lansat, probabil, din cauza numeroaselor edicte emise de diversi papi in care masoneria devenea pentru catolici un taram interzis. Paradoxal, mari oameni, catolici proeminenti, au devenit masoni. Primul edict de acest gen a fost emis de Papa Clement al XII-lea, dar masonii au reactionat doar cu tacere si circumspectie.

Rolul simbolului si al alegoriei

Orice mason trebuie sa aiba cunostinte solide in ceea ce priveste simbolul si rolul simbolului in ritualuri, dupa cum un studiu comparat al mitologiei constituie baza unei bogate culturi masonice. In cadrul Masoneriei, Loja reprezinta nucleul. Simbolic, ea reprezinta Templul lui Solomon. Orice avansare si orice ritual au loc exclusiv in interiorul Templului, considerat replica perfecta a lumii divine. Templul este sacru, este centrul universului. Structura, dimensiunile, proportiile - intr-un cuvant arhitectura - nu sunt decat imaginea reflectata in oglinda a Divinitatii. De regula, un Templu se afla in munti, la inaltime. Este considerat centrul cosmosului, un loc sacru, iesit din comun. Templul este locul unde umanul se poate intalni cu Divinul. Masonii inteleg foarte bine importanta atotcuprinzatoare in religie a simbolului pietrei. Sunt posibile referiri la timpuri indepartate, cand existau legaturi stranse intre zei si piatra, considerata de unii istorici drept imagine arhetipala, reprezentand realitatea absoluta. Se crede ca multi dintre zeii vechi, ca de pilda Mithras, ar fi luat nastere din piatra (petra genitrix), atributele acesteia (stabilitate, soliditate, nemurire) fiind si atributele zeilor. Si in Biblie exista numeroase pasaje ce indica fara urma de indoiala credinta in legatura profunda dintre piatra, sacru si spiritual: Isaia 28:16, Psalmi 118:22, Revelatia 2:17 si Geneza 28:11.

Faptul ca foarte curand dupa debutul francmasoneriei organizate (United Grand Lodge of England, Londra, 1717), aceasta a aparut si in spatiul romanesc se explica, atat prin corespondenta generala a ideilor promovate de ea, cu necesitatile de dezvoltare a patriei, cat si printr-o seama de anticipari si coincidente semnificative, existente imemorial in spiritualitatea si cultura romana, care au creat o genuina stare de asteptare. Astfel, daca admitem ca, in devenirea ei de ansamblu, francmasoneria cunoaste o faza mitica, una legendara, una operativa si una speculativa, putem constata ca semne relativ numeroase ale tuturor acestor 4 etape se afla in cultura din actualul spatiu romanesc. Pentru faza mitica, se poate mentiona, macar, constructorul intruchipat la noi de Mesterul Manole, ale carui gesturi fundamentale, simbolizate, numai aici, in triada: sacrificiu, zbor si transformare in izvor cu apa curata, pot sugera o anume vecinatate cu primele 3 grade masonice esentiale, ori cu cele 3 etape ale Ritului York (ca si, cu prudenta, Miorita, prin virtualitatea mortii sacrificiale, a nuntirii cosmice salvatoare si a reintegrarii in ordinea naturii etc). Putem medita, de asemenea, la cultul lui Mithras si altele de origine mediteraneana si asiatica, raspandite in spatiul daco-roman, la cavalerii danubieni, la cei traci (reprezentati in diverse sculpturi stravechi), la dansul calusarilor si la alte fenomene, venind din lumea mitului, vecine, si uneori intretaiate creator cu cele mari ale lumii. Sondarea radacinilor reale si imaginare ale francmasoneriei, inlesneste si astfel de trairi si ingandurari privitoare la unitatea spiritului si la diferentierile lui specifice, in procesul cunoasterii de sine si de situare in univers. Sectiunea legendara e ilustrata de catre constructorii de cetati si temple daco-romane (a se vedea, intre acestea, simbolurile prevestitoare de la Adamclisi si din alte locuri), de cei ai vechilor biserici si palate, pe care mai degraba ii presupunem decat ii stim. Cativa au fost transferati de mentalul popular din zona operativa in legenda si mit, dupa cum este cazul cu unul din cei doi pictori romani (fratii Ion si Sofronie) ai Manastirii Sucevita. Acesta ar fi cazut, oarecum ca Mesterul Manole, de pe scara, de aceea zugraveala de pe peretele nordic ar fi nefinisata. Acolo e pictata, insa, Scara lui Ioan Sinaitul, ale carei trepte pot duce cu gandul la celalalt rit de perfectionare, practicat in masoneria romana, cu cele 33 de grade ale sale, Ritul Scotian Antic si Acceptat. Se cuvin avute in vedere si alte scari (cea a lui Iacob, ori cele din colinde, de pilda) sau trepte simbolice existente in crestinism si-n felurite culte si credinte. Se pot gasi in spiritualitatea romana asemanari sau coincidente cu alte rituri (Memphis etc) sau practici si semne masonice, unele chiar foarte sugestive, retrospectiva inlesnind deschideri neasteptate si uneori tulburatoare, cu deosebire in directie esoterica. Din acest punct de vedere, a sonda lumea basmelor, a altor rituri si mituri populare, a unor practici initiatice, a baladelor vitejesti si haiducesti, unele evocand traditii cavaleresti detectabile si in francmasonerie, constituie un exercitiu aproape necesar si un reazem dintre cele mai solide pentru inscrierea fiintei noastre in marile cicluri ale spiritualitatii universale. Multe dintre aceste imagini, simboluri si alegorii vin de dincolo de istorie si se infuzeaza in substanta ei, redimensionand-o si fluidizand-o, fiind semne sugestive ale setei umane de cunoastere si de marcare a etapelor acesteia, nu o data cu aparente de incifrare. Sunt forme hermetice ce conserva si protejeaza avansurile in fata efemeritatilor, reactii la fanatisme si posibile ipoteze asupra necunoscutului. Prin tendintele catre purificare si moralitate confraternizatoare, francmasoneria se vede premearsa si justificata de atari substraturi patrimoniale, tinand de zona mitului si a legendei. Perioada operativa decurge din cele doua anterioare, intrepatrunzandu-se cu ele, ca si cu cea speculativa sau simbolica, ce-i va urma.

Semnul ei de delimitare este dat de aparitia primelor bresle de meseriasi, care, in vestul Europei, sunt semnalate de prin secolul 6. Ele au fost preanuntate, insa, de confreriile de constructori din vechiul Egipt, din lumea asiatica, greaca, romana si, probabil, din vechile civilizatii americane, in fapt, din intregul spatiu construit, cu precadere in interes comunitar, pe glob, inclusiv din cel romanesc traditional. Aici, insa, datorita marilor migratii, comuniunile mestesugaresti organizate apar mult mai tarziu, cam prin secolul 13, dar dureaza pana prin secolul 19, cu prelungiri firave pana in al 20-lea (cum ar fi cazul modelorilor, intre altii). Dar, atribute ale activitatii lor pot fi depistate inca din zorii civilizatiei romanesti, ale carei produse semnificative au avut mereu dimensiune initiatica, ce nu putea fi practicata in atare unor confrerii. Nu trebuie ignorate cu totul nici ecourile posibile ale cruciadelor, ale altor ordine cavaleresti, calugaresti, sau de-a dreptul initiatice, ai caror membri au traversat uneori spatiul romanesc, ori au poposit o vreme in el. De la diferite forme de sihastrism, insondabil, la referirea la romanii organizati din Cantecul Niebelungilor, la Cavalerii Teutoni, ori la alte ordine civile, religioase sau militare (cum ar fi, intre ele, cel al Templierilor, prezenti, se pare, in zona Abrudului, cel al Dragonului, din care a facut parte inca tatal lui Vlad Tepes sau al misteriosilor rozacrucieni, cu sporadice semnale si la noi, pana la Dimitrie Cantemir si mai tarziu, la posibilii 'fii ai Vaduvei' carora le-ar fi apartinut si pescarul, devenit domnitor, Petru Rares; nici Despot Voda n-ar fi fost strain de asemenea alcatuiri), la timpuriile ranguri si titluri civice si la unele organisme sociale (precum ar fi Sfaturile Batranilor) sau la asocierile ocazionale (precum ceata de feciori, sezatorile, carnavalurile cu masti, tarafurile cu muzicanti, obiceiuri de la nastere, botez, nunta si inmormantare, cele de peste an sau cele ale mestesugarilor, cele legate de spectacole populare, ca Junii brasoveni si alte intovarasiri de tineri cu prilejul unor sarbatori etc.) si pana la alte forme asemanatoare, este o traditie ce poate fi avuta in vedere si sub acest aspect. Pot fi aduse in sprijin, pentru punctarea climatului general, anume asemanari cu incrustarile si simbolurile de pe unelte si vase, urcand pana in mileniul al V-lea, cu inscriptiile multimilenare de la Tartaria, ori aspecte ale unor obiecte paleo- si neolitice, ale organizatiilor religioase si militare ale daco-getilor si romanilor, imagini de pe monumentele funerare ale diferitelor credinte, din numismatica, din miniaturi, manuscrise, tiparituri, textile, gravuri si ex-librisuri, semne distinctive ale breslelor ori elemente din heraldica si din practica unor culte euroasiatice ce vin pana sub ochii nostri. Cum elemente cruciforme, stele si alte semne ale unor religii pot fi depistate cu circa 5-6 milenii inainte de Cristos, anume aspecte vestind etape premergatoare masoneriei, pot fi intrezarite pe aproape intreg pamantul, intr-o tulburatoare adancime temporala. Hotaratoare sunt, insa, ideile de demnitate umana si nationala, de democratie, libertate, egalitate, fraternitate, de toleranta, de promovare a valorilor si de sustinere reciproca, cultul muncii si respectul credintelor si convingerilor personale, relatiile cu lumea si responsabilitatea fata de progresul omenirii etc. Implantarea a fost favorizata si de primele incercari de organizare a societatii civile din spatiul national, a invatamantului, cercetarii stiintifice, bibliotecilor publice, teatrului, muzeelor si a formelor de asistenta sociala etc., cu elemente coincidente si chiar transferate, ce vor fi stimulate si se vor regasi tot mai ferm in structura asociatiilor pe care le va genera procesul de modernizare a Romaniei, pana in contemporaneitate. Presiunea mitica, legendara si istorica anterioara, precum si cele circa 5 secole de prezenta anterioara, organizata, a breslelor in spatiul romanesc au fost si ele de natura a facilita patrunderea francmasoneriei in Romania. Limbajul relativ comun (ucenic, calfa, maestru, supraveghetor etc), instrumente similare (ciocanul, echerul, compasul, firul cu plumb, rigla, forme specifice costumelor, cupa si vasul libatiunilor, steagul fiecarei bresle si altele), rigoarea si discretia evidentei, severitatea disciplinei ierarhice, sistemul de comunicare si promovare, si alte aspecte, erau oarecum cunoscute, cel putin in mediile orasenesti, cum atesta, indirect, o seama de documente si exponate din arhivele si muzeele din Bucuresti, Cluj, Iasi, Sfantu Gheorghe, Targu Secuiesc, Bacau, Sibiu, Bistrita, Timisoara, Constanta, Sighisoara, Suceava, Brasov, R. Valcea etc. Schitarea acestor foarte largi cercuri mitologice, legendare si istorice, in care se pierd radacinile prespeculative ale masoneriei, ii consolideaza legitimitatea si modernitatea, concordanta ei cu dezvoltarea societatii si pionieratul intr-o mare diversitate de domenii, inclusiv in Romania.