Hannibal (247 i.Hr. - 183 i.Hr.)

Hannibal

Hannibal (247 i.Hr. - 183 i.Hr.) a fost om de stat și general cartaginez, considerat unul dintre cei mai straluciți comandanți militari din istorie și unul dintre cei mai mari dușmani ai Republicii Romane.

S-a nascut in nordul Africii și a fost fiul lui Hamilcar Barcas. (Barcas era o porecla care insemna Fulgerul, avand in vedere slabiciunea lui pentru atacurile rapide).

Hannibal este pus de tatal sau, neconsolat de infrangerea suferita de Cartagina in primul razboi punic, sa jure ura veșnica romanilor.

La moartea lui Hasdrubal, forțele cartagineze din Spania il aleg pe Hannibal in calitate de comandant suprem.

Strateg și tactician genial, bun organizator, conducator care a reușit sa insufle, prin calitațile și exemplul personal, armatelor de mercenari comandate o incredere absoluta. Diplomat clarvazator și om politic lucid, Hannibal a fost considerat de catre romani drept dușmanul lor cel mai aprig din intreaga istorie.

El ramane cea mai stralucita personalitate a Cartaginei. Istoricul roman Titus Livius il descrie in opera sa Ab urbe condita (De la intemeierea Romei): 'nicicand n-a fost pe lume un om mai bine inzestrat cu insușiri atat de felurite - și de a asculta și de a porunci.

Hannibal era cel mai cutezator dintre toți, iar in toiul pericolelor dovedea cea mai mare chibzuința. Hannibal era deopotriva de rabdator și la frig și la arșița, cumpatat la mancare și bautura, dupa care nu jinduia niciodata. Mulți l-au vazut adesea pe Hannibal odihnindu-se pe pamantul gol, acoperit numai cu o mantie soldațeasca, in mijlocul strajerilor la posturile de veghe. In lupta pornea cel dintai și ieșea din incaierare cel din urma.'

Cucerirea in 219 i.Hr., dupa un asediu de 8 luni, a orașului iberic Saguntum, in pofida protestelor Romei, și traversarea fluviului Ebru, in vederea supunerii intregii peninsule, au ca urmare declarația de razboi romana adresata Cartaginei. Aceasta declarație de razboi a dus la izbucnirea celui de-al doilea razboi punic.

Al doilea razboi punic (218-202 i.Hr.):

Hannibal strabate in august 218 i.Hr., cu o armata de 50.000 de pedeștri, 9.000 de cavaleri și 37 de elefanți, Munții Pirinei, forțeaza trecerea raului Rhôn in Gallia și dejoaca toate tentativele romane de a-i bara drumul. In toamna anului 218, traverseaza in numai 15 zile, dar cu pierderi grele, culmile inzapezite ale Alpilor, patrunzand in octombrie 218, cu cei 26.000 de soldați care i-au mai ramas, in Campia Padului, in nordul Italiei.

Rapiditatea și insolitul manevrelor lui Hannibal au zadarnicit planurile romane care urmareau concentrarea a doua armate, una in Sicilia, pentru a debarca in Africa de Nord, și alta la Pisa, pentru a trece in Spania. Cea de-a treia armata, alcatuita in graba, a incercat zadarnic sa-l impiedice pe Hannibal sa traverseze Rhônul și sa patrunda in Peninsula Italica.

Batalii

In incercarea de a-și gasi aliați, face curte orașelor grecești din Italia. Celții, plini de ura impotriva Romei, care tocmai ii alungase din Italia de Nord, i-au facilitat armatei lui Hannibal trecerea. Iși completeaza armata cu ajutorul triburilor din sudul Italiei și dupa ce infrange in noiembrie 218 i.Hr pe raul Ticinus armata consulului Publius Cornelius Scipio (tatal lui Scipio Africanul), in decembrie, infrange armata consulului T.Sempronius Longus pe raul Trebia. Urmarind in primul rand distrugerea hegemoniei Romei in Italia prin desprinderea aliaților ei, Hannibal se va prezenta acestora drept eliberator al populațiilor și cetaților italice de sub jugul roman.In martie 217 i.Hr. traverseaza Apeninii și patrunde in Etruria. In timpul acestor evenimente iși pierde un ochi. Pe malul nordic al Lacului Trasimene, Hannibal surprinde și nimicește, la 24 iunie, armata consulului Gaius Flaminius, care cade in lupta alaturi de alți 15.000 de soldați fața de numai 1.500 de soldați pierduți ai lui Hannibal.Dictatorul roman Fabius Maximus este numit la scurt timp și Cunctator (Zabavnicul) pentru tactica sa de a evita o lupta deschisa cu armata cartagineza. Politica de temporizare promovata timp de șase luni de dictator, devastarile punice din Italia centrala și meridionala ii determina pe cei doi consuli nou aleși, Lucius Aemilius Paullus și Gaius Terentius Varro, sa angajeze in august 216 i.Hr., la Cannae, in Apulia, o noua confruntare deschisa cu Hannibal.Slabind centrul și oferind atacului roman iluzia unei victorii ușoare, Hannibal reușește, grație soliditații flancurilor și a manevrei de invaluire a cavaleriei, sa obțina completa incercuire a armatei romane, care era dubla ca efectiv. Pe campul de lupta raman intre 50.000 - 60.000 de soldați romani morți, cea mai grava infrangere militara din istoria Romei republicane.Hannibal a pierdut doar vreo 6000 de soldati ceea ce arata proportiile catastrofei pentru romani. Aceasta batalie a devenit model al bataliei de invaluire in istoria artei militare.In urma acestei victorii, dupa ce Roma refuza orice tratative de pace, Hannibal patrunde in Campania, raliindu-și triburile samniților și Capua, cel mai stralucit oraș al regiunii. Alte numeroase populații italice și orașe precum Nola, Neapolis și Cumae, raman fidele alianței romane. In 215 i.Hr. Cumae rezista atacului cartaginez, in schimb orașele grecești din sudul Italiei - Locri și Crotona - iși deschid porțile in fața lui Hannibal. Victoria de la Cannae este urmata de o serie de succese diplomatice de rasunet. Filip al V-lea al Macedoniei incheie o alianța cu Hannibal declarand razboi Romei. Siracuza trece in tabara anti-romana. Tarentul, urmat de Metapont și de Thurioi, se alatura, in anii 213-212, punilor. Din 212-211 insa, balanța de forțe incepe sa se incline lent, dar inexorabil, in favoarea Romei.

Impas

In pofida superioritații lui Hannibal pe campul de lupta, departarea de bazele de aprovizionare din Africa de Nord și Spania, dominația maritima romana, tenacitatea și puterea de rezistența latina au macinat treptat forțele cartagineze de pe pamantul italic. Hannibal a subapreciat sistemul hegemioniei italice. In anul 212 i.Hr. Siracuza este cucerita de romani, iar diversiunea de mare anvergura a lui Hannibal din 211 i.Hr., cand apare sub zidurile Romei (Hannibal ad portas), nu ii poate obiga pe romani sa ridice asediul orașului Capua, care este cucerit și aspru pedepsit.

'Știi sa invingi, dar nu știi sa profiți de victorie!' - acesta este reproșul pe care i l-a adresat fratele sau lui Hannibal pentru ca și-a lasat armata sa lancezeasca in luxul din Capua, in loc sa atace Roma imediat dupa victoria de la Cannae.

Printr-o abila diplomație, Roma reușește sa gaseasca, in Liga Etoliana și Pergam, aliați fideli in primul razboi macedonean (215 i.Hr. - 205 i.Hr.), obligandu-l pe Filip al V-lea sa se consacre, in excusivitate, operațiunilor militare din Grecia. In anul 210 i.Hr., un nou general roman, in varsta de numai 25 de ani, este numit comandant suprem al forțelor din Spania, eliminand pana in 206 i.Hr. orice rezistența punica in Peninsula. Istoriografia romana a facut din Scipio Africanul contraponderea ideala a comandantului cartaginez. Tot mai izolat pe pamantul italic, Hannibal apeleaza la ajutorul fratelui sau Hasdrubal. Acesta, cu ultima mare oaste punica din Hispania, reface drumul lui Hannibal dar, ajuns in Italia centrala, este surprins de forțele celor doi consuli - Marcus Livius Salinator și Gaius Claudius Nero - la raul Metaurus, pierzand in batalie intreaga armata și propria-i viața (207 i.Hr.).

Redus la defensiva in sudul Italiei, Hannibal este rechemat in 203 i.Hr. in Africa, dupa victoriile repurtate aici de Scipio Africanul. La capatul a 16 ani de lupte, Hannibal parasește neinfrant pamantul Italiei. La Zama insa, in Tunisia, in ultima batalie a celui de-al doilea razboi punic (202 i.Hr.) Hannibal este infrant de Scipio, Cartagina semnand, in anul urmator, tratatul de pace.

Hannibal schițeaza un program de reforme economice, fiscale, constituționale, vizand refacerea puterii cartagineze, dar animozitatea oligarhiei și presiunile Romei il obliga in 195 i.Hr. sa se refugieze la curtea lui Antiochos al III-lea, suveranul Regatului Seleucid, unde incurajeaza ostilitatea impotriva romanilor.

La inceputul razboiului lui Antiochos al III-lea impotriva Romei (192 i.Hr.), Hannibal susține, fara succes, ideea purtarii luptelor pe solul italic. Dupa infrangerea seleucida de la Magnesia (190 i.Hr.), dupa o serie de pelegrinari, Hannibal se refugiaza la curtea regelui Bitiniei, Prusias I. Conduce flota acestuia la victoria in razboiul impotriva Pergamului (184 i.Hr.) dar, dupa infrangerea Bitiniei, pentru a nu cadea in mainile romanilor, care cerusera predarea lui, se sinucide la Libyssa, in 183 i.Hr. Moare in același an ca și rivalul sau Scipio Africanul.