Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate istorieIstoria? O redescoperire conventionala a diverselor cacialmale din trecut! - Octav Bibere





Arheologie Arta cultura Istorie Personalitati Stiinte politice


Stiinte politice


Qdidactic » istorie & biografii » stiinte politice
Configuratia politicii de suport pentru femei



Configuratia politicii de suport pentru femei


CONFIGURATIA POLITICII DE SUPORT PENTRU FEMEI

Politica de suport pentru femei a cunoscut atat in regimul socialist, cat si in perioada tranzitiei tendinte profund contradictorii. Poate ca in acest domeniu putem gasi discrepantele cele mai mari intre drepturile formal promovate si acoperirea lor reala. Este foarte clar ca politica actuala in acest domeniu se afla in fata unor optiuni ce urmeaza a fi luate, de care insa actorii sociali nu sunt constienti intr-o masura suficienta.

Politica in domeniul drepturilor femeii presupune anumite baze legale ale luptei impotriva discriminarii femeii in participarea la munca. Din punct de vedere legislativ, participarea femeii in conditii nediscriminatorii la munca si la viata sociala este acoperita in linii generale. Aceasta acoperire este realizata mai mult la nivel de principii si mai putin in detaliu. Evolutia ulterioara a legislatiei, asa cum este ea ilustrata de actualele proiecte legislative, se prefigureaza a fi rapida, concentrandu-se pe reglementari cu un grad ridicat de specificitate, prin asimilarea conventiilor internationale si a experientei din statele occidentale.

In concluzie, nivelul legiferarii este relativ avansat; ritmul legiferarii este relativ alert; in perspectiva, procesul legislativ se va desfasura, se pare fara probleme majore. Unele ramaneri in urma exista insa (ca de exemplu in domeniul violentei in familie, abuzul asupra  copilului delicvent). Principala problema este compensarea scaderii contributiei mecanismelor politice si administrative de a promova femeile in mediul muncii, si de a dezvolta noi proceduri administrative pentru lupta impotriva discriminarii in functie de sex.

Dezvoltari legale. Reglementarile referitoare la statutul femeii in general, si pe piata muncii in special, precum si pe cele legate de ingrijirea copilului sunt numeroase, putand fi incadrate in doua categorii :

1) Intr-o prima categorie putem include reglementarile internationale la care Romania este semnatara :

Declaratia universala a drepturilor omului;

Conventia nr.103/1952 privind protectia maternitatii (OIM);



Conventia nr.122/1964 privind politica de ocupare a fortei de munca (OIM);

Conventia nr.156/1983 privind sansele egale si tratamentul egal pentru lucratorii barbati si femei, lucratori cu responsabilitati familiale (OIM);

Declaratia cu privire la egalitatea dintre femei si barbati (Consiliul Europei).

2) A doua categorie este reprezentata de legislatia interna: Codul Muncii, Codul Familiei, Constitutia Romaniei, diferite alte legi.

Codul Muncii adoptat prin Legea 10 / 1972 si modificat prin Decretul Lege 4 / 1990 contine prevederi speciale referitoare la munca femeilor si ingrijirea copilului, printre care mentionam:

a)     Se acorda o inalta pretuire muncii femeii, asigurandu-se dreptul de a ocupa orice functie sau loc de munca, in raport cu pregatirea si capacitatea sa.

b)     Femeile incadrate in munca beneficiaza de masuri speciale de ocrotire a sanatatii si de conditiile necesare ingrijirii si educarii copiilor.

c)      Femeile gravide si cele care alapteaza nu pot fi folosite la locuri de munca in conditii vatamatoare, grele sau periculoase, ori contraindicate medical.

d)     Munca femeilor in timpul noptii este admisa numai in anumite conditii restrictive, expres stabilite prin lege.

e)     Femeile au dreptul la concediu de maternitate platit (prenatal 52 zile si pana la implinirea varstei de 2 ani a copilului), reducerea sau intreruperea programului zilnic cu 2 ore pentru alimentarea si ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 3 ani, fara ca acestea sa fie incluse in concediul legal de odihna.

O directie de dezvoltare este includerea in legislatia romaneasca, folosind experienta legislativ / juridica a tarilor occidentale, a mai multor prevederi specifice impotriva discriminarii femeilor si adoptarea unor sanctiuni legale in acest sens. Acest pas este absolut necesar, reflectand cresterea rolului juridic in reglementarea relatiilor sociale, care sa compenseze scaderea rolului factorului politic si administrativ.


O noua masura importanta de politica sociala pentru promovarea drepturilor femeii o constituie Legea egalitatii de sanse intre femei si barbati. Aceasta lege constituie o exprimare moderna in legislatia romaneasca a principiului nediscriminarii, avand o importanta semnificatie deontologica privitor la relatia dintre femei si barbati in toate domeniile vietii sociale, cu precadere in cel al muncii. Chiar daca formal continutul legii este destinat activitatii administratiei si partenerilor sociali, el creeaza obligatii morale si politice pentru multe structuri din sfera publica si privata.

Legea garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati in toate domeniile vietii sociale si stabileste obligatia autoritatilor publice de a actiona pentru realizarea acesteia in fapt. Discriminarea directa si indirecta in functie de sex este definita dupa cum urmeaza:

Art.2 Discriminarea directa si indirecta, pe criteriul sexului, este interzisa.

1. In sensul prezentei legi, prin discriminare directa se intelege orice diferentiere, excludere sau restrictie care se face fara temei legal si care lezeaza exercitarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

2. Constituie discriminare indirecta, diferentierea, excluderea sau restrictia ce decurge din reglementari, dispozitii sau practici uzuale si care prin efectele pe care le genereaza, favorizeaza sau afecteaza persoane de un sex sau altul.

Legea interzice discriminarea directa si indirecta in functie de sex in legatura cu raporturile de munca referitoare la: a) incheierea, suspendarea, modificarea si incetarea raporturilor de munca; b) stabilirea si modificarea salariului; c) acordarea drepturilor sociale, altele decat cele ce reprezinta salariul; d) formarea, perfectionarea si reconversia profesionala; e) promovarea profesionala; f) orice alte conditii de exercitare a muncii.

Legea reglementeaza, de asemenea, doua aspecte ce afecteaza profund situatia socio-profesionala a salariatilor:

scoaterea la concurs a posturilor vacante si/sau anuntul pentru ocuparea unui loc de munca, care trebuie sa se realizeze de pe pozitii neutre in ceea ce priveste sexul, statutul marital sau matrimonial al persoanei;

hartuirea sexuala la locul de munca sau in orice alt loc in care persoana desfasoara o activitate profesionala, precum si formele de manifestare ale hartuirii sexuale, expresie a unor comportamente care incalca demnitatea personala.

Un loc important in aceasta lege este ocupat de despagubirile care se acorda persoanelor care se constata ca sunt discriminate la formarea, perfectionarea si reconversia profesionala, promovarea in munca, hartuirea sexuala la locul de munca si salarizarea pentru munca prestata. De asemenea, sunt prevazute sanctiuni in cazul suspendarii, modificarii si incetarii, inainte de termen, a contractului de munca, pe motive legate de sexul salariatului, al hartuirii sexuale in cadrul raporturilor de munca, al incalcarii prevederii legale de afisare a textului acestei legi in locuri adecvate, usor accesibile salariatilor din interiorul unitatilor ce fac obiectul prevederilor acesteia.

Se poate observa ca, dupa 1989, s-au inregistrat unele progrese in respectarea drepturilor femeii, dar s-au evidentiat si cateva tendinte contradictorii:


1. Traditionala diviziune a muncii in familie este intr-un rapid proces de modificare. Dupa cum se va vedea in continuare, participarea femeii pe piata muncii este ridicata, si chiar in crestere. Din cauza stres-ului economic, o mare parte a femeilor este angajata de asemenea in activitati aditional (secundar) aducatoare de venit. Traditionala diviziune a muncii barbatul aduce bani, iar femeia are grija de gospodarie - este intr-o masura semnificativ depasita.

Diferentierea rolurilor in familie a ramas, dar situatia este intr-o schimbare structurala. Putem caracteriza aceasta diferentiere de rol astfel:

mult mai mare flexibilitate din partea celor doua parti (in concordanta cu situatia concreta);

agrearea unor aranjamente in functie de situatie, ceea ce genereaza flexibilizarea importanta a structurii traditionale: femeile au in principiu grija de copii si de gospodarie, iar barbatii au responsabilitatea realizarii treburilor mai grele, cu agrearea schimbarii distributiei responsabilitatilor in raport cu conditiile concrete;

femeile au un venit in crestere, inclusiv din activitati aditionale.


2. In ciuda faptului ca femeile au o pozitie relativ buna pe piata muncii, putem sustine ipoteza potrivit careia se produce o crestere a polarizarii in cadrul populatiei feminine angajate: a) proportia femeilor specialisti, cu inalta calificare si mediu - superioara, se mentine la nivele ridicate si chiar cu usoare tendinte de crestere; b) in acelasi timp, proportia femeilor fara nici o calificare sau cu una foarte scazuta, cu locuri de munca temporare si nesigure, prost platite este in crestere.


3. Un neasteptat fenomen de scadere a numarului femeilor in functii / pozitii de inalta responsabilitate: in Parlament, in conducerea partidelor politice, in pozitii manageriale semnificative. Fenomenul este foarte socant chiar si pentru opinia publica. Unii factori pot fi invocati:

ca o reactie negativa la politica socialista, incluzand si politica fortat pro-feminista;

relaxarea acestei politici pro-feministe si eliminarea sistemului 'de cote' (obligativitatea de a acorda un procent fix de reprezentare a femeilor in anumite structuri administrative si de decizie) ofera un 'spatiu' pentru manifestarea stereotipurilor traditionale latente;

posibil o 'retragere a femeilor' din viata publica, dupa o promovare fortata si mai mult 'de poza'.

Probabil toti acesti factori explica acest fenomen ciudat. In ultimul timp, s-a facut simtita insa o oarecare presiune din partea femeilor si a organizatiilor feministe de a promova o reprezentare mai echitabila.


4. Disparitia presiunii politice impotriva discriminarii femeilor la locul de munca, cumulata cu un insuficient control din partea sindicatelor (sau inexistenta acestora) in intreprinderile mici si mijlocii, deficitul/insuficienta reglementarilor legale, pe fondul unor stresuri si tensiuni sociale latente, par sa duca la cresterea cazurilor de tratament inadecvat al femeilor la locul de munca.


Participarea femeii pe piata muncii.

Participarea femeii pe piata muncii dupa 1989: factori pozitivi si negativi


Dupa 1989, participarea economica a femeii a ramas ridicata. Exista mai multi factori care explica acest lucru:

a) Necesitatea celui de-al doilea salariu in familie. Scaderea valorii salariului real si degradarea sistemului de suport pentru familiile cu copii sunt cei mai importanti factori care preseaza asupra participarii economice a femeii pe piata muncii.

In ultimii ani a crescut mai accentuat somajul in randul femeilor si in mod special la categoriile de varsta fertila: mai ales in primele doua grupe fertile de varsta (15-24 ani si 25-34 ani).

b) Cele mai multe beneficii sociale pentru mamele cu copii sunt conditionate de participarea femeii pe piata muncii. Angajarea sau ne-angajarea femeii pe piata muncii genereaza o diferentiere clara in accesul la diferite beneficii sociale. Mamele care nu sunt angajate pe piata muncii inainte de nastere nu se pot califica pentru o serie de beneficii sociale cum ar fi: concediu de nastere platit, concediu platit pentru ingrijirea copilului, concediu platit pentru copilul bolnav.


c) Nevoia de asigurari sociale este un alt motiv determinant pentru necesitatea si dorinta de participare a femeii pe piata muncii.

Sunt mai multi factori care au afectat pozitiv sau negativ participarea femeii pe piata muncii:

Pozitiv. Imbunatatirea unor conditii de munca: introducerea in 1990 a saptamanii de lucru cu durata de 5 zile; concedii de odihna mai lungi; concedii de nastere mai lungi - un an pana in 1997 si, incepand cu 1998, 2 ani de concediu platit pentru ingrijirea copilului mic.

Pozitiv. Un nivel ridicat de educatie si calificare profesionala a femeilor, foarte apropiat de cel al barbatilor.

Pozitiv. Atitudinea colectiva: femeile sunt in general incurajate sa munceasca. Munca este o parte importanta a planurilor de viitor ale tinerelor femei.

Pozitiv. Schimbari in politica demografica: liberalizarea avorturilor, cresterea disponibilitatilor si diversificarea tehnicilor de planificare familiala. Drept consecinta, schimbarile rapide in natalitate (rata nasterilor) si posibilitatea planificarii familiale au oferit multor femei posibilitatea de a participa pe piata muncii.

Negativ. Scaderea salariului real, ceea ce a facut ca al doilea salariu in familie sa devina imperativ.

Negativ. Schimbari rapide in oportunitatile de munca, complementar cu cresterea ratei somajului.

Negativ. Inrautatirea unor conditii de munca si a relatiilor de munca, in special pentru femei. Locuri de munca disponibile in special in ramurile economice cu forta de munca predominant feminina (industria textila / a confectiilor, comert) ofera salarii mici. Slaba protectie in economia subterana si chiar in intreprinderile mai mici in care controlul sindical si alte tipuri de control sunt scazute.

Erodarea rapida a suportului institutional pentru femeile angajate pe piata muncii, in special pentru femeile cu copii mici. Serviciile pentru activitatile casnice sunt de departe subdezvoltate. In special serviciile pentru femeile cu copii mici in ingrijire sunt subdezvoltate si intr-o stare de confuzie organizationala.


Dinamica participarii femeilor pe piata muncii

Rata de activitate

Prin rata de activitate a femeilor se intelege proportia femeilor ocupate si a femeilor somere din intreaga populatie economic activa.

Rata de activitate a femeilor este ceva mai scazuta decat a barbatilor, dar inca ridicata si apropiata de a acestora din urma. Daca luam in considerare ca varsta de pensionare este mai scazuta la femei decat la barbati, rata efectiva de activitate a femeilor devine foarte apropiata de cea a barbatilor. Femeile tinere (15-24 de ani) inregistreaza chiar o usoara crestere a participarii.

Desi participarea economica efectiva a femeilor a scazut semnificativ (cu 13%) in 6 ani, comparativ cu barbatii, rata de ocupare in populatia feminina este relativ stabila intr-o perioada cu uriase probleme in domeniul muncii.

In raport cu varsta, nu apar diferente importante in rata de ocupare intre femei si barbati: doar o usoara scadere a participarii femeilor sub 24 de ani si o participare crescuta in perioada post-fertila (35-49 ani) si, interesant; la populatia feminina de peste 65 de ani.

Datele sugereaza ca femeile care au depasit perioada de crestere a copilului (probabil cele de peste 40 de ani) au un grad de ocupare sporit, si chiar si-au sporit participarea pe piata muncii. Gradul de ocupare in segmentul tanar al populatiei feminine a scazut, ceea ce va crea numeroase probleme pentru viitor.

Salariatii sunt doar cu putin mai multi in populatia masculina. precum si patronii si cei care lucreaza pe cont propriu. O mai mare proportie a femeilor in raport cu barbatii fac parte din categoria lucratorilor familiali neremunerati (in special in agricultura).

Observand aceasta dinamica ocupationala, putem remarca un trend interesant: o semnificativa crestere a proportiei femeilor in segmentul ocupatiilor de mijloc - superioare.


Participarea femeilor in sistemul salarial

Daca privim evolutia si participarea in sistemul salarial, putem nota o clara crestere in atractivitatea muncii pentru femei: proportia femeilor salariate a crescut, in timp ce proportia celor aflate in somaj, in totalul populatiei somere, a scazut.

Desi comparativ cu 1990, numarul femeilor salariate a scazut dramatic (cu 21,3% in 1996), scaderea numarului de salariati in populatia masculina a fost usor mai accentuata. In 1996, proportia femeilor angajate in totalul populatiei angajate a crescut la 44,1% fata de 41,7% in 1990.

Rata somajului in populatia feminina s-a dublat in ultimii 6 ani: 1997 in comparatie cu 1991, primul an de reforme economice, caracterizat de o crestere semnificativa a somajului. Proportia femeilor in totalul somerilor a scazut insa de la 61,8% in 1991 la 48,6% in 1997. Deci, daca primul soc al somajului a afectat in special populatia feminina, foarte curand femeile au parut a fi mult mai motivate de a gasi un loc de munca decat barbatii.

Rata somajului feminin, dupa definitia data de Biroul International al Muncii, este foarte apropiata de cea a barbatilor. Doar pentru femeile de varsta fertila somajul este semnificativ mai ridicat.


Tipurile de angajare ale femeilor

Ca rezultat al unui nivel ridicat de educatie si al unei traditii d consolidate in participarea economica, femeile ocupa pozitii profesionale importante la toate nivelele. La anumite nivele profesionale si in unele sectoare, ele tind sa devina majoritare:

Specialisti cu inalta calificare cu diploma universitara, incluzand cercetatorii 51 ,3%

Specialisti cu calificare mediu-inalta 60,2%

Angajati in administratie 75,5% ·

Lucratori in servicii si comert 70,4%

In pozitiile inalte (manageri si angajati cu functii superioare raspundere in administratia publica si economie) barbatii depasesc femeile de aproape trei ori.


Femeile si activitatea economica secundara

In ciuda faptului ca familia romaneasca se caracterizeaza printr-o anumita diviziune a rolurilor in familie (se presupune ca femeile muncesc mult pentru activitatile casnice, iar barbatii mai mult in afara gospodariei pentru a suplimenta veniturile), proportia femeilor care au o activitate economica secundara este foarte inalta.

Dupa cum putem observa, per total femeile sunt mai putin active decat barbatii in activitati suplimentare aducatoare de venit. Daca luam in considerare varsta, diferentele sunt relativ mici: femeile tinere (15-24 ani) sunt relativ active; in grupa de varsta cu fertilitate maxima 25-34 ani, ele sunt mai putin active; dupa perioada de fertilitate maxima ele sunt foarte active (grupa de varsta 35-49 ani); in fine, dupa 50 de ani ele sunt mai putin active.


Sub-ocuparea si muncile cu timp partial

Sistemul muncilor cu timp partial (part-time) nu este foarte raspandit in Romania. Explicatia consta in nivelul scazut al salariilor pentru timp integral de lucru. Pentru ca nu exista reglementari speciale care sa stimuleze sistemul part-time, venitul rezultat dintr-un asemenea program de munca incomplet nu este atractiv.

Tendinte contradictorii in participarea economica a femeilor

O analiza atenta a participarii economice a femeii sugereaza tendinte contradictorii pe fondul unei situatii relativ instabile: pe de o parte, o crestere in participarea economica a femeii, precum si cresterea statutului profesional dar, pe de alta parte, sunt unele semne de degradare in calitatea participarii femeilor.

Nivelul de calificare si, complementar, de venit, al slujbelor accesibile femeilor, par a fi in scadere. Acest proces pare a fi insa destul lent. Cand comparam salariile pe care le au femeile cu cele ale barbati putem surprinde o usoara crestere a disparitatii, dar nu foarte mare.

Tendinta de crestere a participarii femeilor la activitati cu timp partial de lucru, prost remunerate, necalificate, adesea in economia subterana.

Un proces de re-discriminare a femeilor pe piata muncii. Oportunitatile femeilor de a participa in sistemul economic, in comparatie cu barbatii, sunt intr-un proces de diminuare datorita unei serii de factori socio-economici, si mai putin datorita unui fundal atitudinal. Aditional, libera negociere a salariilor are aparent un neasteptat efect lateral: discriminarea salariala intre femei si barbati. Sistemul socialist avea un rigid sistem legislativ al salarizarii. Din aceasta cauza, discriminarea salariala individuala nu era in principiu posibila. Noul sistem al negocierii individuale a salariului a deschis posibilitatea proiectarii vechilor stereotipuri sexiste care au supravietuit.

In particular, starea de maternitate agraveaza insertia pe piata muncii. Femeile tinere care decid sa aiba un copil in viitorul apropiat, si in particular tinerele mame, intampina dificultati crescute in participarea la munca, in forme organizate / legale.

Pentru a putea beneficia de anumite forme de securitate sociala este imperios necesar ca femeile-mame sa fie integrate in sistemul salarial formal. Actualmente sansele de a fi incluse in sistemul salarial sunt destul de reduse pentru acest segment de populatie feminina, ceea ce genereaza amanare semnificativa (ca timp/ durata) a (re)integrarii pe piata muncii. aceasta amanare este la originea enormelor dificultati financiare ale familiilor cu copii mici in care mama nu poate beneficia adesea de suport social.

Dezintegrarea sistemului de suport social pentru ingrijirea copiilor prezinta o alta sursa de diminuare a sanselor de participare a femeilor pe piata muncii.

Sansele scazute de participare pe piata muncii a femeilor cu copii mici in ingrijire vor avea probabil un puternic efect negativ in (re)integrarea lor in productie. Slujbele accesibile pentru ele tind sa solicite un nivel scazut de instruire si, in consecinta, determina obtinerea unor venituri mici.

Ca o concluzie, maternitatea, in conditiile actuale, poate conduce la discriminare structurala pe piata muncii. Este vital sa fie explorate posibile politici de suport pentru a integra femeile cu copii mici in sistemul muncii.

Dificultatile de reintegrare a femeilor in munca, in conditiile unui standard de viata scazut, reprezinta un important factor inhibator in restabilirea unei rate normale a natalitatii, mai ales la clasa de mijloc. Orice politica ce va stimula cresterea ratei natalitatii in acest segment trebuie sa includa un pachet de suport pentru: participarea pe piata muncii a femeilor cu copii mici; reintegrarea in munca a mamelor dupa terminarea concediului postnatal de ingrijire a copilului.

Participarea scolara a femeilor si calificarea

a) Femeile au un inalt grad de educatie/calificare si o rata crescuta de participare scolara. La generatia tanara si adulta nu exista discrepante intre femei si barbati in ceea ce priveste nivelul de educatie. Acest fapt indica atat o inalta capacitate de participare pe piata muncii, cat si o motivare ridicata a unei astfel de participari.Pe ansamblu femeile prezinta o rata inalta de participare scolara.

b) Polarizarea educationala. In intreaga populatie se produce o crestere a polarizarii educationale: pe de o parte, creste participarea la formele superioare de invatamant (sistem universitar), pe de alta parte, scade participarea la formele educationale intermediare. Abandonul in sistemul scolar obligatoriu a crescut ingrijorator. Formele post-gimnaziale pregatire profesionala s-au dezagregat intr-o mare masura. Exista chiar o proportie de copii care, fie nu sunt inrolati deloc in invatamantul primar, fie nu il termina nici pe acesta. Aceasta polarizare pare a se accentua in populatia feminina. Daca participarea la invatamantul superior este in crestere, abandonul scolar la nivelul invatamantului primar si gimnazial este si el in crestere.

c) Polarizarea profesionala. Dupa 1989 s-a produs o polarizare profesionala in intreaga populatie. Datele partiale sugereaza tendinte contradictorii: o crestere a proportiei locurilor de munca ce necesita pregatire superioara, complementar cu scaderea locurilor de munca cu calificare medie, si cresterea proportiei locurilor de munca cu calificare scazuta. Unele date par a sugera ca in populatia feminina polarizarea profesionala este mai accentuata.

Se poate estima in concluzie ca se intrevede o scadere a participarii femeilor pe piata muncii cu perspectiva inregistrarii in viitor in acest segment a unei foarte scazute rate a participarii.

d) Polarizarea si marginalizarea sociala. Contrar proiectului socialist de omogenizare a societatii, de la sfarsitul anilor '70, societatea romaneasca tinde sa devina tot mai polarizata. Un segment in crestere al populatiei este marginalizat. Aceasta s-a intamplat cu comunitati izolate geografic, dar in special cu grupuri izolate social (rromii, de exemplu). In aceste grupuri, in special sansele femeilor de a putea munci au disparut dramatic. Un proces specific a avut loc in aceste comunitati: deficit de oportunitati de a munci/natalitate necontrolata datorita politicii agresiv pronatalista a regimului socialist promovat incepand cu 1966/saracia sau lipsa locurilor de munca pentru femei (datorita prezentei copiilor) si chiar si pentru barbati/dezorganizarea sociala si familiala sub actiunea multiplelor presiuni/scaderea participarii scolare a copiilor si, ca o consecinta, oportunitati reduse de munca pentru tanara generatie.

Femeile din populatia de rromi prezinta o participare foarte scazuta in sisteme organizate de munca. Dupa o crestere a participarii in munca in anii '60-'70, incepand cu 1980 si mult mai accentuat dupa 1990, datele indica o scadere semnificativa a participarii acestui segment de femei in sistemul muncii.

Femeia din familia de rromi contribuie la cresterea veniturilor familiei, dar mai mult prin activitati marginale, unele dintre ele accentuand marginalitatea sociala a acestora.


Intr-un studiu recent asupra populatiei de rromi din judetul Buzau, realizat de ICCV in iulie 1997, tendintele detectate in 1992 se reconfirma:

familiile rromilor cu copii in intretinere sunt mult mai sarace decat la nivelul populatiei in ansamblu;

nivelul de educatie al acestei populatii este mai redus comparativ cu populatia in ansamblu;

gradul de ocupare in sistemul formal (salariat si patron) este de aproximativ 13% din totalul populatiei ocupate (pentru femei numai 5%);

· casnicele reprezinta 68,2% din populatia inactiva;

· cele mai multe nasteri (62,4%) se incadreaza in intervalul de varsta 14-19 ani;

natalitatea este ridicata (numarul mediu de copii nascut de o femeie este 3,35 fata de 1,65 pentru intreaga populatie).

Natalitatea ridicata si varsta scazuta la prima nastere au implicatii atat in participarea femeii pe piata muncii, cat mai ales in ingrijirea copilului: proportia copiilor de rromi aflati in saracie extrema este foarte ridicata - cu mult mai mare decat la nivelul familiilor cu copii al populatiei in ansamblu. Avand copii foarte devreme, femeile raman sa-i ingrijeasca fara sa lucreze. Aceasta situatie are efecte negative multiple:

- neintegrarea pe piata muncii a unei proportii insemnate de femei si deci nebeneficierea de facilitatile acordate de Legea 120/1997 pentru ingrijirea copilului (concediu de maternitate platit);

- diminuarea drastica a posibilitatilor de procurare a veniturilor necesare ingrijirii copiilor in conditii satisfacatoare;

- scaderea sanselor de integrare sociala si profesionala a tinerei generatii;

- precaritatea starii de sanatate si deficit educational ridicat pentru copii.


Efectele saraciei in aceasta zona vor fi extrem de greu de resorbit mai ales pentru generatiile viitoare.

Suportul pentru copiii si mamele din populatia de rromi ridica o serie de probleme speciale, care actualmente nu isi gasesc rezolvare intrucat nu exista nici o strategie la nivel national in aceasta privinta. Este nevoie sa fie dezvoltat totodata un larg pachet de strategii sociale active pentru a determina cresterea sanselor de participare pe piata muncii a acestui segment. Una din cele mai importante masuri a acestui pachet trebuie sa fie asigurarea unui minimum de scolaritate si calificare profesionala, schimbarea sistemului de valori in termeni de incurajare a participarii la munca si, in fine, cresterea oportunitatilor de a gasi slujbe pentru aceasta categorie.


Politica fata de mama si copil dupa 1989

Dupa 1989, strategiile de suport social pentru femeile cu copii au devenit confuze si prezinta uriase disparitii.

a) Noua politica de planificare familiala. Incepand cu 1 ianuarie 1990 a intrat in viguare Decretul 605 emis in 27 decembrie 1989 care autoriza avortul la cerere in primul trimestru de sarcina, cu conditia ca acesta sa fie efectuat de catre un obstretician-ginecolog. In aceste conditii a scazut atat natalitatea cat ti mortalitatea materna ( de la 170 de decese la 100.000 de nasteri in 1989 la 84 de decese in 1992).

Desi liberalizarea avorturilor dupa 1989 a fost o masura cat se poate de necesara, ea a adus cu sine si scaderea dramatica a natalitatii. De fapt, scaderea natalitatii devine dramatica prin faptul ca ea este alarmant de diferentiata: natalitatea este foarte scazuta la clasa mijlocie si superioara - care ar putea oferi conditii bune de dezvoltare a copilului - si unde rata somajului feminin este mai scazuta datorita unui grad de instructie mai ridicat si al unei calificari mai inalte, mentinandu-se relativ ridicata in mediile sarace si in cele marginale - unde rata somajului feminin este mai ridicata, in care copiii au oportunitati scazute de dezvoltare normala.

Pentru a stimula natalitatea este nevoie de a compensa cel putin partial efortul de crestere a copiilor. Aceasta stimulare trebuie sa se faca insa complementar cu stimularea responsabilitatii pentru calitatea dezvoltarii copilului. Compensarea efortului de crestere a copiilor poate fi facuta si prin protejarea locurilor de munca ale femeilor salariate in perioada postnatala, precum si prin asigurarea unor facilitati de crestere a copilului mic (ingrijire institutionalizata in crese de exemplu) in concordanta cu posibilitatile familiilor.

Totusi, un asemenea suport social comporta anumite riscuri. Populatia cu standard mediu de viata (actualmente inca scazut in raport cu aspiratiile pentru o perioada relativ lunga de timp) nu va fi incurajata sa creasca natalitatea; unele segmente sarace sau marginale vor fi incurajate sa mentina o natalitate ridicata datorita suportului social care, de altfel, este absolut necesar. Efectele sociale de lung termen ale acestei polarizari ar putea prinde Romania (in conditiile unei cresteri economice modeste) intr-un proces descendent: segmentele sarace care nu ofera conditii minime pentru dezvoltarea copiilor, datorita natalitatii ridicate, se vor reproduce largit; segmentele mijlocii si superioare, care au conditii bune de viata pentru copiii lor, se reproduc intr-o maniera diminuata.


b) Suportul financiar pentru familiile cu copii: a cunoscut evolutii extrem de contradictorii.

Alocatia pentru copii. Dupa 1989, alocatia pentru copii a fost, beneficiul social care s-a erodat cel mai mult. In 1994, valoarea reala a acesteia a fost 25% din valoarea ei din 1989.

Noul Guvern de dupa alegerile generale din 1996 a produs o schimbare a politicii. In ianuarie 1997, cuantumul alocatiei pentru copii a fost crescut substantial, dar inca departe de valoarea acesteia din 1989. Inflatia crescuta din 1997 a erodat din nou masiv alocatia pentru copii. In acelasi an a fost acordata o alocatie suplimentara pentru familiile cu 2 si mai multi copii (Legea nr. 119/1997): 40.000 lei pentru 2 copii, 80.000 lei pentru 3 copii, 100.000 lei pentru 4 si mai multi copii.

Alocatia speciala acordata mamelor cu 3 si mai multi copii a fost lasata inca de la inceput sa fie erodata de inflatie, iar in final, in 1995, ea a fost eliminata fiind preluata de sistemul ajutorului social.

In contextul exploziei saraciei, erodarea suportului social acordat familiilor cu copii a determinat cresterea dramatica a riscului acestora de a intra/ramane in saracie.

Dupa 1989 au fost acordate prin lege multe beneficii pentru mamele cu copii.

Decretul Lege nr.31/1990 privind concediul platit pentru ingrijirea copiilor in varsta de pana la 1 an. Conform acestuia femeile salariate au dreptul, in afara concediului platit pentru sarcina si lehuzie de 112 zile, de concediu pana la implinirea de catre copil a varstei de 1 an. Indemnizatia platita era de 65% din salariul tarifar lunar.

Femeile pot fi pensionate cu o reducere de varsta si de vechime in munca de 5 ani in raport cu barbatii. De asemenea, femeile cu o vechime in munca de 25 ani, care au nascut cel putin 3 copii si i-au crescut pana la varsta de 10 ani, pot cere pensionarea inaintea varstei prevazute de lege, dupa cum urmeaza: cu 1 an pentru 3 copii, 2 ani pentru 4 copii, 3 ani pentru mai multi copii. Perioadele in care o femeie a fost incadrata cu program redus pentru ingrijirea copilului in varsta de pana la 6 ani se iau in considerare la stabilirea vechimii in munca pentru pensionare ca timp integral lucrat.

Legea 120/1997 privind concediul platit pentru ingrijirea copiilor in varsta de pana la 2 ani. In afara celor 112 zile de concediu platit pentru sarcina si lehuzie femeile asigurate in cadrul sistemului asigurarilor sociale de stat, sistemului de asigurari sociale pentru agricultori si femeilor cadre militare in activitate au dreptul la un concediu platit pana la implinirea de catre copil a varstei de 2 ani. Cuantumul indemnizatiei este de 85% din venitul pe baza caruia se stabileste contributia de asigurari sociale. Femeile asigurate in cadrul sistemului de pensii si alte drepturi de asigurari sociale ale agricultorilor beneficiaza de o indemnizatie reprezentand 80% din media lunara a venitului asigurat din ultimele 6 luni, pentru care a fost achitata contributia prevazuta de reglementarile in vigoare.

La articolul 6 apare si o prevedere inedita, si anume: de prevederile legii poate beneficia oricare dintre parintii copiilor in functie de modul in care acestia opteaza.


c) Ajutoare substantiale pentru mamele care lucreaza.

De toate aceste avantaje beneficiaza insa doar mamele angajate. De acest suport beneficiaza mai putin femeile cu multi copii a caror prezenta in sistemul salarial este redusa; si de asemenea multe femei tinere care nu au reusit sa lucreze inainte de a avea copii.

In ultima perioada, multe femei par sa renunte la beneficierea de concediu post-natal (2 ani) pentru cresterea copilului si continua sa aiba activitati economice formale, generatoare de venit - de obicei la ultimul loc de munca. Motivul pare a fi teama de pierdere a locului de munca dupa terminarea concediului. In special femeile care lucreaza pentru firme/ societati private renunta la beneficiile legale, acestea neputand compensa pierderea locului de munca. De asemenea, activitatea economica poate aduce mai multe beneficii/avantaje decat acceptarea ajutorului furnizat de Legea 120/1997. Acesta este si motivul pentru care, desi durata concediului post-natal a fost extinsa la 2 ani, numarul de fapt al acestor concedii s-a diminuat efectiv. Diminuarea cheltuielilor pentru concediile de maternitate este o dovada in acest sens. O asemenea scadere nu poate fi explicata numai prin scaderea natalitatii si a numarului femeilor salariate care se bucura de un asemenea beneficiu, ci, intr-o masura semnificativa, si prin renuntarea la acest drept.

d) Serviciile de suport pentru mame, in special mame care lucreaza, sunt intr-o continua stare de erodare. Situatia din prezent poate fi estimata astfel:

prioritate scazuta, chiar periferica, in agenda politica;

un sistem organizational confuz, mai degraba in dezorganizare; - sustinere marginala din fonduri publice;

costuri ridicate acoperite de familie.

Se resimte o nevoie urgenta pentru o conceptie/strategie a dezvoltarii sistemului de suport pentru ingrijirea copilului.

Trebuie sa subliniem, totusi, ca in ciuda prevederilor legale destul de numeroase si a institutiilor de suport pentru familiile cu copii, rezultatele sunt inca nesatisfacatoare. Adesea lipsesc institutiile corespunzatoare reglementarilor legale, resursele financiare sunt extrem de limitate, serviciile oferite sunt de slaba calitate si/sau nu reusesc sa ajunga la persoanele care au nevoie de ele.

Tendinte ale participarii femeilor la munca:

1. Femeile au, in prezent, un nivel relativ ridicat de participare economica, dar in aceasta privinta exista diferente mari, in accentuare, intre diferitele segmente sociale.

2. Femeile par sa aiba o motivatie crescuta de participare in activitati economice. In acelasi timp, exista un nivel semnificativ de sub-ocupare si de descurajare ocupationala.

3. Aparent exista o crestere a participarii femeilor in economia subterana, in activitati ocazionale. Foarte frecvent, acest tip de participare la munca este asociat cu lipsa de contracte legale, lipsa asigurarilor sociale, sub-ocupare, insecuritate crescuta, un mediu de munca uman si social negativ, abuzuri, hartuire sexuala.

4. Sistemele de suport pentru ingrijirea copiilor sunt un factor important in dorinta femeilor de a participa la munca. Disponibilitatea si accesibilitatea lor a scazut insa semnificativ din 1990.

5. Aparent exista o polarizare mai mare in ceea ce priveste educatia si, mai ales, calificarea in cazul populatiei feminine decat in cazul celei masculine. Daca exista un grup mare de femei inalt calificate, exista si un grup crescand de femei fara calificare.

6. Exista o crestere a sub-ocuparii, a descurajarii de a participa la munca, a somajului, in special a somajului de lung termen in cazul femeilor. Aceste tendinte variaza in functie de mediul de rezidenta (urban/rural, marimea orasului, izolarea geografica si sociala), educatie, excluziune si marginalizare sociala.

7. Exista tendinte noi de saracie extrema, excluziune si marginalizare sociala, femeile fiind in mod special afectate de aceste procese.

8. Munca cu timp partial este un mijloc important de crestere a bunastarii si pozitiei sociale a femeilor, mai ales a celor cu copii. Aceasta forma de munca este insa mai degraba exceptionala in Romania de astazi, ea aparand foarte rar in sistemul de salarizare. Este probabil mai folosita in economia non-formala.

Facilitati de suport pentru ingrijirea copiilor

Calitatea facilitatilor existente s-a degradat continuu: conditiile materiale au devenit din ce in ce mai sarace; facilitatile de transport lipseau cu desavarsire; frecvent, conditiile de igiena erau nesatisfacatoare, ca si supravegherea si educatia; contributia financiara a familiei s-a marit, in timp ce numarul acestor facilitati s-a micsorat, astfel incat accesul a devenit din ce in ce mai dificil. Pentru elevi nu existau sisteme de ingrijire dupa orele de scoala.

Ca rezultat al acestei tendinte, increderea in aceste sisteme a scazut continuu. Familiile au incercat alternative traditionale, daca erau disponibile: institutia bunicilor. 'Copiii cu cheia de gat' au devenit simbolul acestei neglijari.

Dupa 1989 situatia s-a inrautatit. A aparut un cerc vicios: datorita conditiilor relativ nesatisfacatoare si a neincrederii multor familii in acest sistem, la care se adauga si costul in crestere, cererea publica a scazut; in consecinta, multe dintre aceste facilitati au disparut. In loc sa fie reformate, au fost mai curand neglijate politic si social.

Noi tendinte ale natalitatii:

In ultimii 9 ani s-a produs o scadere dramatica a natalitatii. In prezent, in Romania se poarta multe discutii asupra unei posibile politici demografice.

Multe studii au documentat relatia stransa dintre numarul de copii si saracie. Participarea la munca a femeii cu copii este o modalitate esentiala de a depasi starea de saracie. Ea poate fi si un mod de a regla natalitatea.

Una dintre cele mai disputate probleme cu privire la politicile sociale in domeniul copilului este dilema: pe de-o parte, necesitatea suportului social pentru copii si familiile cu copii, pe de alta parte, teama de a nu incuraja dependenta sociala si lipsa de responsabilitate pentru dezvoltarea copilului. Participarea la munca a femeii este un mijloc important de a solutiona aceasta dilema.

O problema extrem. de dificila este aceea a modului de a stimula natalitatea la clasa mijlocie, unde s-a produs cea mai dramatica scadere a natalitatii. Suportul femeilor cu copii este unul dintre instrumentele cele mai eficace ale unei asemenea politici.

Criza politicilor in domeniul familiei si copilului

Este unanim acceptat ca politicile in domeniul familiei si copilului necesita serioase revizuiri. Principalele puncte slabe in aceasta directie sunt:

Deficit global de reforma. Amploarea si complexitatea problemelor cu care se confrunta familiile cu copii versus lipsa de resurse si deficitul de reforma a actualelor mecanisme de suport social pentru familiile cu copii.

Deficit de conceptie strategica. Nu exista o conceptie clara, si cu atat mai putin un program de actiune pe termen scurt, mediu si lung, in legatura cu formele de suport pentru familiile cu copii mici si, in mod special, de rezolvare a numeroaselor probleme care apar in relatia participarea mamei pe piata muncii - ingrijirea copilului mic.

Deficit de finantare publica. Politica de sprijin a femeii si copilului a fost pana in prezent cronic subfinantata in raport cu alte sectoare sociale. In raport cu 1989, finantarea acestui sector (cu unele exceptii), a fost sacrificata pentru alte prioritati.

Deficit de suport institutional. Institutiile care sustin ingrijirea copilului mic (crese, gradinite) au continuat procesul de degradare inceput cu doua decenii in urma, accelerat insa dupa 1989. Atentia factorului politic a fost orientata mai mult spre institutiile pentru copii abandonati, dar in foarte mic; masura spre cele de suport pentru familiile cu copii mici.

Deficit de servicii de asistenta sociala. S-a facut extrem de putin pentru dezvoltarea unor servicii de asistenta sociala profesionala pentru, familiile cu copii. Doar pentru cazurile cu risc ridicat de abandon s-au dezvoltat unele servicii, dar ele sunt inca intr-o faza incipienta, lipsite de cadru de organizare, sistem de standarde si proceduri si, in special, de resurse.

Decalaje de suport: mamele cu o istorie de munca beneficiaza de importante forme de asigurare: concediu platit prenatal si pentru primii doi ani pentru cresterea copilului. Mamele care nu erau incadrate in munca inainte de nastere nu beneficiaza de nici un suport material.

Deficit de suport institutional pentru drepturile acordate juridic. Daca legea asigura reintoarcerea in munca a mamelor dupa terminare concediului de ingrijire a copilului, sansele reale sunt mai degraba intamplatoare. Nu exista nici o forma de suport, pentru a spori oportunitatile de reintegrare profesionala dupa concediul de ingrijire a copilului.

Deficit legislativ si institutional de oferire pentru mamele cu copii mici de oportunitati de munca cu program redus si de reintegrare in munca. Legiferarea este prea generala pentru a oferi un suport real. Forme de organizare care sa favorizeze participarea partiala in munca sunt mai degraba intamplatoare. Salariile foarte mici pentru posturile cu calificare redusa, cele mai accesibile mamelor cu copii mici, nu stimuleaza aceste forme de reincadrare. Nu exista nici o modalitate expresa de suport pentru reintegrare.


Multiple deficite de politica sectoriala de suport:

a) Lipsa unei politici coerente de suport pentru familiile monoparentale care cumuleaza cele mai multe probleme.

b) Formele de suport pentru familiile cu copii aflate in saracie extrema asigura eventual simpla supravietuire biologica, dar nicidecum cresterea conditii minimale a copiilor. Sunt familii care, din diferite motive (lipsa de locuinta, lipsa certificatelor de nastere pentru copii, lipsa fondurilor pentru ajutorul social in respectiva localitate) nu beneficiaza practic de nici o forma de suport. Mamele in situatii disperate nu gasesc decat accidental un suport social.

c) Nu exista un mecanism juridic satisfacator pentru protectia copilului impotriva abuzului si violentei in familie.





Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright