Crearea Comunitatii Economice Europene si a EURATOM

Crearea Comunitatii Economice Europene si a EURATOM

La 20 mai 1955 a fost elaborat un Memorandum al tarilor Beneluxului prin care se afirma urmatorul principiu: integrarea economica ar trebui sa preceada integrarea politica. S-a propus de asemenea, intrunirea unei conferinte in scopul discutarii unor texte pentru crearea unui tratat care sa aiba ca obiective concretizarea unei piete comune, politica energetica, infrastructura transporturilor, dezvoltarea si folosirea pasnica a energiei atomice.1 Aceasta propunere a fost primita pozitiv de statele membre C.E.C.O., existand numai unele rezerve din partea Germaniei. Memorandumul a fost discutat si aprobat la conferinta din 1-2 iunie 1955 de la Messina-Italia, a ministrilor de externe ai celor sase state. In urma acestei intalniri s-a convenit ca in scopul elaborarii de tratate sa se intruneasca mai multe conferinte si sa se constituie un comitet de reprezentanti guvernamentali in acest sens, a carei presedintie a fost incredintata politicianului belgian Paul Henry Spaak.

Raportul intocmit de acest comitet (denumit si "raportul Spaak") a fost stabilit in forma sa finala in aprilie 1956. S-a pornit de la constatarea ca o fuziune a pietelor nationale este necesara, o diviziune a muncii corecta, pe o scara mare, poate opri risipirea resurselor economice, iar o mai mare siguranta ca resursele necesare de aprovizionare sunt permanent accesibile, face posibila renuntarea la activitatile productive care nu acorda atentie costurilor.2

Fuziunea pietelor ar implica, potrivit Raportului, stabilirea unei uniuni vamale, inlaturarea restrictiilor vamale, libera circulatie a serviciilor si o politica agricola comuna, in conditiile unui regim concurential comun si ale armonizarii legislatiilor. Dezvoltarea resurselor economice si deplina lor folosire ar presupune, intre altele, ajutor financiar pentru investitii, dezvoltarea regiunilor ramase in urma, mobilitatea profesionala.

Institutiile si autoritatile ar urma sa fie clar definite. Astfel, ar trebui sa se distinga intre politica generala, care ramane rezervata guvernelor, si probleme relative la functionarea pietei comune si sa se creeze un organ care sa aiba autoritatea si responsabilitatea comunitara pentru aplicarea si supravegherea concurentei si a realizarii obligatiilor de catre state si pentru controlul clauzelor care le permit exceptarea de la aceste obligatii. De asemenea, in luarea deciziilor, regula unanimitatii poate fi aplicata fie intr-un numar strict de situatii, fie dupa trecerea unei anumite perioade. Potrivit Raportului, ar mai fi fost necesare stabilirea unui drept de a apela la un organ judiciar in caz de litigii si supravegherea din partea unui organism parlamentar. Ca atare, s-au creat institutii precum: Consiliul de Ministri, Comisia Europeana. Functiile Adunarii Parlamentare si ale Curtii de Justitie pot fi indeplinite de Adunarea si de Curtea infiintate potrivit Tratatului C.E.C.O.

Raportul "Spaak" a fost adoptat de catre cei sase ministri de externe ai statelor mentionate, la Venetia, la 29 mai 1956, ca baza de negocieri privind incheierea unor tratate, convenindu-se, totodata, asupra unei conferinte interguvernamentale in acest scop, la Bruxelles la 26 iunie 1956. Au urmat negocieri intense, inclusiv asupra implicarii economice reduse din partea Frantei in piata comuna. In aceasta privinta Franta a cerut garantii, fara excluderea impartirii de catre ceilalti parteneri a raspunderii financiare si comerciale.

In final, la data de 25 martie 1957 au fost semnate, la Roma, Tratatul stabilind Comunitatea Economica Europeana si Tratatul privind instituirea Comunitatii Europene a Energiei Atomice, care, impreuna cu Tratatul C.E.C.O. au constituit cadrul legislativ fundamental al integrarii economice europene.1 Intrarea in vigoare a noilor tratate a avut loc la data de 1 ian. 1958, ca urmare a ratificarii lor de catre partile contractante conform propriilor proceduri constitutionale.