Diplomatia economica

Diplomatia economica

Lumea este confruntata, astazi, cu probleme din cele mai diverse, in primul rand de natura economica. Datorita agravarii problemelor pe fondul cresterii demografice, limitarii unor resurse, acutizarii crizelor etc. fiecare stat este obligat sa depuna o intensa activitate diplomatica pe plan extern in domeniul economic. Rezultatele depind insa de locul ocupat de catre statul respectiv in economia regionala sau mondiala, de capacitatea sa de influentare atat in domeniul economic cat si in celelalte domenii. O influenta deosebita este realizata in lume de catre superputeri. Pe plan diplomatic, acest lucru este cel mai vizibil, asa cum se evidentiaza in literatura de specialitate, prin politica de tip imperial, concretizata in expresii, cum ar fii: "coalitia americana", "consensul european" si "consultarea chineza". Alaturi de cele trei "imperii" sunt si alte state ce se gasesc intr-o puternica lupta de concurenta de competitie, intr-o arena internationala tot mai globalizata.

Diplomatia economica si politica economica alcatuiesc un tot unitar si se presupun reciproc.

Politica economica externa inseamna obiective, principii, norme, procedee si instrumente care permit derularea relatiilor economice externe.

Rolul statelor incepe sa se modifice si, in mod implicit rolul diplomatiei in general si al diplomatiei economice in special trebuie reconsiderat. Actuala criza globala, dar si alte realitatii contemporane acrediteaza ideea unei Mari Schimbari. Ea va viza politica mondiala, mecanismul economiei mondiale, componentele si principiile functionale ale capitalismului etc. Cu toate acestea, ne-am permite sa apreciem ca lumea de maine in schimbare va arata in mare masura aproximativ la fel.

Arta diplomatiei economice este de a face din cooperarea economica internationala un factor complementar al cresterii economice al progresului economic si social al fiecarei tari. Ea confera posibilitatea de a armoniza interesele diferitelor state pe baza principiului avantajului reciproc.

Incheierea de tratate si conventii economice bilaterale si multilaterale este precedata intotdeauna de contacte preliminare care au loc prin intermediul misiunilor diplomatice si agentiilor comerciale prin vizite reciproce sau schimburi de scrisori si note. Se ofera astfel posibilitatea ca asupra tuturor problemelor majore si de detaliu sa se poata realiza un raport preliminar, semnarea tratatului fiind de asemenea o formalitate.

Cooperarea economica internationala este realizata adesea prin intermediul diplomatiei ad-hoc, prin delegatiile trimise din tara la reuniunile organizatiilor internationale.

Diplomatia economica se afirma totodata, in cadrul organizatiilor de integrare sau de cooperare economica. Se utilizeaza conceptul de diplomatie economica integrata sau comunitara.

Un teren fertil pentru aceasta forma de diplomatie a fost si va fi legat de largirea Uniunii Europene, unde diplomatia, negociatorii, au dat dovada de tact, inteligenta, cunoastere a legislatiei, recunoasterea cerintei imbinarii interesului national cu cel comunitar. Aderarea unui stat nu inseamna o incheiere a actiunilor diplomatice, a negocierilor. Aparitia unor probleme complexe, nerespectarea obligatiilor comunitare etc. cer in continuare negocieri uneori dificile si consultari permanente pe diverse planuri.

Politica externa a Europei reflecta toate virtutile si viciile unei diplomatii orientate spre consens. Ea este animata de acelasi spirit de prosperitate a Europei, chiar daca procesul de negociere si implementare a strategiilor consuma foarte mult timp, avand in vedere ca sunt implicate 27 de state.

Urmare a negocierilor derulate intre tarile membre au fost eliminate taxele vamale dintre tarile comunitare, iar incepand de la 1 ianuarie 1993 in relatiile dintre ele se aplica "cele patru libertati" respectiv libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalurilor.

Diplomatia americana in schimb, se deosebeste de cea europeana sau chineza, conform aprecierilor lui Parag Khanna, prin aceea ca se fundamenteaza pe trei principii contradictorii: un impuls umanitar generos, urmarirea dominatiei peste mari si un alt treilea principiu reconciliabil cu celelalte doua, acela ca problemele altora trebuie rezolvate in maniera americanilor.

Institutionalizarea diplomatiei economice vizeaza doua nivele: bilateral si multilateral.

Diplomatia bilaterala se desfasoara cu ajutorul unor organisme de stat interne sau organizatii externe. Organismele interne au atributii clare privind relatiile economice internationale regasindu-se prioritar in cadrul ministerelor de externe si a celor de comert. Organismele externe sunt sectiile economice din misiunile diplomatice, agentiile economice sau alte forme de organizare a actiunii in strainatate.

Diplomatia economica multilaterala imbraca forme specifice si se desfasoara pe doua planuri:
- misiuni permanente si reprezentante permanente pe langa ONU si institutiile sale specializate in domeniul economic.

- reprezentante permanente ale organizatiilor economice internationale, fie in sate membre, fie in alte organizatii tot cu atributiuni economice.

Diplomatia economica in cadru institutionalizat se desfasoara pe plan international prin: ONU, OMC, Organisme regionale si sub regionale, Conferinte si reuniuni internationale, altele decat cele organizate sub egida organizatiilor internationale, universale si regionale.

Activitatea ONU in general si a Comisiei Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD), in special, vizeaza cu precadere problemele dezvoltarii globale, asigurand in mare parte dialogul Nord-Sud in incercarea obtinerii unor conditii mai avantajoase in domeniul comercial pentru tarile sudului.

Institutiile specializate ale ONU au domenii de activitate clar conturate, iar dintre cele 15 institutii specializate, 13 opereaza in domenii economice, fapt ce atesta inca odata amploarea activitatilor economice desfasurate de organizatii.

O activitate diplomatica s-a desfasurat sub coordonarea Acordului General pentru Tarife si Comert (GATT) unde s-au concentrat in ultimele decenii cele mai importante negocieri multilaterale care au condus la o semnificativa liberalizare a comertului mondial prin diminuarea sau eliminarea tarifelor vamale si restrictiilor cantitative. In prezent negocierile se desfasoara in cadrul Organizatiei Mondiale a Comertului care din 1995 a substituit GATT.

Multe acorduri comerciale functioneaza la nivel zonal (UE, NAFTA etc.) si nu au aplicabilitate globala.

Negocieri semnificative s-au purtat de-a lungul timpului si in cadrul FMI sau Bancii Mondiale. De exemplu multe state ce au negociat diferite acorduri cu FMI, au inregistrat esecuri in planul dezvoltarii si chiar in ceea ce priveste rambursarea datoriilor externe. Acesta a reprezentat unul dintre argumentele care au condus in ultimul an la o mai mare maleabilitate in negocieri, pe fondul crizei globale.