Cercetare - restabilirea parametrilor functionali res¬piratori, prevenirea extinderii procesului patologic, pre¬cum si optimizarea tehnicilor si metodelor de respiratie in astmul bronșic

Obiectivele si metodologia cercetarii

1. Scop

Scopul consta in restabilirea parametrilor functionali res­piratori, prevenirea extinderii procesului patologic, pre­cum si optimizarea tehnicilor si metodelor de respiratie in astmul bronșic

2.Obiectivele cercetarii

Scaderea costului ventilatiei si tonifierea musculaturii respiratorii

Ameliorarea distributiei intrapulmonare a aerului,

Egalizarea rapoartelor V/Q,

Corectarea schimburilor gazoase si a gazelor din sange.

Readaptarea la efort.

Reinsertia socio-profesionala.

Indepartarea factorilor organici, functionali si psihici, ce sunt deveni factori de intretinere sau agravare a deficitului fui respirator.

Corectarea tuturor conditiilor de habitat, de munca, a deprinde tuturor influentelor exterioare ce reprezinta conjuncturi determin; agravante pentru evolutia bol in aceasta categorie intra:

fumatul

tipul muncii

regimul de viata

alimentatia

prevenirea bolilor intercurente mai ales a virozelor

evitarea alergenilor.

3. Sarcinile cercetarii

Informarea asupra modalitatilor de cercetare a problematici abordate in aceasta cercetare

Modalitati de reeducare  a functiei respiratorii prin programe kinetice

Stabilirea metodelor de evaluare si a mijloacelor terapeutice

Alcatuirea programelor de recuperare

Redactarea unei lucrari a carei finalitate sa contribuie optimizarea reeducarii functiei respiratorii in astmul bronșic

4. Ipoteze

1. In ce masura rezultatele interventiei kinetoterapeutului pot fi optimizate in functie de momentul instituirii programului de recuperare in astmul bronșic;

In ce masura mijloacele si procedeele selectate reusesc sa inlature sechelele ce se repercuteaza asupra individului, atȃt ȋn viața personalǎ cȃt și ȋn cea socio-profesionalǎ;

5. Metodele de cercetare folosite

5.1. Metoda studiului bibliografic - reprezentat din parcurgerea referintelor

bibliografice (reviste, carti, tratate) existente in biblioteca facultatii, a Universitatii din Pitesti precum si date informationale computerizate referitoare la astm bronșic;

5.2. Metoda observatiei

Ca metoda de cercetare a psihologiei, observatia consta in urmarirea atenta intentionata si inregistrarea exacta, sistematica a diferitelor manifestari ale comportamentului individului, ca si a contextului situational unde acesta se produce, in scopul sesizarii unor aspecte esentiale ale vietii psihice.

Cuvantul "observatie" semnifica tocmai constatarea exacta a unui fenomen, fapt, cu ajutorul unor mijloace de investigatie si apoi studierea aprofundata a acestei constatari. Observatorul este doar un "fotograf" al faptului, iar observatia trebuie sa redea exact natura faptului, fenomenului.

Conditiile unei bune observatii

Exista o serie de exigente care trebuie avute in vedere, pentru ca observatia sa se caracterizeze prin eficienta si obiectivitate:

a) stabilirea precisa, clara a scopului urmarit. Este necesar ca observatia sa se realizeze pe baza unui plan dinainte stabilit, in care sa se mentioneze obiectivul urmarit, aspectul, latura sau comportamentul vizat;

b) selectarea formelor, care vor fi utilizate, a conditiilor si mijloacelor necesare. Vor fi precizate cu claritate tipurile de observatii folosite si conditiile de loc, timp, durata, de inregistrare a manifestarilor subiectului, aparatura folosita pentru inregistrare, elaborarea unui plan riguros al observatiei;

c) notarea imediata a observatiilor. Pentru a se evita omisiunile sau distorsiunile este foarte important ca observatiile sa se noteze daca este posibil chiar in timpul activitatii, daca nu, imediat dupa incheierea activitatii;

d) necesitatea discretiei - in sensul ca subiectul nu trebuie sa-si dea seama ca este observat si ce aspecte sunt vizate;

e) sa fie sistematica - urmarind fenomenul propus in planul initial, in pofida tentatiei de a-si indrepta atentia asupra unor aspecte mai spectaculoase;

f) sa fie veridica - inregistrandu-se doar faptele observate si nu supozitiile observatorului, parerile, comentariile acestuia. Este foarte importanta constatarea tendintei observatorului de a deforma faptele in functie de orizonturile, dispozitiile mentale in care se afla acesta in momentul efectuarii observatiei. Este necesar sa se combata mai ales, asa numitele efecte "de anticipare" - profetia care se implineste. Asteptarile si anticiparile observatorului induc rezultate in conformitate cu acestea. Cercetarile au demonstrat ca anticiparile "profetului" cresc probabilitatea ca evenimentul anticipat sa se si produca (Masling, 1959);

g) datele retinute sa permita un minimum de cuantificare si prelucrare statistico-matematica;

h) efectuarea unui numar optim de observatii in conditii cat mai variate;

i) posibilitatea repetarii observatiei pentru evidentierea semnificativului, esentialului.

Avantajele observatiei

Este vorba in primul rand de usurinta aplicarii, economicitatea mijloacelor materiale necesare efectuarii cercetarii, naturaletea si autenticitatea fenomenelor relevante. Observatia permite surprinderea manifestarilor comportamentale firesti ale individului in conditii obisnuite de viata. Ofera date de ordin calitativ.

De asemenea observatia a fost folosita in cazul comportamentului subiectilor in timpul programelor kinetice, pe baza acestor informatii putand sa ne edificam impresiile referitoare la implicațiile kinetice in tratarea astmului bronșic si a intaririi concluziilor rezultate din analiza literaturii de specialitate.

5.3. Metoda convorbirii

Convorbirea este o discutie premeditata, angajata intre cercetator si subiectul investigat, presupunand relatia directa, de tipul fata in fata, dar si sinceritatea deplina a subiectului.

Convorbirea este o metoda mai complicata si mai greu de "invatat" deoarece in cadrul ei, influenta reciproca dintre psiholog si subiect este mai mare decat in oricare alta metoda si presupune o selectie a relatarilor facute de subiect. De asemenea se bazeaza pe capacitatea subiectului de introspectie, de autoanaliza, necesitand o motivare corespunzatoare a subiectilor.

Exista mai multe tipuri de convorbire, in functie de situatie alegandu-se dintre:

. Convorbirea standardizata, dirijata, structurata, care se bazeaza pe formularea acelorasi intrebari, in aceeasi forma si aceeasi ordine pentru toti subiectii;

. Convorbirea semistandardizata, semistructurata, in care intrebarile, pot fi reformulate, se poate schimba succesiunea acestora, se pot pune intrebari suplimentare;

. Convorbirea libera, spontana nu presupune folosirea unor intrebari prestabilite, acestea fiind formulate in functie de situatia particulara in care se desfasoara;

. Convorbirea psihanalitica, propusa de S. Freud se bazeaza pe metoda asociatiei libere de idei si este folosita pentru analiza si interpretarea diferitelor probleme ale pacientului;

. Convorbirea nondirectiva, propusa de C. Rogers, creeaza conditiile psihologice care sa faciliteze relatarile spontane ale subiectului fara ca acesta sa fie permanent intrebat.

Eficienta acestei metode este data de respectarea unor conditii:

− necesitatea desfasurarii dupa o structurare anterioara a intrebarilor de catre experimentator;

− intrebarile sa vizeze culegerea cu anticipatie a unor informatii despre subiect, prin folosirea altor metode - observatia, analiza produselor activitatii etc.;

− preocuparea pentru anticiparea raspunsurilor subiectului de catre experimentator, pentru a sti cum sa se comporte in eventualele situatii neprevazute;

− motivarea adecvata a subiectilor pentru a obtine din partea acestora raspunsuri sincere.

Avantajele metodei sunt date de posibilitatea obtinerii unor informatii numeroase si variate, direct de la sursa, intr-un timp relativ scurt, precum si faptul ca nu necesita aparatura sofisticata ori instalatii speciale.

Dezavantajele provin din gradul destul de mare de subiectivitate atat al experimentului, cat si al subiectului si din eventuala lipsa de receptivitate determinata de lipsa de motivare a subiectului.

In cadrul cercetarii noastre convorbirea a completat metoda anchetei fiind de tip semistandardizat, prin care au fost investigate urmatoarele elemente: aparitia crizelor de astm bronșic, modificari ale ritmului somn-veghe, probleme curente de sanatate.

5.4. Metoda anamnezei

Este metoda prin care examinatorul obtine date de la pacient ( anturajul sau apartinatorii lui ) cu privire la starea de sanatate si de boala, precum si mediul ambiental in care evolueaza aceasta.

Surse de obtinere a datelor anamnezei sunt: 

pacientul;

apartinatorul sau anturajul lui;

dosarul medical sau alte documente medicale.

Metode de efectuare a anamnezei :

1.Monologul ( ascultarea): permite pacientului sa-si exprime suferintele sale prezentand ca si avantaje: examinatorul poate observa mimica, gestica in timpul in care pacientul isi exprima suferintele sale

2. Interogatoriul (interviul) examinatorul pune intrebari cu privire la suferintele acestuia intrebarile sunt inchise (cu raspuns scurt da sau nu) si deschise (permit pacientului sa raspunda prin fraze si sa dezvolte subiectul respectiv);

3.Observatie: ceea ce percepi (cu simtul, auzul, vazul)

4. Datele biografice ale pacientului :

- varsta: starea de reactivitate a organismului este dependenta de particularitatile morfofunctionale si biologice ale fiecarei etape de dezvoltare  in copilarie

- locul de nastere si domiciliul: particularitati ale mediului pot influenta starea de sanatate a populatiei

- conditii de viata si de munca: modul de viata (alimentatia, consum de tutun ,alcool, droguri, sedentarismul), conditiile ambientale de la locul de munca (profesiunea)

- motivele internarii: simptomele majore

5. Dosarul medical: include de regula 2-3 simptome(de ordin general sau local) si utilizeaza limbajul medical(ex. durerea este descrisa in legatura cu localizarea topografica anatomica, nu cu localizare de organ).          

In cercetarea noastra aceasta metoda are un rol foarte important deoarece putem afla daca subiectul in cauza prezinta antecedente heredo-colaterale.

5.5.Metoda prelucrarii statistico-matematice a datelor

Ponderea unor elemente ale continutului recuperarii au impus ca o necesitate folosirea acestei metode. Prin prelucrarea statistico - matematica a datelor provenite din cercetare se dobandeste si o precizie in formularea concluziilor, precizie ce duce implicit la usurarea formularii acesteia. Cu ajutorul acestei metode a fost posibila realizarea tabelelor si a diferitilor indicatori statistici cat si ilustrarea grafica a rezultatelor obtinute provenite din prelucrarea si interpretarea datelor. Mai concret, aceasta metoda a fost folosita pentru a da semnificatii rezultatelor obtinute din cercetare

6. Desfasurarea experimentului

6.1. Durata si etapele cercetarii

Etapa I (noiembrie - decembrie 2012) a cuprins documentarea teoretica, consultarea literaturii de specialitate, fixarea obiectivelor si stabilirea ipotezelor cercetar

Etapa a II-a (11 ianuarie - 15mai 2013) a cuprins selectarea cazurilor experimentale si desfasurarea propriu-zisa a experimentului.

Etapa a III-a (15 - 30 mai 2013) a cuprins prelucrarea si interpretarea informatiilor obtinute in urma efectuarii experimentului, prezentarea concluziilor si redactarea lucrar

6.2. Locul de desfasurare si conditii de baza materiala

Sala in care s-a desfasurat activitatea este alcatuita din: 6 spaliere, 8 paturi, 6 oglinzi, 2 bicicleta ergometrice, 6 banci de gimnastica, 5 mingi Bobath, trambulina mica, saltele, 10 bastoane medicinale.

Tin sa mentionez faptul ca in sala a fost mentinuta o temperatura optima si constanta, cu umiditate scazuta, acesti factori fiind necesari desfasurarii unor sedinte de kinetoterapie cu rezultatele scontate.

Mai trebuie mentionat faptul ca in sala trebuie sa fie liniste pentru ca pacientii sa poata asculta, intelege si constientiza explicatiile si exercitiile efectuate. Este cunoscut faptul ca pacientii se concentreaza si lucreaza mai bine in conditii de liniste si relaxare. Noi ca kinetoterapeuti trebuie sa tinem cont in procesul de recuperare si de factorul nutritie.

6.3. Prezentarea grupului experimental

Lotul de cercetare a fost alcatuit din 10 pacienti cu varste cuprinse intre 25-46 ani, testate atat initial cat si final cu aparatul peak flow volume și testul lumanar

Din acest lot 8 din pacienti sufereau de astm bronsic și 2 de bronsita cronica.

Dupa recuperarea kinetica urmau sedinte de aerosol. Am decis ca programul kinetic are intaietate pentru ca pe parcursul acestuia, in urma efortului fizic creste atat activitatea organismului in general, cat si functiile aparatului respirator odata cu marirea vasodilatatiei la nivel alveolar.

De aici rezulta ca sedintele de aerosol efectuate dupa kinetoterapie sunt mai eficiente datorita predispozitiei alveolare de asimilare a substantelor medicamentoase cu care se face aerosolul, acestea din urma patrunzand si difuzandu-se in tesuturile pulmonare.

Tabelul nr. 1. Componenta lotului experimental

Metodologia folosita in scopul atingerii obiectivelor cercetarii

Programe de reeducare a respiratiei in astmul bronșic

Kinetoterapia in afectiuni respiratorii (tratament recuperator) cuprinde:

relaxarea;

posturarea;

gimnastica corectoare;

hidrokinetoterapia;

manipularile;

reeducarea respiratorie;

antrenamentul la efort dozat;

educarea tusei;

educarea vorbirii;

terapie ocupationala.

1. Posturi de relaxare și facilitare a respirației

Pozitia 1 - Subiectul cu spatele la perete, sprijinit, capul aplecat anterior, umerii cazuti, bratele atarnand libere in fata corpului, trunchiul usor cifozat, genunchi flectati, picioarele departate, talpa pe sol.

Pozitia 2 - Subiectul pe genunchi, pe calcaie sezand, (ghemuit) trunchiul usor aplecat anterior, mainile se sprijina pe genunchi.

Pozitia 3 - Subiectul este in decubit dorsal pe un pat care are partea de la cap ridicata intr-un unghi de 45 de grade, capul este pe o perna mica, bratele in usoara abductie cu antebratele sprijinite pe 2 perne mici sau 2 rulouri, genunchi usor flectati cu un sul, un rulou sau o perna, iar talpile cu varful degetelor in sus sprijinite pe un rulou.

2. Posturi de drenaj bronhic, pentru cazul in care pacientul are nevoie de o buna evacuare a secretiilor bronhice.

Exercitiul 1: din asezat 5 pozitii fiecare mentinandu-se 10-15 sec:

• Se sta drept
• Se inclina trunchiul lateral dreapta 45°
• Se inclina trunchiul stanga 45°
• Se face extensia trunchiul la 30°(se lasa pe spate).
• Se flecteaza trunchiul la 45°.(se apleaca in fata).

Exercitiul 2: pentru drenarea bronhiilor mari. Decubit ventral in latul patului astfel incat membrele inferioare si bazinul sa fie pe pat, trunchiul flectat, mainile se sprijina pe podea. Trunchiul face cu podeaua un unghi de 45°, un pahar pentru secretii va fi la indemana. Durata acestei pozitii va fi minim 3 min, putand merge pana la 20 minute.

3. Pozitii pentu tuse:

• Pozitia asezat, umerii relaxati si rotati in fata, capul si spatele usor flectate, antebratele sprijinite, genuchii flectati, picioarele se sprijina pe sol. O perna in zona abdominala tinuta cu bratele ajuta la ridicarea diafragmului prin presarea peretelui abdominal. In timpul expulsiei in tuse trunchiul se apleca inainte.

Controlul respiratiei in accesul de tuse:

• Inspiratie pe nas, lent si profund;
• Apnee(intreruperea respiratiei) cateva secunde;
• Expiratia se va face in 2-3 reprize (fractionat), in timp ce trunchiul flecteaza pe abdomen, iar abdomenul se suge.

4. Educarea ritmului respirator:

A. Ritmul ventilatiei (reprezinta frecventa respiratorie pe minut ) - se va urmari rarirea ritmului respirator, care se va face gradat. Pacientul va fi invatat sa isi gaseasca pulsul si va face inspir pe 3-4 batai de puls si expir pe 3-4 batai de puls. Apoi treptat se ajunge la o faza respiratorie pe 5-6 batai de puls.

B. Controlul volumului curent. Inspir si expir fortat, pentru a avea o respiratie eficienta trebuie sa fie ajustat si volumul curent.

C. Raportul dintre timpii respiratori (la pacientii obstructivi expirul este foarte scurt): puls - inspir pe 3-4 si expir pe 5-6. Cresterea pauzei post inspiratorie = apnee dupa inspir, apoi expir lung si pasiv (se foloseste ca stimulare a reflexului de tuse apneea dupa expir).

D. Controlul fluxului de aer (reprezinta viteza cu care intra si iese aerul in si din caile respirator Depinde foarte mult de elasticitatea peretelui respirator).

• Printr-un tub de cauciuc se sufla intr-un recipient cu lichid astfel incat sa formam in mod constant si prelungit bule de aer cu aceasi marime. Pentru a creste dificultatea avem 3 variante: fie scadem diametrul tubului prin care suflam, fie creste lungimea lui, fie crestem vascozitatea lichidului;
• Exercitii de mentinere a unui fulg sau a unei bile intr-un tub.

E. Controlul respiratiei in miscare si efort (miscarea influenteaza foarte mult respiratia).Se invata subiectul:

• sa pastreze o pozitie corecta: coloana vertebrala dreapta, umerii relaxati, abdomenul in prelungirea toracelui.
• intoarcerea in pat: va face inspir, iar pe faza de expir se intoarce in pat
• metodele de mers poate face inspir la un pas, expir pe 2 sau inspir pe 1 pas - expir pe 3; sau inspir 2 - expir 4; inspir 3 - expir 5; in functie de necesitati, de ritmul cardiac, de lungimea pasului
• urcatul si coboratul scarilor va face inspir si urcat sau coborat cu expir, apoi inspir pe o treapta si expir pe 2 trepte.

Durata unei intregi sedinte de reeducare a ritmului respirator nu trebuie sa depaseasca 20-30 de minute, nu trebuie sa oboseasca bolnavul, sa nu determine dispnee sau disconfort si trebuie sa il ajute sa se relaxeze si sa respire corect.

2. Mijloace folosite:

• posturi relaxante si facilitatoare ale respiratiei;
• metode de relaxare: Jacobson, Schultz;
• posturi de drenaj bronhic;
• spirometria;
• reantrenarea pacientului la efort prin cresterea treptata a fortei si rezistentei la nivelul grupelor musculare, se vor introduce o serie de aparate ajutatoare in recuperare si reantrenare, cum ar fi:
• bicicleta ergonomica;
• stepper-ul;
• aparatul multifunctional - helcometru;
• covorul rulant.

Programul kinetic 1

1. Mers sub diferite forme, asociat cu miscari de res­piratie.

2. Alergare usoara cu prelungirea timpului expirator.

3. Stand departat: ducerea bratelor prin lateral sus, inspiratie; coborarea bratelor prin inainte, lateral jos cu expiratie.

4. Stand: ducerea bratelor inainte o data cu ducerea piciorului stang (drept) lateral, inspiratie; revenire cu ex­piratie prelungita.

5. Stand: ducerea bratelor prin inainte sus, piciorul stang  (drept) inapoi pe varf sprijinit, inspiratie; revenire cu expiratie.

6. Stand: ducerea bratelor prin inainte lateral, inspi­ratie; ducerea bratelor inainte, ghemuire cu asezarea palmelor pe sol, barbia in piept, expiratie; revenire in pozitia initiala cu apnee.

7. Stand, bratele lateral: ridicarea genunchiului stang ( drept ), o data cu apucarea lui si tragerea spre piept, ex­piratie; revenire cu inspiratie.

8. Stand departat, bastonul in fata jos de capete apu­cat: ducerea bastonului inainte sus, cu rasucirea trunchiului spre stanga (dreapta), inspiratie; revenire cu expiratie.

9. Stand, trunchiul usor aplecat inainte, bastonul la nivelul genunchilor, de capete apucat: fandare inainte cu piciorul stang (drept) o data cu ducerea bastonului prin inainte sus, bratele intinse deasupra capului, inspiratie; revenire cu expiratie.

10. Stand departat, bastonul in fata jos, de capete apucat: ducerea bastonului prin inainte sus, indoirea trun­chiului spre stanga (dreapta), inspiratie; revenire cu ex­piratie.

11. Stand ghemuit, cu o minge medicinala tinuta cu ambele maini la ceafa: indreptarea trunchiului cu ducerea mingii sus deasupra capului, inspiratie; revenire cu ex­piratie.

12. Stand departat, mingea medicinala tinuta cu ambele maini intinse deasupra capului; indoirea si aplecarea trunchiului.

13. Decubit dorsal, genunchii indoiti, talpile pe sol, mainile pe abdomen:, ducerea bratelor lateral, o data cu alunecarea talpilor pe sol, inspiratie; revenire cu ex­piratie.

14. Decubit dorsal, bratele pe langa corp, palmele pe sol: ridicarea picioarelor intinse la verticala, inspira­tie, revenire lenta cu expiratie.

15. Aceeasi pozitie: ridicarea genunchiului stang (drept) si apucarea lui cu ambele maini, tragere spre piept, expiratie, revenire cu inspiratie.

16. Aceeasi pozitie: trecere in sprijin pe omoplati cu genunchii indoiti, expiratie prelunga o data cu sugerea abdomenului; revenire cu inspiratie.

17. Decubit ventral pe banca de gimnastica cu trunchiul in afara suprafetei de sprijin, coatele indoite, capul sprijinit pe brate, impingere in brate, trunchiul la orizontala, capul sus, inspiratie, revenire cu expiratie

18. Decubit ventral, mainile la ceafa: extensia trunchiului o data cu arcuirea coatelor, inspiratie, reve­nire lenta cu expiratie.

20. Decubit lateral: aducerea rapida a genunchi­lor la piept, expiratie; revenire cu inspiratie.

21. Sarituri ca mingea cu departarea si apropierea picioarelor, sau sarituri simple cu respiratii coordonate.

Programul kinetic 2

1. Stand departat: ducerea bratelor prin inainte sus, inspiratie; aplecarea si indoirea rapida a trunchiului ina­inte cu expiratie brusca.

2. Stand, ducerea bratelor lateral o data cu ridicare pe varfuri, inspiratie, ghemuire rapida cu cuprinderea ge­nunchilor cu bratele, expiratie brusca.

3. Stand departat, mainile pe abdomen: aplecarea trunchiului inainte, expiratie, revenire cu inspiratie (res­piratie de tip diafragmatic).

4. Stand: ducerea bratelor prin inainte, lateral, inspi­ratie; ridicarea piciorului stang (drept) inainte o data cu ducerea bratelor la varful piciorului, expiratie brusca.

5.Stand cu fata la perete (distanta 20-25 cm) cu o foaie de caiet mentinuta cu o mana pe perete la nivelul gurii: expiratie prelunga pentru a mentine foaia cat mai mult timp, fara a fi sprijinita cu mana.

6. Stand cu fata la scara fixa, apucat la nivelul piep­tului, picioarele asezate pe sipca a 3-a, ghemuire rapida cu pronuntarea in timpul expiratiei a sunetelor ah, oh! uh ! revenire cu inspiratie.

7. Stand cu fata la scara fixa, apucat la nivelul sol­durilor: fandare inapoi cu piciorul stang (drept) cu expi­ratie brusca, revenire cu inspiratie.

Stand pe genunchi, asezat pe calcaie, mainile pe solduri, indreptarea corpului in stand pe genunchi, bra­tele sus, inspiratie, revenire cu expiratie brusca, trunchiul usor aplecat inainte.

8. Stand pe genunchi, pe un plan mai ridicat, trun­chiul aplecat inainte, capul sprijinit pe maini, respiratii de tip diafragmatic.

9.Asezat pe scaun, incins cu un brau, incrucisat in fata, de capete apucat, respiratie de tip diafragmatic cu accent pe expiratie in timpul careia se pronunta : ah! oh ! uh !

10.Asezat, picioarele intinse inapoi sprijinit, ridicare energica a picioarelor, spre trunchi, expiratie, revenire cu inspiratie.

11. Decubit dorsal, cu genunchii indoiti, o mana pe abdomen, cealalta tine o foita de hartie in fata gurii, res­piratie de tip diafragmatic cu accent pe expiratie in timpul careia se urmareste mentinerea hartiei, cat mai mult timp departata de gura, prin aerul expirator.

12. Decubit ventral, palmele pe sol la nivelul soldurilor, impingere la brate si retragere cu sezuta pe calcaie, pieptul pe genunchi, expiratie cu enuntul sunetelor, ah, oh ! revenire cu inspiratie.

13. Exercitii cu accent pe expiratie brusca executat la spirometru, cu baloane elastice sau cu diferite obiecte-usoare, ce urmeaza a fi deplasate cu ajutorul aerului expulzat.

14.Exercitii cu aparate ajutatoare: bicicleta ergometrica, covorul rulant, trepte reglabile etc, urmarind adaptarea sistemului cardiorespirator la solicitari pro­gresive.

Indicatii si contraindicatii

Exercitiile prezentate pot fi selectionate si esalonate in raport cu stadiul de evolutie a afectiun

In stadiul I se poate realiza intreaga gama de exercitii, cu precadere cele cu caracter general, cu respectarea stricta a gradarii efortului.

In stadiul II gama de exercitii selectionate are o adre­sabilitate precisa, fiind grupate in functie de scopul urmarit.

In stadiul III aria mijloacelor se restrange si aceasta datorita evolutiei nefavorabile a starii generale de sana­tate, in cadrul programului recuperator se folosesc, cu precadere, acele exercitii care se adreseaza mobilitatii diafragmului, drenajului postural si toaletei bronsice zilnice, precum si adaptarii sistemului cardiorespirator.

Exercitiile utilizate in acest stadiu sunt cele prezentate si in stadiul II, diferentiindu-se doar sub raportul dozarii, amplitudinii si ritmului.

In stadiul IV programul recuperator cuprinde exerci­tiile pentru respiratia de tip diafragmatic si pozitii de drenaj efectuate la patul bolnavului.

In cadrul programului recuperator, accentul se pune pe respiratiile de tip diafragmatic intrucat ele mobilizeaza acest muschi, cel mai important in actul respirator.

Continutul programului kinetic trebuie sa fie in asa fel structurat incat bolnavul sa poata folosi gama de mijloace si in lucrul independent, la domiciliu.

Programul de lucru are o durata de 15-25 minute, putand fi repetat de doua ori pe zi.

Este contraindicata efectuarea programului cu mai putin de o ora inainte de masa si cu mai putin de doua ore dupa masa.

Se evita efectuarea programului in medii cu factori iritanti (variatii de temperatura, pulberi fum, tutun, praf etc.).

Cu bolnavii secretori sedintele se organizeaza in grup de cel putin 2-3 pentru a asigura o emulatie in eva­cuarea secretiilor.

Intre exercitii se introduc pauze, iar la sfarsitul sedintei de lucru dupa destindere si mers linistitor se efectueaza miscari de respiratie.

Se evita exercitiile cu incarcatura, repetate de prea multe ori si cu pauze scurte intre exercit

La complicatiile cardiace, de asemenea, este contra­indicata gimnastica respiratorie fara o supraveghere de specialitate.

CAPITOLUL III

REZULTATELE CERCETARII SI INTERPRETAREA LOR

Pentru interpretarea rezultatelor am realizat 2 testari: initiala și finala prin 2 teste: testul lumanarii si peak flow volum.

Invatarea si utilizarea unor modalitati de antrenament Ia efort dozat asistat si independent executat Ia domiciliu.

In urma desfasurarii cercetarii am obtinut urmatoarele rezultate:

In patologie evaluarea efectuata cu ajutorul peak flow volume se prezinta astfel:

100ml - disfunctia ventilatorie severa;

300 ml - disfunctia ventilatorie medie;

400 ml - disfunctie ventilatorie usoara;

500 ml - valori normale.

Dupa cum se poate constata Ia analiza rezultatelor privitoare Ia probele functionale evaluate prin peak flow volume, media diferentelor obtinute intre valorile initiale si finale este de 154,5 ml, valoare echivalenta cu modificarea disfunctiei de Ia medie Ia usor sau de Ia usor Ia normal. Se poate de asemenea evidentia si in particular valorile obtinute de fiecare subiect, valori variind intre un castig de 55 ml minim si 180 ml maxim.

Tabelul 1. Parametrii obtinuti de subiecti la peak flow volume

Grafic.1 - Grafic.1 - Diferența dintre testarea initiala si finala la peak flow volume

In ceea ce privește testul lumanarii media diferentelor obtinute intre valorile initiale si finale este de 3,3 secunde durata timpului expirat iar distanta la care se afla lumanarea de gura pacientului a inregistrat valori pozitive și anume 13,5 cm. Se poate de asemenea evidentia si in particular valorile obtinute de fiecare subiect, valori variind intre un castig intre 2 și 5 secunde.

Tabelul 2. Evolutia parametrilor obtinuti prin antrenamentul la efort - testul lumanarii

Grafic nr. 2: Evolutia parametrilor obtinuti Ia testul lumanarii - durata expirului realizat

Capitolul IV

Concluzii

Astmul bronșic beneficiaza de numeroase tipuri de abordari și consensuri, cu soluții pentru formele severe care nu pot fi reglementate medicamentos și care impun abordari multidisciplinare, in care kinetoterapia ocupa un loc priomordial.

2.Un program individualizat si judicios condus cu o cooperare deplina din partea bolnavului, asociat cu o evolutie pozitiva, pot conduce la obtinerea unui randament functional superior celui dinaintea bol

Corectarea tuturor conditiilor de habitat, de munca, a deprinderilor, a tuturor influentelor exterioare ce reprezinta conjuncturi determinante sau agravante pentru evolutia bolii, in aceasta categorie intra: fumatul, tipul muncii, regimul de viata, alimentatia, prevenirea bolilor intercurente, mai ales a virozelor.

O data cu recuperarea functiei respiratorii se asigura conditii optime de manifestare pe toate planurile.

Indepartarea factorilor organici, functionali si psihici, ce sunt sau pot deveni factori de intretinere sau agravare a deficitului functional respirator.

Recuperarea functiei respiratorii la cei cu astm bronșic impune ca, paralel cu insusirea si practicarea zil­nica a gimnasticii recuperatorii, bolnavul sa tina seama de indicatiile igienice si dietetice si sa adopte un regim de viata rational.

S-a observat ca un regim nutritional optim alaturi de exercitiul fizic produce pe langa celelalte beneficii si o accelerare a activitatii sistemului imunitar prin mecanisme fiziologice complexe.

Referitor Ia evolutia parametrilor de Ia testul/antrenamentul Ia efort cu ajutorul lumanarii, se observa crestere semnificativa a fazei de expir exprimata prin cresterea numarului de secunde in care acesta este mentinut la 3,3 secunde și distanta la care se afla lumanarea de gura pacientului a inregistrat valori pozitive și anume 13,5 cm.

In ceea ce privește testarea la peak flow volume, media diferentelor obtinute intre valorile initiale si finale este de 154,5 ml, valoare echivalenta cu modificarea disfunctiei de Ia medie Ia usor sau de Ia usor Ia normal. Se poate de asemenea evidentia si in particular valorile obtinute de fiecare subiect, valori variind intre un castig de 55 ml minim si 180 ml maxim.

Bibliografie

1.Albu C., Rascarache I., (1984) Știți sa respirați corect, Editura Sport-Turism, București;

2.Baciu, C, Radovici, I., Cristea, D., (1981) Kinetoterapie pre si post­operatorie. Bucuresti, Edit. Sport-Turism;

3. Barhard, B. (1988) Fiziologia adolescentei, Bucuresti, Editura Ti­neretului;

4. Barnea, Elena, (1978) Efectele poluarii atmosferice asupra aparatului respirator la copii, Bucuresti, Editura Medicala,;

5. Bellone A., (1996) Riabilitazione respiratoria nuovi orientamenti, Midia Edizioni Milano

6. Bratu, A. I. (1977) Gimnastica pentru prevenirea si corectarea deficientelor fizice. Bucuresti, Edit. Sport-Turism,.

7. Brinzei, P.  (1976) Psihoterapia integratoare, Editat de Spitalul Clinic de Psihiatrie "Socola' Iasi;

8. Bumbacescu, N., Arbore, G., (1976) Aportul cul­turii fizice medicale la recuperarea functiei pulmo­nare. Vol. editat de U.S.S.M. Iasi;

9. DEMETER, A. (1984) Bazele fiziologice ale educatiei fizice sco­lare, Bucuresti, Editura Stadion;

10. Demeter, A., Chircoiasu M., Avramoff E., Raceanu T., (1979) Fiziologia si biochimia educatiei fizice si sportului. Bucuresti, Editura Sport -Turism;

11. Demeter, A. (1981) Bazele fiziologice si biochimice ale cali­tatilor fizice. Bucuresti, Editura Sport-Turism;

12. Demeter, A., (1982) Bazele fiziologice si biochimice ale forma­rii deprinderilor motrice. Bucuresti, Editura Sport -Tu­rism;

13. Diziain, M. A., Plas-Bourey, M. (1978) Reeducation respi­ratoire, Paris, Editura Masson;

14. Donskoi, D. D., (1989) Biomecanica exercitiilor fizice. Bucuresti, Editura Tineretului - C.F.S;

15. Dragan, I. (1981) Cultura fizica medicala, Bucuresti, Editura Sport -Turism;

16. Dumitru, D. (1981) Ghid de reeducare functionala, Bucuresti, Editura Sport-Turism;

17. Dutu S., Teodorescu-Exarcu, I. (1989) Fiziologia si fiziopatologia respiratiei. Bucuresti, Editura Medicala;

18. Dutu, S. (1977) Sindromul de obstructie a cailor aeriene, Bu­curesti, Editura Medicala

19. Epuran, M. (1976) Psihologia educatiei fizice, Bucuresti, Edit. Sport-Turism;

20.Gimenez, M. La reeducation respiratoire dans le traitement de insuffisance respiratoire cronique.

21. Haulica, L, Carare N.  (1977) Elemente de fiziologie. Litogr. I.M.F. Iasi Fascie. 2,.

22. Hreniuc, R., Grubneac M., (1967) Contributii la pro­blema reabilitarii functionale prin kineziterapie in practica ftiziopediatrica.  Ftiziologia voi. XVI, nr. 6,.

23. Ionescu, A. (1964) Gimnastica medicala,  Bucuresti, Editura Di­dactica si Pedagogica;

24. Ionescu, A., Motet, D. (1964) Corectarea deficientelor fi­zice la copiii de varsta scolara, Bucuresti, Editura Di­dactica si Pedagogica;

25. Lapierre, A. (1967) La Reeducation physique. Paris, Editura a V-a, Editura J. B. Bailliere;

26. Lozinca I. (2002) Elemente de patologie a aparatului respirator și recuperarea prin kinetoterapie, Editura Universitații din Oradea, Oradea;

27. Maccagno, A. L., (1976) Reeducation respiratoire. Paris, 3 ed., Editura Masson;

28.Paun, R., Popescu, G., Jelea, A. (1994) Astmul bronsic, Bucuresti, Editura Medicala;

29. Ochiana G., (2008) Kinetoterapia in afecțiuni respiratorii, Editura Pim Iasi;

30. Sbenghe T., (1987) Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare, Editura Medicala.

Bibliografie on-line

www.boli-medicina.com;

www.sfatulmedicului.ro;

https://www.villaggiodellasalute.com/obiettivi/articolo.php/id/225/titolo/Riabilitazione+respiratoria+e+BPCO;

https://www.giovannichetta.it/respirazione_diaframma.html

www.medicultau.com > Boli Si Tratamente Fiziologie

www.boli-medicina.com/respirator/boli/BRONSITA-BM-COM.php