Drept medical - trasplantul de organe si tesuturi

DREPT  MEDICAL

TRASPLANTUL DE ORGANE SI TESUTURI

Prin Legea nr.95/2006 modificata, privitoare la reforma in domeniul sanatatii , s-a stabilit ca prelevarea si transplantul de organe, tesuturi si celule de origine umana se face in scop terapeutic, iar coordonarea, supravegherea, aprobarea si implementarea oricaror dispozitii privind activitatea de transplant revin Agentiei Nationale de Transplant,

Prelevarea si transplantul de organe, tesuturi si celule de origine umana se face in scop terapeutic se efectueaza de catre medici de specialitate, in unitati sanitare publice sau private autorizate de Ministerul Sanatatii Publice si acreditate, la propunerea Agentiei Nationale de Transplant .

Transplantul reprezinta o activitate medicala, necesara, etica, afectiva, rationala, care face pe om stapan pe propriile forte, separandu-l definitiv de dominatia naturii. Latura afectiv-rationala a transplantului indica incercarea fiintei umane de dominare iluzorie a naturii, realitatii, depasind simpla vietuire si reproducere biologica.

Orice transplant reprezinta o unitate intre organul sanatos prelevat (grefa) si corpul primitorului, fiind justificat de scopul salvarii vietii primitorului, salvarea vietii unui om afirmandu-se ca scop nobil al existentei umane, iar transplantul de tesuturi reprezinta activitatea speciala, unica si unitara, care justifica acest scop.

In Romania legea protejeaza dreptul persoanei de a nu fi fortata sa doneze tesuturi, posibilitatea acceptarii transplantului fiind in mod deliberat lasata la atitudinea fiecarui beneficiar in parte.

Totodata, transplantul nu este permis daca, urmare a operatiei, donatorul dobandeste calitatea de victima, deoarece prin prelevare s-ar constitui un grav pericol pentru sanatatea acestuia, provocand deteriorarea calitatii vietii si, implicit, incalcandu-i-se drepturile fundamentale.

Transplantul de organe, tesuturi si celule de origine umana se face numai in scop terapeutic, scop care conditioneaza incercarea de tratare a unei afectiuni si vindecarea tesutului sau organului bolnav, distrus sau nefunctional, prin inlocuirea cu un tesut sau organ sanatos, aceasta fiind singura posibilitate de vindecare a persoanei bolnave.

Pentru a se putea realiza un transplant este necesara verificarea prealabila a faptului ca prelevarea nu afecteaza si pune in pericol viata donatorului, precum si ca organul prelevat si transplantul nu provoaca o variatie functionala pentru corpul primitorului, care sa-i deterioreze starea de sanatate sau sa-i afecteze viata.

Riscurile transplantului nu se reduc doar la stabilirea antecedentelor medicale, fiind necesara o verificare complexa si completa a intregii activitati, prin controlul clinic si de laborator , pentru a se exclude orice boala infectioasa, o posibila contaminare sau alte afectiuni care reprezinta un risc pentru primitor.

Transplantul de organe, tesuturi si celule de origine umana se efectueaza cu consimtamantul scris al primitorului, dupa ce acesta a fost informat asupra riscurilor si beneficiilor procedeulu ., iar daca acesta este in imposibilitatea de a-si exprima consimtamantul, el poate fi dat in scris de catre unul din membrii familiei sau de catre reprezentantul legal al acestuia . In cazul primitorului aflat in imposibilitatea de a-si exprima consimtamantul, transplantul se poate efectua fara consimtamantul prevazut anterior daca, datorita unor imprejurari obiective, nu se poate lua legatura in timp util cu familia ori cu reprezentantul legal al acestuia, iar intarzierea ar conduce inevitabil la decesul pacientului .

In cazul in care primitorul se afla in imposibilitatea de a-si exprima consimtamantul si exista imprejurari care nu permit sa se ia legatura, in timp util, cu familia acestuia ori cu reprezentantul legal, si daca intarzierea ar determina decesul primitorului, se impune consemnarea de catre medicul sef de sectie si de catre medicul curant al pacientului in formularul special.

Prin consemnarea medicului se confirma interventia calificata si stabilitatea hotararii impotriva unor modificari neasteptate , astfel incat urgenta realizarii transplantului este impusa de realizarea scopului legitim al acesteia, respectiv salvarea vietii primitorului.

Referat: 5 motive sa bei cat mai multa limonada Referat: Procesarea fructelor si legumelor

Referitor la darea consimtamantului pentru minori de catre parinti sau ocrotitorul lor legal, prin norma legala se impune obligatia  ca, pentru minori, consimtamantul sa fie dat de catre parinti, si avand in vedere ca in normele de reglementare a transplantuui nu exista criterii de determinare a rolului parintelui decazut din drepturile parintesti, se considera ca , sub acest aspect, se aplicē regulile civile generale.

Ca si o exceptie de la regula ca prelevarea de la minorul in viata este interzsa in cazul in care donatorul este minor, prelevarea de cellule stem hematopoietice medulare sau periferice se face in urmatoarele conditii:

prelevarea de celule stem hematopoietice medulare sau periferice de la minori se poate face numai cu consimtamantul minorului daca acesta a implinit varsta de 14 ani si cu acordul scris al ocrotitorului legal, respectiv al parintilor, tutorelui sau al curatorului. Daca minorul nu a implinit varsta de 14 ani, prelevarea se poate face cu acordul ocrotitorului legal;

in cazul donatorului care are cel putin 14 ani, consimtamantul acestuia, scris sau verbal, se exprima in fata presedintelui tribunalului in a carui circumscriptie teritoriala se afla sediul centrului unde se efectueaza transplantul, dupa efectuarea obligatorie a unei anchete de catre autoritatea tutelara competenta ;

refuzul scris sau verbal al minorului impiedica orice prelevare.

Referitor la darea consimtamantului pentru persoanele lipsite de capacitate de exercitiu de catre parinti sau de catre celelalte persoane care au calitatea de ocrotitor legal, trebuie mentionat ca elaborarea consimtamantului trebuie sa se faca in scris, pentru a exista posibilitatea controlului existentei si intinderii acestuia, dar si pentru o supraveghere si un comtrol mai vigilent al realizarii transplantului.

Protejarea acestor persoane revine parintilorm, atat in ceea ce priveste tratamentul medical, cat si in ceea ce priveste necesitatea repezentarii acestora in adoptarea hotararilor de manifestare a intereselor.Fiind incapabili de autodeterminare, hotararile privitoare la aplicarea unor restrictii, precum si controlul comportamentului se adopta de catre parintii, cu respectarea conditiilor de protectie impotriva abuzurilor, a arbitrarului, a relelor tratamente, a celor inumane sau degradante.

Chiar daca tesuturile prelevate in vederea transplantarii trebuie sa se adapteze la functiile specifice, pe care urmeaza sa le indeplineasca, dupa atasarea la corpul primitorului, pana la finalitatea scopului urmarit exista riscul producerii unor consecinte grave pentru primitor, unul sau mai multe dintre acestea putand chiar deveni letale, motiv pentru care este foarte important a fi informati primitorul, membrii familiei acestuia, a reprezentantului legal asupra riscurilor si beneficiilor pe care le impune realizarea acestui procedeu.

Avand in vedere scopul si obiectul transplantului, este necesar ca prin examene clinice si de laborator, care sa fie efectuate in prealabil, sa se stabileasca compatibilitatea genetica dintre donator si primitor, respectiv sa fie identificate elementele compatibile, iar daca procentul de compatibilitate nu este corespunzator, transplantul va fi anulat.

In ceea ce priveste transplantul de organe umane, acesta este reprezentat de activitatea medicala complexa, constand in inlocuirea organelor compromise morfologic si functional, din corpul primitorului, in scop terapeutic, cu alte structuri similare, recoltate de la donator, dovedite a fi sanatoase.

Donatorul accepta prelevarea unui organ cu finalitatea precisa de a fi transplantat unui primitor, care are nevoie de el pentru salvarea vietii.

In cadrul transplantului, operatia medicala poate viza atat organe umane nevitale, care sunt unice dar in absenta carora viata nu inceteaza, cat si organe umane vitale, in absenta carora viata individului ar inceta

Transplantul de organe unice, vitale, neregenerabile se realizeaza in mod previzibil si se face doar prin prelevarea organelor de la persoane necedate, fiind interzis a fi prelevate organe vitale de la donatori in viata intrucat prin acest mod s-ar determina moartea acestora, iar dreptul la viata este un drept garantat prin lege.

Pentru ca un transplant de organe umane sa poate avea loc, este in primul rand necesar a exista consimtamantul primitorului, care sa accepte astfel sa ii fie inlocuit organul biologic bolnav.

Consimtamantul, pentru a se putea face un transplant, trebuie sa fie dat in scris de catre primitor, asa cum este impusa si de catre norma slegala, pentru a se verifica motivele invocate de catre primitor privin djustdificarea hotararii, precum si daca acestea sunt pertinente si suficiente.

In cazul in care primitorul se afla in imposibilitatea de a-si exprima consimtamantul, acesta poate fi dat de catre unul dintre membrii familiei sale, nu inainte insa ca, acestia sa fie informati, in prealabil, despre necesitatea efectuarii transplantului, dar si asupra eventualelor riscuri si beneficiilor acestuia.Trebuie mentionat ca, in cazul minorilor, consimtamantul privitor la efectuarea transplantului trebuie dat de catre parintii acestuia.

BIBLIOGRAFIE :

1. I.Tanasescu s.a., "Transplantul si prelevarea", Ed.C.H.Beck, Bucuresti, 2008
2. Legea nr.95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii