Gastritele

GASTRITELE

Definitie: gastritele sunt boli care se manifesta printr-un sindrom de suferinta gastrica si care pot fi provocate de procese inflamatorii, degenerative, metaplazice, alergice, care intereseaza mucoasa si submucoasa stomacului. Termenul de gastrita nu se aplica deci numai in sensul strict de inflamatie a mucoasei gastrice, ci intr-un sens mai larg, astfel fiind denumite majoritatea suferintelor gastrice, in afara celor din ulcerul si cancerul gastric. Punem diagnosticul de gastrita atunci cand, in prezenta semnelor clinice evocatoare, constatam modificari morfologice directe sau semne de alterare a mucoasei gastrice, prin mijloace de investigatie (radiologie, gastroscopie), precum si functionale, privind secretia de acid clorhidric.

Din punctul de vedere al evolutiei clinice, gastritele sunt acute sau cronice, iar din punct de vedere etiopatogenic, primitive si secundare.

Etiopatogenie: cauzele care provoaca aparitia gastritelor sunt foarte numeroase si, dupa provenienta lor, recunoastem factori exogeni si endogeni. Factorii etiologici exogeni sunt de natura mecanica, termica, chimica, alergica, infectioasa. Masticatia insuficienta datorita obisnuintei sau unei danturi deficitare, tahifagia, mesele abundente, alimentele voluminoase sunt factori de iritatie mecanica. Factorii termici intra in actiune prin consumarea aliementelor si a bauturilor prea reci sau prea fierbinti. Un rol nociv il au si anumite mancaruri preparate cu prajeli, unele conserve si mezeluri, alimentele condimentate, alcoolul, abuzul de cafea, tutunul.Foarte multe medicamente luate timp indelungat sunt factori iritanti pentru stomac: salicilatii, Acidul acetilsalicilic, Aminofena-zona, antinevralgicele, PAS, preparatele de reserpina, cortizonicele, Fenilbutazona, In-docidul.

Factorii endogeni pot fi bolile infectocontagioase si starile septice. Leziuni ale mucoasei gastrice sunt constatate in uremie, in hipoproteinemii, in pelagra, scorbut, in anemii biermeriene.

Anatomie patologica: in gastrita acuta simpla se evidentiaza macroscopic: o mucoasa congestionata, cu zone de eroziune si cu mici hemoragii; o mucoasa cu pliuri ingrosate si acoperite cu mucus; microscopic: vasodilatatie si descuamari ale epiteliului superficial.

in majoritatea cazurilor, o gastrita, odata instalata, persita ca un proces cronic evolutiv - la inceput hipertrofie, apoi atrofie. in unele situatii, cum se intampla in anemia biermeriana, glandele gastrice dispar, pastrandu-se numai epiteliul mucoasei.

Tabloul clinic va fi studiat separat pentru gastritele acute si pentru cele cronice.

Gastritele acute sunt mult mai rare decat cele cronice. Ele pot fi: Acute simple sau Ca-tarale, denumite de autorii francezi 'embarras gastrique febrile' flegmonoase (frisoane, febra, diaree, colaps, epigastralgii, perforatie), corosove, alergice, hemoragice, erozive (dupa aspirina, corticoizi, stresuri, etc). Diagnosticul se stabileste endoscopic, prin gas-trofibroscopie frecventa.

1. GASTRITELE ACUTE

1.1. Gastrita acuta simpla (prin indigestie)

Este cea mai obisnuita forma a gastritelor acute si apare in urma consumului de alcool in cantitati mari, dupa mese copioase, condimente sau mese grele (ciuperci, moluste, grasimi).

Simptomatologie: dureri in epigastru, curand dupa masa, insotite de gust rau, greturi, sialoree si varsaturi, la inceput alimentare, apoi bilioase sau mucoase. Tranzitul intestinal poate fi nemodificat, dar pot surveni diaree sau constipatie. Ca semne generale se intalnesc cefaleea, astenia, starea de indispozitie, inapetenta si chiar repulsia pentru mancare.

Examen obiectiv: bolnavul este slabit, cu pielea uscata si palida. Limba este saburala, abdomenul este dureros la palpare in epigastru. Cateodata, apare si un herpes labial.

Ejcamejmhsuj^uliii gastric arata o mare cantitate de mucus, iar gradul de aciditate este variabil. La examenul radiologie se constata mult lichid de hipersecretie, peristaltism exagerat sau hipotonie gastrica, spasm piloric; de regula se noteaza o intarziere in evacuarea bariului.

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe datele clinice, tinand seama de aparitia brusca a simptomelor curand dupa cauza provocatoare.

Diagnosticul diferential se face cu gastritele acute din starile septice sau din bolile in-fectioase, cu o colecistopatie acuta, o apendicita acuta, cu debutul unei hepatite epidemice, cu unele intoxicatii, cu varsaturile de natura central-nervoasa. Uneori, prima manifestare a ulcerului gastroduodenal poate sa imbrace aspectul gastritei acute. De asemenea, sa nu uitam manifestarile pe care le poate avea sarcina in primele saptamani.

Evolutia gastritei acute simple dureaza 2-5 zile, mergand spre vindecare. Gastritele acute neglijate sau repetate pot evolua spre cronicizare.

Tratamentul profilactic consta in evitarea cauzelor care provoaca boala.

Tratamentul curativ are la baza, in primul rand, regimul dietetic. in primele zile se va prescrie un regim hidric cu ceaiuri de menta, musetel, tei si supe de zarzavat strecurate. Dupa doua zile se pot introduce pireuri de legume, gris, orez, paste fainoase, lichide nu prea dulci, mere rase; ulterior, in functie de evolutie, se vor da lactate, oua fierte, carne slaba fiarta, perisoare in aburi, budinci.

Referat: Determinarea grasimii din smantana prin metoda acidobutirometrica Referat: Painea - ce paine si in ce cantitate ingrasa?

Tratamentul se poate incepe cu incercarea de a provoca o varsatura pentru evacuarea stomacului. Durerile vor fi calmate prin aplicarea unor comprese umede alcoolizate si prin injectii cu Papaverina sau Atropina. In caz de deshidratare se recomanda solutie clo-rurosodica izotonica, subcutanat, sau solutii clorurate si glucozate in perfuzii intra-venoase. La nevoie, in starile mai grave, cu hipotensiune, se vor administra analeptice.

1.2. Gastrita acuta coroziva

Definitie este consecinta accidentelor constand in inghitirea unor substante caustice: hidrat de sodiu, acid sulfuric, azotic, clorhidric, acetic, sublimat - substante care provoaca necroze pe diferite intinderi ale mucoasei gastrice.

Simptomatologie dupa ingerarea causticului, primul simptom il constituie durerea extrem de intensa, cu localizare epigastrica si retrosternala, urmata imediat de disfagie, dupa care survin varsaturi incoercibile. Prin varsaturi se elimina substanta ingerata, apoi varsaturile devin brune si urmeaza hematemeze repetate. Starea bolnavului este foarte grava, cu soc; se adauga fenomenele pe care toxicul le-a provocat asupra altor organe (rinichi, ficat).

Evolutia gastritei corozive merge spre vindecare cu procese cicatriceale deformante, mutilante, la nivelul stomacului (si al esofagului); uneori, se poate complica cu o perforatie a stomacului sau cu o gastrita flegmonoasa.

Diagnosticul se bazeaza pe tabloul clinic grav si pe identificarea agentului caustic care a provocat afectiunea, si in plus, pe prezenta unor leziuni necrotice la nivelul buzelor si in cavitatea bucala; de regula se intalneste si tabloul clinic al esofagitei corozive.

Tratamentul trebuie facut de urgenta. Este contraindicata introducerea unor sonde pentru spalatura gastrica, din cauza pericolului de perforatie. Se prefera administrarea unor solutii neutralizante prin mgestie. Solutiile neutralizante sunt mentionate la tratamentul esofagitei corozive. Alimentatia orala fiind un timp imposibila, se va recurge la clisme alimentare si la alimentatia parenterala. in cazurile usoare sau cand stadiul- bolii permite acest lucru, se prescriu lapte, supe de zarzavat, oua moi; treptat se va trece la biscuiti, piscoturi, smantana, frisca, pireuri, fainoase, branza proaspata de vaca, perisoare fierte in aburi. Dupa cateva saptamani se va ajunge la o alimentatie obisnuita.

Pentru calmarea suferintelor se vor administra antispastice si analgetice, in injectii sau supozitoare, iar pentru a combate deshidratarea si starea de soc se vor injecta solutii clo-rarosodice sau glucozate, analeptice sau se va recurge la tratamentul pentru desocare.

1.3. Gastrita alergica

Este provocata totdeauna de un alergen, de obicei alimentar (lapte, raci, peste, ou etc.) si este manifesta cu un tablou clinic violent, care se instaleaza imediat dupa ingerarea alergenului: dureri epigastrice violente, greturi, varsaturi, anxietate. Deseori apar pe tegumente placi urticariene, iar la examenul sangelui se constata eozinofllie.

Diagnosticul este inlesnit de recidivele bolii, care apar ori de cate ori bolnavul consuma un anumit aliment.

Tratamentul este acel obisnuit in gastrita acuta simpla; in plus se vor administra anti-histaminice: Romergan, Feniramin, Nilfan. Pentru viitor se recomanda bolnavului sa nu mai consume alimentul incriminat sau sa se incerce o desensibilizare fata de alergen.

In general, tratamentul gastritelor acute este in principal igieno-dietetic (repaus la pat si dieta), rehidratare (solutie glucozata si cloruro-sodica izotonica in perfuzie de 2 - 3 1) si dupa caz antispastice, analgetice, antivomitive (scobutil fiole, supozitoare sau comprimate) cu sau fara torecan, adeseori se administreaza Papaverina, (o fiola de 40 mg), Plego-mazin (o jumatate de fiola), Metoclopramid (o fiola i.m.), supozitoare de Emetiral sau Lizadon. in gastrita flegmonoasa se administreaza antibiotice in doze mari (penicilina G), interventie chirurgicala, cu drenaj etc. in gastrita hemoragica sunt necesare transfuzii de sange, spalaturi gastrice cu solutii clorurosodice-izotonice, alcaline, cimetidina si in cazuri extreme interventii chirurgicale.

2. GASTRITELE CRONICE

Cercetarile facute cu ajutorul sondei de biopsie aspiratoare au aratat ca numai o treime din populatia adulta are o mucoasa gastrica normala, in timp ce doua treimi prezinta leziuni mai mult sau mai putin evidente de gastrita. Dintre cei care au leziuni, la o buna parte nu exista nici o manifestare clinica, fapt ce demonstreaza ca leziunile gastrice pot evolua foarte mult timp latent. Pentru aceste motive, unii autori prefera denumirea de gastropatie cronica.

Simptomatologia fiind variabila, au fost incercate diferite clasificari ale gastritelor cronice. Astfel au fost impartite in hiperacide si hipoacide, in gastrite hiperstenice si hi-postenice, in gastrite hipertrofice si atrofice. Studii recente de histopatologie tind sa demonstreze ca exista o singura gastrita cronica cu stadii evolutive, initial fiind hiper-trofica si mai tarziu ajungand la gastrita atrofica.

La inceput, gastrita cronica se manifesta prin dureri epigastrice de intensitate variabila, fara orar fix, cu evolutie capricioasa. Durerea apare de obicei dupa mese mai condimentate, dupa acrituri, dupa alcool, dupa alimente greu digerabile. Se insoteste de pirozis si de balo-nari postprandiale; mai rar apar varsaturi dupa mese, bolnavul fiind partial usurat.

Examenuljpbiectiv scoate in evidenta o limba saburala si sensibilitate a epigastrului la palpare. Examenul sucului gastric arata mucus crescut cantitativ, iar gradul de aciditate este normal sau crescut.

Radiologicjpot fi gasite pliuri gastrice mai ingrosate si neregulate.

Gastroscopja releva o mucoasa hiperemiata si edematiata, presarata cu mici pete hemoragice si, uneori, cu mici eroziuni.

Mai tarziu, pe masura ce boala evolueaza, pacientii devin astenici, palizi, durerile si pirozisul apar mai rar si sunt atenuate; pofta de mancare scade, apar greturi si senzatia de plenitudine gastrica si de satietate rapida. Uneori, se iveste si diareea cu scaune de tip putrefactie.

Examenul obiectiv: limba este lucioasa, papilele sunt atrofiate, abdomenul meteorizat sau excavat, cu epigastrul sensibil la palpare. Secretia gastrica tinde spe hipoaciditate, pana la anaciditate. Examenul radiologie deceleaza o mucoasa cu pliuri sterse si stomacul are o evacuare incetinita. Gastroscopia arata o mucoasa neteda, sidefie, pe toata suprafata sau numai 'in placarde'.

Evolutia este lenta (uneori mai rapida) spre forma atrofica, adesea insotita de anemie.

Complicatiile mai frecvente sunt: enterocolita cronica cu diaree gastrogena, anemia feripriva, leziunile de perigastrita.

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe tabloul clinic si pe examenele sucului gastric, examenul radiologie, gastroscopie si in special pe biopsia de mucoasa gastrica.

Tratamentul profilactic consta, in primul rand, intr-o sustinuta munca de educatie sanitara in vederea realizarii unei corecte igiene alimentare. Mesele sa fie luate la ore regulate, sa se evite servirea meselor in conditii de conflicte neuropsihice, sa fie inlaturat obiceiul de a nu lua masa de dimineata. Se vor evita abuzurile de alcool, cafea si tutun, mai ales acestea sa nu fie consumate pe stomacul gol. Se va indeparta obiceiul de a condimenta nociv mancarurile si de a se folosi prajelile la prepararea culinara. ingrijirea danturii are un important rol profilactic. Gastritele acute vor fi tratate precoce si cu multa atentie, pentru ca prin neglijarea si repetarea lor sa nu se cronicizeze boala.

Tratamentul curativ este de lunga durata si la baza lui va sta regimul dietetic. Acesta trebuie sa aiba in vedere crutarea mecanica, termica si chimica a mucoasei gastrice. Vor fi indepartate din alimentatie condimentele, saraturile, acriturile, branzeturile fermentate, prajelile si rantasurile, alimentele excitante (ceapa, usturoiul, cafeaua, cacaoa, ciocolata, ceaiul rusesc si orice fel de bautura alcoolica). Fumatul va fi suprimat. Dieta va fi mai severa la ineput, apoi din ce in ce mai permisiva, asigurandu-se nevoile calorice, echilibrul principiilor alimentare, vitaminele si sarurile minerale.

Tratamentul'medicamentos..se_bazeaza in primul rand pe alcaline si pansamente gastrice (hidroxid de aluminiu coloidal, carbonat de calciu, caolin, magnezia usta, bismut subnitric). La acestea se pot adauga antispasticele in formele hiperstenice, iar pentru cei cu hipoaciditate. sau cu anaciditate^e vor recomanda preparate cu acid clorhidric si pep-sina si fermenti pancreatici. In toate situatiile sunt binevenite tranchilizantele si seda-tivele, in doze moderate. In tratamentul gastritelor cronice dau rezultate bune agentii fizici: comprese alcoolizate, raze ultrascurte, ultraviolete.

in general tratamentul medicamentos, urmareste protejarea mucoasei gastrice sau corectarea unor deficiente. Se administreaza antiacide, mai mult decat pansamente gastrice, chiar cand secretia de acid clorhidric este scazuta. Sunt utile preparatele Muthesa, echivalentul Galogelului, Metoclopramida (Reglan, Primperan) si Sulpirida (Dogmatil) deoarece favorizeaza evacuarea gastrica, fara spasm sau atonie si combat si refluxul biliar. Varsaturile se combat cu Metoclopramida si supozitoare de Emetiral sau cu Torecan. La bolnavii anxiosi se administreaza sedative si tranchilizante ca: Diazepam, Rudotel, Hidroxizin (3 comprimate pe zi). Pentru combaterea unor carente se folosesc glutamat feros (Glubifer 3 drajeuri pe zi), Vitamina C, B₆, Acid folie si Vitamina B_]2, in atrofia gastrica din anemia pernicioasa.

Tratamentul balnear se recomanda in afara perioadelor de acutizare, si va fi diferentiat dupa gradul de aciditate a sucului gastric. in formele cu hiperaciditate se recomanda statiunile Sangeorz, Slanic-Moldova, Bodoc, iar in formele cu hipoaciditate, rezultate mai bune se obtin la Covasna, Slanic-Moldova, Zizin, Borsec.