Comportamentul uman - o abordare economica de gary s. becker

COMPORTAMENTUL UMAN - O ABORDARE ECONOMICA de Gary S. Becker

Introducere

O abordare economica a comportamentului uman

"Ecomonia este arta de a obtine maximum de la viata"_ George Bernard Shaw

Aceasta lucrare utilizeaza o abordare economica pentru a putea intelege comportamentul uman intr-o varietate de contexte si situatii. In aceasta parte introductiva se pun in evidenta principalele atribute ale modului de gandire economic.

Sunt folosite cel putin trei definitii concurente ale economiei. Economia este studiul alocarii bunurilor materiale pentru satisfacerea nevoilor materiale, studiul sectorului de piata si studiul alocarii resurselor insuficiente pentru satisfacerea unor cereri concurente. Toate aceste definitii ale economiei trateaza numai scopul si nici una dintre ele nu spune ce inseamna abordarea economica.

Ceea ce distinge cel mai mult economia ca disciplina de alte discipline in cadrul stiintelor sociale este modul ei specific de abordare. Modul de abordare economic este extrem de puternic pentru ca poate intergra o gama larga a comportamentului uman. Abordarea economica asuma comportamentul maximizator si extensiv (buna functionare a unei familii, firme, uniuni sau birou guvernamental) si presupune existenta pietei.

S-a observat ca preferintele nu se schimba substantial in timp, nici nu sunt mult diferite la personele bogate, fata de cele sarace, sau chiar la persoanele din societati si culturi diferite, dar preturile si celelalte instrumente ale pietei distribuie resursele insuficiente in cadrul unei societati si in acest fel limiteaza cererile participantilor si le coordoneaza actiunile.

Preferintele presupuse a fi stabile nu se refera la bunurile si serviciile pietei cum ar fi portocalele, automobilele sau ingrijirea medicala, ci la obiectele ce stau la baza bunurilor care sunt produse de fiecare familie utilizand bunuri si servicii ale pietei, propiul timp, si altele.

Totalitatea presupunerilor ce se refera la comportamentul maximizator, echilibrul pietei si preferintele stabile, formeaza inima abordarii economice.

Abordarea economica nu se limiteaza numai la bunuri materiale si cereri si nici la sectorul de piata. Preturile masoara costul favorabil pentru utilizarea resurselor rare. De exemplu, o persoana are ca unica resursa insuficienta timpul limitat de care dispune. Acest timp este folosit pentru a produce diferite bunuri care intra in functia sa de preferinte, scopul fiind maximizarea utilitatii. Fiecare bun are un pret "umbra" marginal relevant, si anume, timpul necesar pentru a produce fiecare parte din acel bun; la echilibru, raportul acestor preturi trebuie sa fie egal cu raportul utilitatilor marginale. Astfel,o crestere a timpului necesar producerii unei unitati din acel bun, va tinde sa reduca consumul acelui bun.

Desi, abordarea economica este atotcuprinzatoare, aplicabila la intregul comportament uman aceasta nu a adus nici o patrundere aprofundata, nici o intelegere a tuturor tipurilor de comportament, de exemplu, factorii determinanti ai razboiului si a multor altor decizii politice, dar a clarificat alte comportamente, aparent la fel de dificile, cum ar fi fertilitatea, cresterea copiilor, participarea fortei de munca si alte decizii ale familiilor.

Literatura de mari proportii utilizeaza abordarea economica pentru a analiza un set de probleme, incluzand evolutia limbajului, frecventarea bisericilor, pedeapsa capitala, sistemul jurdic, sacrificarea animalelor si frecventa sinuciderilor.

Abordarea economica ofera un cadru unitar valoros pentru intelegerea intregului comportament uman, cu toate ca mare parte din acesta nu este inca inteleasa si ca variabilele noneconomice, tehnicile si descoperirile din alte domenii, contribuie semnificativ la intelegerea comportamentului uman. Ceea ce inseamna ca, desi abordarea economica ofera un cadru cuprinzator, multe din conceptele si tehnicile importante sunt si vor continua sa fie oferite de alte discipline, cum ar fi: sociologia, psihologia, matematica, fizica, chimia, biologia.

Pret si prejudiciu

Discriminare efectiva

O ipoteza implicita in cele mai multe dezbateri despre discriminare este ca grupurile minoritare cum ar fii negrii, sufera mai mult de obicei din cauza discriminarii de piata decat sufera grupurile majoritare cum ar fii albii, dar nimeni nu a scos in evidenta motivele structural fundamentale pentru care se intampla acest lucru. In acest capitol se arata ca discriminarea de un grup X conduce atat la reducerea propriilor venituri cat si a celor ale grupului Y si drept urmare, o razbunare a grupului Y determina mai degraba o inrautatire a situatiei pentru el, decat o imbunatatire. Se arata deasemenea de ce minoritatile sufera mai mult de pe urma discriminarii decat grupurile majoritare.

S-a recunoscut de mult ca discriminarea este legata indeaproape de problema minoritatilor, accentul fiind pus pe reprezentarea politica inadecvata a minoritatilor numerice. Analiza discriminarii in societati concurentiale ale liberei-intreprinderi foloseste deasemenea un cadru minoritate-majoritate, dar este mai important conceptul de minoritati economice, decat cel de minoritati numerice, pare rezonabil ca discriminarea economica in societati concurentiale sa fie legata de minoritati economice, iar discriminarea politica de minoritati politice.

Lege si politica

Concurenta si democratie

In prima parte a acestui capitol este dezvoltata teoria functionarii democratiei poltice in conditii ideale. Se arata ca o democratie ideala este foarte asemanatoare cu un sistem ideal al liberei intreprinderi in cazul pietei, ceea ce inseamna ca deciziile politice vor fi determinate de dorinta electorartului, iar sectorul politic va fi condus foarte eficient. Partea a doua incearca sa determine de ce democratiile efective difera semnificativ de cea ideala si daca interventia guvernamentala in monopolurile particulare in democratiile efective ar aduce imbunatatiri situatiei actuale.

O democratie politica ideala se defineste ca: un cadru institutional pentru luarea de decizii politice, cadru in care indivizii se straduiesc sa obtina functii politice printr-o concurenta absolut libera pentru voturile unui mare electorat.

Aceasta definitie are cateva implicatii importante:

• in democratiile ideale trebuie sa existe libertatea cuvantului si exprimarii;

toti votantii au aceleasi preferinte; o democratie ideala ar raspunde perfect "dorintei" poporului;

intr-o democratie ideala rezista numai cele mai eficiente partide;

Crima si pedeapsa: o abordare economica

De la inceputul secolului, legislatia din tarile occidentale s-a extins rapid. Statul nu mai protejeaza doar persoanele si proprietatile impotriva infractiunilor de omor, viol sau talharie, ci limiteaza si "discriminarea" impotriva anumitor minoritati, afacerile ilegale, "traversarea neregulamentara", materialele utilizate in constructii si mii de alte activitati. Activitatile supuse restrictiilor sunt numeroase si larg raspandite, afectand persoane cu profesii diferite si din diverse medii sociale, cu nivele de educatie diferite, de rase diferite si varste diferite. Lungimea pedepsei difera mult de la o persoana la alta si de la o activitate la alta. Totusi, cateva caracteristici se regasesc in toate legislatiile:

respectarea legii nu este considerata de la sine inteleasa, iar resursele de stat si cele particulare sunt cheltuite in general atat pentru impiedicarea infractiunilor, cat si pentru intimidarea infractorilor;

condamnarea nu este considerata in general o pedeapsa suficienta prin ea insasi; celor condamnati li se aplica pedepse suplimentare si uneori severe;

Omenirea a inventat o varietate de pedepse ingenioase pentru infractorii condamnati: moartea, tortura, stigmatizarea, amenzile, inchisoarea, restrictiile privind deplasarea si obligatia si pierderea cetateniei sunt cateva dintre cele mai obisnuite. Costul diferitelor pedepse administrate unui infractor se poate compara prin convertirea pedepselor in echivalentul lor monetar sau valoarea lor. De exemplu, costul unei pedepse cu inchisoarea este suma decontata din veniturile pe care le-ar fi obtinut infractorul in libertate si valoarea restrictiilor impuse asupra consumului si libertatii. Pe fiecare infractor il va costa cu atat mai mult pedeapsa cu inchisoarea cu cat lungimea pedepsei este mai mare, caci atat veniturile probabile cat si consumul probabil, depind direct proportional de lungimea pedepsei.

Tot asa cum probabilitatea condamnarii si severiatea pedepsei sunt supuse controlului societatii, acelasi lucru se intampla si cu forma pedepsei: legislatia specifica de obicei daca o infractiune se pedepseste prin amenzi, eliberare conditionata, institutionalizare sau printr-o combinatie a acestora. Daca amenzile sunt folosite de cate ori este cazul, creste bunastarea sociala.

Acest capitol demonstreaza ca politicile optimale publice si private de combatere a comportamentului ilegal fac parte dintr-o alocare optima a resurselor. Economia ajuta la imbogatirea analizei comportamentului ilegal. In acelasi timp, anumite aspecte unice ale comportamentului ilegal ajuta la imbogatirea analizei economice: unele pedepse cu inchisoarea sunt in mod obligatoriu ne-banesti si sunt un cost atat pentru societate,cat si pentru infractori.

Timpul si productia gospodareasca

Lucrarea despre alocarea timpului reformuleaza teoria gospodariei, astfel gospodariile nu mai sunt considerate doar simplii consumatori pasivi de bunuri si servicii achizitionate din sectorul de piata, ci producatori activi de marfuri nevandabile cum ar fi sanatatea sau prestigiul. Aceste marfuri sunt compuse combinand bunurile si serviciile de pe piata, timpul propriu al membrilor gospodariei, educatia, indemanarea.

5. O teorie a alocarii timpului

Dezvoltarea economica a condus la o micsorare considerabila a saptamanii de lucru, astfel ca, fata de trecut, astazi ea numara sub 50 de ore de lucru in majoritatea tarilor, adica mai putin de o treime din totalul de timp disponibil. Timpul petrecut la munca s-a micsorat treptat pentru ca persoanele tinere au intarziat din ce in ce mai mult intrarea pe piata muncii prin prelungirea perioadei de scolarizare.

Economistii nu au fost interesati de celelalte utilizari ne-lucratoare ale timpului. De exemplu, teatrul si chiar mancatul cer timp, tot asa cum cere si scolarizarea, timp care ar fi putut fi utilizat intr-un mod productiv. In acest caz, costul complet al acestor activitati ar fi egal cu suma preturilor de pe piata si valoarea timpului folosit la care s-a renuntat.

In acest capitol au fost analizate efectul schimbarilor in venit, alte venituri, preturile bunurilor si productivitatea timpului de lucru si de consum asupra alocarii timpului. De exemplu, o crestere a castigurilor compensata de o scadere a veniturilor astfel incat venitul complet sa ramana neschimbat, va cauza o micsorare a cantitatii de timp folosita pentru activitatile de consum, pentru ca timpul va deveni mai scump.

O interpretare "economica" traditionala a micsorarii de-a lungul timpului a orelor de munca a accentuat cresterea productivitatii timpului de lucru si venitul si efectele substitutiei, presupunand ca, cresterea productivitatii este dominanta.

Alocarea timpului si bunurilor de-a lungul timpului

In acest capitol se discuta despre alocarea timpului si bunurilor pe toata durata vietii intre trei sectoare principale: consumul, investitia in capitalul uman si participarea la forta de munca.

Se observa o crestere a consumului de bunuri odata cu varsta, in general pana la varsta de 45 de ani, iar investitia in capitalul uman tinde sa se micsoreze odata cu inaintarea in varsta, din doua motive:

numarul de perioade ramase; astfel valoarea actuala a beneficiilor actuale scade odata cu inaintarea in varsta;

Analiza: Concepte privind protectia sociala - rolul protectiei si asigurarilor sociale Eseu: Cauzele conflictelor etnice din spatiul postsovietic. cazul republicii moldova.

costul investitiei; acesta tinde sa creasca cu varsta deoarece castigurile la care se renunta cresc;

Capitalul uman poate schimba si productivitatea timpului si bunurilor folosite in producerea consumului gospodaresc sau in producerea de capital uman suplimentar.

Efectul capitalului uman asupra consumului devine simetric cu efectul sau asupra investitiei; aceasta din urma indica valoarea baneasca a valului de venituri marite, in timp ce primul indica valoarea monetara a valului de costuri reduse. Deoarece aceste efecte maresc in mod clar beneficiile totale ale investitiei, se va consuma mai mult timp la orice varsta pentru a investi, decat s-ar consuma daca aceste efecte ar fi nule. Aceasta implica o probabilitate mai mare a solutiilor "de stocare", mai ales la varste fragede.

Acumularea de capital uman poate deasemnea "modifica" functia de productie folosita chiar pentru producerea capitalului uman, deoarece investitorii cu mai mult capital uman pot fi mai productivi decat cei care detin mai putin. Astfel, tendinta cantitatii investite de a se micsora odata cu varsta va fi intarziata, pentru ca investitia va fi incurajata odata cu acumularea de capital, deoarece timpul ar deveni mai productiv, iar acest lucru ar compensa efectul care ii cauzeaza scumpirea.

Consideratii despre noua teorie a comportamentului consumatorului

Acest capitol pledeaza pentru reformularea teoriei comportamentului consumatorului, bazata pe abordarea functiei productiei gospodaresti. Reformularile au aparut datorita caracterului inadecvat al teoriei traditionale a alegerii si datorita capacitatii noii abordari de a genera o gama larga de ipoteze convingatoare, necesare pentru intelegerea unui spectru larg de comportamente umane .

Punctul slab al teoriei traditionale a alegerii este gradul pana la care se bazeaza pe variatiile gusturilor pentru a "explica" comportamentul, in situatia in care nu poate explica nici cum sunt formate gusturile si nici nu le poate prevedea efectele. Daca ar fi reformulata, aceasta ar putea explica o gama larga de fenomene importante carora formularea traditionala nu le face fata.

A fost sugerata o ruptura fundamentala de abordare clasica a teoriei alegerii. In linii mari, aceasta abordare considera drept obiecte principale ale alegerii consumatorului diverse marfuri, de la care se obtine in mod direct utilitatea. Aceste marfuri sunt produse de insasi unitatea consumatoare prin activitatea productiva de combinare a bunurilor si serviciilor achizitionate de pe piata cu o parte din timpul propriu al gospodariei.

Abordarea functiei de productie gospodareasca a teoriei consumului este un instrument puternic de analiza. Ea incorporeaza sistematic si simetric numeroase constrangeri asupra comportamentului gospodariei, se bazeaza pe schimbarile venitului si preturilor ca explicatii ale comportamentului studiat si reduce corespunzator increderea in diferentele de gusturi sau preferinte. Reducand rolul gusturilor, noua abordare extinde aplicabilitatea teoriei economice a alegerii in sectorul din afara pietei, facandu-se astfel mai utila pentru analizarea comportamentului gospodariei din toate punctele de vedere.

Noua abordare nu este in conflict cu implicatiile traditionale, in privinta reactiilor gospodariilor la schimbarile preturilor relative sau venitului real. Dimpotriva, un avantaj important al noii abordari este accentul mai mare pe care il pune pe efectele venitului si preturilor si ca atare, lipsa de accentuare a rolului "gusturilor" in interpretarea comportamentului.

Comportamentul irational

Aceasta parte demontreaza ca teorema fundamentala a teoriei traditionale a cererii consumatorului si anume ca, curbele cererii sunt inclinate negativ, nu presupune maximizarea sau preferintele stabile ci, deriva din insuficienta resurselor.

Noua teorie a gospodariei este mai bogata si mai vasta decat teoria traditionala, incluzand marfuri nevandabile, productia gospodareasca, preturi umbra, investitii in capitalul uman si altele. Abordarea care foloseste maximizarea si preferintele stabile ofera o indrumare mai amanuntita in ceea ce priveste influenta acestor variabile diferite comparativ cu modelele de comportament "irational".

Comportamentul irational si teoria economica

S-a convenit ca teoria economica traditionala "presupune" comportament rational. Acesta implica doar maximizare consecventa a unei functii bine organizate cum ar fii functiile de utilitate sau de profit.

Scopul acestei lucrari este de a arata modul in care teoremele importante ale economiei moderne rezulta dintr-un principiu general care nu include numai comportamentul rational si argumente care au supravietuit drept cazuri speciale, ci si comportamentul irational.

Teoria traditionala sustine ca gospodariile aleg cea mai buna colectie de marfuri conform resurselor limitate pe care le au la dispozitie. Pentru a determina care colectie este "cea mai buna" este introdusa o preferinta sau o functie de utilitate cu propritatea ca orice colectie A sa ofere intotdeauna mai multa, mai putina sau aceeasi utilitate ca orice alta colectie B, si daca A este preferat lui B si B lui C, atunci A trebuie sa fie preferat lui C. Cea mai buna colectie produce mai multa utilitate decat orice alta alternativa posibila.

Economistii au recunoscut ca oportunitatile de consum ale gospodariilor sunt limitate de venitul disponibil, dar nu si de faptul ca oportunitatile de productie ale firmelor sunt limitate in exact acelasi mod la cele care produc profituri nenegative. Daca firmele ar maximiza mai degraba utilitatea decat profiturile sau s-ar comporta irational, constrangerea asupra oportunitatilor ar actiona asupra firmelor la fel ca asupra gospodariilor. In acest context, cuvantul "firma" cuprinde fundatii si alte organizatii nonprofit particulare, precum si organizatii "comerciale".

Cel mai important rezultat al acestei lucrari este faptul ca unitati irationale vor si "fortate" adesea de o variatie a oportunitatilor sa reactioneze rational. De exemplu, gospodariile impulsive vor tinde sa aiba curbe ale cererii inclinate negativ pentru ca o crestere a pretului unei marfuri va schimba oportunitatile cu altele. Alte gospodarii irationale vor tinde deasemenea, sa aiba curbe ale cererii inclinate negativ, firmele irationale curbe ale cererii inclinate negativ pentu intrari, iar muncitorii irationali curbe ale ofertei pozitiv inclinate pentru ocupatii.

Casatorie, fertilitate si familie

Aplicarea abordarii economice la fertilitate, casatorie, ocupatie si alte interactiuni intre membrii familiei continua sa intampline o ostilitate deschisa.

Teoria traditionala privind gospodaria este in mod fundamental o teorie privind gospodaria cu o singura persoana si este aproape sterila. Prin contrast, noua teorie a gospodariei este o teorie privind familia cu multe persoane cu functii interdependente ale utilitatii si pune accentul pe coordonarea si interactiunile dintre membrii la luarea deciziilor despre copii, casatorie, diviziunea muncii in ce priveste orele lucrate si investitii in ridicarea nivelului de calificare in sfera pietei si in afara pietei, protectia membrilor familiei, transferuri intre membrii din generatii diferite, s.a. Economistii incep sa atribuie familiei un rol important in societate. Gospodaria s-a transformat intr-unul dintre cele mai interesante si mai promitatoare domenii.

O analiza economica a fertilitatii

Pentru majoritatea parintilor, copiii sunt o sursa de venit psihic sau de satisfactie, iar in terminologia economica, copiii vor fi considerati un bun de consum. Copiii pot produce uneori venit monetar si deci, sunt si un bun de productie. In plus, nu sunt fixe nici cheltuielile cu copiii, nici veniturile produse de ei, ci variaza in marime in functie de varsta, deci copiii sunt bunuri de consum indelungat.

Ca bunuri de consum indelungat, copiii se presupune ca au o "utilitate". Acesta se compara cu cea a altor bunuri via o functie de utilitate sau un set de curbe de idiferenta. Forma curbelor de indiferenta este determinata de "tendinte". Aceste tendinte pot fi determinate la randul lor de religia unei familii, de rasa, de varsta, etc.

O familie trebuie sa stabileasca numarul de copii pe care vor sa ii aibe, dar si marimea cheltuielilor cu ei. Daca in mod intentionat se cheltuieste mai mult cu un copil decat cu altul, aceasta se intampla pentru ca parintii obtin utilitate suplimentara din cheltuielile suplimentare, utilitate pe care o numesc "calitate" superioara.

O crestere a venitului determina cresterea in medie a cheltuielilor pentru un bun, dar nu neaparat a cheltuielilor pentru fiecare bun in parte. O crestere a venitului ar trebui sa creasca atat cantitatea, cat si calitatea copiilor.

In societatea moderna, elasticitatea, este putin probabil ca o scadere chiar importanta a mortalitatii infantile sa aiba un efect prea mare asupra marimii familiei, pentru ca parintii sunt interesati in primul rand de supravietuirea copiilor si nu de nasteri. Astfel, o scadere a mortalitatii infantile va determina o reducere corespunzatoare a numarului de nasteri.

In principiu, costul net al copiilor este egal cu valoarea actuala a cheltuielilor prevazute, plus valoarea atribuita a serviciilor parintilor, minus valoarea actuala a venitului monetar prevazut, plus valoarea atribuita a serviciilor copiilor. O variatie a costului copiilor este o variatie a costului copiilor de o calitate data, corespunzatoare unei variatii a pretului hranei si educatiei.

In acest capitol, copiii sunt priviti ca un bun de consum indelungat, care aduce venit parintilor, in primul rand venit psihic. Fertilitatea este determinata de venit, costurile copilului, cunoastere, nesiguranta si preferinte. O crestere a venitului si o scadere a pretului va creste cererea de copiii, desi este necesar sa se faca distinctia intre cantiatea si calitatea copiilor. Calitatea copiilor este direct proportionala cu marimea cheltuielilor cu ei.

Fiecare familie trebuie sa-si produca proprii copii, deoarece copiii nu pot fi cumparati sau vanduti in sfera pietei. Numarul de copii dintr-o familie nu depinde numai de cererea acesteia, ci si de capacitatea ei de a-i produce si a-i aproviziona. Unele familii pot produce atatia copii cat doresc, iar altele sunt nevoite sa produca mai multi decat doresc. Deci, fertilitatea efectiva poate si substantial diferita de fertilitatea dorita.

10. Consideratii despre interdependenta dintre cantitatea si calitatea copiilor

Interpretatrea economica este ca, o crestere a calitatii este mai costisitoare daca sunt mai multi copii, pentru ca aceasta crestere trebuie aplicata mai multor unitati; similar, o crestere a cantitatii este mai costisitoare daca copiii au o calitate mai ridicata, pentru ca, copiii de calitate ridicata costa mai mult.

O teorie a casatoriei

I. In acest capitol se demonsreaza ca, casatoria poate fi analizata cu succes prin prisma cadrului oferit de economia moderna. Doua principii simple formeaza inima analizei:

deoarece casatoria se incheie practic intotdeauna in mod voluntar, fie de catre persoanele care se casatoresc, fie de catre parintii acestora, se poate aplica teoria preferintelor si se poate presupune, ca persoanele care se casatoresc se asteapta sa le creasca nivelul utilitatii deaspra celui pentru cazul cand ar ramane singure.

de vreme ce pentru gasirea unui partener concureaza mai multi barbati si femei, se poate spune ca exista o piata a casatoriei. Fiecare persoana incearca sa gasesca cel mai bun partener, in functie de restrictiile impuse de conditiile de piata.

Persoanele singure isi repartizeaza de regula, timpul in mod diferit de persoanele casatorite, pentru ca cele dintai nu dispun de timpul si bunurile furnizate de un partener.

O crestere a venitului obtinut din proprietati si posibil o crestere a ratelor salariilor, determina cresterea tendintei de casatorie. Aceasta implicatie contravine opiniei ca persoanele sarace se casatoresc mai devreme si divorteaza mai rar decat persoanele bogate.

Psihologii si sociologii au discutat adesea despre casatoria dintre persoane potrivite intre ele sau nepotrivite, iar geneticienii au facut presupunerea ca exista o compatibilitate sau incompatibilitate intre membrii cuplului si nu este o relatie intamplatoare. Potrivitii sau nepotrivitii se casatoresc atunci cand acest lucru maximizeaza productia totala, indiferent daca trasatura caracteristica este financiara, genetica sau psihologica.

In partea I a fost expus un model simplificat al casatoriei, care se bazeaza pe doua ipoteze fundamentale:

• fiecare persoana incearca sa gasesca un partener care sa ii maximizeze starea de bunastare, aceasta masurandu-se prin consumul de marfuri produse in gospodarie;
• se considera ca "piata casatoriei" se afla in echilibru, in sensul ca nici o persoana nu poate schimba partenerul si in acest fel sa obtina o situatie mai buna.

Pentru oricare doua persoane, castigul din casatorie, comparat cu cel al celibatului, este direct proportional cu veniturile lor, cu diferenta relativa dintre ratele salriilor lor si cu nivelul variabilelor care maresc productivitatea in sectorul din afara pietei, cum ar fi educatia sau frumusetea.

Barbatii diferiti in privinta capitalului fizic, educatiei, inteligentei, inaltimii, rasei sau a multor altor trasaturi, vor tinde sa se casatoreasca cu femei cu valori asemanatoare ale acestor trasaturi, in timp ce corelatia dintre parteneri pentru ratele salariilor sau pentru trasaturile barbatilor si femeilor care sunt substituenti apropiati in productia gospodariei va tinde sa fie negativa.

Diviziunea pietei este determinata de productivitatile marginale, iar acestea sunt influentate de capitalul uman si fizic al diferitelor persoane, de raporturile dintre sexe, de numarul relativ al barbatilor si femeilor, etc.

II. In partea a doua este analizat efectul "dragostei" si a grijii dintre parteneri aspura naturii echilibrului din piata casatoriei. Este discutata poligamia, datorata inegaliatatii dintre numarul de barbati si cel de femei, sunt cercetate implicatiile diferitelor tipare de clasificare asupra inegalitatilor dintre resursele familiei si selectia genetica naturala.

Dragostea si grija ce si-o poarta doua persoane cresc sansele ca ele sa fie casatorite. Ele trebuie sa se casatoreasca in clasificare optima atunci cand se iubesc si tin una la cealalta, deoarece dragostea mareste productia de marfuri, iar grija uneia fata de cealalta creste venitul lor total. Deci, veniturile lor in prezenta dragostei si grijii sunt mai mari decat in absenta lor.

Desi astazi predomina cuplurile monogame, unele societati mai practica poligamia, care a fost foarte raspandita. Poliandria-femei cu mai multi soti- este mult mai putin raspandita ca poligamia-barbatii cu mai multe sotii- deoarece in cazul poliandriei identitatea tatalui era indoielnica.

Daca toti barbatii si toate femeile ar fi identici, daca numarul barbatilor ar fi egal cu numarul femeilor si daca s-ar diminua profiturile prin adaugarea unei sotii in plus la gospodarie, atunci un aranjament monogam ar fi optim si ar maximiza productia totala de bunuri peste toate gospodariile.

Declinul poligamiei este explicat prin restrictiile religioase si legislative impotriva poligamiei, care sunt motivate prin dorinta de a opri exploatarea femeilor.

Deoarece casatoria compatibila pozitiv mareste venitul in produse peste toate familiile, nivelul si inegalitatile din venitul in produse sunt afectate in moduri diferite. Probabil ca punerea in afara legii a poligamiei a determinat reducerea inegalitatilor dintre veniturile in produse ale barbatilor.

Deoarece casatoria compatibila pozitiv mareste variatia intre familii, inseamna ca ea creste si potentialul de selectie genetica naturala. Marimea efectiva a selectiei depinde si de transmisibilitatea pe cale genetica a trasaturilor si de relatia dintre nivelele trasaturilor partenerilor si numarul de copii.

Cautarea partenerului va fi cu atat mai lunga cu cat beneficiile anticipate pentru o cautare suplimentara sunt mai mari. Deoarece beneficiile vor fi cu atat mai mari cu cat este mai mare durata anticipata a casniciei, inseamna ca oamenii vor cauta cu mai multa atentie si se vor casatori mai tarziu atunci cand ei doresc sa ramana casatoriti mai multa vreme.

Tendinta de separare este cu atat mai mare cu cat o persoana devine mai convinsa ca mariajul a fost o "greseala". Aceasta convingere poate rezulta dintr-o cunoastere suplimentara a partenerului sau a altor parteneri potentiali. Daca se recasatoresc, ele vor devia mai putin decat in prima casnicie de la aceste tipare.

Interactiuni sociale

Cele doua capitole din aceasta sectiune analizeaza interactiunea dintre persoane, care rezulta din aptitudinea pe care o au una fata de cealalta. In primul capitol este expusa o analiza generala a acestor "interactiuni sociale", iar apoi se analizeaza interactiunea dintre membrii aceleiasi familii. Se arata de ce chiar si membrii egoisti ai familiei au tendinta sa se poarte ca si cand ar fi altruisi unul fata de celalat.

In al doilea capitol se explica de ce comportamentul altruist poate fi selectionat biologic de-a lungul timpului. Comportamentul altruist poate de fapt sa mareasca in loc sa micsoreze consumul personal si propriile proiecte de supravietuire. Deoarece probabilitatea ca altruistul sa le mareasca, este mai mare atunci cand este indrepatat spre membrii familiei, altruismul real sau simulat este mai puternic selectionat biologic in interiorul familiei, decat intre familii diferite.

O teorie a interactiunilor sociale

Acest capitol analizeaza interactiunile dintre comportamentul unor persoane si diverse caracteristici ale altor persoane. Notiunea centrala a analizei este "venitul social", suma venitului personal al unei persoane si valoarea in bani a caracteristicilor relevante ale celorlalti.

"Capul" familie nu este definit in functie de sex sau varsta, ci in caz ca exista, drept membrul care transfera puterea generala de achizitie tuturor celorlalti membrii, deoarece este preocupat de bunastarea lor. O familie cu un cap este o organizatie cu un grad mare de independenta, care are urmatoarele proprietati: o redestribuire a venitului intre membrii nu afecteaza consumul sau bunastarea oricarui membru, deoarece nu face altceva decat sa determine schimbari compensatoare ale  transferurilor facute de capul familiei.

Nu numai capul familiei, ci si ceilalti membrii se comporta "ca si cand" i-ar "iubi" pe toti ceilalti membrii, chiar si atunci cand sunt egoisti, in sensul ca nu maximizeaza doar propriul lor venit, ci venitul familial. Transferurile de la parinti la copii sub forma scolarizarii, cadourilor sau mostenirilor, tind sa fie invers proportionale cu potentialele venituri ale copiilor comparativ cu parintii lor in absenta acestor transferuri. In consecinta, nu putem deduce nimic despre stabilitatea de-a lungul generatiilor lor a pozitiilor economice sau sociale, cunoscand doar relatia dintre pozitia parinteasca si suma transferata.

Cand un membru este preocupat indeajuns de ceilalti membrii pentru a deveni capul familiei, toti membrii au aceeasi motivatie ca si capul familiei pentru a maximiza oportunitatile familiei si pentru a interioriza complet toate "externalitatile" din cadrul familei, indiferent de cat de egoisti sunt acesti membrii.

Chiar si un copil egoist care primeste transferuri de la parinti, se va gandi automat la efectele actiunilor sale asupra celorlalti frati, ca si asupra parintilor. Cu alte cuvinte, "dragostea" suficienta a unui membru, garanteaza ca toti membrii se vor comporta ca si cand i-ar iubi pe ceilalti membrii ca pe ei insisi.

13. Altruism, egoism si competitivitate genetica: economia si sociobiologia

Abordarea sociobiologilor este foarte apropiata de cea a economistilor deoarece se bazeaza pe competitie, alocarea resurselor limitate (de hrana si energie), adaptarea eficienta la mediu si alte concepte folosite si de economisti. Totusi, sociobiologii nu au dezvoltat modele cu actori rationali care maximizeaza functiile de utilitate supuse constrangerii resurselor. In schimb, s-au bazat doar pe "rationalitate" legata de selectia genetica: mediul fizic si social descurajeaza comportamentul nepotrivit si incurajeaza comportamentul potrivit. Pe de alta parte economistii s-au bazat doar pe rationalitate individuala si nu au incorporat efectele selectiei genetice.

Efectul altruismului asupra consumului si bunastarii este principala prioritate a economistilor. Prin definitie, un altruist e dispus sa-si micsoreze consumul pentru a mari consumul altora. Consumul personal al egoistilor va fi mai mare decat bunastarea egoistilor si al altruistilor ar fi acelasi. Averea egoistilor aparent va tinde sa fie mai mare deoarece egoistii sunt dispusi sa intreprinda orice pentru a-si mari averea, indiferent de efectele asupra celorlalti, in timp ce altruistii, in mod voluntar, renunta la unele actiuni care le maresc averea, din cauza reactiilor adverse pe care le au asupra celorlalti.

Un scop principal al sociobiologiei este sa identifice cand conditiile biologice si sociale au un efect suficient asupra comportamentului beneficiarilor altruismului, astfel incat competitivitatea personala sa fie marita cu ajutorul altruismului.

Sociobiologii au explicat supravietuirea masiva a altruismului de-a lungul intregii lumi biologice, fata de copii si alte rude prin selectia de grup, care opereaza prin genele comune ale rudelor. Modelul economic explica supravietuirea altruismului fata de vecini ne-inruditi sau colegi de munca, prin interactiune si nu gene comune.

Atat economistii cat si sociobiologii vor castiga din combinarea tehnicilor analitice ale economistilor cu tehnicile geneticii populatiei, entomologiei si alte fundamente biologice. Valoarea de supravietuire este la randul sau rezultatul unei maximizari a utilitatii in medii sociale si fizice diferite.

Trebuie sa recunosc ca aceasta carte m-a surprins printr-o viziune total noua pentru mine asupra comportamentului uman. Desi abordarea acestei lucrari este una pragmatica, sunt cateva lucruri care mi-au atras atentia.

De exemplu, in aceasta lucrare sunt discutate trei dintre aplicatiile cele mai neobisnuite si controversate ale comportamentului uman:

1) Sanatatea si viata lunga sunt scopuri importante pentru cele mai multe persoane. Abordarea economica implica existenta unei lungimi "optime" a vietii, in care valoare in utilitate a unui an in plus este mai mica decat utilitatea dinainte stabilita folosind timpul si alte resurse pentru obtinerea acelui an. Conform abordarii economice, cea mai mare parte a mortilor sunt intr-o oarecare masura sinucideri, in sensul ca ar fi putut fi amanate daca s-ar fi investit mai multe resurse in prelungirea vietii. Abordarea implica faptul ca atat sanatatea cat si ingrijirea medicala ar creste odata cu cresterea salariilor, ca varsta ar aduce cu sine declinul sanatatii chiar daca cheltuielile cu ingrijirea medicala ar creste si ca mai multa educatie ar conduce la o imbunatatire a sanatatii chiar daca cheltuielile cu ingrijirea medicala ar scadea.

Conform abordarii economice o persoana decide sa se casatoreasca cand utilitatea probabila a casatoriei este mai mare decat cea a ramanerii singure sau decat utilitatea cautarii mai departe a unui partener mai potrivit. In mod similar, o persoana casatorita divorteaza cand utilitatea anticipata a ramanerii singure sau a casatoriei cu altcineva depaseste pierderea in utilitate a despartirii, incluzand pierderile datorate separarii fizice de copii, impartirii bunurilor, taxelor legale si altele.

Abordarea economica are implicatii numeroase privind comportementul, care pot fi falsificate:

• "potrivitii" tind sa se casatoreasca intre ei, cand se iau ca etalon inteligenta, educatia, rasa, mediul familial, inaltimea si multe alte variabile, si "nepotrivitii" se casatoresc cand etalonul este marimea salariului si alte cateva variabile.
• barbatii cu salarii relativ mari se casatoresc cu femei cu salarii relativ mici.
• persoanele cu venituri mai mari se casatoresc devreme si divorteaza  mai putin frecvent decat alte persoane.
• cresterea salariului sotiilor, determina o crestere a probabilitatii de divort, care explica rata mai mare a divortului in familiil de negri, decat in cele de albi.

S-a observat ca persoanele aleg o cariera universitara, sau o alta cariera intelectuala sau artistica, numai daca se asteapta ca beneficiile, atat monetare cat si psihice, sa depaseasca beneficiile corespunzatoare altor ocupatii.

Deasemenea s-a constat ca educatia determina mai degraba schimbarea preferintelor-fata de diferite bunuri si servicii, candidati politici sau marimea familiei-decat venitul real sau costul relativ al unei alegeri sau alteia, lucru cu care nu sunt in totalitate deaccord, deoarece educatia este importanta in modificarea venitului real sau costului relativ al unei alegeri, multe persoane alegand sa-si continue studiile pentru a obtine un venit mai mare.

Pentru a se intelege mai bine ideea de discriminare, aceasta a fost exemplificata prin conflictul dintre populatia alba si cea neagra a Statelor Unite. Astfel, cum numai 10% din populatia totala a SUA o reprezinta negrii, cantitatea de munca furnizata de ei este substantial mai mica decat cea furnizata de albi. Negrii trebuie sa fie un "exportator" net de munca, deoarece dispun de mai multa munca decat capital, comparativ cu albii. In acest mod, tendintele de discriminare vor produce discriminare efectiva impotriva negrilor.

Negrii din SUA au detinut extrem de putin capital, in timp ce albii au avut o distributie mai echilibrata a resurselor; o scadere a capitalului pus la dispozitia negrilor de catre albi, ar duce la o scadere a veniturilor obsolute si relative ale negrilor. Munca albilor si capitalul negrilor castiga in urma discriminarii, iar capitalul albilor si munca negrilor pierde in urma ei. Dar, deoarece pierderea neta a negrilor este mai mare decat cea a albilor, discriminarea totala de piata se manifesta impotriva negrilor.

Daca facem referire la crime si pedepse, putem spune ca, crima a devenit mai importanta in ultimii 40 de ani. Comisia crimei indica faptul ca numarul crimelor grave per capita a crescut, desi odata cu cresterea rapida a taxelor si cu alte legiferari au crescut evaziuanea fiscala si alte tipuri de delicte ale gulerelor albe, decat crimele, ceea ce este un lucru oarecum normal, pentru ca schimbandu-se ocupatiile oamenilor si intro- ducandu-se noi reguli, sa se schimbe si tipul de infractiuni savarsite de oameni. Acestia au inceput sa incerce sa se sustraga de la plata taxelor, sa fure, sa dea spargeri, astfel scazand numarul crimelor ca atare.

Tendinta secolului XX este de a micsora pedepsele cu inchisoarea si de a folosi mai mult eliberarile conditionate, terapia de grup si de a renunta la deviza "fiecare crima cu pedeapsa sa".

Se mai observa, deasemenea, ca bunastarea sociala creste daca amenzile sunt folosite ori de cate ori este cazul, lucru care nu poate fi contestat, deoarece amenzile aduc un aport la castigul statului. Dar totusi, in lucrare sunt prezentate argumente pro si contra amenzilor.

Argumente pro:

• eliberarea conditionata si institutionalizarea consuma resurse sociale, iar amenzile nu, din monment ce sunt doar plati prin virament, in timp ce primele doua pedepse necesita resurse sub forma gardienilor, personalului de supraveghere, ofiterilor pentru supravegherea celor eliberati conditionat;
• determinarea numarului optimal de infractiuni si severitatea pedepsei este oarecum simplificata folosind amenzile. Folosirea inteleapta a acestora cere o cunoastere a castigurilor si raului marginal si a costurilor marginale de prindere si condamnare.

Argumente contra:

• amenzile sunt imorale din cauza ca, de fapt permit ca infractiunile sa fie cumparate contra unui pret. O amenda poate fi considerata pretul unei infractiuni, iar anumite crime ca omorul sau violul sunt atat de odioase incat nici o suma de bani nu poate compensa raul provocat.
• amenzile optimale depind doar de raul si costul minim si in nici un caz de pozitia economica a infractorilor.

Eu consider ca, in perceperea amenzilor ar trebui sa se tina cont de premeditare, echilibru mintal si varsta -de care nu se tin cont decat in stabilirea pedepselor- si nu de venitul, rasa sau sexul infractorilor.

Atunci cand se vorbeste despre alocarea timpului s-a observat ca timpul petrecut la munca s-a micsorat treptat pentru ca persoanele tinere au intarziat din ce in ce mai mult intrarea pe piata muncii prin prelungirea perioadei de scolarizare. Economistii au accentuat faptul ca timpul studentilor este unul din factorii care compun procesul educational, ca acest timp ar putea fi folosit pentru a participa mai mult la piata muncii si din aceasta cauza, un cost al educatiei este castigul la care au renuntat studentii.

Eu nu sunt deaccord cu aceasta afirmatie si nu consider prelungirea anilor de studiu o pierdere de timp sau de bani pentru studenti, deoarece educatia va reprezenta pentru ei un viitor castig.

Sunt deaccord cu faptul ca alocarea timpului si bunurilor de-a lungul vietii ar trebui plasata in context familial, deciziile sotilor, sotiilor si chiar copiilor, aflandu-se in interactiune. De exemplu, daca ratele salariilor sotiilor sunt mai imobile decat cele ale sotilor inseamna ca participarea la forta de munca a femeilor maritate va fi relativ ridicata la varste mici sau mai inaintate si relativ scazuta la varste medii. Un rezultat similar ar fi obtinut daca productivitatea consumului de timp al femeilor maritate este mai mare la varste medii, deoarece educarea copiilor cere timp intensiv.

Pentru a ilustra modul in care noua teorie a comportamentului consumatorului se bazeaza pe "variatii ale gusturilor" se iau urmatoarele exemple. Daca functia de utilitate a unei gospodarii are ca variabila independenta combustibilul pentru incalzire, atunci gusturile sale trebuie sa se schimbe in functie de anotimp pentru a explica de ce achizitioneaza mai mult combustibil iarna. Sau, cuplurile trebuie sa-si schimbe preferintele, optand pentru serviciile de deszapezire si asistenta medicala in locul echipamentului sportiv si mancarurilor bogate in colesterol pe masura ce imbatranesc, deoarece preturile de pe piata ale acestor articole nu au legatura cu varsta si totusi configuratia cheltuielilor se schimba odata cu varsta.

Aceste exemple arata felul in care  teoria traditionala explica comportamentul prin variatiile gusturilor si schimbarile pe care noua teorie a trebuit sa le aduca, schimbari care, dupa parerea mea sunt bine venite, pentru a explica toate fenomenele carora teoria traditionala nu le facea fata.

Faptul ca in aceasta lucrare copiii sunt considerati un bun de consum indelungat care aduc venit parintilor, a reprezentat pentru mine punctul culminant al noutatilor descoperite in aceasta carte. Este evidentiat faptul ca, cheltuielile suplimentare facute cu copiii, vor creste calitatea copiilor, astfel, pretul copiilor cu parinti bogati este egal cu cel al copiilor cu parinti saraci, chiar daca parintii bogati cheltuiesc mai mult cu copiii. Bogatii nu fac decat sa aleaga copii de calitate mai buna, asa cum aleg calitati superioare din alte bunuri.         

Eu nu sunt deaccord cu aceasta constatare deoarece consider ca, calitatea copiilor nu este data numai de cheltuielile facute cu acestia, ci si de educatia primita sau chiar inteligenta nativa a copiilor. Asadar, se poate spune ca pretul copiilor cu parinti bogati este egal cu pretul copiilor cu parinti saraci, dar nu se poate spune cu certitudine ca bogatii au copii mai de calitate pentru ca au cheltuit mai mult cu acestia.

Deasemenea sunt deaccord si cu faptul ca, calitatea copiilor este foarte importanta prin ea insasi, deoarece ea determina educatia, sanatatea si motivatia viitoarei forte de munca.

S-a observat adesea ca familiile rurale sunt mai mari decat cele urbane din cauza preferintelor diferite. Deoarece fermierii au un avantaj in ceea ce priveste costul cresterii copiilor precum si al alimentelor, ei vor tinde sa fie mai fertili, chiar si fara o deosebire de preferinte. Insa, avantajele mediului rural sunt mai mici pentru calitati mai ridicate, unde forta de munca a copiilor si hrana sunt mai putin importante. In timp, atat familiile rurale cat si cele urbane s-au orientat catre copii de calitate mai ridicata si acest fapt a contribuit la ingustarea diferentelor de fertilitate intre urban si rural in ultimile decenii.

In ceea ce priveste casatoriile, explicatia evidenta a casatoriilor dintre barbati si femei consta in dorinta de a creste proprii copii si atractia fizica si emotionala dintre sexe, explicatie cu care eu sunt in totalitate deaccord. Nimic nu deosebeste mai mult gospodariile casatoritilor de cele ale celibatarilor sau de cele ce cuprind mai multe persoane de acelasi sex decat prezenta, chiar indirecta, a copiilor. Pot fi obtinute multumirea, curatenia, hrana si alte servicii, dar nu si proprii copii; atat barbatilor cat si femeilor li se cere sa-si produca proprii copii si sa-i creasca.

Deasemenea parerea mea este ca, copiii sunt unul dintre cele mai importante lucruri in viata, ce aduc satisfactie maxima si bucurie parintilor,dar toate acestea nu pot fi obtinute decat prin casatorie.

Se stie ca poliandria este mult mai putin raspandita decat poligamia, deoarece in cazul poliandriei identitatea tatalui era indoielnica. De exemplu, populatia Toda din India practica poliandria datorita uciderii copiilor de sex feminin, dar pentru a micsora efectele nesigurantei in privinta tatalui, casatoreau o femeie cu mai multi frati sau rude apropiate. Legile impotriva poligamiei reduc "cererea de femei" si, prin urmare, reduc partea corespunzatoare lor din totalul productiei gospodariei si cresc partea barbatilor, lucru pe care nu il aprob deoarece productia gospodariei ar trebui impartita in mod egal intre femei si barbati, amandoi muncind pentru producerea acelor bunuri.

Gradul de compatibilitate intre parteneri nu este independent de transmisibilitate sau de relatia dintre numarul de copii si trasaturile parentale. De exemplu, "costul" copiilor de "calitate" mai buna poate fi mai scazut pentru parintii mai inteligenti, iar acest lucru afecteaza numarul copiilor doriti. Si eu sunt deaccord cu aceasta afirmatie, deoarece, asa cum am mai spus, calitatea copiilor nu depinde numai de cheltuilelile si banii investiti in acestia, ci si de alti factori ca: inteligenta, educatia.

In aceasta lucrare se specifica faptul ca , casniciile timpurii contin atat persoane norocoase cat si pesimiste, iar casniciile tarzii contin atat persoane ghinioniste, cat si optimiste. Dar eu nu pot spune ca sunt deaccord cu aceasta afirmatie, deoarece nu putem considera ca persoanele care se casatoaresc devreme sunt pesimiste, ca s-au casatorit din disperare ca nu vor gasi ceva mai bun si nici ca persoanele care se casatoaresc tarziu sunt ghinioniste pentru ca nu s-au casatorit mai devreme, ci doar ca atunci au intalnit persoana potrivita.

Costul cautarii unui partener este mult diferit pentru trasaturi diferite: educatie, venit, inteligenta, mediu familial sau ambitia, activitatea in conditii nefavorabile, potentialul de dezvoltare.

De exemplu, membrii unui cuplu intre care exista diferente relativ mari de educatie, inteligenta, rasa sau religie, doarece au fost cautatori ghinionisti , sunt mai expusi separarii si ar trebui ca intr-o casnicie viitoare sa aleaga un partener fata de care au mai putine diferente. Si eu consider corecta aceasta atitudine, deoarece este normal ca in a doua casnicie sa incerce sa indrepte tot ce nu a fost in regula in prima casnicie.

Facand referire la interactiunile sociale putem observa ca, daca egoistii pot intotdeauna sa simuleze perfect altruismul, atunci cand comportamentul altruist le mareste consumul propriu, atunci, consumul propriu al adevaratilor altruisti nu il va depasi pe cel al adevaratilor egoisti; vor fi egale atunci cand egoistii vor simula perfect altruismul. Se poate trage concluzia ca, comportamnetul "aparent" altruist poate mari consumul propriu.

Sunt deaccord cu aceasta observatie, ca, comportamnetul altruist poate mari consumul propriu, dar consider totusi, ca este greu pentru un egoist sa simuleze perfect altruismul si sa obtina beneficii de pe urma acestei simulari.

Literatura sociobiologica sustine ca, conflictele majore apar intre parinti si copii pentru ca altruismul parintilor fata de copii depaseste altruismul copiilor unul fata de altul: "E posibil sa apara un conflict intre parinti si urmasi din cauza atitudinii dintre frati: parintii vor incuraja mai mult altruism decat sunt pregatiti tinerii sa ofere" sau, "conflictul din timpul socializarii nu trebuie privit ca un conflict intre cultura parintelui si biologia copilului".

Nu am frati sau surori, deci nu pot spune cu exactitate daca acest conflict exista sau nu, dar pot afirma totusi ca am observat existenta unui conflict in familiile numeroase, datorita faptului ca parintii sunt altruisti cu copiii lor, iar fratii sunt egoisti intre ei, iar parintii nu vor sa vada asa ceva.

Totusi, analiza din aceasta carte neaga ca un astfel de conflict exista daca parintii sunt altruisti, din cauza ca, copiii au tendinta sa se poarte la fel de altruist unul cu altul, asa cum doresc parintii lor, chiar daca copiii sunt de fapt egoisti.

Dar tot ce putem spune in final este ca, comportamentul uman nu este compartimentat, este bazat uneori pe maximizare, alteori nu, este motivat uneori prin preferinte stabile, alteori prin unele schimbatoare, conducand uneori la o acumulare optima de informatie, alteori nu. Mai degraba, intregul comportament uman poate fi vazut ca o serie de participanti ce isi maximizeaza utilitatea pornind de la un set stabil de preferinte si acumuleaza o cantitate optima de informatii si alte intrari intr-o varietate de piete.