Concepte privind protectia sociala - rolul protectiei si asigurarilor sociale

CONSIDERATII GENERALE.

Intr-un stat democratic, protectia sociala reprezinta un element fundamental al politicilor statale, deoarece prin punerea in aplicare se realizeaza prevenirea, diminuarea sau inlaturarea consecintelor unor evenimente considerate ca 'riscuri sociale' asupra nivelului de trai al populatiei.

Cu radacini in antichitate, prin includerea elementelor de protectie in Dreptul Roman, remarcam aparitia primelor forme de asistenta sociala in secolele 13 si 14, cand in jurul manastirilor au fost construite asezaminte de asistenta sociala pentru saraci, batrani si bolnavi.

Primele forme de protectie sociala au aparut la inceputul secolului 19 si s-au referit la masuri de asigurare sociala; la acestea s-au adaugat cu timpul si elemente de asistenta sociala, ambele forme capatand denumirea de 'securitate sociala'. Acest termen a fost utilizat pentru prima oara de institutiile create in SUA, odata cu adoptarea Legii securitatii sociale din 1935, care cuprindea reglementari cu privire la prevenirea riscului pentru batranete, moarte, handicap si somaj.

Conceptul de protectie sociala a fost prima oara introdus de catre John K. Galbraith si defineste politica de protejare a categoriilor defavorizate ale populatiei, prin masuri ce urmaresc alinierea acestor categorii la un nivel de trai decent. El considera ca fiind cea mai urgenta masura 'prevederea dreptului celor care nu-si pot gasi un loc de munca de a avea un venit garantat sau alternativ'.

Ca element de drept international, Organizatia Internationala a Muncii a adoptat in anul 1952 ( Conventia nr. 102 ) termenul de 'securitate sociala' cuprinzand ca elemente complementare asigurarile sociale si asistenta sociala.

In prezent actiunile de protectie sociala vizeaza mai multe domenii in care sunt necesare eforturi colective, respectiv: sanatatea, instruirea si educatia, cultura, conditiile de odihna si recreere, mediul social-politic, intr-un cuvant conditiile sociale de trai.

NECESITATEA, CONTINUTUL SI ROLUL PROTECTIEI SI ASIGURARILOR SOCIALE

Protectia sociala este conceputa pentru asigurarea unui standard de viata de baza pentru toti oamenii, indiferent de mijloacele de care acestia dispun.

Exista mai multe categorii de persoane care cer protectia sociala: protectia somerilor, protectia handicapatilor, protectia copilului si a tinerilor, protectia sociala complementara ( protectia sociala in caz de deces, incapacitatea de munca, boala profesionala ).

Conditiile concrete si nevoile diferite care se cer acoperite fac ca si modalitatile de realizare a protectiei sociale sa fie diferite. Astfel, programele se bazeaza pe premise diferentiate in cazul asigurarilor sociale-destinate acoperirii unor nevoi personale ca urmare a pierderii temporare sau definitive a capacitatii de munca-sau in cazul protectiei lucratorului la locul de munca-mediu, conditii de munca- nevoi care se transfera asupra costurilor de productie si a caror satisfacere este inclusa in pretul produsului.

Obiectivele reformei in domeniul asistentei sociale, adica in domeniul sustinut material de stat, sunt astfel formulate si fundamentate incat sa se poata asigura realizarea restabilirii sau mentinerii unor echilibre intre sectorul public si cel privat, intre protectie si autoprotectie, intre nevoi si resurse, intre dezvoltarea umana a generatiei prezente si cea a generatiilor viitoare.

Asistenta sociala este mecanismul principal prin care societatea intervine pentru a preveni, limita sau inlatura efectele negative ale evenimentelor care se produc asupra persoanelor sau grupurilor vulnerabile, fara voia acestora sau sunt prea putin influentate de acestea.

Obiectivul principal al protectiei sociale il constituie diminuarea sau chiar inlaturarea consecintelor unor riscuri asupra mediului si nivelului de trai ale unor segmente ale populatiei.

In fundamentarea si promovarea politicii sociale sunt considerate urmatoarele principii:

protectia demnitatii umane;

eliminarea oricarei forme de discriminare in intreaga politica
de protectie sociala;

promovarea parteneriatului social ca mijloc de control si
eficientizare a tuturor masurilor de politica si de protectie
sociala;

flexibilitatea, respectiv adaptarea masurilor de protectie
sociala la necesitatile reale ale grupurilor si persoanelor;

orientarea obiectivelor si masurilor de politica si protectie
sociala in directia capacitarii, mobilizarii si participarii
tuturor fortelor sociale la relansarea cresterii economice,
munca fiind prima sursa a bunastarii si libertatii individului,
sursa cea mai stabila a sanatatii economiei;

descentralizarea treptata a protectiei sociale si odata cu
aceasta, angrenarea in activitatea de protectie sociala a agentilor economici, unitatilor administratiei publice locale, a institutilor guvernamentale si organizatiilor neguvernamentale, societatilor de caritate si persoanelor fizice, prin contributii materiale, financiare si sociale ale acestora intr-un cadru legal adecvat

Diversitatea si cuantumul prestatilor si serviciilor sociale sunt conditionate insa de starea economiei, de resursele financiare existente la un moment dat, de necesitatea construirii cadrului administrativ de aplicare, cu deosebire in ceea ce priveste formarea personalului si informatizarea activitatilor.

Programele de protectie sociala, administrate de stat, sunt finantate pe principiul repartitiei, compensatiei intre generatii, de resurse obtinute din contributii, impozite si taxe, pe baza principiului responsabilitatii colective.

Romania si-a insusit obiectivul politicilor sociale pentru a asigura exercitarea efectiva a drepturilor si principiilor urmatoare;

Orice persoana trebuie sa aiba posibilitatea de a-si castiga
existenta printr-o munca liber aleasa;

Toti lucratorii au dreptul la conditii de munca echitabile;

Toti lucratorii au dreptul la securitate si igiena in munca;

Toti lucratorii au dreptul la o remuneratie echitabila care
sa le asigure, lor si familiilor lor, un nivel de viata
satisfacator;

Toti lucratorii si patronii au dreptul de a se asocia liber in
cadrul unor asociatii nationale sau internationale pentru
apararea intereselor economice si sociale ; Toti lucratorii si patronii au dreptul de a negocia in
colectiv

6) Copiii si adolescentii au dreptul la o protectie sociala
contra pericolelor fizice si morale la care sunt expusi

7) Lucratoarele, in caz de maternitate, si celelalte lucratoare,
in cazul in care acest lucru este necesar, au dreptul la o
protectie speciala in munca;

8) Orice persoana are dreptul la mijloace corespunzatoare de
orientare profesionala in scopul de a ajuta sa aleaga o
profesiune conform aptitudinilor sale personale si
propriilor interese;

9) Orice persoana are dreptul la mijloace corespunzatoare
de pregatire profesionala

10) Orice persoana are dreptul de a beneficia de toate
masurile care sa-i permita sa se bucure de cea mai buna
stare de sanatate pe care ea o poate atinge;

Toti lucratorii si membrii familiilor indreptatite au
dreptul la securitate sociala;

Orice persoana lipsita de resurse suficiente are dreptul la
asistenta sociala si medicala;

Orice persoana are dreptul de a beneficia de servicii
sociale calificate;

Orice persoana invalida are dreptul la pregatire
profesionala si sociala, indiferent de originea si natura
invaliditatii sale;

15) Familia in calitate de celula fundamentala a societatii are
     dreptul la o protectie sociala, juridica si economica, de
natura a-i asigura deplina dezvoltare;

16) Mama si copilul, independent de situatia matrimoniala si
de raporturile familiale, au dreptul la protectie sociala si
economica corespunzatoare;

17) Cetatenii uneia dintre Partile contractante au dreptul de a
exercita pe teritoriul unei alte Parti orice activitate
lucrativa, pe picior de egalitate cu cetatenii acesteia din
urma, sub rezerva restrictiilor bazate pe temeinici ratiuni
cu caracter economic sau social;

Lucrat orii migranti ai uneia dintre Partile contractante si familiile lor au dreptul la protectie si asistenta pe teritoriul oricarei alte Parti contractante.

Structura sistemului de protectie sociala din Romania este complicata de existenta unor scheme diferite raspunzand aceluiasi risc social, a unor modalitati de finantare si organizare amestecate, uneori improprii, a unor atributii si responsabilitati institutionale suprapuse si neclare.

Schemele de protectie sociala din Romania functioneaza pe principiul asigurarilor sociale, scheme non-contributive finantate de la bugetul statului, scheme de asistenta sociala, precum si scheme bazate pe finantarea prin subventii de la bugetul de stat a unor bunuri si servicii gratuite sau cu tarife reduse pentru anumite categorii de populatie.

Protectia sociala vizeaza mai multe domenii in care sunt necesare eforturi colective, respectiv: sanatatea, instruirea si educatia, cultura, conditiile de odihna si recreere, mediul social-politic, intr-un cuvant, conditiile sociale de trai. La acestea se adauga: conditiile materiale de viata (locuinta si mediul de locuit; ocuparea fortei de munca si conditiile de munca; veniturile si consumurile); viata de familie; respectarea ordinii sociale si de drept.

In tara noastra dupa decembrie 1989, datorita trecerii de la economia planificata la economia de piata, s-a impus o reconsiderare a sistemului de protectie sociala.

Constitutia foloseste si consacra, conceptul de protectie sociala. Astfel statul este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent.

Cetatenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate platit, la asistenta medicala in unitatile sanitare de stat, la ajutorul de somaj si la alte forme de asistenta sociala prevazute de lege.