TEZA DE LICENTA educatie fizica si sport - analiza tehnicii si metodica invatarii loviturii de atac la incepatori in jocul de volei

_{TEZA DE LICENTA}

Analiza tehnicii si metodica invatarii loviturii de atac la incepatori in jocul de volei

Introducere:

Capitolul I. Analiza izvoarelor literare

I n procesul instruirii copiilor este absolut necesar de a-l invata nu numai sa manevreze cu anumite operatii, dar si sa manifeste interes fata de munca, fiind gata de a se ocupa cu aceste procese intens si productiv, depunand anumite eforturi in orice sfera de activitate. Toate acestea cer de la antrenor cunoasterea profunda a particularitatilor de varsta a copiilor, deoarece dezvoltarea psihica si sociala a copiilor in fiecare perioada de varsta decurge in mod specific.

Procedeele tehnice sunt actiunile complexe, de aceea profesorul-antrenorul este obligat sa posede o pregatire aprofundata. Majoritatea antrenorilor in lucrul practic cu tinerii voleibalisti se bazeaza pe cunostinte care le-au acumulat pe parcusul anilor de lucru, recomandari specialistilor in domeniul culturii fizice, analiza izvoarelor literare, publicari din reteaua globala Internet s.a. Un val de informatie, care se revarsa asupra antrenorului este foarte variata si antagonist. Iar profesorul trebuie sa concretizeze problema sau scopul lucrului de a ridica nivelul maiestriei sportive a elevilor.

F acand studiul asupra istoriei aparitiei jocului de volei, jocul consta din trimiterea mingii peste plasa din serviciu si lovirea sus cu doua mini din prima lovitura. Era simplu si atragator deoarece se intrerupea rar. A aparut necesitatea colaborarii intre jucatori, ceea ce a facut sa se execute mai multe lovituri intr-un teren, jocul sa devina colectiv, iar fazele de atac aiba o durata mai lunga. Si deci in anul 1919 la cererea de a fi mai interesant si placut jocul de volei apare lovitura de atac. In aceiasi perioada a aparut nevoia sa se perfectioneze si apararea si jocul s-a conturat mai bine in aparitia blocajului adaugandu-se si celelalte procedee existente.

In aceeasi perioada o problema esentiala se pune in legatura cu selectia, deci stabilirea varstei celei mai potrivite pentru efectuarea acesteia. Pe plan mondial se manifesta tendinta de realizare a selectiei la varsta copilariei (9-12 ani).

Dupa parerea lui H. G. Williams copiii pana la 8 ani nu sunt capabili sa prevada traiectoria unei mingi cu destula precizie pentru a-si perfectiona deprinderile corespunzatoare.

Majoritatea specialistilor apreciaza ca: "Cea mai favorabila perioada pentru invatarea deprinderilor tehnice este acea cuprinsa intre 9-14 ani".

Cum remarca A. Pacuraru la varsta de incepatori, nu se cunoaste lovitura de atac, dar nici nu se exclude invatarea procedeului de atac pe directia elanului cu jucatori mai indemanatici in alcatuirea formatiei, la inceputul fiecarui set, ne putem orienta, in functie de eficienta serviciului fiecarui jucator.

In lucrarile A.N.Laputin, N.A.Noscov, S.M.Serostan se recomanda folosirea programelor de invatare si perfectionarea tehnicii loviturii de atac cu ajutorul metodelor globala si constructiva, care sunt cunoscute pe rezultatele cercetarilor biomecanice. Pentru formarea deprinderilor loviturii de atac o mare importanta au si datele antropometrice (in primul rand inaltimea). Un moment important in programele acesteia sunt diferite corectari in timpul executarii miscarii, informatia periodica si folosirea mijloacelor tehnice de invatare.

S. Stroie afirma ca dintre mijloacele tehnice de invatare a loviturii de atac care sunt folosite se mentioneaza:

diferite mingi cu schimbarea traiectoriei in zbor;

constructii pentru fixarea grupei musculare a sportivului;

manusi de protectie, ingreunate pentru antrenamentul loviturilor si aruncarilor.

Toate constructiile sus numite au si un sir de neajunsuri, care nu dau posibilitate de a folosi cu mare intensitate in joc capacitatile jucatorilor, de aceea trebuie de a perfectiona si de a inventa noi mijloace tehnice pentru invatarea si perfectionarea loviturii de atac.

Lucrarile de specialitate ne aduc la cunostinta ca la invatarea loviturii de atac, care este impartita in cinci etape, inainte de invatarea noului element tehnic trebuie de a dezvolta capacitati fizice la nivel optim in concordante cu elementul tehnic si de a forma imaginatie corecta a elementului folosind explicarea antrenorului, demonstrarea tehnicii si alte metode.

I. Jelezneac formuleaza un proces de formare a deprinderilor tehnice in volei mai detaliat: pentru stabilirea primordiala a deprinderilor trebuie sa folosim metoda de exercitiu standard-repetat, iar pentru perfectionarea deprinderilor variate metoda exercitiului repetat-variabil.

Una din caile mai des folosite pentru optimizarea procesului insructiv-educativ in jocul de volei este individualizarea, adica "adaptarea tehnicii sportive si a procesului de instruire si educatie la particularitatile fiecarui jucator" L. Teodorescu (1975), principiul individualizarii bazandu-se pe informatia biologica (fiziologica, biochimica si biomecanica) cat si pe cea pedagogica si psihopedagogica A. Nicu (1993).

Instruirea programata dupa psihologul american B. F. Sкinner (1971) considerat parintele modern al acestei strategii "a instrui inseamna a organiza relatii de intarire". In acceptia acestei strategii programa (sau programul) poate fi definit ca "reprezentand ansamblul pasilor ce contin o cantitate de informatie ce urmeaza a fi simulata de catre elevi" I. Nicola (1994).

Modelarea este inteleasa, explicata si acceptata ca metoda de investigatie stiintifica, de cercetare a realitatii, a unor fenomene din aceasta realitate naturala si sociala. In acest sens modelarea este definita relativ asemanator in diferite surse bibliografice: "proces de constituire a unui model, o operatie de studiu, de cercetare a fenomenelor din natura si societate cu ajutorul modelelor ideale sau materiale" E. Firea (1984), "reproducerea imaginara, schematica a fenomenului sub forma unui sistem simplificat, similar sau analog cu fenomenul" Gh. Mitra, A. Mogos (1980), "reprezentarea sau constructia substantiala sau mintala a unor modele, materiale sau ideale, ca analoage a realitatii" I. Cerghit (1976). Unii autori precum I. Cucos (1998), I. Jinga, F. Istrate (1998) considera modelarea o metoda de invatamant, o metoda de instruire, alti autori ca I. Silcovan (1980), Gh. Mitra, A. Mogos (1980, 1982), considera modelarea ca un principiu de instruire, care trebuie sa orienteze intreaga organizare si desfasurare a procesului de pregatire, ca programarea continutului acestui proces.

"Modelul este un sistem material sau teoretic care reproduce la alta scara, structura (elementele si relatiile intre ele) unui alt sistem pe care ne propunem sa-l cunoastem. Sistemul original, fenomen sau proces real este reprodus cu ajutorul modelului" I. Nicola (1994).

D in punct de vedere fiziologic, Krestovnicov, fundamenteaza succesiunea etapelor in formarea deprinderilor motrice:

etapa miscarilor inutile si a lipsei de coordonare;

etapa miscarilor incordate, a inlaturarii miscarilor inutile;

etapa stabilizarii executiei, stabilizarii motrice;

etapa maiestriei motrice. In acest sens, Rudic citat de M. Epuran (1985) propune urmatoarele

etape:

etapa insusirii preliminare a bazelor exercitiului in care rolul
principal il joaca prezentarea miscarilor pe baza demonstrarii si
explicarii de catre profesor-antrenor si a primelor incercari realizate de
sportiv;

etapa insusirii pe fragmente a diferitelor procedee de executie care se acorda o atentie deosebita corectitudinii, executiei si insusirii momentelor cheie ale exercitiului;

etapa consolidarii si perfectionarii deprinderii in care are loc diferentierea legaturilor temporale ca urmare a stabilirii raporturilor intre procesele de excitatie si inhibitie.

Dupa parerea noastra etapele formarii deprinderilor in jocul de volei sunt urmatoarele:

formarea imaginii deprinderii;

insusirea bazei deprinderii;

repetarea unei parti din executie cu accent pe cea dominanta, exersare globala in conditii de tactica;

consolidarea in conditii de calitate;

perfectionarea-automatizarea unor parti cu accent pe cea dominanta paralel cu perfectionarea in conditii de joc si care depaseste jocul.

. Evolutia tehnicii loviturii de atac

Tehnica voleiului a aparut rapid, in special in ultimii ani. Astazi ea se gaseste la un nivel foarte ridicat, apropiindu-se de perfectiune, mai ales in ceea ce priveste procedeele atacului.

A ceasta evolutie trebuie privita prin prisma luptei ce se desfasoara intre atac si apare si care constituie motorul dezvoltarii atat a tehnicii, cat si a jocului in general. In cadrul acestei evolutii de cele mai multe ori atacul a depasit apararea. Armele principale folosite de atac si in aparare in intrecerea intre ele sunt procedeele tehnice.

Aparitia unui procedeu nou si eficace in atac este urmata de obicei de aparitia unui procedeu "antidot" in aparare.

In voleiul actual lovitura de atac se intalneste intr-o varietate mare de procedee tehnice tocmai pentru a reusi sa depaseasca apararea si mai ales blocajul advers din ce in ce mai agresiv.

Pusa in aceasta situatie, lovitura de atac a trebuit sa-si gaseasca noi forme de executie, din care mai frecvente sant cele realizate in stransa coordonare cu pasa (ridicarea mingii), exemplu: lovituri de atac din pase in urcare, cu traiectorie intinsa etc.

La majoritatea acestor procedee aspectul tehnic al loviturii de atac a ramas aproape neschimbat. A evoluat in schimb regimul calitatilor motrice in care se executa lovitura de atac, ponderea trecand in acest moment asupra vitezei de executie si mai ales asupra coordonarii generale in functie de ridicarea mingii.

D ar si in aceasta situatie mentionarea cunostintelor legate de atac doar la unul sau doua procedee, oricat de bine ar fi insusite acestea, este sortita de la inceputul esecului in conditiile blocajului actual.

A aparut in acest mod necesitatea invatarii inca de la inceputul instruirii a unei varietati de lovituri de atac, care sa fie folosite in functie de promptitudinea blocajului advers.

Asa se pun problemele la un nivel inalt, de practicare a voleiului actual.

Dar asa trebuie pusa problema si pentru copiii de azi-jucatorii avansati de maine.

In aceasta situatie se iveste necesitatea invatarii mai multor procedee atac luate separat inca de la inceputul instruirii voleibalistice.

Aspectul nu este dezarmant, intrucat mecanismul tehnic de baza a loviturii de atac la majoritatea procedeelor noi (din mingi urcate, cu traiectorie intinsa, din mingi joase etc.), este acelasi. Ceea ce se modifica la executia separata a lor este coordonarea inceperii executiei, in functie de momentul ridicarii si viteza sporita.

Fata de aceste aspecte, la invatarea loviturii de atac trebuie sa se puna aceste probleme inca de la inceput.

Element tehnic complex, lovitura de atac in jocul de volei se intalneste intr-o varietate mare de procedee tehnice, ce imbraca fiecare la randul lor numeroase aspecte tactice.

In permanenta dependenta de calitatea pasei, invatarea loviturii de atac trebuie precedata de invatarea pasei ce-o va deservi.

Varietatea atacului, ca o caracteristica a jocului modern, este data tocmai de coordonarea actiunilor: pasa si lovitura de atac, considerente suficiente pentru a evidentia posibilitatea folosirii jocurilor la invatarea pasei si la invatarea loviturii de atac.

In afara de aceasta, procesul jocului care nu trebuie neglijat in construirea lectiei, presupune necesitatea priceperilor in tehnica serviciului, preluarii mingii. De aceea si invatarea initiala este legata cu insusirea acestor elemente tehnice. Impreuna cu invatarea loviturii de atac se invata si servirea de sus din fata, in tehnica executarii careia este mult comun cu tehnica executarii loviturii de atac. La sfarsit se invata tehnica executarii blocajului. Dupa aceasta procesul invatarii include invatarea prin diferite mijloace a executarii fiecarui element.

Pe tot parcursul evolutiei jocului de volei multi specialisti in domeniu considera ca in volei important este finalizarea loviturii in executarea loviturii de atac si anume ea duce la rezultatul apreciabil.

Metodica invatarii loviturii de atac

Metoda de antrenament in conditii analoage jocului se refera in principal la aspectul tehnico-tactic, care constituie nucleul central al pregatirii unei echipe de volei. Ea indica modul de desfasurare si continutul procesului de antrenament pe baza principiilor specifice pregatirii voleibalistilor, amintite mai inainte.

In munca de invatare si perfectionare in volei se folosesc metodele generale si anume: explicarea, demonstrarea, exersarea si repetarea.

Acestea pot fi utilizate sub forma globala sau partiala si sunt folosite in antrenament pentru pregatirea fizica, tehnica etc.

In jocurile sportive, forma globala se refera la predarea si invatarea unui procedeu sau a unei actiuni tactice integral, separat de joc; invatarea partiala presupune insusirea unui procedeu (actiune tactica) fragmentat in mai multe parti. In practica invatarea globala se foloseste frecvent, grabind insusirea elementului.

Acest lucru a determinat pe specialisti sa o imbunatateasca substantial prin aplicarea ei in conditii de joc si apropiate de joc. Astfel ia nastere o noua metoda specifica jocurilor sportive, si anume invatare-perfectionare in conditii analoge jocului, metoda care accelereaza in mare masura procesul invatarii.

Dintre conditiile analoge jocului, care trebuie respectate in antrenament, enumeram:

executarea procedeelor cu continut tactic;

executiile sa fie legate intre ele dupa aspectul pe care il au in joc;

sa se puna accent pe exercitiule cu mingea in miscare, folosindu-se in mod permanent elementele de deplasare in teren adecvat;

sa se repete executiile in conditiile efortului cerut de joc, in functie de compartimentul respectiv;

repetarea actiunilor sa fie efectuata si in conditiile necesare asigurarii pregatirii psihologice.

In concordanta cu aceste principii, atacantii de exemplu, in loc sa efectueze zeci de lovituri de atac, vor execute dupa fiecare doua atacuri un blocaj. Combinarea acestor doua exercitii se vor numi "un complex pentru pregatirea tragatorilor". Complexele de executie pot fi alcatuite de fiecare antrenor, daca urmareste atent jocul prestat de echipa sa, executiile pe compartimente, linii, zone etc.

Desigur ca orientarea antrenamentului spre lucrul in conditii analoge jocului, prin folosirea complexelor si a jocurilor pregatitoare, este la inceput mai dificila. Majoritatea greutatilor se manifesta la ale gerea complexelor si jocurilor pregatitoare, organizarea noua a antrenamentului, dozarea efortului etc. si sunt inerente perioadei de inceput.

In concluzie, metoda de pregatire in conditii analoge urmareste invatarea si perfectionarea unor actiuni de joc.

Complexele nu sunt altceva decat "prefabricatele" necesare pentru formarea jucatorilor intr-o perioada mai scurta de instruire, pentru realizarea unui progres rapid.

Metoda explicatiei

Metoda consta in expunerea logica si argumentata a partilor componente ale actiunii motrice ce urmeaza a fi executata, a succesiunii lor, a influentei asupra organismului. Curent, explicatia se foloseste asociata cu demonstratia, fara a fi confundata insa cu indicatiile ce se dau in timpul executiei loviturii de atac. In procesul de instruire metoda explicatiei se poate utiliza cu eficienta, respectandu-se urmatoarele cerinte:explicatia loviturii de atac trebuie sa fie la nivelul capacitatii de intelegere a elevilor carora li se adreseaza;

explicatia va avea efecte pozitive numai in conditiile unei atentii optime din partea colectivului;

explicatia trebuie prezentata elevilor intr-un limbaj corect din punct de vedere terminologic;

explicatia trebuie efectuata intr-un limbaj corect, dar in acelasi timp plastic, pentru a putea releva laturile, momentele esentiale ale loviturii de atac si a atrage atentia elevilor asupra a ceea ce este mai important, stimulandu-le interesul.

Metoda demonstratiei

A demonstra inseamna a arata in mod convingator, prin argumente ori prin exemple concrete adevarul.

O serie de cerinte conditioneaza folosirea eficienta a acestei metode in procesul instruirii:

demonstratia trebuie sa fie corecta, am putea spune chiar perfecta din punct de vedere al structurii si continutului loviturii de atac, sa redea fidel si sa constituie un model de urmat;

demonstratia trebuie sa sublinieze momentele si elementele esentiale ale structurii loviturii de atac, atentionandu-i pe copii asupra faptului ca executarea lor corecta determina, in proportie covarsitoare, intreaga reusita;

demonstratia se efectueaza intr-un loc din care sa poata fi vazuta de toti copiii;

demonstratia va fi precedata, insotita si urmata de explicatii complete sau partiale in functie de dificultatea loviturii de atac si nivelul de pregatire a elevilor.

Demonstratia si explicatia se poate realiza si cu ajutorul materialelor intuitive de genul planselor, fotografiilor, chimogramelor, manechinelor, toate acestea contribuind intregirea reprezentarii copiilor despre actiunea data.

In concluzie, in cadrul procesului de invatare, indiferent ca este vorba de incepatori sau avansati, se explica si se demonstreaza mai intai procedeul sau actiunea tactica global, legata de conditiile de joc sau direct complexul de executii (in conditii analoge jocului)¹. Deci invatarea, indiferent de nivelul colectivului, va incepe cu explicarea-demonstra Metoda demonstratiei

A demonstra inseamna a arata in mod convingator, prin argumente ori prin exemple concrete adevarul.

O serie de cerinte conditioneaza folosirea eficienta a acestei metode in procesul instruirii:

demonstratia trebuie sa fie corecta, am putea spune chiar perfecta din punct de vedere al structurii si continutului loviturii de atac, sa redea fidel si sa constituie un model de urmat;

demonstratia trebuie sa sublinieze momentele si elementele esentiale ale structurii loviturii de atac, atentionandu-i pe copii asupra faptului ca executarea lor corecta determina, in proportie covarsitoare, intreaga reusita;

demonstratia se efectueaza intr-un loc din care sa poata fi vazuta de toti copiii;

demonstratia va fi precedata, insotita si urmata de explicatii complete sau partiale in functie de dificultatea loviturii de atac si nivelul de pregatire a elevilor.

Demonstratia si explicatia se poate realiza si cu ajutorul materialelor intuitive de genul planselor, fotografiilor, chimogramelor, manechinelor, toate acestea contribuind intregirea reprezentarii copiilor despre actiunea data.

In concluzie, in cadrul procesului de invatare, indiferent ca este vorba de incepatori sau avansati, se explica si se demonstreaza mai intai procedeul sau actiunea tactica global, legata de conditiile de joc sau direct complexul de executii (in conditii analoge jocului)¹. Deci invatarea, indiferent de nivelul colectivului, va incepe cu explicarea-demonstrare.

Metoda de antrenament in conditii analoge jocilui a constituit obiectul unui experiment stiintific ICF, condus de profesorul universitar L.Teodorescu si efectuat timp de trei ani de catre sectiile de baschet, fotbal, hanbal si volei. La volei experimentul a fost condus de lectorul Cornelia Ghibu si au participat S.Roman, G.Ilie, G.Moise, I.Bulborea si St.Stroea

Metoda repetarii

Aceasta metoda concretizeaza tot ceea ce s-a explicat si demonstra, lucru ce ne permite sa o consideram ca metoda de baza in procesul de instruire.

Repetarea se efectueaza cu scopul insusirii constiente si al consolidarii deprinderilor motrice sau

Pentru dezvoltarea calitatilor fizice. Reusita repetarii depinde de cateva cerinte fundamentale:

repetarea se efectueaza cu prezenta activa si constienta a copiilor, in special in procesul de instruire;

repetarea oricarei miscari se va face corect, de la inceput utilizandu-se ritmuri si amplitudini convenabile

fiecarei faze;

este necesar sa se asigure un numar optim de repetari, in functie de dificultatea elementului si de nivelul de pregatire a elevilor, pentru a se obtine efectul scontat;

repetarea unui element trebuie sa i se asigure continuitatea necesara atat in timpul unui antrenament, cat si in cadrul unui microciclu, in special pentru consolidarea lui;

repetarea, mai ales in etapa consolidarii trebuie facuta in conditii variate, intelegand prin aceasta varietatea mijloacelor materiale, a ritmului, amplitudinii, a actiunii partenerului sau adversarului etc.

Metoda exersarii

Prin exersare se obtine un volum mare de repetari, iar prin pregatire in conditii analoge se realizeaza calitatea, adica exersare in conditii de joc.

Exersarea este necesara, avand rol pregatitor atat la incepatori, cat si la avansati. Prin rol pregatitor trebuie sa intelegem invatarea si perfectionarea globala a unei executii, adaugandu-se si legaturile, permise pentru incadrarea rapida a acestea in complexe tehnico-tactice si apoi in joc.

In jocul de volei se incearca in prezent si adaptarea unor metode moderne printre care amintim: metoda cu intervale, metoda antrenamentului in circuit, problematizarea, instruirea programata, modelarea, metoda invatare prin descoperire.

Metoda cu intervale

A ceasta metoda are o larga raspandire, intrucat se bazeaza pe principiul divizarii efortului pe intervale cu perioade planificate de odihna si efort. Intervalele de odihna nu sunt folosite pentru o refacere completa, situandu-se atunci cand frecventa pulsului ajunge la 120-130 b/min. (stadiul intermediar de revenire), moment in care actioneaza efortul urmator. In cadrul acestei metode se utilizeaza, de regula, viteze mari de executie. Factorii de progres constau in cresterea vitezei de executie si sau reducerea duratei pauzelor (intervalelor de odihna intermediare), impuse de adaptarea sportivului la efort.

Si aceasta metoda prezinta cateva variante:

metoda cu intervale scurte cu durata efortului cuprins intre 15sec-2min;

metoda cu intervale medii, in care durata efortului se incadreaza intre 2-8min;

metoda cu intervale lungi, cu durata efortului cuprinsa intre X si 15min.

Instruirea programata

A ceasta metoda consta in fragmentarea continutului in elemente scurte, accesibile (pasi metodici, secvente, algoritmi, doze de efort, microstructuri, faze de atac etc.), plasate intr-o ordine de dificultate unica pentru toti elevii, ordine care depinde, in fiecare etapa, de achizitii anterioare, de posibilitatile de asimilare ale fiecarui copil in parte.

Instruirea programata se caracterizeaza prin intarirea controlului, verificarea reactiilor, a rezultatelor obtinute in urma influentelor programate. Nu se trece mai departe inainte de a se obtine reactiile scontate, ceea ce asigura trainicia influentelor instructiv-educative, accesibilitatea noii cantitati de informatii.

Metoda modelarii

Pregatirea copiilor si juniorilor care practica jocul de volei in conformitate cu cerintele performantei la nivel international este strans legata de interdependenta componentelor jocului, sistematizate in conformitate cu modelul de joc.

In cadrul activitatii sportive de performanta in general si cu atat mai mult in pregatirea copiilor si juniorilor pentru jocul de volei, apare imperios necesitatea ca intregul volum de munca sa aiba un sistem de finalitati bine precizate, cu o tehnologie didactica si metodica capabile sa le realizeze, sa le verifice si sa le evalueze obiectiv nivelul indeplinirii lor.

Clasificarea modelelor, dupa termenul pentru care sunt elaborate, arata astfel (Gh. Cirstea 1993, V. Ghenadii 1994):

"modele finale-valabile pentru sfarsitul unor cicluri de invatamant pentru "perspectiva" din antrenamentul sportiv;

modele intermediare-valabile pentru un an scolar sau un an de pregatire sportiva;

modele operationale-sisteme de actionare pentru atingerea (indeplinirea) modelelor intermediare."

Aceste modele (final si intermediar) trebuie sa exprime "cum trebuie sa arate" si "ce trebuie sa stie" voleibalistii respectivi. Fiecare din aceste modele au o anumita structura, presupune anumite componente (in majoritatea cazurilor precis cuantificate).

Un model final sau intermediar reprezinta un sistem de cerinte riguros formulate care isi are izvorul in principalul obiectiv al activitatii de performanta. Modelul arata finalitatile procesului de antrenament la terminarea junioratului ( model final ) sau la terminarea unui an de pregatire ( modele intermediare). Astfel modelele intermediare reprezinta trepte, etape de drum spre realizarea modelului final, iar acestea din urma reflecta rezultatul procesului de antrenament desfasurat in cadrul categoriei de varste respective ( copii, sperante, cadeti, juniori).

Modelele operationale ( operative ), sunt constituite "din scheme sau sisteme de exercitii al caror efect este esential in dezvoltarea capacitatii de performanta, increderea cea mai des folosita in elaborarea acestor modele este cea statistico-matematica prin calcularea coeficientului de corelatie dintre performanta generala si performanta obtinuta la efectuarea exercitiului" (V. Ghenadi si colab. 1994). Modelul are o forma si un continut care reflecta continuitatea si progresul ascendent prin valori progresive de la un an de pregatire la altul. Orice model intermediar se coreleaza cu modelele anterioare si cele care urmeaza si se raporteaza permanent la modelul final.

Metoda problematizarii

Metoda problematizarii reclama in foarte larga masura gandirea activa a subiectilor si evident mai putin, memoria acestora. Ea este folosita in deosebi in cazurile in care centrul de greutate al instruirii este mutat pe capacitatea subiectilor de a rezolva anumite actiuni deliberat conceputa de catre cadrele de specialitate.

Problematizarea, prin urmare, presupune prealabila stabilire a problemelor instruirii caracteristice diferitelor activitati si numai dupa aceasta, in cadrul problemelor respective, va aparea metoda problematizarii.

Lovitura de atac din volei, constituie un procedeu tehnic de maxima insemnatate pentru obtinerea succesului sportiv. Ea depaseste semnificatia unui oarecare procedeu tehnic ce trebuie insusit si se ridica fara echivoc, la nivelul uneia din cele mai importante probleme ale instruirii din volei. Tot atat de adevarat ramane insa si faptul ca aplicarea procedeului tehnic in cauza in conditiile jocului bilateral, presupune numeroase variante, in functie de multiplele posibilitati de actionare fata de acest procedeu a adversarilor si chiar a propriilor coechipieri, care au pregatit efectuarea loviturii de atac respective. Ca urmare, problematizarea va consta in conceperea unor astfel de exercitii si ipostaze de actionare in procedeul instruirii, incat subiectii sa fie pusi in situatia ca fiecare data sa selecteze cea mai oportuna cale de efectuare a loviturii de atac, in stare sa aduca avantaj echipei proprii. Va fi lesne de inteles prin urmare, ca algoritmul ce a stat la baza invatarii procedeului la care ne referim, aidoma repetarii lui in cadrul antrenamentelor, ci in mod diversificat, in raport cu nevoile competitionale si prin interventia foarte activa si combinatorie a gandirii creatoare a subiectilor, a orientarii independente.

Metoda invatare prin descoperire

Aceasta metoda consta in stimularea la cel mai inalt nivel a creativitatii subiectilor, a disponibilitatilor lor pentru a gasi noi solutii, originale, cu grad sporit de eficienta si se manifesta cu deosebire in aria pregatiri tehnice si tactice. Sustinem ca reprezinta o metoda euristica superioara, deoarece fata de metoda problematizarii, care cunoastem ca implica prealabila interventie a cadrelor de specialitate privind stabilirea problemelor cheie ale instruirii si actionarea creatoare de catre subiecti in cadrul acestora, metoda invatarii prin descoperire nu cunoaste nici o conditie prealabila. Ea deschide subiectului cale larga, cu nimic stingherita de a crea noi modalitati de actionare, originale, cu mare eficienta.

In jocul de volei in timpul unui blocaj, jucatorul atacant are mai mare sansa de a castiga punctul, de aceea loveste mingea in asa mod ocolind blocajul. In cazul blocajului dublu sau triplu jucatorul atacant este pus in situatie dificila, din aceasta cauza el are nevoie de creativitate mai bogata pentru a aduce echipa sa in avantaj.

Metodica de corectare a greselilor in executarea loviturii de atac

Momentul care determina executia corecta si eficienta a loviturii de atac il constituie elanul. El este o parte componenta a acesteia si modul in care este efectuat, influenteaza direct asupra celorlalte componente, determinandu-le corectitudinea si eficacitatea.

Iata de ce antrenorul, profesorul trebuie sa cunoasca foarte bine greselile care apar in procesul invatarii, cauzele care le produc si mai ales metodele de prevenire si corectare a lor.

Vorbind de greseli care survin in procesul invatarii loviturii de atac, acestea imbraca doua aspecte si anume: greseli de ordin general, care se comit indiferent de procedeul executat sau situatia de joc si greseli specifice unui anumit procedeu sau moment al loviturii de atac.

Metodica de corectare a elanului

a) Elanul se executa cu o accelerare neuniforma.

Insusirea unui ritm corect, legand cei doi pasi si executandu-i pornind initial incet si accelerand spre sfarsit, apoi acumularea lor cu explozia bataii, care trebuie sa fie foarte energica. In acest scop se pot folosi urmatoarele exercitii:

- executarea elanului in afara de fileu, la inceput fara minge, apoi la

minge tinuta sau suspendata, individual, la numaratoare, accentuand

tonalitatea atunci cand dorim accelerarea elanului.

- pentru a reusi o automatizare perfecta a elanului, elevii vor efectua circa 100 de repetari intr-un antrenament, iar pentru stimularea lor, cei carora le reuseste executia stabilita pentru antrenamentul respectiv, vor fi trecuti la fileu.

b)     Elanul este inceput cu viteza si se termina lent.
Metodica de corectare va consta in folosirea exercitiilor de mai sus,

plus fixarea unui semn pe sol, de unde incepe elanul si obisnuirea elevilor sa porneasca numai in momentul cand mingea pleaca din mana ridicatorului. Plecarea prea devreme determina incetinirea elanului sau franarea completa a lui, anulandu-i aportul pentru saritura. In acest sens, semnalele sonore ale profesorului ca "si" , "hai" etc. au mare importanta pentru momentul inceperii elanului corect.

c)     Viteza mica a elanului.
Metodica de corectare. Exercitii de viteza, de deplasari combinate

cu exercitii de atentie.

d)     Lipsa coborarii treptate a centrului de greutate.
Metodica de corectare. Executarea elanului in afara fileului, cu accent pe coborarea treptata a centrului de greutate, in special, in momentul desprinderii, cand acesta trebuie sa se gaseasca la circa 40cm de sol. La inceput elevii, vor executa genuflexiuni de pe loc, pentru insusirea corecta a acestui moment si apoi in executii complete. In ajutorul exercitiilor corecte, in dreptul ultimului pas se va tine, deasupra capului elevului, o stacheta pentru a-l forta sa se ghemuiasca exact la nivelul indicat, deci, saritura va fi executata dupa ce in prealabil s-a efectuat ghemuirea recomandata, mentinandu-se ca ea trebuie facuta prin indoirea genunchilor si nicidecum prin aplecarea capului si trunchiului.

Metodica de corectare a bataii

Ea consta in repetarea multipla a desprinderi, punandu-se accent pe asezarea corecta a talpilor. Pentru aceasta se poate face semne cu creta pentru locul talpilor in timpul bataii. Distanta optima intre ele trebuie sa fie aproximativ de o talpa.

Referat: Necesarul de Bioelemente Minerale Proiect: Identificarea peroxidazei

Metodica de corectare a fazei de zbor si lovirii mingii

a)    Elanul nu se face la timp.
Cauza. Elanul bratului se incepe prea devreme, adica in momentul

bataii, datorita flexiei prea accentuate.

Metodica de corectare va consta in indreptarea pozitiei trunchiului si a umerilor pe intreaga durata a bataii, evitand flexia trunchiului. Pentru aceasta, se vor utiliza exercitii pentru intarirea musculaturii abdominale, prin sarituri cu atingerea panoului de baschet sau alte obiecte, fixand locul bataii la ½m de distanta de acesta.

b) Ducerea insuficienta si cu intarziere a umerilor spre spate in faza de zbor.
Metodica de corectare. Se vor folosi sarituri cu semnal la executarea

extensiei trunchiului, concomitent cu ducerea bratului inapoi, usor indoit din cot; pentru ducerea bratului inapoi se pot folosi unele repere, pe care jucatorul trebuie sa le atinga cu palma, in timpul extensiei. Se recomanda ca in timpul elanului bratului, cotul sa nu fie dus prea lateral, iar ridicarea lui sa se faca pana la nivelul fruntii.

c)    Forta insuficienta la lovire.
Cauza. Musculatura abdominala a spatelui si a bratului insuficient dezvoltate, viteza slaba de executie, tehnica necorespunzatoare.

Metodica de corectare. La lovitura de atac se produc doua explozii: prima in momentul desprinderii, in care este solicitat trenul inferior, iar a doua in momentul lovirii mingii, unde actioneaza trenul superior. Pentru marirea fortei de lovire, vom utiliza exercitii de forta pentru trunchi si umar, exercitii pentru obisnuirea cu extensia dinaintea lovirii propriu-zise si arcuirii trunchiului in momentul actiunii.

Pentru marirea sariturii si corectitudinea lucrului in aer la actiunea de lovire, se vor folosi aruncari cu mingi medicinale mici din saritura, executarea lovituri de atac din minge suspendata si aruncata, simularea loviturii de atac peste fileu prin aruncarea unei mingi de oina sau de

tenis.

d) Lovitura de atac se executa cu bratul indoit, iar palma nu actioneaza

corespunzator.

Cauza. Intinderea incompleta a bratului in momentul lovirii, datorita fortei si vitezei reduse a musculaturii bratului (antebratului), amplitudinea prea mare a actiunii bratului inapoi, inceperea tirzie a elanului, reducerea palmei la spate, iar in momentul lovirii palma nu se aseaza complet pe minge si este cu degetele prea lipite sau prea deschise.

Metodica de corectare. Exercitii de forta pentru brate, aruncari in viteza cu pietre, mingi mici medicinale sau alte obiecte, atac in mare viteza la minge suspendata. In momentul lovirii bratul trebuie intins, umarul incordat si palma sprijinita pe minge, actionand foarte repede. Asemenea exersari se pot face executand lovituri de atac la o plasa mai inalta.

Pentru intarirea musculaturii palmei se face strangeri consecutive (5-6) in palma a unei mingi de tenis, urmate de aruncari rapide in sol si de lovirea mingii de volei, astfel incat lovitura propriu-zisa sa fie insotita de incordarea umarului. Palma, in momentul lovirii, trebuie sa fie cu degetele usor intredeschise si moi, imprimand mingii o miscare de biciuire. Pentru o insusire corecta a acestora, lovitura de atac trebuie exersata la distanta de 1-1,5m de fileu

Greselile la lucrul bratelor

1.Actiunea insuficienta, limitata, a bratelor pe tot parcursul elanului si

necoordonarea ei cu cea a picioarelor.

a) Cauze. Inceperea tarzie a actiunii bratelor, abia pe ultimul pas sau

chiar in momentul desprinderii. Amplitudine mica si ritm lent in momentul bataii si desprinderii.

Metodica de corectare. Coordonarea actiunii bratelor cu cea a picioarelor. Se va mentiona ca, imediat dupa pasarea spre ridicator, bratele sa fie duse inainte jos, dupa primul pas inapoia corpului, apoi concomitent cu ultimul pas, ele sa fie duse inapoi la maximum; de aici, odata cu bataia, incepe ducerea lor inainte si in sus. La aceasta faza se termina actiunea comuna a bratelor cu elanul picioarelor si in continuare bratele vor actiona in functie de diferitele procedee de lovire a mingii. b) Lipsa cresterii treptate si corecte a vitezei lucrului bratelor la desprindere, urmata de incetinirea ulterioara a acestora dupa desprindere.

Metodica de corectare. Executarea elanului cu bratele in ritmul necesar, la inceput de pe loc, fara saritura, apoi de pe loc cu saritura, iar dupa aceea cu elan. 1. Pozitia bratelor in timpul zborului.

Cauza. Necunoasterea actiunii corecte a bratelor si necorectarea jucatorilor in timpul invatarii loviturii de atac.

Metodica de corectare. Se vor include exercitiile prevazute la invatarea loviturii de atac, urmarind pozitia corecta a bratelor inaintea lovirii, asigurand totodata extensia trunchiului care sa-i permita arcuirea pe minge in momentul lovirii propriu-zise. In aceasta pozitie bratul drept se va intinde, atingand cel mai inalt punct de lovire posibil.

Pozitia incorecta a bratului stang, care nu se ridica, ingreuiaza mentinerea echilibrului jucatorului in aer, limiteaza varietatea directiilor de trimitere a mingii si diminueaza considerabil forta de lovire.

1.3. Etapele principale a invatarii loviturii de atac reuseasca trimiterea mingii peste plasa, in terenul de joc advers in asa fel incat adversarii sa nu o mai poata retrimite. Tinand seama de conditiile

de mai sus, mijlocul principal prin care se poate realiza acest lucru elementul tehnic lovitura de atac.

Lovitura de atac este un element tehnic care se invata si se perfectioneaza dupa o perioada mai lunga de timp de la inceperea pregatirii, fiind legata de calitatile fizice specifice si de particularitatile jucatorului. Constituie in acelasi timp si cel mai complex element in procesul de instruire si antrenament. Datorita acestui lucru, va trebui sa se tina seama de partile sale componente, procesul de invatare si perfectionare fiind legat de acestea. Acest element tehnic fiind cel mai complex, este indicat ca profesorul sau antrenorul sa gaseasca cele mai eficiente mijloace de pregatire cum ar fi (exercitii fara fileu, exercitii si jocuri cu fileu mai jos, acordarea de puncte etc.).

Toate procedeele tehnice de atac se pot executa: de pe loc, fara elan si cu elan. Privind sub aspectul miscarilor necesare executarii loviturii de atac deosebim etapele acestui element tehnic: elanul, bataia, zborul, lovirea mingii si aterizarea.

Elanul , avantul pentru executarea loviturii de atac, consta intr-o succesiune de 1-3 pasi alergatori. El incepe din pozitia fundamentala de baza. La un elan de 1-3-5 pasi, inaintarea incepe cu piciorul opus bratului indemanatic. La un elan de 2-4 pasi,inaintarea incepe cu piciorul corespunzator bratului indemanatic. Elanul trebuie facut perpendicular sau putin oblic fata de fileu, uniform accelerat si cat mai energic. Bataia - este contactul pe care picioarele il fac cu solul, pentru realizarea desprinderii si inaltarii intregului corp pe verticala. Bataia poate fi realizata pe unul sau pe ambele picioare. Ultimul pas al elanului cu piciorul drept este putin mai mare de cat ceilalti si foarte energic, avand ca rol in prima faza de a opri viteza de inaintare, primul contact cu solul se face pe calcai. In acest moment, centrul de greutate este inapoi, bratele se duc in jos si mult inapoi pe langa trunchi, trunchiul este usor aplecat inainte. Prin flexia genunchiului piciorul de sprijin si rularea lui pe talpa, centrul de greutate se deplaseaza inainte

Scopul principal al jocului de volei este ca jucatorii unei echipe sa(la verticala), moment in care piciorul din urma, stangul, (piciorul pendulat), se duce linga piciorul din fata, la o jumatate de talpa sau cel mult o talpa inaintea primului, luand contact cu solul pe toata talpa (denumita bataie prin pasire). In acest moment, se accentueaza si mai mult flexia ambelor genunchi si aplecarea trunchiului in fata, centrul de greutate coboara mult. In continuare, se realizeaza extensia energica a articulatiilor, rularea pe varfurile ambelor picioare, dupa care urmeaza desprinderea in sus, pe verticala.

A doua varianta, folosita de marea majoritate a jucatorilor este "bataia precedata de un pas sarit" care de fapt este cea mai corespunzatoare si eficienta in majoritatea loviturilor de atac. Executia unui jucator dreptaci: ultimul pas al elanului se executa pe piciorul stang, care face o bataie asemanatoare pasului sarit, putin in sus si spre inainte, aterizarea realizandu-se odata cu franarea elanului, succesiv, pe calcile picioarelor, alternativ, drept-stang (dus in fata celuilalt), urmarind rularea talpa, varf si inaltarea pe verticala. De retinut este ca primul contact cu solul se face pe piciorul drept, usor rasucit spre exterior, cu glezna blocata, centrul de greutate ramanand in urma piciorului de sprijin. Odata cu revenirea trunchiului la verticala, piciorul de sprijin executa o flexiune mai accentuata, preluand toata greutatea corpului.

Pi ciorul pendulat, stangul, in aceeasi flexiune, depaseste ci o jumatate de talpa, sau chiar cu o talpa piciorul de sprijin, ruland concomitent cu celalalt, calcii-talpa-virf, echilibrand greutatea corpului pe ambele picioare si transformand viteza de inaintare pe orizontala in viteza de inaltare pe verticala, urmand celelalte componente ale loviturii de atac. Deci, ultimul impuls pe sol este realizat pe piciorul opus bratului de lovire, favorizand o inaltare si o pozitionare corespunzatoare fata de fileu si inlaturand o serie de miscari nefiresti (rasuciri) ale trunchiului executate suplimentar pentru lovirea mingii.

Din datele ce le retinem, reiese, ca efectuarea ultimului impuls pe piciorul corespunzator bratului indemanatic,scade punctul maxim de lovire cu 6-10cm si contribuie la intarzierea loviturii de atac cu cateva fractiuni de secunda.

Zborul , realizat prin intinderea energica a articulatiilor picioarelor este ajutat mult de miscarea puternica si rapida a bratelor, dinapoi-inainte-sus deasupra capului, usor flexat din articulatia coatelor.

In continuare, bratul de lovire se duce mai mult sus si inapoi, odata cu extensia usoara a trunchiului si rasucirea lui spre partea bratului indemanatic. In timpul zborului, picioarele flexandu-se usor din articulatia genunchilor favorizeaza ridicarea (inaltarea) intregului corp pe verticala si mentinerea unui echilibru favorabil. Cand tragatorul se gaseste in punctul maxim al inaltarii (al sariturii), incepe executarea urmatoarei componente, lovirea mingii.

Lovirea mingii - mingea trebuie lovita deasupra fileului, contactul cu mingea facandu-se scurt si rapid. Putin timp inaintea lovirii sau aproape concomitent cu lovirea mingii, bratul neindemanatic, flexat din articulatia cotului (la un unghi de 90-110⁰), executa o tractiune puternica de sus in jos si putin lateral pe langa corp, ajutand in acest fel ca miscarea de rasucire a trunchiului inainte sa se faca mult mai energic, iar forta de lovire a mingii sa creasca. In drumul sau pentru lovirea mingii (dinapoi spre inainte si de sus in jos), bratul indemanatic este intins sau usor flexat din articulatia cotului. In timpul lovirii, trunchiul executa o flexiune energica pe bazin, palma bratului indemanatic loveste puternic mingea, in timp ce cotul se ridica intre cele doua puncte ale parghiei formate de umar-minge. Mingea se loveste cu o suprafata cat mai mare a palmei avand degetele desfacute intr-o usoara flexiune, care in afara de lovire, prin diferite miscari de rasucire a articulatiei pumnului sau a intregului brat, imprima acestea directia de zbor dorita.

Aterizarea -contactul cu solul se face succesiv: varf, talpa, calcai, pe ambele picioare odata, apropiate sau usor departate. In momentul contactului direct cu solul, articulatiile picioarelor se flexeaza usor, facand ca aterizarea sa fie cat mai elastica, insotita in acelasi timp de o flexiune usoara a trunchiului pe bazin (sezuta se duce putin inapoi). Bratele cad relaxat pe langa trunchi, jucatorul luand imediat pozitia fundamentala de baza, intrand in acest fel mai repede in joc.

In jocul de volei contemporan se deosebesc trei procedee tehnice de baza a loviturii de atac:

a)   lovitura de atac - procedeu direct;

b)    lovitura de atac - procedeu intors;

c)   lovitura de atac - prin rotarea bratului. Procedeul direct - este utilizat cu cea mai mare frecventa in cadrul jocurilor, are ca efect trimiterea mingii, dupa lovire pe directia elanului executat de jucator. Desfasurarea "procedeului direct" este caracterizat mai sus.

Procedeul intors - este folosit in scopul de a evita blocajul advers, care in majoritatea cazurilor este facut pe directia elanului efectuat de tragator.

Se realizeaza de regula din zona 3 si 2 de jucatorii dreptaci si din 3 si 4 de catre cei stangaci. Ca mod de desfasurare, succesiunea si componentele este asemanatoare cu lovitura de atac "procedeu direct" in cazul elanului, bataii, lovirea mingii.

In ceea ce priveste locul executarii bataii, la aceasta lovitura de atac se va depasi cu circa 50cm locul unde este ridicata mingea. In timpul sariturii, tragatorul face o intoarcere de circa 90^°, in directia opusa efectuarii elanului. Aceasta intoarcere facuta in aer, il aduce pe atacant cu linia umerilor paralela cu vechea directie a elanului si perpendiculara fata de minge. Lucrul bratelor si trunchiului, lovirea mingii ce este trimisa pe o traiectorie ce ocoleste blocajul se face ca la lovitura de atac "procedeu direct", aterizarea insa este in directia opusa elanului. Subliniem aportul important al trunchiului si bratelor la realizarea intoarcerii.

In ceea ce priveste inlantuirea fazelor loviturii de atac, mentionam realizarea in cazul nostru a elanului mai rapid, comparativ cu cel de la lovitura de atac "procedeu direct". Se impune in acelasi timp o franare mai eficienta a elanului prin opunerea mai ferma a calcaielor picioarelor in momentul bataii. Aceasta in scopul proiectarii cit mai aproape de verticala a corpului in vederea coordonarii, intoarcerii, lucrului bratelor si lovirii mingii pe noua directie, fata de elanul efectuat.

Lovitura de atac prin rotarea bratului.

Este un procedeu tehnic mai putin folosit datorita tehnicii de executie foarte dificila. El face parte din grupa procedeelor speciale de atac si este foarte eficient.

Dupa executia elanului si a sariturii asemanatoare loviturii de atac, "procedeu direct", urmeaza ridicarea bratelor in sus. In timp ce bratul stang continua inca putin ridicarea, bratul drept ajuns la inaltimea centurii, usor flexat din articulatia cotului, executa o rotare de sus in jos pe langa trunchi si dinainte-inapoi prin lateral in sus si inainte, palma intorcandu-se simultan, in sus, in directia de lovire. Dupa aceasta miscare energica a bratului, ajutat si de o usoara extensie a trunchiului, palma cu degetele rasfirate intr-o usoara semiflexie, loveste mingea sus deasupra capului si putin inainte. In momentul lovirii mingii, pentru a imprima o forta mai mare, trunchiul executa o flexiune energica, pe bazin, iar palma si antebratul o miscare de acoperire a mingii, imprimandu-i directia necesara.

Amplitudinea miscarii bratului este in functie de inaltimea la care ajunge mingea.

In cazul paselor joase, jucatorul nu mai reuseste sa execute miscarea de rotare de sus in jos si dinainte - inapoi prin lateral, bratul fiind dus direct lateral sau chiar lateral sus.

Lovitura de atac pe alte directii din brat

Este o forma specifica jucatorilor de performanta, avansati, este o lovitura de atac pe directia elanului, in toate componentele, exceptie facand traseul bratului lovitor din punctul ridicarii sale maxime. Din acest moment el executa o miscare de coborare oblica spre umarul opus. Prin aceasta miscare mingea va avea imprimata o traiectorie in sensul miscarii bratului, adica lateral, pe langa trunchiul atacantului, prin fata sa.

Forta de lovire a mingii la aceasta executie este redusa, dat fiind lanturile musculare ce participa la actiunea si amplitudinea mai mica a miscarii, dar eficienta ei compenseaza acestea.

Lovitura de atac din ridicare scurta

Este folosita in jocul avansatilor si are in vedere surprinderea blocajului prin traiectoria ridicarii si rapiditatea elanului si implicit a lovirii mingii, ceea ce determina intarzieri in efectuarea manevrelor de organizare a acestuia, ca si posibilitati reduse de anticipare a celorlalti aparatori.

Modalitatile de executie sunt aceleasi ca la cele prezentate la lovitura de atac pe directia elanului si la cea pe alte directii. Dificultatile de realizare sunt de domeniul alegeri momentului si lungimii elanului si coordonarea acestuia cu ridicarea efectuata special pentru acesta. Elanul este de 1-2 pasi, iar declansarea lui se face in timp ce mingea a ajuns la ridicator. Saritura are loc la putin timp dupa efectuarea ridicarii, iar punctul de contact cu mingea este situat la circa 1m deasupra nivelului superior al plasei.

Lovitura de atac din ridicare in urcare.

Este specifica jucatorilor de mare performanta ca raspuns la actiunile tot mai energice ale blocajului advers. Efectuat cu mare viteza, gaseste de cele mai multe ori nepregatit sau defectuos organizat, blocajul individual, singurul posibil de opus unei astfel de lovituri de atac.

Atacantul anticipand traiectoria la preluare, executa elanul si saritura, in asa fel incat sa se afle in punctul maxim al inaltarii atunci cand mingea ajunge in mainile ridicatorului, lovirea se face printr-o biciuire foarte rapida imediat ce acesta depaseste nivelul superior al plasei.

Lovitura de atac din ridicare intinsa.

Traiectoria ridicarii, din care se executa, impune atacantului luarea unor masuri, menite sa-l duca in conditii optime la locul de contact cu mingea.

Fiind pastrate componentele cunoscute, modificarile, privesc elanul care este scurt 1-2 pasi, ce se face in timpul zborului final al mingii spre ridicator, saritura fiind efectuata imediat dupa ridicarea in cazul distantelor de 2-3m sau putin dupa aceasta, daca distanta este mai mare. Dupa aterizare, la toate actiunile descrise jucatorul va adopta pozitii in vederea participarii in jocul din linia I a echipei proprii in aparare.

Lovitura de atac din linia a II-a.

Este o aparitie de data mai recenta in bagajul de actiuni caracteristic jocului in atac, dar a avut o rapida raspandire, atat in randurile jucatorilor, cat si a jucatorilor de performanta.

Daca la inceput a fost o solutie de ultim moment, a echipei in atac cauzata de imprecizia preluarii, in jocul actual ponderea acestei actiuni in totalul atacurilor efectuate pe set si meci este tot mai mare. Este folosita in scopul multiplicarii sanselor de reusita in castigarea serviciului si punctului, prin sporirea numarului de jucatori in masura sa infrunte blocajul advers. Concret, este lovitura de atac, in care bataia, conform regulamentului in vigoare se efectueaza in afara spatiului de atac, iar lovirea mingii in urma sariturii pe o traiectorie inalta si in lungime, se face in spatiul de atac, ca si aterizarea de altfel.

Traiectoria descendenta, urmata de minge dupa lovire, este determinata de locul ridicarii mingii, mai departe sau mai aproape de plasa, locul vizat de acesta, fiind linia a II-a a terenului advers. Prin posibilitatile jucatorilor atacanti din voleiul de mare performanta masculin, ca urmare a unei perfectionari rapide, s-a reusit sa fie executata aceasta lovitura in mod constant, de la circa 1,5m de plasa din ridicare cu traiectorie medie si chiar scurta si intinsa fiind la fel de eficienta ca si cele executate de atacanti din linia I. In cadrul acestei actiuni se efectueaza de obicei bataie succesiva cu al doilea picior asezat mai in fata si aterizare lunga.

Lovitura de atac cu dubla bataie in fata ridicatorului.

A paruta din necesitatea de a deruta si intarzia actiunea blocajului advers, se executa din ridicarea cu traiectorie medie. Atacantul efectueaza elanul ca la atac in urcare, cu bataie usoara in timpul careia se simuleaza saritura, ce are ca scop declansarea actiunii de blocaj advers, urmata de o flexiune mai accentuata a picioarelor si o saritura de pe loc. Participarea activa a bratelor compenseaza fragmentarea elanului. Mingea este lovita ca si la lovitura de atac pe directia elanului, dar fara a avea in fata un blocaj organizat. Aterizarea se face in conditii obisnuite, urmata de participarea la blocaj, preluare etc. Sunt favorizati la aceasta executie jucatorii cu o foarte buna saritura de pe loc.

Lovitura de atac cu dubla bataie, in fata si la spatele ridicatorului

Se deosebeste de actiunea anterioara prin faptul ca prima bataie se executa pe unul sau pe ambele picioare in fata ridicatorului, urmata rapid de o saritura laterala, a atacului ce il duce inapoia ridicatorului, unde primeste mingea si cu ajutorul celei de-a doua batai, face saritura si lovirea mingii, apoi aterizarea si participarea la alte actiuni ale jocului.

Lovitura de atac cu bataie pe un picior

Aceasta a inceput sa fie din nou utilizata in jocul actual, dar in mica masura. Este solutia de finalizare a unor ridicari, ce solicita deplasare pe o distanta mai mare de 2-3m a atacantului si consta dintr-o saritura, efectuata in urma unei batai pe un picior, continuata de lovirea mingii, intr-o pozitie de dezechilibrare si apoi echilibrare la aterizare, in vederea altor actiuni ale jocului. Este folosita cu bune rezultate cand deplasarea jucatorului este paralela sau usor oblica fata de plasa; ofera acestuia posibilitatea lovirii mingii mai rapid in cazul ridicarilor in urcare sau a unor combinatii cu schimb de locuri.

Capitolul II Scopul, sarcinile, metodele si organizarea cercetarilor

2.1. Scopul si sarcinile cercetarii

Scopul lucrarii consta in perfectionarea sistemului de pregatire tehnica a incepatorilor in jocul de volei.

Pentru realizarea scopului dat au fost formulate urmatoarele sarcini:

Aprecierea nivelului de pregatire tehnica a insusirii loviturii de atac in jocul de volei.

Determinarea mijloacelor specifice de invatare si perfectionare a loviturii de atac in jocul de volei.

Argumentarea experimentala a complexelor de exercitii pentru insusirea loviturii de atac.

Formularea concluziilor legate de lucrare.

2.2. Metodele de cercetare.

Re zolvarea sarcinilor formulate a fost asigurata de urmatoarele metode de cercetare:

1.Analiza si generalizarea datelor literaturii de specialitate.

2.Observatia pedagogica.

3.Metoda testelor.

4.Ancheta.

5.Experimentul pedagogic.

6.Prelucrarea statistico-matematica a datelor.

Analiza si generalizarea datelor de specialitate.

Folosirea acestei metode a avut ca scop, analiza si sinteza literaturii din domeniu dupa diferiti autori. La aceasta metoda au fost cercetate un sir de carti, brosuri si documente cu caracter stiintific.

Observatia pedagogica.

Observatia este un rezultat al raportului dintre cercetatori si mediu cu scopul de a culege date a caror analize permit generalizari, deci este un proces intelectual activ. In cazul de fata, observatia s-a facut in doua stadii:

a) preliminar s-au observat:

componenta grupei de fete;

nivelul capacitatii motrice;

nivelul dezvoltarii fizice;

b) in timpul cercetarii:

modul de executie a sarcinilor;

influenta efortului asupra subiectilor pe plan somatic, psihic, motric si functional;

dinamica indicilor motrici.

Metoda testelor.

Testele folosite in cadrul experimentului pedagogic constau in examinarea pregatirii tehnice a subiectilor.

Testele motrice incluse in experiment sunt: lovitura de atac in zonele1;5;6, din zona 4; aprecierea tehnicii loviturii de atac din zona 4; lovitura de atac din zona 3 in zona 5 si lovitura de atac din linia a II-a.

2.2.3. Ancheta.

Anchetarea este una dintre metodele de cercetare a subiectilor, care se desfasoara anonim cu un numar de intrebari si cateva variante de raspunsuri. In lucrarea data ancheta este inclusa in anexa N1.

2.2.5. Experimentul pedagogic

Reprezinta cea mai importanta investigatie stiintifica, valoarea lui consta in faptul ca a verifica o ipoteza, stabileste relatii cauzale intre fenomene, procese, fapte. Ca tip de experiment cel folosit a fost un experiment natural, de constatare si verificare in cadrul experimentului propriu zis.

2.2.6. Prelucrarea statistico-matematica.

Aceasta metoda ofera posibilitatea lucrarii tuturor datelor legate de procesul de antrenament, de rezultatele inregistrate la probele de control, dupa care, pe baza lucrarii, prin intermediul indicilor statistici permite formularea unei aprecieri asupra fenomenului studiat.

Ca indici statistici de baza pentru prelucrarea datelor am folosit:

a)     media aritmetica (X);

b)       abaterea standard (S);

c)     coeficientul de variabilitate (CV);

d)       testul "t";

e) semnificatia diferentei dintre medii (P).
Media aritmetica (X).

A c est parametru este des utilizat, el fiind considerat o valoare tipica in aprecierea tendintei centrale a fenomenului studiat. In calculul mediei, trebuie sa avem in vedere faptul ca poate fi puternic influentata de anumite valori extreme, fapt ce poate aduce la concluzii eronate.

Pentru calcularea mediei aritmetice am folosit formula:

∑x

X= ;

n unde:

X - media aritmetica;

∑x- suma valorilor individuale;

n - numarul total de cazuri.

Abaterea standard (S). Pentru calculare am folosit formula:

unde:

x-x - abaterea valorilor individuale fata de medie;

N - numarul total de cazuri.

Abaterea standard este unul dintre parametrii cei mai semnificativi ai variabilitatii. О abatere standard mica demonstreaza omogenitatea mare a obiectului cercetat. Coeficientul de variabilitate (CV).

Simbolul coeficientului de variabilitate utilizat este CV si reprezinta

raportul dintre abaterea standard si media aritmetica. Acest parametru se

foloseste sub forma de procente si se calculeaza astfel:

S * 100

CV= ;

X

Acest parametru este des folosit in sport, atunci cand vrem sa aflam gradul de omogenitate al colectivului cercetat. In acest caz se raporteaza valoarea la urmatoarele grile:

intre 0-10% indica dispersie mica, omogenitatea mare;

intre 10-20% omogenitate medie, dispersie mare;

peste 20% lipsa de omogenitate datorita unei dispersii foarte mari sau a unui numar prea mic de cazuri observate.

Testul "t"

A cest test se calculeaza pentru a afla cit de semnificativa este diferenta dintre medii.

Testul se calculeaza astfel:

T= x-y / Sx-y;

unde:

X - media aritmetica initiala;

Y - media aritmetica finala;

Sx-y - alaturarea standard a diferentei dintre cele doua medii.

Semnificatia dintre medii. P entru a afla cat de semnificativ este procentul diferentei dintre medii trebuie studiata tabla lui Fisher unde se pot compara valorile lui "t" obtinute cu cele din tabela. Daca valoarea lui "t" calculata este mai mare de cat valoarea lui "t" din tabel, inseamna ca diferenta dintre cele doua medii este semnificativ diferita in procente de 95%.

2.3. Organizarea cercetarii.

Experimentul s-a desfasurat in liceul "Liviu Deleanu", din orasul Chisinau, in timpul anului scolar 2004-2006.

In aceasta cercetare a fost implicat un grup de 12 fete selectate in urma selectiei primare dintr-un grup de 24 fete. Varsta fetelor cercetate este cuprinsa intre 10-12ani.

Experimentul a fost desfasurat in perioada septembrie-decembrie 2002 si a avut urmatoarele etape de studiu:

a)            studierea bibliografiei;

b)              inregistrarea rezultatelor de control dupa cum urmeaza:

testarea initiala in septembrie 2004;

testarea finala in decembrie 2006;

c) prelucrarea rezultatelor experimentului, interpretarea lor si formularea concluziilor.

In urma studiului asupra literaturii de specialitate au fost selectate teste de insusire a loviturii de atac.

La inceputul experimentului pedagogic au fost formate doua grupe cate 12 fete, o grupa experimentala si alta martor.

Pe parcursul experimentului la grupa martor s-a predat materialul conform planului calendaristic aplicand metode traditionale de predare a acestuia, in grupa experimentala, in afara de cerintele de baza, au fost propuse complexe de exercitii speciale pentru insusirea mai efectiva a loviturii de atac. Acestea se aplicau in decurs de 7-8 min individual sau in perechi la perete sau la fileu, in cadrul fiecarei lectii de educatie fizica.

La sfarsitul experimentului ambele grupe au fost testate din nou. Testarea s-a efectuat dupa sistemul traditional de note de la 1 pana la 10.

Rezultatele experimentului pedagogic sunt prezentate in tabelul N2.

2.4. Descrierea testelor motrice.

Lovitura de atac in zonele 1;5;6 din zona 4.

au fost acordate cate trei incercari pentru fiecare lovitura in zona data;

rezultatele au fost apreciate cu nota adica, pentru nota 10 toate incercarile reusite, pentru nota 9 numai o incercare nereusita s.a.m.d.

orice incercare era fixata intr-o fisa speciala.

Aprecierea tehnicii loviturii de atac din zona 4

au fost acordate cate cinci incercari;

au fost executate dupa indicatiile profesorului;

rezultatele au fost apreciate conform baremului de note;

incercarile erau insemnate intr-o fisa speciala. Lovitura de atac din zona 3 in zona 5 .

au fost acordate cate cinci incercari;

s-a controlat tehnica executarii elanului;

lovitura de atac s-a executat din pasa scurta;

rezultatele au fost apreciate conform baremului de note;

incercarile erau insemnate intr-o fisa speciala. Lovitura de atac din linia a II-a.

au fost acordate cate cinci incercari;

lovitura de atac a fost executata din elan;

a fost apreciata tehnica executarii loviturii de atac;

rezultatele au fost apreciate conform baremului de note, de exemplu, pentru nota 10 toate incercarile reusite, pentru 9 patru reusite si a cinchea partial reusita s.a.m.d.

incercarile erau insemnate intr-o fisa speciala

Capitolul III. Rezultatele cercetarii si interpretarea lor.

3.1. Rezultatele anchetarii.

L a anchetare au participat profesori, specialisti si studenti din domeniul educatiei fizice si sportului din orasul Chisinau. De tot au participat 50 de persoane. Ancheta contine sase intrebari in scopul perfectionarii sistemului de pregatire a rezultatelor sportive in jocul de volei, la fel au fost propuse cateva variante de raspuns. Rezultate anchetarii au fost prelucrate si demonstrate in anexa N1.

Dupa cum se vede in anexa N1, la intrebarea: "La ce nivel se afla in Republica Moldova pregatirea rezervelor in jocul de volei". Subiectii au

Mediu Jos Inalt

Foarte jos Foarte inalt

raspuns in felul urmator:

De aici se observa ca partea majoritara 70%, considera ca nivelul pregatirii rezervelor in jocul de volei este mediu, deoarece in Republica Moldova: scolile sportive sunt slab pregatite din punct de vedere didactic, lipsesc mijloacele de instruire si perfectionare, unele chiar nu functioneaza; in cadrul scolilor medii nu pre au conditii de petrecere a lectiilor de educatie fizica si a antrenamentului sportiv; competitiile si campionatele sunt la un nivel mediu de organizare.

La intrebarea: "Care din factorii antrenamentului sportiv necesita o atentie mai sporita in cadrul procesului instructiv educativ", subiectii s-au

D Preg.fizica

Preg.tactica DPreg.psih

Preg.speciala

Preg.tehnica

manifestat astfel:

partea majoritara 60% au aratat ca in procesul instructiv educativ in cadrul antrenamentului sportiv tin de pregatirea fizica, adica de la inceput se tine cont de capacitatile fizice ale copilului care le manifesta.

La intrebarea: "care din calitatile motrice la etapa initiala de pregatire sunt mai necesare sportivilor voleibalisti", subiectii au relatat ca:

lndeminrea

Supletia
Forta

Rezistenta

Viteza

a

76 la suta au mentionat ca primordiala este indemanarea, fiindca incepand cu prima etapa de pregatire se trage atentie la copil cum se manifesta, cum activeaza, cat de indemanat este pentru a indeplini o actiune.

La intrebarea: "Tineti cont de nivelul pregatirii a copiilor in organizarea si pregatirea antrenamentului sportiv", au raspuns astfel:

Majoritatea subiectilor 88% au mentionat ca tin cont de nivelul pregatirii a copiilor in organizarea si pregatirea antrenamentului sportiv, fiindca daca nu s-ar atrage atentie la aceasta in cadrul antrenamentului apar traume, dereglari functionale ale organismului s.a., ceea ce duce la un dezechilibru al antrenamentului.

Dupa parerea subiectilor:"Care din procedeele tehnice in volei le

Pasarea

Lov.atac

Preluarea

Servrea

Blocajul

considerati mai complexe". Observam ca:

40% din subiecti au clasat "pasarea" ca cel mai complex procedeu tehnic, deoarece in timpul unui meci de volei coordonator de joc este ridicatorul, adica dupa reusita lui se apreciaza eficacitatea jocului si a jucatorilor.

La intrebarea:"La ce varsta mai efectiv se poate de inceput invatarea loviturii de atac, de la 11-12ani, 9-10ani, 7-8ani". Partea majoritara 86% au considerat ca:

11-12 ani

■ 9-10 ani

7-8 ani

mai efectiv este la varsta de 11-12ani, fiindca la aceasta varsta la copil se stabilesc procesele functionale ale organismului.

Pe baza rezultatelor anchetarii s-a precizat la ce nivel si care este eficacitatea voleibalistilor in momentul de fata.

3.2 Rezultatele experimentului pedagogic.

Prelucrarea statistico-matematica a datelor obtinute in urma testarilor a fost analizata si reprezentata in tabele.

In cadrul selectiei primare in jocul de volei au fost selectate 24 fete, cele care au obtinut rezultate mai bune la cele patru teste motrice, acestea fiind in numar de 12. Rezultatele testelor motrice sunt inregistrate in tabelul N2. Experimentul s-a continuat cu cele 12 fete selectate urmarindu-se evolutia lor dupa patru luni.

Lovitura de atac in zonele 1;5;6, din zona 4.

Testul motric dat caracterizeaza atat tehnica executarii procedeului cat si precizia loviturii in zonele indicate.

Rezultatele testului au fost apreciate dupa baremul de puncte subliniate mai sus.

Analizand etapa initiala a experimentului pedagogic, putem spune ca, atat grupa experimentala (x₁=6,9), cat si grupa martor (x₂=6,7), rezultatele lor sunt aproape identice. La etapa finala s-a observat o crestere semnificativa la grupa experimentala (P>0,01). Iar omogenitatea grupei este mare (CV=9,09).

Aprecierea tehnicii loviturii de atac din zona 4.

Scopul acestui test consta in aprecierea insusirii corecte a loviturii de atac.

Subiectul cercetat se afla in zona 4 si dupa transmiterea mingii executa corect lovitura de atac in terenul advers cu zona indicata de profesor.

S-a apreciat tehnica executarii fiecarei faze a loviturii de atac dupa baremul de puncte.

La inceputul experimentului rezultatele grupei experimentale au fost mai bune cu 0,2 de cat cele martor. Dupa petrecerea experimentului pedagogic rezultatele grupei experimentale s-au imbunatatit cu 1,5 puncte, ceea ce confirma ca s-a evidentiat o crestere semnificativa (P>0,001). Si omogenitatea grupei la testul acesta este mare (CV=8,27).

Lovitura de atac din zona 3 in zona 5.

Acest test a fost inclus in experimentul pedagogic cu scopul de a aprecia folosirea arsenalului tehnic in executarea loviturii de atac. Lovitura de atac s-a executat din pasa scurta in zona 5. Dupa petrecerea experimentului care a presupus folosirea complexelor de exercitii pentru a imbunatati arsenalul tehnic a subiectilor, rezultatul grupei experimentale a crescut de la 6,5 pana la 8,1puncte, ceea ce denota ca testul este semnificativ pentru procesul de instruire, (P>0,001). Omogenitatea grupei experimentale a fost destul de mare (CV=8,27).

Lovitura de atc din linia a II-a.

Testul dat a fost inventat pentru aprecierea insusirii etapei elanului si loviturii propriu zise.

Subiectul se afla dupa linia de atac si dupa transmiterea mingii executa lovitura de atac in terenul advers fara a depasi linia de atac in timpul elanului.

Clar ca fetele varstei de 10-12ani nu pot sa execute acest element cu forta suficienta pentru trecerea mingii peste fileu, de aceea in testul dat mingea lovita in fileu nu se socotea ca greseala.

Totodata la etapa finala a experimentului pedagogic fetele din grupa experimentala a imbunatatit rezultatul pana la (x=8,25), ceea ce arata ca folosirea testului pentru aceasta varsta este semnificativa (P>0,05). Omogenitatea grupei in testul dat este mare (CV=9,09).

In toate testele motrice folosite in experimentul pedagogic, rezultatele grupei martor a avut o crestere aproape nesemnificativa ceea ce confirma ca petrecerea lectiei de volei folosind programa traditionala nu este accesibila, pentru a atinge rezultate mai bune in tehnica jocului de volei.

Concluzii

Nivelul de pregatire tehnica a insusirii loviturii de atac in jocul de volei de catre elevele varstei de 10-12ani este suficienta, dar poate fi inalta cu ajutorul folosirii diferitor mijloace si metode de instruire.

Folosirea complexelor de exercitii speciale in cadrul lectiei de educatie fizica duce la cresterea substantiala a insusirii tehnicii loviturii de atac.

S-a elaborat un sir de complexe de exercitii speciale, care au fost folosite in cadrul experimentului pedagogic si a adus la o crestere mai productiva la insusirea loviturii de atac.

Complexele sunt prezentate in recomandari practice.

Perfectionarea sistemului de pregatire tehnica a incepatorilor duce la
cresterea rezultatelor in tehnica jocului si la sporirea interesului fata de
lectia de educatie fizica.

A N E X E

Ancheta propusa profesorilor si antrenorilor de volei.

N= 50

Rezultatele experimentului pedagogic

RECOMANDARI PRACTICE

Complex de exercitii speciale pentru invatarea loviturii de atac,

"procedeul drept".

Invatarea elanului loviturii de atac

Profesorul, in mijlocul grupei. Se demonstreaza si se executa impreuna elanul cu un pas, cu doi pasi, cu trei pasi. Ultimul pas va fi mai mare, contactul piciorului cu solul facandu-se pe calcai.

De pe loc, din pozitia fundamentala medie, deplasari-individual sau la semnale auditive. Indicatie metodica:

ultimul pas va fi mai mare si executat intr-un timp mai scurt;

Traiectoria ultimului pas este intinsa, paralela cu solul si foarte
aproape de acesta;

Prin elan, se acumuleaza o forta potentiala,k care prin blocare in
calcai si apoi rulare pe toata talpa si avantul bratelor, se transforma in
forta cinetica.

Invațarea bataii loviturii de atac

1.Se executa impreuna cu profesorul ultimul pas, piciorul punandu-se

pe calcai.

2.Se executa cu profesorul ultimul pas si se duc bratele inapoi in momentul blocarii.

3.Idem, deplasare cu un pas si bataie. Apoi cu 2 si 3 pasi.

4.Acelasi lucru si cu avantarea bratelor, dinapoi-inainte si de jos in sus.

Indicatii metodice:

se va urmari rularea piciorului opus bratului indemanatic, de pe calcai pe pingea, cu apropierea piciorului de sprijin pus pe pingea.

Invatarea fazei de zbor loviturii de atac. 1.Bataia, adaugandu-se si desprinderea.

2.Executia integrala: elan 1-3pasi, bataia, avantul bratelor, saritura si aterizarea.

3.Idem, cu trecerea in zbor peste banca de gimnastica asezata transversal.

4.Acelasi exercitiu, cu trecerea peste doua banci, prin elan de doi pasi si bataia consecutiva.

5.La fileu, cu elan de 1-3pasi, bataie consecutiva si aterizare. Indicatii metodice:

se va urmari ca la aterizare, sa nu fie depasita linia de centru;

se va urmari ca impingerea in picioare si avantul bratelor sa se faca pe verticala.

Ivatarea lovirii mingii loviturii de atac

1.Exercitiul de mai sus, incluzandu-se simularea lovirii mingii. 2.In perechi fata in fata, la o departare de 4-5pasi. Executantul tine mingea in palma bratului neindemanatic la inaltimea umarului. Lovirea mingii, cu trimiterea ei in dusumea.

3.La perete, la o departare de 4-5pasi. Lovirea mingii din mana, cu trimiterea ei in podea si ricosare in perete. 4.Acelasi exercitiu, cu o usoara aruncare a mingii. 5.Acelasi exercitiu, cu lovirea in continuare a mingii ricosate din perete. Indicatii metodice:

se va urmari ca bratul indemanatic sa fie mereu mentinut in pozitia de lovire;

deplasarea la mingea ricosata din perete se face rapid si cu pasi mici, greutatea corpului fiind repartizata egal pe ambele picioare.

In momentul lovirii mingii, piciorul opus bratului indemanatic se afla inainte.

Invatarea aterizarii loviturii de atac

1.Saritura simpla pe ambele picioare.

2.Saritura de pe banca de gimnastica.

3.2-3pasi alergatori, saritura in sus cu aterizare pe ambele picioare.

Indicatii metodice

aterizarea la acelasi moment pe ambele picioare.

Complex de exercitii speciale pentru invatarea loviturii de atac "procedeu

intors".

In invatarea si consolidarea acestui procedeu se folosesc exercitii speciale ca si la procedeul drept, exceptie fiind lovirea mingii si aterizarea.

Invatarea lovirii mingii loviturii de atac

1.La plasa mai joasa, elan 2-3pasi, bataie,saritura si aterizare cu simularea lovirii mingii si aterizarea.

2.Mingea fiind aruncata. Se executa elanul,saritura si intoarcerea, dupa

care, lasand mingea sa depaseasca bratul indemanatic, aceasta este prinsa.

3.La plasa, din minge aruncata. Pentru a usura executia de atac, se

recomanda ca mingea sa fie trimisa pe o traiectorie mai inalta spre

partea bratului neindemanatic.

4.La plasa, cu elan perpendicular pe fileu, jucatorul loveste mingea,

trimitand-o in terenul advers, in zona 4.

Indicatii metodice

cu plasa mai joasa;

jucatorii stangaci executa din zona 2, trimitand mingea in terenul advers in zona 2.

cotul bratului indemanatic este mai indoit si mai ridicat.
Invatarea aterizarii loviturii de atac.

1.Individual, saritura de pe loc, cu intoarcerea la 45^°, opusa elanului. 2.Banca de gimnastica la 1-1,5m paralel de fileu. Saritura cu intoarcere la 45^°. Indicatii metodice:

fara atingerea fileului;

aterizarea pe ambele picioare odata.

Bibliografie

F.Balais, A.Pacuraru.- Volei de la selectie la performanta. Ed. Academica-Galati,1997.

N.Murafa, St.Stroie.- Volei. Ed.Uniunii de Cultura fizica si sport.

O.Solomonov, D.Solomonov.- Curs de metodica predari voleiului. Ed. Romania de mane Bucuresti,1998.

Eugen Scarlat.- Volei pregatirea echipelor scolare. Ed.Sport-Turism-Bucuresti.

St.Stroie, M.Serban Volei indrumar metodic. Bucuresti-1994.

V.Surgiu Volei in scoala. Ed.Stadion Bucuresti,1971.

M.Epuran Metodologia cercetarii activitatii corporale. Ed.Riscoprint-Cluj Napoca,2002.

Ion Siclovan Teoria si metodica antrenamentului sportiv. 1988.

N.Alexe Teoria si metodica antrenamentului sportiv. Ed. Fundatiei Romania de mane-Bucuresti,1999.

L.Matveev,A.Novicov Teoria si metodica educatiei fizice. Ed. Sport-
Turism-Bucuresti,1980.

G.Mitra, A.Mogos Metodica              educatiei fizice scolare. Ed.

Sport-Turism-Bucuresti,1980.

A.Pacuraru Volei teorie si metodica. Ed. Fundatiei universitare

"Dunarea de Jos"-Galati,1999.

E.Fintineanu Volei mica enciclopedie. Ed. Sport-Turism- Bucuresti,1981.

L.Teodorescu Probleme de teorie si metodica a jocurilor sportive.
Ed. Sport-Turism-Bucuresti,1975.

A. Nicu si colab.Antrenamentul sportiv modern. Ed. Editis- Bucuresti,1993.

16. I.Cerghit Metode de invatamant. Ed. Didactica si pedagogica-Bucuresti,1980. 17.C.Cucos Pedagogie. Ed. Polirorm-Iasi,1998.

I.Jiga, E.Istrate Manual de pedagogie. Ed. ALL Educational SA-Bucuresti, 1998.

G.Mitra, A.Mogos Metodica predarii educatiei fizice. Ed.Stadion-Bucuresti,1982.